2,091 matches
-
vehicule erau trăsurile, taxiurile din vremea aceea, în care domnii își încărcau geamantanele când coborau din tren. Din primăvară până-n toamnă mergeam desculț. M-am înțepat de nenumărate ori în talpă, am trei unghii de la picioare căzute în urma loviturilor. Mă cățăram în toți copacii, mâncam dude, corcodușe verzi, flori de salcâm. Mâncam și fructe căzute pe pământ, fără nicio jenă. Sper să nu citească bunicile paragraful ăsta. Băteam țurca pe maidan, lipseam cu orele de acasă, fără să spun unde sunt
SUPRAVIEŢUITORUL de DAN NOREA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362225_a_363554]
-
aprilie 2015 Toate Articolele Autorului plouă mărunt, plouă subțire, plouă mizer peste țara în care toată lumea doarme; morpheus titanul se prelinge ușor peste durerile adormiților și își culbută deșertăciunile în coșmaruri efemere, devenind el însuși visul adumbrit al celor somnambuli cățărați pe acoperișuri lunecoase și umede; plouă tacit, plouă cu stropi din lacrimi, plouă sărat peste țara în care materia visează; plouă în alb și negru peste destine deșarte, acoperite cu plapuma uitărilor de sine; stropii de ploaie se evaporă ușor
ŢARA ÎN CARE LUMEA DOARME de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362289_a_363618]
-
așa era visul acesta, care i se tot repeta! Se vede că, la douăzeci de ani, desfășurarea nunții sale o duruse teribil, aproape o traumatizase. Cunoștea sensul cuvântului oportunist dintotdeauna, dar adevărata semnificație o conștientizase abia după Revoluție, când văzuse cățărați în funcții înalte neșcolarizați, ca și pe vremea lui Ceaușescu. Măcar aceia erau îndoctrinați cu înaltele învățături comuniste ori pe cale să și le însușească, în timp ce oportuniștii postrevoluționari aveau, cel mult, abecedarul afacerilor oneroase, arar câte o diplomă, și aceea cumpărată
CAPITOLUL 6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378643_a_379972]
-
ceara, destinu-i ca o ceață,De unde ai lumina ce-ți arde acum pe față?... XXXI. INVAZIA MAIMUȚELOR, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1524 din 04 martie 2015. Au început turbate să atace Copacul falnic, neînfrânt prin vremuri, Se cațără sălbatic și buimace De stai înmărmurit și te cutremuri. Acest copac este credința noastră Și veac de veac ne-a stat și stă de pază, E calea spre Lumina cea firească, În drumul mântuirii - aspră strajă. Versate, încrezute și limbute
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
spui că ești ateu, Să te semnezi citeț și cu ținută, Te va privi cu jale Dumnezeu, El te-a zidit ca om, te-ai vrut maimuță! Citește mai mult Au început turbate să ataceCopacul falnic, neînfrânt prin vremuri,Se cațără sălbatic și buimaceDe stai înmărmurit și te cutremuri.Acest copac este credința noastrăși veac de veac ne-a stat și stă de pază,E calea spre Lumina cea firească,În drumul mântuirii - aspră strajă.Versate, încrezute și limbute, Se tăvălesc
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
în grosimea tegumentului. Mâna (autopodul membrelor anterioare) a suferit modificări ca urmare a adaptării la zbor. Este cuprinsă în membrana alară, liber a rămas numai degetul I (policele - prevăzut terminal cu o gheară puternică și ascuțită cu ajutorul căreia liliacul se cațără). La baza degetului se găsește o îngroșare palmară cu care animalul se sprijină când adoptă poziția patrupedă. Celelalte degete sunt mult mai alungite și sunt prinse în membrana alară - cu rol în susținerea și întinderea acesteia. În repaus brațele se
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
din piatră, lemn, ghips, ciment, călări, pedeștri, cu buzdgane, cu paloșe (era să spun cu picamere). Din corpolentul timorat ce prezenta atunci juriului (din care nu lipsea reprezentantul oamenilor muncii) sculptura de buzunar, n-a mai rămas decît omulețul ăsta cățărat pe scară, lucrînd, în dimineața asta, la mustața lui Mihai Viteazul, pe care și-a lăsat surplusul nocturn cine știe ce necuviincioasă cioară. 29 mai Din unghiul prezentului, chiar și un episod urît colorat dintr-o "la belle époque" ducă-se pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în fața groparului care fumează...; pleacă spre aceeași direcție ca Ovidiu...) Groparul: .. Adevărul e că e greu să trăiești numai pe jumătate... Dar și mai greu e să mori pe jumătate... (se ridică, privește lucrurile împrăștiate, se îndreaptă spre cavou...; se cațără spre crucea centrală să ia sticla de Coca-Cola, dar nu reușește; pleacă prin una din laterale; lumina crește, concentrată pe sticlă; de pe banda sonoră se va auzi finalul reclamei "Always Coca-Cola" "Întotdeauna Coca-Cola") CUPRINS CALUL VERDE 7 REFERINȚE CRITICE Florin
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
