893 matches
-
Căpitanul Lazemby, care avusese timp să-și ațintească telescopul asupra lui Oberlus Înainte ca acesta să dispară ca o fantomă printre arbuști, Își urlă blestemul: — Asasin blestemat! răcni el. Garret! Barca la apă! Adu-mi-l pe fiul ăsta de cățea ca să-l atîrn de vela mare! O sută de bărbați ai marinei britanice debarcară cîteva minute mai tîrziu pe coastele și plajele Insulei Hood, zisă și Insula Spaniolă, În Arhipelagul Galápagos sau al Insulelor Vrăjite, și Începură să purice, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe prispă-n jos. Ardă-l focul mincinos, Că de când s-o ridicat Tot cu vorba m-a purtat Ca pe-un dobitoc legat. 169 Mândră, mândră, draga mea, Te-am ținut că ești a mea, Dar tu ești mare cățea Și nu te-am blăstămat rău. Dar de-acum te-oi blăstăma: Să-ți trimeată Dumnezeu Nouă boale ș-o lungoare Ș-o păre de frigurare. Din arat pîn-în carat Pice-ți părul de pe cap; Din cântecul cucului Pîn-în storsul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe drumul spre posturile militare de la frontieră, cu băieții și fetele așezate cu fundul în afara ferestrelor, strigând la pietonii insurecției, Asigurați-vă spatele, trădători mizerabili, Așteptați s-o luați pe cocoașă când ne întoarcem, bandiți de căcat, fii ai marii cățele care v-a fătat, sau, insulta maximă în vocabularul jargonului democratic, urlând, Oameni fără acte, oameni fără acte, oameni fără acte, și asta n-ar fi adevărat, întrucât toți aceia împotriva cărora urlau ar avea și ei în casă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
încercat să facă stânga împrejur și să se întoarcă în oraș, dar au fost obligați să renunțe în fața ploii de insulte și injurii care s-a abătut asupra lor, Lași, oi negre, albicioși, țapi de căcat, infiltrați, trădători, fii de cățea, acum înțelegem de ce vă aflați aici, ați venit ca să-i demoralizați pe oamenii decenți, dar dacă credeți că o să vă lăsăm să plecați, e mai bine să vă luați gândul, dacă e nevoie, vă găurim roțile, poate învățați să respectați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
scris scrisoarea, vom începe cu asta, trebuie să servească la ceva intuiția, flerul de polițist, Pot să-mi spun părerea, întrebă al doilea adjutant, Vorbește, Dacă e să ne luăm după conținutul scrisorii, tipul trebuie să fie un fiu de cățea desăvârșit, Asta înseamnă, întrebă primul adjutant, că-i vom urmări pe cei care au mutră de fiu de cățea, și adăugă, Pe mine, experiența m-a învățat că cei mai înrăiți fii de cățea sunt unii care nu au aspectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
părerea, întrebă al doilea adjutant, Vorbește, Dacă e să ne luăm după conținutul scrisorii, tipul trebuie să fie un fiu de cățea desăvârșit, Asta înseamnă, întrebă primul adjutant, că-i vom urmări pe cei care au mutră de fiu de cățea, și adăugă, Pe mine, experiența m-a învățat că cei mai înrăiți fii de cățea sunt unii care nu au aspectul că ar fi așa ceva, Într-adevăr, ar fi fost mult mai logic să mergem la serviciul de evidența populației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
trebuie să fie un fiu de cățea desăvârșit, Asta înseamnă, întrebă primul adjutant, că-i vom urmări pe cei care au mutră de fiu de cățea, și adăugă, Pe mine, experiența m-a învățat că cei mai înrăiți fii de cățea sunt unii care nu au aspectul că ar fi așa ceva, Într-adevăr, ar fi fost mult mai logic să mergem la serviciul de evidența populației și să cerem o copie a fotografiei tipului, care există acolo, se câștiga timp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
sau fetișizări este ura. Nemaiștiind să ne purtăm firesc cu însoțitoarele noastre, respectîndu-le viața dimpreună cu viața noastră, fie le iubim în exces, fie le urîm peste măsură. În timp ce scriu aceste rînduri, Bogdan mi-a trimis un sms despre moartea cățelei „maidaneze” otrăvite de o doamnă elegantă care trecea pe stradă cu fetița ei de mînă și care i-a dat animalului o caserolă cu mîncare. Mîncarea era otrăvită și, pentru mai multă siguranță, conținea și sticlă pisată - a constatat medicul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
