1,020 matches
-
frumos și responsabil o făceam, din moment ce vecinii ieșeau la stradă și ne urmăreau cu mare atenție. Era în fapt un ritual de invocare a ploii, un obicei străvechi de fertilitate a ogoarelor. Când ajungeam acasă, cortegiul funerar se oprea din cântat și urma să îngropăm păpușa de lut într un perimetru cu pământ afânat și multă verdeață. După toată această procesiune avea loc pomana mică a Caloianului, doar cu plăcinte, gogoși și ouă vopsite. Joi, tot pe la orele dupăamiezii, ne reîntâlneam
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
printre straturile de flori de soi, Canna indica, scurmă, ziua nămiaza mare și În plină libertate bucolică, găinile și curcile megieșilor; sau când, În blocul cu confort modern din strada Jules Michelet 15, mă trezesc și blagoslovesc, În fiecare dimineață, cântatul cocoșilor și guițatul purceilor din fosta ogradă boierească a vecinului care și-a tăiat deunăzi, sub ferestrele mele, porcul cel gras; astăzi, În sfârșit, când sorocul dragostelor și al prietenilor e ca și Împlinit, scriitorul acestor rânduri Își deretecă și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care ai putea să ți-o cultivi, să ajungi un cântăreț de seamă și să câștigi parale! Uimit de Întorsătură, rușinat și mișcat, fiindcă, Într-adevăr, aveam un glas cu lungi și plăcute vibrații metalice, la vorbit, ca și la cântat, Îi răspund Încurcat: — Mi-a spus-o și maestrul de muzică din liceu... Cânt... Am și o bună ureche și memorie muzicală. Rămase pe gânduri, muie condeiul, puse o rezoluție pe hâr tia mea, se gândi iarăși și, ca un
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ei; ferestrele, cu lumina lor cea mare, priveau diminețile nu Înspre stradă, ci spre livada Înclinată până aproa pe de tot, ca să ntinzi mâna la pomii Înfloriți, la iepurii șoldani sărutân du-se, la păsările ciripind și la cucii cu cântatul lor nebunesc, lăsând slobod să ne năvălească, nopțile, până În așternut, epi talamul modulat, intonat În la major, al trilului de privi ghetori În plin rut. Într-un asemenea cadru și cu un asemenea tacâm de om, reputat fără rușine și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
duce la muncă, pe urmă am luat aminte la întreg felul său de a fi, pentru ca în final să mă îndoiesc de justețea indignărilor mele. Mai ales după ce am aflat că menestrelul de pasaj a ieșit cu chitara lui la cântat în primele zile ale lui 1990 și că, de atunci, nici n-a evoluat, nici n-a involuat. A rămas egal cu sine însuși, într-o mediocritate aureolată de dârzenie. Ceea ce înseamnă că, de fapt, și-a zis cântecelul despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ar fi fost nicicând făr’ de altă rațiune decât apa înaltă gata să se reverse adâncă numa’ bună să te-neci în ea uite cuibul și-l are pasărea-n frasin și prins de moacă-un aparat dintre cele de cântat și poart-a naibii rufărie neagră de monah Așa cum mi se mai întâmplase cu atâtea altele, la câteva zile după exercițiul meu cu pietre de pe malul râului, Securitatea mi-a confiscat și dorința de a mă sustrage prin înec. Un anchetator
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
treia strofă, Conducătorul se bucura nespus și le zâmbea tuturor, fiindcă el, Conducătorul, le purta cea mai mare grijă copiilor din țară. Mintea lor nu percepea nicidecum detaliile particulare ale primei strofe - pajiștea, iarba, culesul florilor. Încă de la primul cuvânt, cântatul lor răsuna febril, îi îndemna pe copii la grabă. Cântau tot mai tare, mai lătrat, mai iute cu cât textul se apropia mai mult de momentul când Conducătorului i se dăruia floarea, iar el zâmbea. Cântecul consuma cu vara o
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Copiii au strigat toți într-un glas: „Da, vrem“. și, la fel ca-n ziua precedentă, pe dată s-au așezat în semicerc, cu mâinile lipite de coapse, lungindu-și gâturile, privind țintă în sus și pornindu-se iar pe cântat. Până ce-am zis: „Bine, și-acum să repetăm un pic cântecul nostru de iarnă“. Dar o fetiță a spus: „Tovarășa, trebuie să cântăm tot Imnul“. N-ar mai fi avut nici un rost să-i întreb iarăși dacă vor sau trebuie
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