și neînsemnate, un discurs stilat, o dicție impetuoasă, o sete aparte de convivialitate. Aspecte pe care tot Încerc să le deprind. Chiar și acum. 12.3. Un altfel de domn Adrian Neculau Vă voi dezvălui că domnul Adrian Neculau se cațără uneori prin copaci. L-am văzut cu ochii mei și nu-mi venea să cred. Are o Îndemânare nemaipomenită. Primăvara, devreme, dar mai ales vara și toamna. În pruni, cireși, vișini și meri. Alteori, adună vreascuri, frunze uscate, gunoaie, face
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
vânt nemilos. Am citit pe chipul său o mare tristețe și atunci când mărul a fost retezat de o altă furtună. L-am văzut Însă bucurându-se de cireșii și vișinii Încărcați de belșugul verii, Îmbiind mândru pe cunoscuți să se cațere și să se Înfrupte din rodul copacilor săi. Între desele plecări În străinătate, cosește iarba, gândindu-se poate, În pauza dintre două brazde, la Radu, fiul său plecat În America (sau Canada!), la unii colegi care i se pare că
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
câteva rente Înscrise În registru, În timp ce eleganța este dată de draperiile cu franjuri, un pat cu tăblii curbate și sfeșnice sub glob de sticlă. Dacă vom continua să mai urcăm câteva trepte pe scara socială, acolo unde oamenii ocupați se cațără și se mișcă În bătaia vântului asemenea unor tineri marinari agățați Între odgoanele unui vas uriaș, ne vom Întâlni cu doctorul, preotul, avocatul, notarul, micul magistrat, negustorul de vază, boiernașul, eternul funcționar, ofițerul superior etc. Toate aceste personaje sunt niște
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
umilite, Își fac apariția nobilimea, aristocrația, titlurile și curtenii, dar și curtezanele etc. Însă acest soi de febră care Îl face pe om să vadă peste tot scări ale onorurilor și să se Întristeze că nu a reușit să se cațere decât până la un sfert, la o treime sau la jumătate din drumul până la ele a dus, fără Îndoială, la sporirea peste măsură a amorului propriu și a dat naștere vanității. Or, cum vanitatea nu e decât arta de a se
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
nunții (imagini consonante cu cele din lumea basmului), un vârtej de detalii pitorești, hiperbolice și deseori pline de haz, care mută nunta Într-un plan al figurilor și acțiunilor fabuloase. După Încheierea orației, bradul este coborât din prăjina unde fusese cățărat și este jucat de flăcăi. Mireasa primește salba adusă de ceata mirelui și, astfel Împodobită, se Îndreaptă spre părinți pentru „iertăciune”. Tânăra pereche Îngenunchează În fața părinților miresei, iar lăutarii interpretează cântecele tradiționale care marchează separarea fetei de familia ei, amintesc
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
flutura steagul roșu-albastru al Vietcongului. Nu departe de aceștia, un alt grup Înălțase steagul american, Îndeajuns de sus Încât toată lumea să poată vedea că era În flăcări. Cu o oră Înainte ca marșul să Înceapă, 70 de tineri s-au cățărat pe o stâncă din parc și au dat foc unor mici petice de hârtie - ordinele de Încorporare. Alte sute de tineri li s-au alăturat, formând un cerc În jurul acestora. În loc de bricheta personală, s-a recurs la o formă de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ierarhia religioasă slavă (bulgară), fiind înlocuită cu una greacă și, în același timp, sublinia Iorga, se recunoștea existența unei populații românești numeroase și întinse, vlahii, în sudul Dunării. După Kekaumenos și însemnările rabinului spaniol, Veniamin din Tudela, consemnau: "vlahii se cațără ca niște capre pe stânci". După revenire, Bizanțul decidea, în iulie 1019, decizie întărită în 1272, ca vlahii din Bulgaria să fie puși sub jurisdicția arhiepiscopiei din Ohrida. Legătura aceasta directă cu împărăția a trebuit să rămâie, prin biserică, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Vestea ne-o dăduse bărbatul de vreo patruzeci de ani, cu ochi ageri și aer hotărât, care apărea în fotografiile din cele mai vechi albume ale bunicii. Acostând în barcă la zidul unei clădiri, el proptea o scară și se cățăra spre o fereastră de la etajul întâi. Era Vincent, unchiul Charlottei și reporter la Excelsior. De la începutul potopului, străbătea astfel străzile capitalei în căutarea evenimentului-cheie al zilei. Hrana rece a președintelui era un astfel de eveniment. Și chiar din barca lui
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dureroasă, întretăiată de mai multe recidive. Ca lupta bărbatului ce se zbătea printre sloiuri de gheață, într-o copcă neagră, văzut de Charlotte într-o zi, primăvara, când trecea pe pod. Agățat de o creangă lungă împinsă spre el, se cățăra pe panta lunecoasă a malului, cădea pe burtă pe suprafața înghețată, înainta centimetru cu centimetru și își întindea deja mâna înroșită, atingându-le pe ale salvatorilor lui. Deodată, fără să se înțeleagă de ce, trupul îi tresărea și începea să alunece
