2,157 matches
-
totuși merită trăită! Mai cred... Spre finele celui de-al XX-lea veac, am fost aruncat în hăul inactivității, acolo unde nu mai aveam nici căutare, nici identitate, devenind unul dintre izgoniții din viața activă. Cu sufletul cătrănit, m-am cățărat pe aripile speranței și, având credința că nu este totul pierdut, m-am alăturat căutătorilor de diamante în galaxia lexicală a frumoasei noastre limbi străbune. Din vasta zestre a experienței acumulate, sub impulsul divinei inspirații, am selectat cu migală, fapte
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
și Marea Neagră, reprezentat de Podișul Dobrogei. Pentru a cuprinde cu ochii măreția ansamblului geografic în care ne-am născut și trăim ca popor ar trebui să ne urcăm cât mai sus ca să putem privi cât mai departe. Așadar, să ne cățărăm pe vârfurile Carpaților și sub cerul senin al soarelui amiezii, să lăsăm privirea să cadă spre Dunăre și Marea Neagră. Vom vedea întinzându-se trei trepte de relief major proporționale, simetrice și dispuse concentric 9 (în cadrul cărora sunt cuprinse mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
unor studenți, ci și al unor temerari (Nicolae Bălcescu) sau al unor străini de neam care au îmbrățișat cauza națională (Constantin Rosenthal). În cafenele, dezbăteau aprig idei progresiste după care se năpusteau în stradă, gata să moară pentru ele. Se cățărau pe baricade ca să le apere, dezvelindu-și pieptul în fața plumbilor sloboziți de puștile reacțiunii. Se prăbușeau, învăluiți într-un fum gros tăiat de flame, pocnete și mirosuri grele. Însângerați, se ridicau de fiecare dată cu mai multă înverșunare, strângând în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
niscai brânză și o ceapă pe care o crăpă numaidecât. Le puse pe un ștergar și, făcându-și cruce în gând, se apucă să mănânce. Plugarul își reluă apoi cu osârdie lucrul, până spre seară. La întoarcere, își găsi copii cățărați pe zăplazul casei, așteptându-l. Râdeau și strigau de bucurie, văzând cum se apropie carul cu boi. Zarva o rupse și pe nevastă din treburi și îl întâmpină în bătătură, zâmbind. Se îmbrățișară cu toții în curte, chiar sub bradul care
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
sirene". Mitologia și-a pierdut din valoare, revenirea la viață nu se poate face aici, totul e supus degradării și lumea comună, banală, și trecutul, și universul imaginar. Semnul sub care stă lume aceasta este cel pus de Piaza-Rea, "se cațără pe draperia ceții Piaza-Rea". Giulgiul învăluia lumea luându-i dreptul la existență, totul e neclar, e incertitudine, nimic nu mai are siguranța adevărului. Dacă interbelicii erau încă niște căutătorii ai absolutului pe care-l intuiau, pe care îl considerau imposibil
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
condiție fiind o tijă caliceală suficient de largă care să permită fragmentelor să “plece” spre bazinet; - calculi caliceali inferirori. Această localizare implică o discuție mai amplă legată de șansele de succes ale procedurii. Fragmentele din calicele inferior nu se pot “cățăra” singure până În bazinet și de acolo să plece În jos prin ureter. Pentru ca totuși acest lucru să fie posibil s-au impus, pe baza experienței acumulate, niște criterii anatomice favorabile (TOLLE-, 2002):unghiul infundibulo-pelvic mai mare de 700 (unghiul format
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
și pantele stîncoase, În căldările glaciare și care Își semnalizează prezența la turiști prin alunecările de pietre care le declanșează În fuga lor, prin salturile acrobatice pe care le fac, ca și pe potecile și pragurile Înguste pe care se cațără În căutarea hranei. Urmează apoi ca importanță antilopa de munte din Munții Șureanu, unicul loc din Europa unde trăiește, ursul brun (Ursus arctos) cel mai puternic animal sălbatic din Carpați, cerbul (Cervus elaphus) etc. Din rîndul păsărilor amintim doar mierla
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
s-au isprăvit forța și dorința de-a înnota împotriva valului. Fusesem continuu ,,pe linia" îndemnurile politice către autoperfecționare, dezvoltare a culturii generale și de specialitate. Și, totuși, trăiam un infern al muștei căzute în lapte: strădania de-a se cățăra pe paiul ce-ar scoate-o afară, sfârșește prin a fi împinsă înapoi de cineva care se-amuză de eforturile măruntei vietăți. Mi-am trăit eșecul, de una singură, sub forma unei depresii. O formă de evadere, și implicit vindecare
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
