1,029 matches
-
frumos și responsabil o făceam, din moment ce vecinii ieșeau la stradă și ne urmăreau cu mare atenție. Era în fapt un ritual de invocare a ploii, un obicei străvechi de fertilitate a ogoarelor. Când ajungeam acasă, cortegiul funerar se oprea din cântat și urma să îngropăm păpușa de lut într un perimetru cu pământ afânat și multă verdeață. După toată această procesiune avea loc pomana mică a Caloianului, doar cu plăcinte, gogoși și ouă vopsite. Joi, tot pe la orele dupăamiezii, ne reîntâlneam
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de lup, poate se odihnise suficient, lepădându-se de oboselile sale. Se făceau auzite zgomote îndepărtate și ușoare. Poate visa vreo pasăre migratoare.Poate creșteau plantele. Stelele palide dispărură în spatele pachetelor de nori. Pe față simțeam respirația calmă a dimineții. Cântatul cocoșilor se înălța de departe. Ce să fac cu cadavrul? Cu un cadavru care începe să putrezească! Întâi mi-a venit în minte să-l îngrop chiar în cameră, apoi m-am gândit să-l scot afară și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
zăbovea o vreme sub copaci, la o cafea. Mama își fuma țigările egiptene, în timp ce noi, copiii, cercetam de zor șura din apropiere. În ea mai stăruia blândețea cu care „oaspeții engleji“ erau duși sus, după cum povestea proprietarul în dialectul lui cântat, pe care încercam să-l imităm. După cina luată în sufragerie, pe ai cărei pereți atârnau gravuri cu Chûte, The Mountains și The Swiss Chalet, tata răsfoia la lumina lămpii cu petrol foile cu evidența clienților hotelului, privea înscrisurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se astâmpără, ci vânzolesc lumea fără ostoire. Nu avem altceva de făcut decât să așteptăm evoluția evenimentelor . Suntem prea mici, deși avem suflete mari. Deciziile le iau cei din fruntea țării. Noi trebuie doar să ne supunem - a conchis învățătorul. Cântatul cocoșilor anunța crucea nopții. Cu oarecare părere de rău, inginerul s-a ridicat. Stimate gazde, s-a cam făcut vremea de plecare. Rămâneți cu bine. Domnule inginer, am să plec și eu, pentru că avem același drum o bună bucată de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
două nopți și două zile pe o ridicătură de pământ și am ținut sub observație malul apei... Ne-am notat în gând mișcarea grănicerilor... Pe noi ne interesau pauzele în zona noastră... Le-am găsit și pe acelea... După primul cântat al cocoșilor, urma o pauză lungă, până spre ziuă. „Poate a da Dumnezeu și nu și-or schimba obiceiul” - am șoptit eu, plin de îngrijorare. „Se vede că nu știi. În armată lucrurile merg după un tipic care se schimbă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cruste de șuncă, merse În jurul barului fluturând din mâna În care-și ținea berea, cerându-le insistent clienților aflați În local să cânte și ei. Lui Illmann nu păru să-i pese și cântă cu un glas puternic de bariton. Cântatul meu făcu dovada unei considerabile lipse de voce și de entuziasm. Nu cântecele răsunătoare fac din tine un patriot. Problema cu național-socialiștii ăștia afurisiți, mai ales cu ăia tineri, e că au impresia că dețin monopolul patriotismului. Și chiar dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
verific cine ar fi putut avea, În branșa spărgătorilor, destul talent ca să fi deschis seiful familiei Pfarr. Dacă așa se procedase. Ceea ce Însemna că exista un mic tenor scrofulos căruia de mult Îi venise rândul să ia o lecție de cântat. Nu mă așteptam să-l găsesc pe Neumann În maghernița În care locuia, pe Admiralstrasse, În cartierul Kottbusser Tor, dar mi-am Încercat totuși norocul. Kottbusser Tor era o zonă de-aia care se trecuse ca un poster de music-hall
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mătură. E speriată de firea mea. Crede că voi fi ucisă precum tinerii revoluționari ale căror capete atârnă pe catargele de steag de pe poarta orașului. Au fost măcelăriți de autorități. Mama mă dojenește aspru, mă face mu-yu, un instrument de cântat al călugărilor, făcut să fie lovit tot timpul. Dar nu pot fi dată pe brazdă. Întotdeauna ea este cea care, după aceea, după ce a obosit de atâta dat în mine, izbucnește în hohote de plâns. Se face pe ea însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
