882 matches
-
se comportau ca o sectă, cu o solidaritate reală, nu trucată. Poate că și conștiința păcatului împărtășit îi poate lega la un moment dat pe oameni. Ieri a murit Cățeaua ! îmi spune cu o voce tristă mama la telefon. O cățea blândă, roșcată, care nici măcar un nume ca lumea nu avea i se spunea tot timpul "Fetița" sau "Cățeaua". Un câine trist de țară, mai tot timpul legat de capătul unui lanț lung sau alergând bezmetic după găini prin ogradă. Lătra
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
poate lega la un moment dat pe oameni. Ieri a murit Cățeaua ! îmi spune cu o voce tristă mama la telefon. O cățea blândă, roșcată, care nici măcar un nume ca lumea nu avea i se spunea tot timpul "Fetița" sau "Cățeaua". Un câine trist de țară, mai tot timpul legat de capătul unui lanț lung sau alergând bezmetic după găini prin ogradă. Lătra noaptea, ca un paznic de nădejde. Dincolo de banalitatea acestui anunț (a murit un câine), pentru mine se ascunde
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
smulge din mine. Nu apele creează rîul, Calypso, ci curgerea lor, n-o să te Învăț eu acest lucru tocmai pe tine. Firește, marea ar fi putut fi victoria lor. Dar e moartea lor. Adu-ți aminte că Hecuba prefăcută În cățea a Început să umple Tracia cu urletele ei, provocînd mila nu numai a grecilor, dar chiar a Herei care a fost cea mai crudă inamică a troienilor. Urletele Hecubei vin din durerile pe care nu le poate uita nici În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să umple Tracia cu urletele ei, provocînd mila nu numai a grecilor, dar chiar a Herei care a fost cea mai crudă inamică a troienilor. Urletele Hecubei vin din durerile pe care nu le poate uita nici În pielea unei cățele. In fapt, Calypso, tu știi mai bine decît mine toate acestea și știi că oamenii n-au visat altfel veșnicia decît ca o rezistență a memoriei la timp. De ce să te miri atunci că am rugat-o pe Mnemosyne să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de la Iuda, iudeu) Înseamnă „a păcăli, a Înșela” <endnote id="(259, pp. 407 și 421)"/>, iar a fi jidan sau a te jidăni Înseamnă „a te târgui mult”, „a te calici”. Pentru boierii români - spune Ion Ghica -, chiar și o cățea pe care nu te puteai baza la vânătoare, pentru că „minte și Înșală”, era poreclită „Ovreica” <endnote id="(824, p. 161)"/>. În Lituania, adjectivul zydas (evreu) și porecla etnonimică zydas se aplică micilor comercianți, prăvăliașilor, celor care sunt mincinoși, Înșelători și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
scheaună pe prispa casei, de parcă ar vrea să spună ceva, spuse Maricica; − Da’ am lăsat-o cu caii, pe imaș; am îndemnat-o să vină cu mine înapoi acasă și n-a vrut; De pe prispă se aude scheunatul jalnic al cățelei; ea avusese mai multe rânduri de pui, unii spuneau că ar avea mai mult de zece ani, și era foarte credincioasă stăpânului. Odată a fost chiar până la Iași, drum de peste 70 de kilometri prin Dumbrăveni, ea mergând în urma căruței. La
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
casei iubind-o pentru credința ei. Cuța nu se oprește din scheunat și nu se liniștește nici la îndemnul lui Maricica. îi poruncește lui Dumitru, ea fiind mai mare cu patru ani, deci cu autoritate, să vadă ce este cu cățeaua. Băiatul lasă lecțiile pentru școală și, când ajunse lângă Cuța, aceasta îi sări înainte și o luă spre imaș . Dumitru a priceput că s-a întâmplat ceva și porni după ea, spre imaș, unde lăsase caii dimineață, așa cum i-a
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
administratori, pentru că tot au o groază de treburi pe cap, au fost chemați de urgență la Suceava ca să-și facă în grabă carnetele de sănătate. Singura care își continuă modul de trai, nestingherită decât de greutatea puilor din burtă, este cățeaua, un splendid exemplar de ciobănesc mioritic alb. Liniștea noastră s-a dus. Dacă până acum vorbeau mai încet ferindu-se de noi, acum, înmulțindu-se, nu mai au nici o jenă și vorbesc toți deodată și în toate grupurile la fel de mult
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