zăpadă. Și ajunse în locul în care urmele se opreau. Era sigur c-o să găsească ceva misterios, dar nu găsi nimic. Pur și simplu Petre se ușurase lângă trunchiul unui copac, iar Nicu se gândi să facă la fel. 3 Liza, cățeaua albă a lui Costache, stătea lângă foc, făcută covrig. Începuse să îmbătrânească, îi cădea părul și-o dureau șalele, se ridica tot mai greu, dar Costache o consola cu glas tare: „Lasă, porumbelule, că îmbătrânim împreună! Tu cu 10 ani
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
acomodase. În igluul acela de lemn îl așteptau trei guri flămânde: femeia și cei doi copii. Băiatul cel mare, Naganok trecuse cu bine deja peste zece nopți polare în timp ce Zagadok, abia peste șapte. În plus îl mai aștepta și o cățea care trebuia să fete. Înainte de a pleca la drum, trecuse pe la Marele Angakok. Acest îl sfătuise să nu se abată din drum pentru a nu mânia spiritele inua. Auzise că ar exista, undeva în stânga, un ochi de gheață ceva mai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
avea ele până la final. Femeia, totuși, fără să rostească nicio vorbuliță, se îndreptă direct către băiat și îi întinse această scrisoare cu o mișcare foarte iute. Luând-o, dânsul citi uimit următoarele, făcând ochii mari: Ia seama bine, plod de cățea, că, de vreme ce te-ai luat în cârdășie cu dracu’, va trebui musai să joci fără greșeală, întocmai după cum îți cântă el, până la capăt, pricepi ce-ți spun? Eu mă ocup numai să storc bine banii pe droguri de la clienți, în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pătura murdară, întredeschise ochii, străbătând cu privirea, în mod automat, întinderea albă. Dintr-o dată, inima îi tresări; luă binoclul și-l fixă asupra unui punct aflat drept în fața lui. După care strigă nerăbdător. — Kader! Kader! Scoală-te, blestemat pui de cățea! Umflatul Mohamed Kader deschise ochii fără chef și deloc ofensat, căci în anii de conviețuire se obișnuise cu caporalul, care nu-i putea pronunța numele fără să adauge o insultă drăgăstoasă. — Ce dracu’ s-a-ntâmplat? — Uită-te și spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ciripești melodios despre ce puneți voi, vipere drăcoase, la cale?... Nici nu lua primul cetățean bine pauză, că se și repezea celălalt... Pune-ți limba la muncă, scorpion spurcat ce ești, c-o să spui și ce-ai supt clandestin la cățelele cartierului care te-au învățat să latri ca un turbat uns cu toate alifiile, hai, dă-i iute cu cip-cirip-ul, până când nu mă faci să uit că încă puți a pelincă, și-o să-ncep să-mi prezint pe fălcile tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sau poate că diferit este Octar ăla... Nu, nega Vetéa Pitó convins. Nu este el diferit, căci dacă ar fi, i-ar fi dăruit și celelalte fete sufletele lor, iar ele tremura numai când îi aud numele... E ea! O cățea în călduri și fără inima... De ce n-o fi sfâșiat-o și pe ea, ca pe Purúa? S-ar fi transformat într-o amintire frumoasă, iar noi nu ne-am mai fi simțit ridicoli. —Așa te simți? Ridicol? —Tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sfârși cu „sălbaticii“ era acela de a da bătălia pe teren deschis și într-un loc în care, în cel mai rău caz, ar avea acoperită retragerea: pe malurile largului râu San Pedro. — Ce surpriză ai fi avut, pui de cățea, dacă s-ar fi întors Kano în viață și te-aș fi atacat noaptea...! Ți-aș fi băgat în cur mitralierele... Mitraliere de calibru cincizeci... Dumnezeule din ceruri! Încă își mai amintea bubuitul lor sec, asemănător unui scurt tunet care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
picioare ce se mișcau târându-se lipite de pământ. Câțiva metri mai încolo înainta alt cur... și un al treilea... Yubani-i, credincioși tradiției, începeau atacul cu primele raze de lumină. Privi spre tabără. Nici o lumină, nici o mișcare... Puii ăia de cățea știu ei ce fac...! Se aruncă la pământ, părăsi adăpostul din hățișuri și începu să se târască în urma yubani-lor. Un metru, și doi, și zece... „Ce așteaptă...! Vor să fie siguri că ne au pe toți, că ne ciuruiesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și zece... „Ce așteaptă...! Vor să fie siguri că ne au pe toți, că ne ciuruiesc cu gloanțe, ca să nu scape nici unul, ca să sfârșească treaba dintr-un foc...“ Încă un metru, și doi, și încă douăzeci... „Trageți acum, pui de cățea! Trageți, odată, pentru numele lui Dumnezeu.“ Își ridică privirea. Luminișul se vedea înțesat de yubani. Cel mai îndrăzneț era deja la cincisprezece metri de mitraliere și putu observa cum își ridica încet sarbacana, pregătit să tragă împotriva primei umbre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
