927 matches
-
Tomiță au făcut un cuplu inseparabil în liceu deși erau diferiți unul agil avea corpul atletic pe când celălalt greoi, înalt însă, cel mai puternic din clasă. La sfârșitul anului trebuiau să dea proba de rezistență. Zare a întrecut de la început cârdul de colegi și a mărșăluit spre linia de sosire. Stani alerga gâfâind din greu în mijlocul grupului de băieți care se văitau că nu mai pot fugi. Vroiau chiar să renunțe la această probă, chit că le punea nota patru. Câțiva
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
căpșoru-n jos Și plină de recunoștință Îi spuse: “mulțumesc frumos”. E primăvară! Un ciripit voios se-aude-n vale. E vocea primăverii. A sosit! În coruri mii și mii de rândunele Îți spun cu toate-un dulce “Bun venit!” Spre orizont doar cârduri de cocoare Au înnegrit al cerului senin, Venind în țara noastră unde iarăși Albastrul cerului de soare-i plin. Trezită e natura iar la viață Iar pomii toți acum au înflorit. Mireasma lor învăluie natura. Primăvară dulce, “Bine-ai venit
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
unde odată marii regi dormeau Și o frumoasă fată, regină o numeau Itinerariul luptei, inscripție pe-o clădire, Pe un tărâm aparte, păstrat în nemurire. Stelele Peste cerul negru plin de nouri, Îmi văd trecutul parcă-n stoluri Precum un cârd de porumbei albaștri Care-mi continuă visele în aștri. Iar luna niciodată nu va răsări Fără ele... fără stelele călăuze, Prin bezna nopții, ele-s niște muze Ce o conduc pe-aleasă la altar. Iar când și-n apele limpezi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
El prin iscusința lui Taie capul șarpelui Pui de zgripțișor el salvează Zgripțuroaica-l recompensează. Ajuns pe tărâmul lui Vine-n fața tatălui Îi spune istoria Și se-nsoară cu mezina. Crăciunul Neaua albă se așterne Peste ulițe, peste sat Cârduri de copii se-adună Ca să plece la urat. A sosit Crăciunul Sfânt Când Dumnezeu s-a născut Cu flori dalbe la ferești Și datini strămoșești. Ies sătenii pe la porți Cu colaci și covrigi groși Să-ntâmpine bucuroși Cârduri de copii
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
peste sat Cârduri de copii se-adună Ca să plece la urat. A sosit Crăciunul Sfânt Când Dumnezeu s-a născut Cu flori dalbe la ferești Și datini strămoșești. Ies sătenii pe la porți Cu colaci și covrigi groși Să-ntâmpine bucuroși Cârduri de copii frumoși. Și tot vin și trec într-una Cârduri de colindători Să ureze pe la case Fericite sărbători. Iar acasă îl așteaptă Sub brăduțu-mpodobit Cu cadouri multe-aduse Pe Moș Crăciun mult iubit. Rotar Maria-Simona, clasa a VI-a Școala
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
A sosit Crăciunul Sfânt Când Dumnezeu s-a născut Cu flori dalbe la ferești Și datini strămoșești. Ies sătenii pe la porți Cu colaci și covrigi groși Să-ntâmpine bucuroși Cârduri de copii frumoși. Și tot vin și trec într-una Cârduri de colindători Să ureze pe la case Fericite sărbători. Iar acasă îl așteaptă Sub brăduțu-mpodobit Cu cadouri multe-aduse Pe Moș Crăciun mult iubit. Rotar Maria-Simona, clasa a VI-a Școala Gimnazială Păuca structura Bogatu-Român - Sibiu profesor coordonator Tili Dana Ghiocei și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am pășit sfios pe poarta școlii. Am privit-o cu interes și curiozitate pe doamna învățătoare. Privirea ei învăluită în căldură ascundea grijă și dragoste față de copii. S-a scurs toamnă după toamnă, și anotimpurile s-au scurs, ca lungi cârduri de păsări grăbite, iar eu am ajuns în clasa a IV-a. Timpul a trecut repede apoi, iar acum sunt în clasa a VI-a. Încet-încet, ne schimbam fizic și psihic, iar copilăria alunecă spre adolescență, o altă perioadă frumoasă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
că nu îl vezi ... Cântec înapoi la tine Vor veni megieși, va fi roi de tembeli, sub fereastra-ți prea mulți vor falsa repetat, parcă văd prin potopul de pași un plecat, înainte de-ajuns la atâți decibeli. Va fi cârd și, la pusul de nopți deocheat, vor zbura lilieci în apus de scrobeli, iar prin creierii nopții, puțini și rebeli, neuronii pierduți vor muri ca-n palat. Ca din aripi, din mâini dau acum, lunecând de pe trepte pe străzi, parcă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