eram cu toții și cântam. Tu și cu mine, Mark și Karin, așa cred. Eu cântam la violoncel. Nici măcar n-am pus vreodată mâna pe un violoncel. Dar se auzea o muzică... incredibilă! Cum poate face creierul așa ceva? Adică, să imite cântatul la un instrument, mai înțeleg. Dar cine compunea muzica aia? În timp real? Eu nu pot nici măcar să citesc o partitură. Cele mai minunate armonii pe care le-am auzit vreodată. Și sigur eu le-am compus. N-are nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
arăta ca Worzel Gummidge 1 fără nici un efort. I-am manevrat brutal pe copii până i-am legat în scaunele din mașină, promițându-le pungi întregi cu bomboane și niște jucării periculoase pentru mai târziu. Apoi a urmat coșmarul cu cântatul cât a durat drumul, adică timp de douăzeci de minute, a nenumărate strofe cu The Wheels on the Bus. Tally a pus capăt coșmarului la versul „Criminalul cu toporul face harșt, harșt, harșt“ cântat de Ellery, moment în care fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
că-i era dragă histrioanca? Deoarece „ nu știa să-i vorbească decît de bine, pe toți”. Rară calitate la comedieni, zău așa!... Dacă n-ar fi revoltător, aș putea spune că e comică Întîmplarea următoare : drepturile de autor pentru foarte cîntatul Bolero al lui Ravel le ia, de ani de zile, un...coafor, fostul soț al menajerei muzicianului ! Suma se ridică la 1,5 milioane de euro pe an! Ptiu! Și-atîția creatori autentici, mor de foame! Unde-i logica? Viața e
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
asta. Hotărâți-vă în timp ce cântăm din nou. Pianista a dat din nou tonul și toată lumea a cântat, de data asta mai încet și mai lent. S-au mai auzit pași, dar nu la fel de mulți ca înainte. Când am terminat de cântat, Bobbie Lee a spus: — Iată-i. Ei vor să I se dedice lui Iisus. Pe câțiva dintre ei îi vom lăsa să ne vorbească. O, ce întorsătură glorioasă au luat viețile lor în această seară. Erau ceva oameni pe scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
început să cânte alte cuvinte pe care le inventau ei. De vreo jumătate de an, așa, înțelegeam despre ce cântau. Domnișoara Moore nu i-a auzit însă, și când am oprit, ne-a zis că „A fost foarte drăguț“. Dar cântatul i-a stârnit pe băieții răi din spate, așa că au început să spună glume și să recite poezii pe care nimeni nu le zicea cu voce tare. Nici una dintre fete nu râdea, fiindcă nu era frumos s-o facă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
interzis. Cântecul va pluti pe oglinda bălții ca un abur, va mângâia urechile patrulelor din apropiere și se va împleti cu țârâitul insectelor. Deasupra copacilor, o cioară va descrie cercuri largi și din ce în ce mai joase. Deodată, santinela se va opri din cântat. La fel și greierii. Apoi un trup se va prăbuși cu zgomot în apă, înroșind-o. Gâzele sar în toate părțile. Se dă alarma. Niște lunetiști au fost văzuți dispărând în tufișuri. Cioara croncăne și dispare în nori. Toată tabăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
om practic: “la ce-mi ajută asta, doar n-am să mă fac cântăreț!”, spuneai. Totuși, aveai un glas de bariton superb, chiar nelucrat cum era, noi moștenisem urechea muzicală și timbrul vocii de la părinții noștri, mari amatori în ale cântatului și ale petrecerilor cu muzică și dans. Ne împărțeam melodiile, fiecare era tare pe terenul lui. La melodiile tale, Gică, muzică ușoară veche, din perioada interbelică sau romanțe, timbrul tău de bariton se auzea blând și suav și ne mângâia
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
asemenea entuziasm încât sufletul meu devenea iarăși limpede și cristalin, ca în copilărie. Simțeam că îmi revenea deodată pofta de viață. Un sentiment de liniște pe care nu-l mai avusesem de pe vremea când mă trezeam dimineața la măgina în cântatul cocoșilor puse deodată stăpânire pe mine. Mi-am făcut o cafea, m-am așezat la birou și am scris pe nerăsuflate o poezie. Te vei ridica într-o noapte, cu corpul încă fumegând de dragoste, și te vei îndrepta spre
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