adus mamă nouă. Voi să-i ziceți mamă? Dacă mi-ar da casa... Casă cu strigoi, cuib de duhuri rele. Ferească Dumnezeu de așa casă! De unde o fi adus matracuca? Lumea zice că de la Rădăuți-Prut. Ptiu, Doamne ferește, de acolo îi cățeaua? O să-i ard o bătaie să mă țină minte. O să-i ung pereții cu rahat, curva naibii. După un timp, în sat toți vorbeau de cucoana Veta, adică matracuca de Rădăuți. Coana Veta mi-a spus să fac așa, coana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a lui Ciobotaru, un drac împielițat, care avea mereu ceva de împărțit cu mine. Cum mergeam eu cu ochii în patru, pe un loc viran îl văd pe Blegul într-o haită de cîini care se țineau lipcă după o cățea. Dintre toți curtezanii, Blegul era cel mai mare și de aceea luase un aer de șef de necontestat. Cu o plăcere sadică, mă îndrept spre potaie ca s-o pun pe fugă. Surpriză de proporții, însă. Blegul se repede la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de mînie, domnul Prentice Începu apoi să inspecteze Încăpere cu Încăpere, ca o vijelie. — SÎnt Îngrijorat de soarta amicului dumitale, Îi spuse el lui Rowe. Cum Îl cheamă? Mi se pare că Stone, nu-i așa?... După o clipă, adăugă: Cățeaua! și pe buzele delicate ale domnului Prentice, cuvîntul acesta sună tare ciudat. Ajuns În iatacul doamnei Bellairs, inspectorul nu lăsă neatins nici un borcănel cu cremă - și erau destule! Desfăcu personal pernă cu pernă, cuprins parcă de o plăcere drăcească. Găsind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
al meu. Eram eu, Alexis, copilul vesel și iubitor, bun la suflet și harnic, cu o imaginație bogată. Mie îmi place foarte mult să cânt și să ascult muzică; este pasiunea mea. Dar pe langă asta, am grijă și de cățeaua mea, Zara, pe care o iubesc foarte mult, pentru că ador animalele. Și cred că toată lumea ar trebui să le arate și lor puțină dragoste și să se poarte frumos cu ele. Deși mai greșesc și eu uneori și mai fac
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
sănătoase, dar dulciurile, deși sunt delicioase și plac oricui, nu sunt bune în exces, ci trebuie mâncate cu moderație. Ce vis ciudat! Povestea unui strop de ploaie Bianca Bădărău Iulie. Luna lui cuptor. mă plimbam în parcul din apropiere împreună cu cățeaua mea, Candy. Afară era foarte cald și frumos. Soarele parcă s-a topit și a curs pe pamânt, iar căldura se revărsa în valuri. Dintr-odată cerul s-a umplut de nori plumburii. Când m-am uitat în sus, a
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Unde eram? — Ăla-i zice că nu-i dă nici un ban. — Așa. Spiritele se Încing și cei doi Încep să se certe. Colac peste pupăză, ce credeți că vede tipul meu În hol, pe-o măsuță? Telefonul pierdut al nevesti-sii. Cățeaua Îl Înșela. Turbat de furie, sare la bătaie, dar ăl’lalt scoate un pistol și-l mierlește. Unul ca ăsta, a zis el, arătând spre pușcociul de pe bord. La proces au zis c-a fost legitimă apărare. Vedeți de ce nu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
piscină în cap. Iar el se găsește într‑o umezeală de un negru absolut, care reușește să pătrundă prin toate orificiile, deși acestea sunt astupate întruna, cu disperare. Simțind că‑l linge cineva, Rainer ridică privirea, dar nu este decât cățeaua de vânătoare a Sophiei, Selma, numită astfel după scriitoarea Selma Lagerlöf, o experiență literară timpurie a Sophiei, fără nici o valoare însă, căci pe atunci nu‑l cunoștea încă pe Rainer. Rainer îmbrățișează animalul nesimțitor care se lipește de el. Câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și eu cu privirea, Îi făcu semn lui Tuni și-o luară spre mine, dar bătrâna prinse a striga ca apucata: - Ce-ai tu să vorbești cu unu’ ca el, Tuni? N-ai văzut cin’ se crede? - Ci mai leagă cățeaua, Gula! se stropși omul. Vezi de plodul ăla și taci. Bătrâna Începu să mormăie gros și rău, privind cu ochi holbați la Tuni, iar cei din jur prinseră să scâncească și să se dea Înapoi. Tuni luă Însă de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]