aterizăm, mi-a spus el, frecându-mi blând încheietura cu degetele. Mi-am mișcat degetele de la picioare. Mă dureau. Avusesem parte de un somn așa de profund și de luxos, iar acum nu ne mai despărțea de Lucille și de cârdul ei de prietene decât un drum scurt cu mașina. Am aruncat manuscrisul lui Luke înapoi, în geantă, și mi-am tras pantofii în picioare. Ar fi bine să-ți pui asta pe tine, draga mea, m-a sfătuit stewardessa, indicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
aer și începea să devină plictisitor, cel puțin pentru unii. Dar scînteia se aprinde exact cînd trebuie, la balcon se furișează Piticul ca la teatrul de păpuși, cu o portavoce în mînă, încearcă să spună ceva, în jurul lui bîzîie un cîrd de figuranți și marionete, tovarăși, cineva încearcă să ne destabilizeze, să fi durat vreo douăzeci de secunde toată improvizația, pînă s a dezmeticit lumea și a început să arunce înspre ei cu tot ce le pica în mîini, și el
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ieșind la plimbare de unul singur prin București, cu gîndul acasă la Constanța, la nisipul de pe plaje plin de scoicile în care riscai să te tai în tălpi dacă nu călcai cu atenție, la pescărușii care își luau zborul în cîrduri de pe diguri urmărind peștișorii minusculi care înotau la suprafața apei, și la valurile înspumate care se loveau de mal aducînd cu ele tot felul de alge și ierburi de mare de culoare verde, o nuanță aidoma cu cea pe care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
încerci să le hrănești din palmă, apoi prinzînd încredere, cu tot mai mult curaj, aici se petrece ceva fantastic, îi mai auzeam spunînd pe unii dintre ei, iar eu îmbărbătat de atitudinea lor, haideți, ciuguliți, lingeți, bucurați-vă sufletele, veneau cîrduri, stoluri, turme. Pînă cînd ai apărut tu și totul s-a dus de rîpă, ușurel Părințele, despre ce vorbești? Cine scăpase frîiele din mînă? Posibil să mă fi luat puțin valul, evenimentele începeau să se precipite, tot tineretul ăla care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
zis băieților să se așeze pe borduri, să-și strîngă steagurile și să lase pancartele jos. N-a trecut mult și mi-am dat seama că forfota urma să crească în intensitate, lumea a început să curgă înspre piață în cîrduri fără capăt, veneau de pe platforme, se vedeau pancarte cu 23 August, Optica Română, IMGB, mi am zis asta e, să înceapă circul, cînd un omuleț a venit la mine și m-a întrebat ceva, dar din cauza zgomotului n-am auzit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
iederă alergau șopârle. Casa lui Grațian avea un perete de foc În Întregime acoperit cu iederă. Privind-o Își zicea că n-ar locui pentru nimic Într-o asemenea casă. Într-o zi a găsit pe bancă, la adăpost de cârdul de rațe care măcăiau Încoace și-ncolo prin curtea pavată cu piatră de râu, o carte pe care scria Ghepardul. A deschis-o la Întâmplare. De fapt a deschis-o acolo unde o fotografie ținea loc de semn de carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
magazinelor sustrase circuitului public, scurtcircuitate adică, policlinicile secrete, piscinele arogante și disprețuitoare în care înotau odrasle speciale, transparente, fără vezică, destinate încă din pungile seminale sau din mistica cursului scurt de materialism-dialectic să devină pe viață prim-secretari. Deasupra Împotrivitorului, cârd de norișori gri-trandafirii, mânați de la spate de suflul unor guri nevăzute, sinchisindu-se doar de-a face umbră Stăpânului actual al Lumii și al Pământului. Când șarjă peste Combinatul poligrafic "Casa Scînteii", has-Satan se abătu un moment pentru a se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
întreprindea nimic. Și chiar dacă, din păcate, se întreprindea, respectivul exces era iute acoperit și făcut uitat de către fermecătorul vălmășag de Occident și Orient al acestor neasemuite tărâmuri. Uite că și-n prezent, remarcă, nu fără o fină delectare, has-Satan, un cârd de găini scurma cu o bășcălioasă înflăcărare brazdele 78 DANIEL BĂNULESCU Dar abia atunci când prietena mea a recunoscut, printre trupurile ce săltau sub revărsarea sucurilor gastrice și-a salivei, siluetele inconfundabile ale câtorva poeți precum: Ion Mureșan, Cărtărescu, Mariana Marin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zid. Judecat de doi ani, știa, fără mimică melodramatică, că va fi împușcat. Îl mai țineau în viață așa, până când aveau să prindă o zi în care zgomotul aproape uitat al cartușelor plutonului de execuție avea să sperie totodată și cârdul de ciori ce se pripășise prin curtea poligonului de execuții. Aveau să împuște, adică, dintr-o singură execuție, doi iepuri. Până atunci îi mai permiteau și lui Gărgăriță să se antreneze la planșeul său de ciment și lăsau și ciorile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