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Franța pe care o purtam în mine. Aceasta era mai cu seamă romanțioasă. Personajele literare care se întâlneau pe drumurile ei păreau, în seara aceea de neuitat, să se trezească după un somn îndelungat. Altădată, degeaba își agitau săbiile, se cățărau pe scări de frânghie, înghițeau arsenic, își declarau dragostea, călătoreau într-o caleașcă ținând pe genunchi capul tăiat al iubitului - ele tot nu-și părăseau lumea lor fictivă. Exotice, strălucitoare, poate chiar ciudate, ele nu mă mișcau. Ca și parohul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a auzit un suspin de bucurie temătoare salutând plecarea. Printre pereții glisanți apărea o învălmășeală compactă de oameni speriați. Charlotte, simțind încetineala deznădăjduitoare a gesturilor ei, și-a împins copiii spre deschizătura care se îndepărta încet. Fiul ei s-a cățărat, a apucat cufărul. Sora lui a trebuit deja să grăbească pasul ca să se agațe de mâna pe care i-o întindea băiatul. Charlotte a prins copila de după mijloc, a ridicat-o, a reușit să o cocoațe pe marginea vagonului înțesat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
volubili. El îmi povestea despre câte o pradă extraordinară (un pește prea lat ca să treacă prin gaura făcută de arborele cotit!), despre dezghețurile care, în rostogolirea asurzitoare a sloiurilor, duceau la vale bărcile, copacii smulși și chiar izbe cu pisici cățărate pe acoperiș... Iar eu vorbeam despre turniruri și cavaleri (tocmai aflasem că războinicii de odinioară, când își scoteau coiful după o întrecere, aveau obrazul acoperit cu rugină: fier amestecat cu sudoare; nu știu de ce, dar amănuntul acela mă exalta chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să pună mâna pe cartea căutată. Și, cu acea minunată libertate cu care o vedeam câteodată răsturnând ordinea lucrurilor, ea, altfel femeie ordonată și meticuloasă, a transformat noaptea într-o lungă veghe. Teancuri de cărți se îngrămădeau pe dușumea. Ne cățăram pe masă pentru a explora rafturile de sus ale etajerelor. Cartea era de negăsit. Către ora două dimineața, ridicându-se în picioare în mijlocul unei pitorești dezordini de cărți și de mobile, Charlotte a exclamat: - Ce proastă sunt! Doar poemul ăsta
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
intimă și, în același timp, depărtarea cea mai iremediabilă de un trup de femeie... În toiul acelei rătăciri sentimentale, am auzit vocea lui Pașka, ascuns în frunziș. Am ridicat ochii. Îmi zâmbea, pe numătate lungit pe o creangă groasă: - Hai, cațără-te! Am să-ți fac loc, a spus el, îndoindu-și picioarele. Stângaci și greoi în oraș, Pașka se metamorfoza de îndată ce se afla din nou în natură. Pe creanga aceea, semăna cu o felină mare, odihnindu-se înainte de vânătoarea nocturnă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care se întorceau în oraș. Am apucat creanga, gata să sar. Vocea lui Pașka, cu o undă de resemnare acrită, a răsunat cam nesigură: - Așteaptă! Acolo o să stingă proiectoarele, ai să vezi, o să fie o puzderie de stele! Dacă ne cățărăm mai sus, o să vedem Săgetătorul... Nu l-am ascultat. Am sărit jos. Tălpile mi s-au izbit violent de rădăcinile încâlcite de pe pământ. Am alergat ca să-mi ajung din urmă colegii, care se îndepărtau gesticulând. Doream să le vorbesc cât
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
asemănătoare unei trompe de elefant tăiate scurt, și - într-un surprinzător contrast - cu ochi mari, temători și tandri. Charlotte văzuse adesea turmele lor alergând prin deșert. Când a putut, în sfârșit, să se scoale, a văzut un saigak care se cățăra încet pe o dună de nisip. Charlotte l-a urmat, fără să se gândească, instinctiv - animalul era unica baliză în mijlocul unduirii nesfârșite a nisipurilor. Ca într-un vis (aerul liliachiu avea vacuitatea înșelătoare a viselor), a reușit să se apropie
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fluieratul locomotivei rupea tăcerea stepei. De fiecare dată, eram tentat să nu-i aștept plecarea și să traversez șinele strecurându-mă pe sub vagon. Charlotte nu mă lăsa, spunând că tocmai auzise fluieratul. Uneori, când așteptarea noastră devenea prea lungă, ne cățăram pe palierul deschis pe care-l aveau pe vremea aceea vagoanele de marfă și ieșeam de cealaltă parte a liniei. Acele câteva secunde erau pline de o agitație voioasă: dacă pleacă trenul, ducându-ne într-o direcție necunoscută, fabuloasă? De
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]