noastră se ocupa de mezin. A fost sora lui, mama lui și doica lui timp de câțiva ani. S-a ocupat de fratele nostru cel mai mic străduindu-se să nu-i lipsească nimic: mâncare, înfășat, desfășat, schimbat, spălat, legănat, cântat! Mama o învățase ce să facă și cum să procedeze ca micuțul să nu plângă, să nu sufere. Pe vremea aceea Țuki avea doar cinci anișori. Doar cinci anișori! Ce puteai să-i ceri unei fetițe de cinci ani? Câtă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-mi ce să fac, tu ești artist, ce mă fac cu brigada aia, mâine poimâine sosește tovarășa Găinușă, și la mine în secție nici o muncitoare nu cârâie. Cum să le pun eu pe Florica, pe Maria și pe Tanța la cântat? Ce idee năzdrăvană...“ Gabriel deschise cutia viorii și-și scoase brusc un sendviș cu mezeluri, căci imediat începu să miroase în împrejurimi, la celelalte mese. Rodicuța să leșine, nu alta. Credea că scăpase numai cu ciorapul roșu... „Cum mănânci ăla
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
doză-mamut de ayahuasca. Pe de altă parte, când am spus Stop, nu am făcut-o decât mental, și el a reacționat imediat. Alfonso poate auzi gândurile?? Atunci, înainte de a „spune” stop, ce gândeam? Eram relaxată și îmi plăcea atingerea și cântatul în surdină, până când... atingerea a fost neschimbată. Atunci, pot eu auzi gândurile?? Revin printre fete și cum suntem obosite după toate aventurile merg să văd cum au mai progresat cu reparațiile. Jose, în continuare disperat, îmi explică că nu au
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
văd că muncești cu spor, ce ai de gând să faci pe viitor? − Nu știu chiar bine, bunico, ce am să fac. Acum muncesc la școală, Gheorghiță lucrează și el cu mine, el mai învață încă și vrea să deprindă cântatul la vioară cu domnul Obreja. Eu mai merg cu tata la chirii că dumnealui știți că e cam bolnav . Cred că ai aflat ce a pățit și câte a tras de la bătaia pe care i-au tras-o feciorii mătușii
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
s a long way to Tiperrary". Nu știu unde e Tiperrary și cât e de lung drumul până acolo (melodia nespunând nimic despre locul de plecare), dar aș fi vrut să-l văd pe scoțian dacă i-ar mai fi ars de cântat în drum spre Brasilia! Sunt necesare cam 14 ore, cam tot atâta cât faci cu avionul de la București la Rio. Așa că ne-am sculat cu noaptea-n cap și am pornit-o pe la răsăritul soarelui, căutând să profităm cât mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la Chicago sau Los Angeles. În sală, Însă, explozie de reacții contradictorii : cei convinși de noutatea viziunii și tradiționaliștii se Înfruntau. Insulte de ambele părți chiar În timpul spectacolului făceau concurență muzicii, iar la premieră orchestra aproape s-a oprit din cântat. Manifestările pro și contra care au dus la o nouă „bătălie pentru Hernani“ În același oraș s-au calmat de-a lungul anilor. Până și critica, inițial de o virulență mordantă (pe francezi nu-i Întrec nici românii când e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
-și dea seama ce se întâmplă, noi ne-am mistuit, ca un abur, ca o nălucă ne-am mistuit în noapte: "Diavoli ai nopții"! zâmbește el mucalit. Dar n-apucă turcaleții să lipească geană de geană, că până la al treilea cântat al cucoșului, mai dăm un iureș unde nici gândesc: "Deșteptareaaaa!!!". Și iar! Și iar! Zi și noapte! Noapte de noapte. Noaptea mai cu osebire! Îi hăituim, să n-aibă clipă de odihnă, răgaz de îmbucătură... Și, a doua zi, osmanlâii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ideea noastră că timpul poate fi înțeles numai prin muzică, Ingrid s-a așezat la pian cântând Mozart, Adagio în Si minor și Fantasia în Do minor. Delir de paradis în aer până când vecinii, îngreunați de prea mult băut și cântat gregar, ne-au bătut în țevile caloriferului. Am vorbit despre René, am citit prima lui scrisoare în care stă parcă scris tot ce urma să se întâmple mai târziu în timp. Ingrid a plecat acasă pe la ora două, avântându-se
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și solicitat pe multe mari scene, li se vor părea de mirare consemnările mele. Voi insera aici secretul performanței sale, extras din declarațiile făcute. Spunea cu seninătate că, timp de un an întreg, a exersat permanent câte patru ore de cântat continuu, cu mare atenție, dimineața și alte patru ore după-amiaza. Așa se explică și faptul că, de la glasul liric reliefat cu succes în Paolino din Căsătoria Secretă, a devenit spinto-dramatic la fel de calitativ, în timp relativ scurt. Personal, când am scris