său, iar șansa pe care o avea trebuia consumată până la capăt... De câteva zile, soarele incendia orașul, chinuindu-l cu dogoarea sa. Aruncate spre Înălțimi, clădirile uriașe erau copleșite În Încremenirea lor de fierbințeala aerului irespirabil. Doar curgerea necontenită a cârdurilor de mașini pe autostrăzile și bulevardele metropolei te asigurau că viața e posibilă Încă. Undeva, Într-un building Înalt, la etajul al 19 lea, el vopsea interiorul unui spațiu comercial, Încercând să reziste potopului de căldură. Cocoțat pe marginea geamului
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
trandafirii și adulmecând aerul pătruns de mirosul greu al florilor, se Întâmpla să aibă reverii bizare. Atunci, Îi fluturau pe dinainte crâmpeie dintre cele mai neașteptate: chipul unui băiețel cu părul Încâlcit și genunchii juliți, care alerga săltând după un cârd de gâște... surâsul unei fetițe În rochiță vișinie, cu guler alb și buze foarte roșii, ce se balansa Într-un leagăn și Îl privea tăcută numai pe el... palma-i plină de sânge, mușcată de o gură cu dinți fioroși
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și cum undele îl mint. De-ar fi aruncat în chaos arfa-i de cîntari îmflată, Toată lumea după dânsa, de-al ei sunet atârnată, Ar fi curs în văi eterne, lin și-ncet ar fi căzut... Caravane de sori regii, cârduri lungi de blonde lune Și popoarele de stele, universu-n rugăciune, În migrație eternă de de mult s-ar fi pierdut. Și în urmă-le-o vecie din nălțimi abia-văzute Și din sure văi de chaos colonii de lumi pierdute Ar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
arde-n blondele ei plete, Încălzind aerul serei, strălucindu-i fruntea ei; Ale domei scări negrite se-nsenin - ca neaua sara -; Intră-n domă. Ard columne sub lumina ei cea clară Și-și aruncă unu-ntr-altul umbra neagră dintre ei. Stelele în cârduri blonde pe regină o urmează, Aerul, în unde-albastre, pe-a lor cale scânteiază Și rămân întunecate nalte-a cerurilor bolți; Doma strălucește-n noapte ca din marmură zidită, Prin o mreajă argintoasă ca prin vis o vezi ivită, A ei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de umbră pline; Ca un clopot clar albastru și stropit cu mii lumine Cerul lumea o cuprinde cu sinistru-i mândru Domn. Amorțit el mișcă limba lui de tunet printre nouri, Trezea, scăpărând printr-înșii, ale văilor ecouri, iar în cârduri cuvioase stelele se mișcă-ncet, Intră-n domele de neguri argintii, multicoloane; De-a lor rugă-i plină noaptea. A lor dulci și moi icoane Împlu văile de lacrimi, de-un sclipit împrăștiet. Ale focurilor raze cearcă neguri să străbată
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
luminează stropii. {EminescuOpIV 214} Pe scări de marmur ne suim cu toții Și morți-și caut-prin coloane soții: Sunt tineri unii ca iubirea moartă, 60Iar alți au barbe albe ca preoții. Dar toți cu toții sunt de om ruine Și risipiți din cârduri beduine Au fost găsit amara, cruda moarte, Într-un pustiu arzând și fără fine. Vorbesc încet... ca-n somn... și vorba sună Ca frunze-uscate cari vîntu-adună, Sau ca murmurul cel vrăjit de ape Când peste codri-apare blonda lună. De-odată-n două
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
O, Satan! geniu mândru, etern, al desperării, Cu gemătul tău aspru ca murmurele mării... Pricep acum zâmbirea ta tristă, vorb-amară: Că tot ce e în lume e vrednic ca să piară"... Tu ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele, 150Cu cârduri uriașe te-ai înălțat, rebele, Ai scos din rădăcine marea s-o-mproști în soare, Ai vrut s-arunci în chaos sistemele solare... Știai că răutatea eternă-n ceruri tronă, Că secole nătânge cu spaimă o-ncoronă! O, de-aș
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu-a valurilor larmă. ( El se urcă în luntre și îi dă drumul pe mare) Se-nsenină. S-aude glas de corn. REGELE SOMN Răsună corn de aur și împle noaptea clară Cu chipuri rătăcite din lumea solitară 285A codrilor... în cârduri veniți genii șăgalnici Ce-acum împleți pământul cu sunetele jalnici, Acum ascunși în umbră sau tupilați sub foaie, Pișcați picioarele-albe a fetelor bălaie, Și zimbrii zânei Dochii, pe frunți cu stemă mare, 290Și voi, cai albi ai mării, cu coame
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]