2,960 matches
-
fix între ochi o castană salcia nu-mi mai plînge aspirina pe rană cucuveaua nu-mi prevestește, blazată, nimic am cîștigat marele premiu la lozul în plic la ușa mea e coadă și mai mare bugetarii îmi cer de mîncare cățeii găuri de covrigi mămăligarii - mămăligi am cîștigat o inimă dar n-am piept pe măsură sufletul îi face respirație gură la gură (asta pînă la mult visatul implant!) indecis unde să își declare rezidența (și între timp acceptă penitența de-
O MEGA LIBRĂRIE PENTRU SUFLET ŞI MINTE INTERVIU CU POEŢII LUMINIŢA ZAHARIA ŞI ROMEO TARHON de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365152_a_366481]
-
creează impresia că ești în Cișmigiu sau alt parc orășenesc. Dar acele lacuri artificiale nu au o grotă a câinelui în imediata vecinătate. În aceea grotă există un strat natural de bioxid de carbon de cca. 1 metru, mortală pentru cățel deși stăpânul care-l duce de lesă nu simte nimic. De fapt câinele, mai deștept ca omul nu intră nici în ruptul capului în aceea grotă. Parângul nu are lacuri în zona alpină, iar cele din pădurile din apropiere sunt
DOI FRAȚI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365227_a_366556]
-
-și cere Dreptul sfânt la frunze noi. A răbdat ca omu-n iarnă Gerul cruntelor nevoi. Usturoiu-i dă cu tifla, Verde-crud, îngemănat. Nu a pierdut nici o frunză; E de-o lună semănat. În pridvor, ca răbufnirea Vitelor din jug scăpate, Doi căței se iau la harță, Lângă blidul plin cu lapte. O fetiță le zâmbește Și-ncepe coarda să sară, Nu îi ceartă, nu-i gonește. Ce să-i faci... E primăvară! Din volumul INTRE ANOTIMPURI, de Rodica Elena LUPU. Mărțișor primit
E PRIMĂVARĂ! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365251_a_366580]
-
dar apăreau altele. Munca lui Sisif. După spălătorie merg la Carrefour la cumpărături, iar după amiază mai bag niște rufe în mașină. M-am învățat minte, nu mai spăl duminica. Mai am de plătit întreținerea și de cumpărat mâncare de cățel pentru Codiță. Aoleo, să nu uit, trebuie să schimb apa la broscuțe. Cu ocazia asta mi-am dat seama că "dorul", cuvântul atât de plin de lirism, are și o latură mai prozaică. Dar te rog, nu-i spune lui
BURLACUL de DAN NOREA în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364818_a_366147]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > CĂȚELUL PĂMÂNTULUI Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 758 din 27 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Ruginește într-un sălaș închis el, cățelul pământului nu mai latră la stele plânge de singurătate. Admiră pe furiș pulpele femeii, nu-i
CĂŢELUL PĂMÂNTULUI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364858_a_366187]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > CĂȚELUL PĂMÂNTULUI Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 758 din 27 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Ruginește într-un sălaș închis el, cățelul pământului nu mai latră la stele plânge de singurătate. Admiră pe furiș pulpele femeii, nu-i crede cuvintele, urmărește cum se îmbracă cu haine roase de invidii. Când timpu-i fuge de sub picioare de-l face să mârâie se umple cu
CĂŢELUL PĂMÂNTULUI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364858_a_366187]
-
întins. Ascuns de lumina din care mușcă scapă și nimeni nu-l vede, așteaptă ploile și ceața să plece odată cu el. Când se plimbă prin pământ la pas cu nevăzutul ruginesc zăbrelele timpului și afară tot nu iese. Referință Bibliografică: Cățelul pământului / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 758, Anul III, 27 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
CĂŢELUL PĂMÂNTULUI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364858_a_366187]
-
mă scoată Stau asediat ca-ntr-un castel Și declar război la lumea toată Până iese primul ghiocel Poa' să fie lapoviță, zloată Armele-mi sunt puse în rastel Mi-am plătit impozitul la gloată, Ușa mi-o păzește un cățel Și declar război la lumea toată... Referință Bibliografică: Greva mea de zel / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 647, Anul II, 08 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
GREVA MEA DE ZEL de ION UNTARU în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364901_a_366230]
-