în două de furca ramurilor, cântă la un violoncel moale cu un arcuș vâscos" (apud Rojas 1993: 57). Din descrierea extrem de precisă și de detaliată a lui Dalí lipsesc păianjenul cu picioare lungi și păroase, ca și furnicile ce se cațără pe rochia femeii - simboluri thanatice. Dalí a încercat pentru prima oară imaginea dublă într-o pictură ambițioasă, Omul invizibil, începută în iarna anului 1929, încă neterminată în 1931, când a fost expusă la Paris. Figura omului așezat se întinde pe
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
treaptă și mă întorc în vîrful picioarelor, dar tot pustiu locul, bîjbîie gesturi de confuzie bahică pe sticlă, de afară miros de hoit prin definiție și, primenirea aerului, dispare și mirosul, luna nouă, abisul ei, știi că abia te-ai cățărat înapoi după atît abis-Hecate! ce uimește la un oraș și-i dovedește inutilitatea: faptul că are o limită în spațiu! altfel trenul face referire și la cîmp, mirosul nemilos de vită bălegată înainte de Lețcani, poftim, dragilor, locurile de alături! prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
în față, cu vîrful de picior în aer, ce vis te încape așa, trup de femeie minunată Villon, / Atît de fraged și zglobiu traducere Vasile Chirica / Tu moartea o aștepți vreodată? Da, sau mă sui la ceruri viu! șarpele medicinii cățărat spre lapte, bătrînul nemișcat cu baston alb în mînă, țiganca grasă de nu-și poate împerechea mîinile pe lîngă trup, sus, că vine poliția! eu sînt tăiat de sub genunchi, mă cunosc cu țiganca, îi testez o haină din sacoșă, scoate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
piatra lunii lovește cu statica ei, crucea imită lumina pe deal la Tîrgu Frumos, umbra de lumina lunii a lui Crist Radu Gyr, ghiaurii ăștia au plecat, ce liniște! Mihaela, să mă iau și eu după surorile mai mici, mă cățăram peste speteze, aia mică voia apă, fugi cu ea în brațe, nu era în tot trenul, cică beți din apa de la baie, din rezervor! INTERVENȚIE ÎN TEXT Sîntem parte din ce cuprindem. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN TEXT mirosul de ars, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ajutor, nu-și poate lega șireturile; Se dezbracă singur; Se descalță singur; Nu-l deranjează dacă îi cad pantalonii sau dacă are cămașa scoasă din pantaloni. d) Psihomotricitate Merge singur; Urcă / coboară scări; Aleargă fară probleme (din proprie inițiativa); Se cațără; Închide / deschide ușa; Depășește mici obstacole; Se implică mai mult în activități dinamice, ce presupun multă mișcare Lovește mingea cu piciorul; Prezintă stereotipii motrice; Este activ; Aruncă mingea către o persoană indicată după ce i se arată cum să facă acest
CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
dezbrace de bluze care au fost descheiate sau care se scot pe cap; Își scoate papucii dându-i-se indicații. d) Psihomotricitate Merge singură; Merge pe vârfuri; Urcă / coboară scări; Aleargă fără probleme (din proprie inițiativă); Gest grafic neconstituit; Se cațără; Închide / deschide ușa; Depășește mici obstacole; Se implică mai mult în activități dinamice, ce presupun multă mișcare Prezintă stereotipii motrice. c) Comportamentul cognitiv Se implică în activități ce vizează achiziții cognitive; Prezintă deficit cognitiv important; Manifestă interes pentru activitățile ce
CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
apele înfuriate. Astăzi marea era blinda în comparație cu oceanele de la antipod în care mă zbenguiam ca un delfin. Mi-a dat de furcă doar o problemă tehnică. Cu toate că fluxul era destul de domol, am întâmpinat greutăți ridicole când am încercat să mă cațăr înapoi pe piatră. „Muntele“ e puțin prea abrupt, scobiturile prea strâmte. Valurile molcome mă tachinau, ba înălțându-mă spre suprafața falezei, ba trăgându-mă îndărăt. Degetele mele, bâjbâind după o falie, lunecau întruna. Simțindu-mă obosit, am înotat în jur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
înălțându-mă spre suprafața falezei, ba trăgându-mă îndărăt. Degetele mele, bâjbâind după o falie, lunecau întruna. Simțindu-mă obosit, am înotat în jur, căutând alte locuri unde marea se zvârlea neastâmpărată înainte și înapoi, dar încercarea de a mă cățăra s-a dovedit și mai anevoioasă pentru că apa era foarte adâncă și chiar dacă stâncile de pe țărm păreau mai puțin abrupte, erau prea netede și alunecoase din pricina algelor, așa încât nu mă puteam prinde de ele. În cele din urmă am izbutit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dovedit și mai anevoioasă pentru că apa era foarte adâncă și chiar dacă stâncile de pe țărm păreau mai puțin abrupte, erau prea netede și alunecoase din pricina algelor, așa încât