sugerat să telefoneze la "Asociația vânătorilor și pescarilor sportivi", știind că acolo au o evidență la zi a vânătorilor și câinilor. Și așa a fost ! Ni s-a dat o adresă de pe lângă Podul Colentina a unui vânător ce deținea o cățea care avea pui de trei luni. Imediat mi s-a pus la dispoziție un echipaj cu girofar doar eram în misiune oficială-și am plecat la "adrisant". Nu era nimeni acasă, vecinii informându-ne că "sunt plecați la țară". Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ce sfâșietoare - șiretenia ei agonică, scufundarea în apă. Rața lui Șalamov e aproape un argument împotriva existenței lui Dumnezeu. * În 1915-1916, deci în plină desfășurare a primului război mondial, Serghei Esenin scrie câteva din poeziile sale despre animale: Vaca, Cântecul cățelei, Vulpea... Păcătuind prin evazionism, s-ar fi spus în limbajul proletcultismului ce încă nu fusese inventat, întorcându-și fața de la măcelul în toi pe fronturile care brăzdau Europa. Demonstrând, de fapt, cu geniul său uimitor, de o prospețime matinală și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vițelul mic și pintenog la care, la vârsta senectuții sale, vaca se gândește cu întristare nu mai rămăsese decât pielea gospodărește spânzurată de o cracă sub un tei - plop tremurător în original). Și încă o dată, și mai puternic, în Cântecul cățelei, poezie care beneficiază în limba română de mai multe versiuni, datorate lui George Lesnea, Lucian Blaga (leatul lui Esenin!), Ioanichie Olteanu... Subiectul, care învecinează banalitatea (asprei vieți țărănești) cu tragedia (maternității) demarează cât se poate de simplu: un mujic deloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lui Esenin!), Ioanichie Olteanu... Subiectul, care învecinează banalitatea (asprei vieți țărănești) cu tragedia (maternității) demarează cât se poate de simplu: un mujic deloc idealizat de ultimul poet cu satu-n glas își face, amenințător, apariția, pe înserat, în pătulul unde, dimineața, cățeaua fătase șapte cățeluși roșcați, îi vâră pe toți într-un sac și se duce să-i înece, undeva, într-un ochi de apă: Spre ziuă, sub căpița de secară, Pe auriul snopilor plecați, Cățeaua, în vifornița de-afară, Fătase șapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe înserat, în pătulul unde, dimineața, cățeaua fătase șapte cățeluși roșcați, îi vâră pe toți într-un sac și se duce să-i înece, undeva, într-un ochi de apă: Spre ziuă, sub căpița de secară, Pe auriul snopilor plecați, Cățeaua, în vifornița de-afară, Fătase șapte cățeluși roșcați. Până-n amurg, veghind încovoiată, I-a răsfățat, lingându-i ne-ntrerupt. Și se topea ninsoarea spulberată, Pe fierbințeala pântecului supt. Iar seara, când găinile s-așază, Stăpânul casei a ieșit posac Și unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Și se topea ninsoarea spulberată, Pe fierbințeala pântecului supt. Iar seara, când găinile s-așază, Stăpânul casei a ieșit posac Și unde mama pâlpâia de groază El pe toți șapte i-a băgat în sac. În urma lui, fugind după desagă, Cățeaua da-n nămeții de pe drum... Răpindu-i puii, apa din viroagă Scâncea curgând sub botul ei, acum. Lesnea (1957) Într-o dimineață, lâng-un pătul de ierburi aurii, o cățea puse șapte mici pui ruginii. Până spre seară i-a îngrijit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
șapte i-a băgat în sac. În urma lui, fugind după desagă, Cățeaua da-n nămeții de pe drum... Răpindu-i puii, apa din viroagă Scâncea curgând sub botul ei, acum. Lesnea (1957) Într-o dimineață, lâng-un pătul de ierburi aurii, o cățea puse șapte mici pui ruginii. Până spre seară i-a îngrijit, i-a pieptănat cu limba ei, goi. Zăpada topită curgea sub țâțele moi. Și seara când găinile urcă pe crengi să se culce în țarc, veni stăpânul întunecat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
puse pe toți șapte în sac. Mama alerga prin zăpadă nu voia de ei să se despartă. Mult timp, mult timp mai tremură apa sub gheața spartă. Blaga (1957) Când se rupea ziua de noapte În ocol pe ogrinji uscați, Cățeaua a fătat șapte Căței roșcați. Îi dezmierda iubitoare Lingându-i în timp ce sugeau. Fulgi de ninsoare De caldul burții ei se topeau. Iar mai spre seară, Când se culcă păsăretul buimac, A venit ursuz omul de-afară Și i-a băgat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