cîinii tre- buie să facă ce li se spune”. Ciobanii aveau grijă să-și învețe câinii de mici să-ntoarcă oile și să-și cunoască areapa. Firește, în demersul lor, se foloseau din plin de câinii cu experiență, căci fiecare cățel se atașa treptat de câte unul dintre aceștia, imitându-l în tot ceea ce făcea. Se-nțelege, numărul areapelor depin¬dea de mări- mea turmei, dar și de frecvența atacurilor urși- lor, în special, căci lupii atacau arareori vara la munte
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
nr. 2100 din 30 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului VI Cu un an înainte ca eu să fi mers în clasa I și după un an de la moartea lui moșu’ Hobza, tatăl meu a cumpărat de la Roman din Vale un cățel de vreo cinci-șase luni, căruia i-am spus Floricel, fiindcă era alb cu pete negre, putându-se spune la fel de bine că era negru cu pete albe, ce mai! - era ca o... sor¬co-vă. Bucuros nevoie mare că aveam și noi
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]
-
mămăligă și pâine care era pe cartelă, ci furam și mușchi și câr- nați de la oală, pe care i-i dădeam pe furiș... Într-adevăr, după alte șase luni, Floricel al meu devenise câine adevărat! Auzisem eu, că dacă unui cățel îi tai coada, atunci când va fi mare se va face foarte rău. Am încercat de câ¬teva ori s-o fac, dar de fiecare dată când loveam cu toporul în tocător, nu știu cum Dumnezeu făcea că mereu reușea să-și tragă
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]
-
din 21 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului IX Prin primăvara anului 1967, ieșind din casă, l-am văzut pe vecinul nostru de peste drum - Ion Mandea, zis Lisaveta, trecând la vale cu o târnă din care scheunau ascuțit și dureros patru căței atunci fătați; orbi și fără apărare, păreau niște viermi uriași care se miș- cau chinuit, fiecare căutând să iasă deasupra celorlalți. - Nea Ioane, une duci tale cățăii ăia? - l-am întrebat pe Lisaveta. - Ia, îi duc să-i dau pă
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
Ediția nr. 2121 din 21 octombrie 2016. IX Prin primăvara anului 1967, ieșind din casă, l-am văzut pe vecinul nostru de peste drum - Ion Mandea, zis Lisaveta, trecând la vale cu o târnă din care scheunau ascuțit și dureros patru căței atunci fătați; orbi și fără apărare, păreau niște viermi uriași care se miș- cau chinuit, fiecare căutând să iasă deasupra celorlalți. - Nea Ioane, une duci tale cățăii ăia? - l-am întrebat pe Lisaveta. - Ia, îi duc să-i dau pă
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
hai zău, nu le omărî. Citește mai mult IXPrin primăvara anului 1967, ieșind din casă, l-am văzut pe vecinul nostru de peste drum - Ion Mandea, zis Lisaveta, trecând la vale cu o târnă din care scheunau ascuțit și dureros patru căței atunci fătați; orbi și fără apărare, păreau niște viermi uriași care se miș- cau chinuit, fiecare căutând să iasă deasupra celorlalți.- Nea Ioane, une duci tale cățăii ăia? - l-am întrebat pe Lisaveta.- Ia, îi duc să-i dau pă
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
publicat în Ediția nr. 2100 din 30 septembrie 2016. VI Cu un an înainte ca eu să fi mers în clasa I și după un an de la moartea lui moșu’ Hobza, tatăl meu a cumpărat de la Roman din Vale un cățel de vreo cinci-șase luni, căruia i-am spus Floricel, fiindcă era alb cu pete negre, putându-se spune la fel de bine că era negru cu pete albe, ce mai! - era ca o... sor¬co-vă. Bucuros nevoie mare că aveam și noi
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
mămăligă și pâine care era pe cartelă, ci furam și mușchi și câr- nați de la oală, pe care i-i dădeam pe furiș... Într-adevăr, după alte șase luni, Floricel al meu devenise câine adevărat! Auzisem eu, că dacă unui cățel îi tai coada, atunci când va fi mare se va face foarte rău. Am încercat de câ¬teva ori s-o fac, dar de fiecare dată când loveam cu toporul în tocător, nu știu cum Dumnezeu făcea că mereu ... Citește mai mult VICu
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
în tocător, nu știu cum Dumnezeu făcea că mereu ... Citește mai mult VICu un an înainte ca eu să fi mers în clasa I și după un an de la moartea lui moșu’ Hobza, tatăl meu a cumpărat de la Roman din Vale un cățel de vreo cinci-șase luni, căruia i-am spus Floricel, fiindcă era alb cu pete negre, putându-se spune la fel de bine că era negru cu pete albe, ce mai! - era ca o... sor¬co-vă. Bucuros nevoie mare că aveam și noi
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