nu mă puteam prinde de ele. În cele din urmă am izbutit să mă cațăr tot pe „muntele“ meu, agățându-mă cu degetele de la mâini și de la picioare și apoi fixându-mi genunchii pe o teșitură laterală. Când am ajuns pe creastă, unde am zăcut gâfâind în soare, am descoperit că mâinile și genunchii îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sat și dincolo de el. Satul se numește Narrowdean. Forma arhaică a numelui era Nerodene, și o impunătoare piatră kilometrică înfiptă pe țărm păstrează încă vechea ortografie a numelui. Cătunul e alcătuit din câteva străduțe, cu case de piatră, câteva vile cățărate pe povârnișuri și o unică prăvălie generală. Nu pot obține ziarul The Times și nici baterii pentru vlăguitul meu aparat de radio cu tranzistori, ceea ce nu mă necăjește prea tare, după cum nu mă supără nici lipsa totală de măcelării. Există
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
șobolani. O nouă zi însorită. Și încă nici o scrisoare. Am înotat din nou la mica plajă stâncoasă și, cu toate că marea era destul de liniștită, m-am lovit de aceleași greutăți enervante când am încercat să ies din apă. Trebuia să mă cațăr pe un mal abrupt, acoperit de pietre mobile care se rostogoleau, în timp ce fiecare val, izbindu-se de țărm, mă înh\ța de spate. Am înghițit multă apă și m-am tăiat la picior. Am găsit grămăjoara de lemne pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
încordată cum ar rezulta din descrierea de mai sus. Până și în jocurile cele mai obișnuite, superioritatea lui James părea să țâșnească la suprafață, fără nici un efort. Știa mult mai multe decât mine despre păsări și despre flori, și se cățăra cu mare ușurință în copaci. Îmi aduc aminte, când eram mici de tot, de încercările lui foarte serioase de a zbura.) Cunoștea toate cotloanele ținutului, ca o vulpe. Avea un instinct aproape supranatural în legătură cu lucrurile și locurile. Când se rătăcea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mândrie. Era campioana la sărituri a școlii, a multor școli, precum și campioană la cros; Hartley întotdeauna în frunte, și eu aclamând-o alături de ceilalți și râzând de tainică bucurie în inima mea; Hartley, într-o liniște care-ți tăia suflarea, cățărată la paralele, cu coapsele-i goale, strălucitoare. Profesorul de gimnastică vorbea despre Olimpiade... Am fost împreună la prima comuniune, pentru ca iubirea noastră să primească binecuvântarea cerească. Mi-o aduc aminte pe Hartley cântând în biserică, fața ei frumoasă, luminoasă, inocentă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și povârnite ale stâncilor erau aproape cu neputință de urcat, atâta timp cât țineam masa într-o mână. La un moment dat, am lăsat măsuța să alunece într-o râpă. Va trebui să găsesc un drum mai simplu până la turn. M-am cățărat sus și m-am așezat pe un bolovan ud, cu fața spre Golful Raven. Soarele continua să strălucească și cerul să se umfle plumburiu peste mare. Valurile molcome, neînspumate, se înălțau și se spărgeau de stânci într-un ritm lent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am început să mă întreb dac\, în toți acești ani, Hartley i-o fi pomenit vreun cuvânt despre mine. Nibletts este un bungalov mic, pătrat, construit din cărămidă roșie, care, din fericire, a fost parțial văruit. Pur și simplu se cațără pe deal, având în față un pâlc de copaci turmentați de vânt, alături panta ce coboară spre sat, în spate povârnișul ce duce la mare, iar în jur și deasupra, pădure. Are o înfățișare trainică, solidă. Alte case ar putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mica mea pajiște din spate, îngrădită cu pietre, și m-am așezat pe scoarța așternută peste banca de stâncă, lângă jgheabul unde-mi tezaurizez pietrele. Dar pe dată mi s-a părut insuportabil să nu văd marea, așa încât m-am cățărat puțin, ținându-mi paharul cu grijă, și m-am așezat pe creasta unei stânci. Marea era acum de un albastru purpuriu, ca ochii lui Hartley. O, Dumnezeule, ce trebuia să fac în toată situația asta? Orice s-ar întâmpla, trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și să obțin de la ea un tablou mai complet al situației. Văzând că soarele se scufunda, iar marea se aurea din ce în ce sub un cer verde paj, mi-am așezat paharul gol într-o crăpătură și m-am cățărat pe o stâncă și mai înaltă, de unde puteam cuprinde cu ochiul întreg întinsul apei. În lumina cadaverică, șovăielnică, m-am pomenit deodată scrutând depărtarea și pândind încordat. Ce așteptam? Monstrul marin? A doua zi, înainte de ora nouă, intram în biserică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]