dintre noi, vedea ceea ce Rebecca Urbanus nu vedea. În timp ce partea ei de sus Își făcea numărul, partea de jos acapara toată atenția. Pata crescu și era roșie. Supraveghetorii din tabără nu știau cum să reacționeze. Rebecca Îi dădea Înainte cu cântatul, cu brațele ridicate În sus. Se Învârti pe scaun În fața auditoriului ei circular: noi, privind perplexe și Îngrozite. Anumite fete mai „avansate“ Înțelegeau. Altele, ca mine, se gândeau: rană de cuțit, mușcătură de urs. Chiar atunci Rebecca Urbanus ne surprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o linguriță din cenușa Zarazei. Când ultimele urme de cenușă de pe pereții urnei au fost înghițite, cântărețul și-a turnat terebentină pe gât, dar n-a reușit să moară. N-a făcut decât să-și ardă coardele vocale, terminând cu cântatul pentru totdeauna. A dispărut cu totul și din Bucureștiul real, și din celălalt București, fantomatic și cețos, din memoria oamenilor. Unchiul meu dinspre mamă, care este actor, l-a întîlnit prin 1959 la Brăila, pe când făcea un turneu cu trupa
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
părere o babă care moartea refuzase să-i scurteze zilele „În genunchi oameni buni, În genunchi...! Să ne rugăm pentru iertarea păcatelor...!” „Într’o comună În apropiere de București, la Hagiești dacă Îmi aduc bine aminte, o găina a imitat cântatul cocoșului...!!” - interveni o altă babă a tot știutoare, Înfricoșând mulțimea. „Da, da...Acesta-i un semn de mari nenorociri ce urmează...!! Gata, În următoarele momente vom muri....!!” - strigă ea aruncându-se la pământ plângând isteric. O altă babă, mai urâtă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Dar el știa când se poate cânta și când se poate vorbi și care sunt gardienii toleranți, care nu fac caz dacă se calcă În acest fel regulamentul. Astfel, sub coordonarea căpitanului Capotă, aveam ore de conversație și ore de cântat. Căpitanul Îmi cerea destul de des să-i cânt „Mi-a venit aseară mama” și „M-am născut Într-un bordei”. Duioșia cuvintelor lui Vasile Militaru ne umplea inima de lacrimi, acele lacrimi care picură jale În suflet, sfâșiindu l fără
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Buzdugan scrisese sub ochii noștri pe o hârtie patru sute de nume de formații. Pentru numele bateristului de la "Chicago" s-au pariat cinci sute de lei, ceea ce pentru mine era o sumă de necrezut. Tot timpul îl apuca pe câte unul cântatul la o chitară invizibilă, strîmbîndu-se și tremurîndu-și mâna dreaptă pe stomac, ca și cum ar fi manevrat vibratorul. Altul făcea pe bateristul, lovind în cinele imaginare și scoțând printre dinți țîstîitul măturicilor. 116 Acum însă stăteau lungiți pe spate, de-a curmezișul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
frumușel acasă și o să ... o să găsesc eu ceva de făcut. EL: Eram la Vinea la oficiul de calcul. Cu o zi înainte fuseserăm strânși cu toții și secretara de partid cu alta activistă au înfierat Timișoara și s-au pus pe cântat și spus lozinci. Noi le priveam și eu îmi spuneam că prostia nu are limite, iar a activistelor nicio stavila. Securistul nostru era pe hol. Am avut o discuție cu el, eram prieteni. M-a întrebat ce să facă și
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
alergând ca niște picioare nervoase de țânțar pe clapele reci. Cu acele mâini monstruoase, Emil Popescu executa concerte întregi din Beethoven și Ceaikovski, fără să le fi ascultat vreodată, reinventîndu-le într-o stare de continuă halucinație. Când se întrerupea din cântat, degetele care-i ajungeau până la genunchi păreau să-l doară insuportabil, așa că după numai doi ani arhitectul își părăsise serviciul, rămânând practic dezlegat de orice legături cu viața socială obișnuită. Cânta acum fără întrerupere, zi și noapte. La rubricile de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de dor ne era de sistemul românesc de învățământ, ci pentru că vroiam să schimbăm ceva: o mentalitate, o atitudine, o viață. Sau? Da-că nu, Monty Python te va consola: „Always look on the bright side of life, ta-tam, ta-ta-ta-ta-tam“. Cântat crucificat. Să stai, să nu stai? Înapoi în Rai. Văzut din afară, sistemul lor a format oameni care chiar au chef de învățat și care se duc la seminarii pentru că vor. Ich will! Oamenii ăștia sunt dresați să-și dorească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
aniversările zilei, Cvartetul Belcea a cântat, la împlinirea a 150 de ani de la nașterea lui Edward Elgar, cvartetul opus 83 în mi minor. O lucrare brahmsiană în esență, interpretată în premieră în 1919. Elgar a fost încadrat de mai puțin cântatul Cvintet pentru corn, vioară, două viole și violoncel de Mozart, avându-l ca solist pe Bruno Schneider, astăzi profesor la Conservatorul din Geneva și Școala de muzică din Freiburg im Brisgau și de un excepțional interpretat cvartet beethovenian Op. 59
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]