mămăligă și pâine care era pe cartelă, ci furam și mușchi și câr- nați de la oală, pe care i-i dădeam pe furiș... Într-adevăr, după alte șase luni, Floricel al meu devenise câine adevărat!Auzisem eu, că dacă unui cățel îi tai coada, atunci când va fi mare se va face foarte rău. Am încercat de câ¬teva ori s-o fac, dar de fiecare dată când loveam cu toporul în tocător, nu știu cum Dumnezeu făcea că mereu ... VIII. OAMENI ȘI CÂINI
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
Câțiva puști iau drumul scăldatului la Gilort, meleag mirific cu un zăvoi, cu o pădurice de plute, sălcii și răchite. Acolo copiii pescuiesc, se scaldă ori fac plajă, revenind acasă doar cu vreo câțiva chitici pe care-i înfulecă bucuros, cățelul. “Ecranul fermecat” este o istorisire contemporană despre binefacerile și atracțiile internetului. Intrând prin intermediul sticului, la propriu și la figurat, în “Poveștile Junglei”, Tudor, abia întors de la școală, dobândește capacitatea de a gestiona povestea și să scape un pui de zebră
CRONICĂ LITERARĂ. VIOREL MARTIN AVENTURILE LUI TUDOR , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366588_a_367917]
-
eu și, din cauza aceasta, părinții nu vorbesc cu mine nici acum. Dar nici eu nu am bătut la ușa lor. Deja m-am obișnuit să trăiesc printre străini și mai ales să trăiesc aici, la țară, printre găini, curci, purcei, căței și alte orătănii ale unei gospodării, pe care le-am întâlnit doar prin piața din Galați când se întâmpla să trec pe acolo. - Bravo ție! Rebel zici? Ce spui, domnule Rebel, nu vrei să intrăm în sală? A început să
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
celelalte echipe agricole din Irimești, Lădești, Măciuca... - Ce nume dragi mie ați amintit ! De la Măciuca la Amărăști nu trebuiau străbătute decât trei sate - Crețeni, Nemoiu și Gușoeni. Sau puteam trece peste dealuri, direct. Ați avut capre, oi, vaci, pisici și căței prieteni ? FS: Am avut capre, care fătau înainte de Paști, și tăiam câte un ied de Paști (Nea Sabin al lu' Lupu taia capre și porci prin comună), și făcea mama drob de ficat. Am avut și vaci când eram mic
PE VALEA OLTEŢULUI de ALEXANDRU CETĂŢEANU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365576_a_366905]
-
găsit o femeie, Țața Lența lu' Savu, care lua caprele dimineața și le aducea seara. Pisici și câini - permanent. Când erau în călduri, era nuntă prin curte de câini, sau miorlăituri și svârcoliri de mârlani. Făta când cățeaua când pisica! Cățeii erau plini de purici și dădeam cu dedeteu pe ei. Și pisica își ascundea pisicuții prin fânărie. Când se măreau, îi dădeam pe toți la lume, în sat. Ultimii câini pe care mi-i aduc aminte, Felix și Lușa, mergeau
PE VALEA OLTEŢULUI de ALEXANDRU CETĂŢEANU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365576_a_366905]
-
aduse răniților de pe front cărora le-a transportat sânge de perfuzii a fost avansată în grade militare, de la caporal, la locotenent și a primit decorația „Coroana de război”. A deservit cu jeepul spitalele de campanie din spatele frontului, însoțită fiind de cățelul pechinez Whimpy, prin Maroc, Algeria, Italia, Luxemburg, Germania. Iubire, fidelitate neîncetată, exil S-a logodit cu Regele Mihai în 1947, apoi, pe 10 iunie 1948 s-a căsătorit cu Majestatea Sa, la Palatul Regal din Atena. Regele părăsise forțat România
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365597_a_366926]
-
hărmălaia pestriță dintre „noaptea bună” și ”noaptea bătrână” ne cuprinde pe toți inexplicabilul imbold de a face bine, de a ne ferici aproapele. Ne întrecem în zâmbete, mese festive și cadouri, care mai de care mai frumos ambalate. Până și cățelul cerșetorului din fața magazinului alimentar primește în mod excepțional un os de ros sau o păturică veche, că tot e frig afară. De ce nu? Bine așa! Poate primim și noi ceva, de undeva, ne zicem în gând. Decembrie e luna superstiiilor
2012-2013 – SE ALEGE GRÂUL DE NEGHINĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366084_a_367413]
-
Hei cine-i aicea Împăratu', în țara unde de-o mie de ani domni oftatul?!» „Tocmai îmi povestea ce spaimă trăsese cu o seară în urmă”, continuă Eli. „în timp ce ieșise la plimbare cu Lupo, care s-a încăierat cu un cățel mic și impertinent, fiind pe punctul de a-l sfâșia. Cu mare greutate i-a putut despărți.” „Îmi mărturisea că, pentru o secundă, a avut impresia că i-ar fi stat inima-n loc, lucru care l-a speriat de
FRAGMENT DE CARTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366064_a_367393]