i-a băgat pe toți șapte în sac. Alergând după el prin troiene, Gâfâia prin omătul-ndesat... Și mult după-aceea, multă vreme, Oglinda apei a tot tremurat. I. Olteanu (1988) Bolnavă trupește și sufletește, epuizată fizic și năucă de durere, cățeaua se întoarce, cu ultimele puteri, spre ograda fiorosului ei stăpân, unde o aștepta culcușul pustiu, când: Deasupra casei i-apăru pe zare, În locul lunii, unul din căței. Lesnea Luna sus, deasupra izbei, I se păru unul din puii ei. Blaga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și-n neștire, Privea la chipu-i nalt și depărtat, Iar luna plină, lunecând subțire, După colini a dispărut treptat. Și cum atunci când cineva-n ogradă Drept pâine-i zvârle-o piatră dinadins, Ca stele mari de aur în zăpadă, Cățeaua ochii triști și i-a prelins. Lesnea Și-n înălțimea albastră ea privea, cu urlet lung peste grădină. Crai nou aluneca ascunzându-se subțire după colină. Surd, ca și cum i-ar fi aruncat o piatră, pentru a râde de ea, ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ochii triști și i-a prelins. Lesnea Și-n înălțimea albastră ea privea, cu urlet lung peste grădină. Crai nou aluneca ascunzându-se subțire după colină. Surd, ca și cum i-ar fi aruncat o piatră, pentru a râde de ea, ochii cățelei se învârteau: două stele de aur în nea. Blaga Privea ceru-n neștire, Scheunând amar, În timp ce luna subțire Se pitea după-o culme-n hotar. Umilă, smerită, parcă datoare, Când unul, altul o mai lovea, Aștri blânzi, licăreau prin ninsoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
stele de aur în nea. Blaga Privea ceru-n neștire, Scheunând amar, În timp ce luna subțire Se pitea după-o culme-n hotar. Umilă, smerită, parcă datoare, Când unul, altul o mai lovea, Aștri blânzi, licăreau prin ninsoare Ochii ei de cățea. I. Olteanu La Berlin, în 1922, recitând această poezie la rugămintea lui Maxim Gorki (care va fixa memorialistic momentul), Esenin rostise ultimele două versuri ale ei cu ochii în lacrimi. Berdiaev mărturisea că nu va merge în rai decât cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ultimele două versuri ale ei cu ochii în lacrimi. Berdiaev mărturisea că nu va merge în rai decât cu pisica lui în brațe. Nu ne putem închipui raiul lui Serghei Esenin decât ca un pătul strălucitor, de aur, în care cățeaua tocmai a născut și își dezmiardă în eternitate cei șapte căței roșcați, dar în care mujicul cel rău nu va intra niciodată altfel decât metamorfozat în mujicul cel bun. Cântecul cățelei reprezintă abisul suferinței mute care nu poate rămâne nerăsplătită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
decât ca un pătul strălucitor, de aur, în care cățeaua tocmai a născut și își dezmiardă în eternitate cei șapte căței roșcați, dar în care mujicul cel rău nu va intra niciodată altfel decât metamorfozat în mujicul cel bun. Cântecul cățelei reprezintă abisul suferinței mute care nu poate rămâne nerăsplătită dacă dincolo există o răsplată. * Și ticăloșii vor să aibă o imagine bună despre ei înșiși. Așa se explică unele fapte bune pe care le fac, nu atât de ochii lumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu alte cuvinte, pare să infirme îndrăznețele dumneavoastră ipoteze...” * „ - Eu sunt motanul lui Nikolai Alexandrovici Berdiaev, la care marele filozof, stăpânul meu, s-a referit când a scris că nu concepe să fie în paradis fără mine... Iar eu sunt cățeaua din Cântecul cățelei de Esenin”. * „ - Soldatule, bunule soldat! Dumneata trebuie să fii soldatul acela rus, cu inimă de aur, oaspetele nostru de o seară de la Galați, în toamna lui 1944... pe care te-am evocat într-o carte și care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pare să infirme îndrăznețele dumneavoastră ipoteze...” * „ - Eu sunt motanul lui Nikolai Alexandrovici Berdiaev, la care marele filozof, stăpânul meu, s-a referit când a scris că nu concepe să fie în paradis fără mine... Iar eu sunt cățeaua din Cântecul cățelei de Esenin”. * „ - Soldatule, bunule soldat! Dumneata trebuie să fii soldatul acela rus, cu inimă de aur, oaspetele nostru de o seară de la Galați, în toamna lui 1944... pe care te-am evocat într-o carte și care ai enervat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fasolea grasă, frumoasă, gata de recoltat. Lângă fântână straturi de zarzavaturi și legume. Când au ajuns din nou în curte, în dreptul pavilionului național, am ieșit înaintea lor zâmbind: Aveți mare noroc că tocmai ne-a cerut vecinul să-i împrumutăm cățeaua dată de Sfânta Vineri. Altfel n-ajungeați dumneavoastră întregi lângă zidul bojdeucii noastre. - Așa bojdeucă mai rar. Din păcate chiar foarte rar. E muncă multă aici. - Da. Sunt aproape doi ani de viață și de lucru. și inspecția a continuat
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]