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
mânca dădea afară. Ai lui credeau că îl vor pierde. Dar n-a fost să fie așa fiindcă snopul de cimbru pe care l-am sacrificat pentru ceaiuri plus alte câteva plante l-au scos din necaz. Dis-de-dimineață, în locul cântatului de cucurigu, m-am trezit cu bătăi zrdavene la ușă, apoi la geam. - Mort am fost și iată c-am înviat, mi-a cântat bisericește Gheorghe Mereț.. Să vă dea Dumnezeu sănătate multă și mie doar de atâta de câtă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și încep să mă plimb. Pasul mi-i ușor dar fruntea tot mai grea. Nu știu pentru ce sunt adus, aceasta-i întrebarea ce stăruie și năruie liniștea mea. Deodată, se aud mișcări la lacăt. Se trag zăvoarele. Era pe la cântatul cocoșilor. Eu tresar și îmi îndrept privirea către ușă. Ușa se deschide! În prag îmi apare un sfânt aureolat de contrastul luminii de pe sală și întunericul dinlăuntru. Fața lui palidă, fruntea brăzdată ușor și obrajii supți, zăbovind în prag pentru
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
neguțător ambulant, filozof popular în Potra, Bucureștii, pp. 412-423). V. și nota 297, p. 154. Centrul comercial era mai rece și mai puțin primitor de astfel de manifestațiuni tradiționale; însă cu cât te depărtai către margine, răsuna tot mai des cântatul cristalin al copiilor: „Bună dimineața la Moș-Ajun! Ne dați? Ne dați?“ Fără să cred în magia datinelor, am ascultat și aud și astăzi cu plăcere acest cântat prevestitor de ceva nedeslușit, dar care întotdeauna înduioșează. Și când îl mai aud
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
manifestațiuni tradiționale; însă cu cât te depărtai către margine, răsuna tot mai des cântatul cristalin al copiilor: „Bună dimineața la Moș-Ajun! Ne dați? Ne dați?“ Fără să cred în magia datinelor, am ascultat și aud și astăzi cu plăcere acest cântat prevestitor de ceva nedeslușit, dar care întotdeauna înduioșează. Și când îl mai aud astăzi înspre revărsat de zori, îmi reamintesc melancolic de anii cei fără de grijă, anii tuturor speranțelor, ani care n-au să se mai întoarcă. Când au mai
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
vrăjitoarea taie găina neagră și stropește jăraticul cu sîngele ei. Ia apoi nouă cărbuni, îi pune în oala cu apă neîncepută pronunțînd în șoaptă cuvinte neînțelese. Se apucă amîndouă de mîini și dănțuiesc goale în jurul focului pînă ce aud primul cîntat de cocoș, semn că vraja s-a terminat. Din clipa aceea, fug să iasă cît mai repede din pădure, să nu le apuce ziua. Fata trebuie să bea apa din ulcior, pe nemîncate, nouă vineri la rînd”. Cum lesne se
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lovit pe Căpitan mulți, chiar dintre acei, cari făceau impresia că s-au oprit de pe drumul păcatelor vechi și cari în vremuri bune își manifestau înțelegerea și încrederea fenomenului legionar. Au fost destui cari s au lepădat de el înainte de cântatul cocoșului a treia oară. însă marea majoritate a acelora cari l-au urmat și i-au înțeles chemarea, i-au rămas credincioși peste veac. Ani de zile l-au așteptat să sosească de undeva, fiindcă, împotriva tuturor evidențelor, ei nu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
nimic. Dacă stăm și ne gândim, te pricepi la permutări, nu? — Da, dar asta nu e cine știe ce. Cu puțin exercițiu, oricine ar fi în stare de așa ceva. Nu e nici o diferență între îndemânarea dobândită la permutări și folosirea socotitoarei sau cântatul la pian. — Cum poți să spui așa ceva? Nici vorbă! Așa gândește lumea sau așa ți s-o fi spus la început. Și anume că oricine poate, după ce-a luat testul, să facă permutări. Chiar și bunicul meu gândea astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Nu mi-era teamă de nimic. Culoarea era roz. Dacă nu coboram de pe bicicletă, Nu mi-era frică. Nu era nici roșie, nici albastră, nici maro, Era cea mai grozavă nuanță de roz. Imediat după ce-a terminat ea de cântat, am ajuns la un platou întins. Se terminase deci urcușul. Am respirat ușurați și am luminat cu lanternele în jur. S-a aplecat și a mai ridicat de jos vreo jumătate de duzină de clame. — Până unde o fi ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]