68,811 matches
-
izbise cu ceafa de zidul galben al agenției, de cel puțin cinci ori. Se uita la ea, mișcându-și repede buzele, iar ea îl privea direct în ochi, mai întâi mirată, apoi indignată și pe urmă somnolentă. Și deodată îi cădea capul. Gil nu se putea hotărî ce imagine să scoată. Plus că mai era și șarpele. Găsi din prima secvența și se uită din nou. Era un șarpe cu buze umede, gri-argintii, ca o fâșie de inox, ca o curea
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
Maria, Voi alunga soarele și vrăbiile, Foșnetul frunzelor, voi călca înlăuntrul meu, voi fura liniștea din catedrale, voi amăgi câinii să nu latre cu carne fragedă, voi picta oceane liniștite voi scrie poeme fără punctul final de teamă să nu cadă, rostogolindu-se... Mai rămâi în somnul tău de dimineață, Maria, O, somnul acesta te naște ca o adiere pentru focurile de peste zi... Fructe oprite Ființei tale spune-i bun venit în gândul năzărit deodată, peste - așteptarea-n care ai murit
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]
-
am ținut pe brațe,-n eclipsa lui totală am plâns într-o biserică înaltă și-am vrut să văd o altă-nfățișare dar timpul din altare m-a-nstrăinat pe-afară și ușa peste față ca timpul s-a făcut și am căzut atunci în marea neagră până-n adânc și iarăși deasupra și iarăși în adânc și-am scris pe fața apei cu-o rază de la înger că apa și eonii de tine mă mai leagă.
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/8230_a_9555]
-
zile de vară subțiindu-și noaptea. În bani vechi, îndoiți, degetele se învelesc să adoarmă visând ce-au învățat pe de rost, cu vocea tare a mâncărurilor în care și-au îngropat, pe rând, toți câinii credincioși. Doar unele, puține, cad pe asfalt de sus, dintr-un camion prea plin și prea vechi ca să mai meargă, vreodată, pe lumină. Era senin ca în sticlele de lângă un cadavru de pământ scufundat la prima zăpadă: copiii învățau să citească pe păsări negre și
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
imagini Ce-acoperă cerul Și mai orbi decît orbii rămînem Cu înghețul, cu gerul. În aprins O scară luminiscentă în iederă Ca orbii mă urcam pe ea Pasărea nevăzută neagră îmi fluiera: " Nu e o scară e numai lumina" Nu cădeam încă pe pietrele calde Mai păstram în aer o urmă de pod pe care Am trecut apa cu mii de lumini Ce mi-au aprins văzul Nu știu cînd, foarte, foarte lent, începuse căderea. Auzeam plînsul pietrelor calde în acest
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
Și zbor din mine Spre porți de negăsit altminteri, Mareea ierbii mă cere: " Să nu te vadă nimeni" - Sila apei de pămînt - Ea rămîne în frunzele cerului Fugite din frunzar Sorbite în cer de-o gură vicleană Dar ele nu cad Și nu cad nici eu Dorința fierbinte Cine mă mai poate găsi Salvator început îmi odihneam capul pe pieptul lui Ca Ioan cel Mic, îi vedeam doar linia gîtului Și marginea bărbiei. Liniște împrejur. Focurile roz ale amurgului înălțau cerurile
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
mine Spre porți de negăsit altminteri, Mareea ierbii mă cere: " Să nu te vadă nimeni" - Sila apei de pămînt - Ea rămîne în frunzele cerului Fugite din frunzar Sorbite în cer de-o gură vicleană Dar ele nu cad Și nu cad nici eu Dorința fierbinte Cine mă mai poate găsi Salvator început îmi odihneam capul pe pieptul lui Ca Ioan cel Mic, îi vedeam doar linia gîtului Și marginea bărbiei. Liniște împrejur. Focurile roz ale amurgului înălțau cerurile de jur-împrejur Fără
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
vinetu dinamo. L-au norocit cu numele ăsta fiindcă tocmai rula în oraș, făcând furori, seria winnetou, iar dinamo tocmai câștigase campionatul. Școala nu s-a lipit de el, dar era sprinten la minte și asta l-a ajutat să cadă-n picioare tot timpul. Până-n 89, s-a-nvârtit prin craiova, a ars la foc scăzut, c-așa erau vremurile: furtișaguri, mărunțișuri. Dar imediat după aceea a prins aripi. A plecat în franța, a stat pe-acolo vreun an, la marginea parisului
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
cum să nu-l placă i-ați văzut bicepsii pectoralii grumazul ochii negri și uleioși pantalonul mulat pe craci semne exterioare de acord dar după ce vreți să se ia bietele femei un risc există întotdeauna poți să te înșeli să cazi peste un nevolnic oricum când au o oarecare experiență femeile merg aproape la sigur mai ales când simt că masculul nu ezită vine direct către țintă cunoaște codul străvechi care nu s-a schimbat prea mult. Dragă M., Am început
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
dacă nu, poate c-o să se calmeze. Așa mi-ai spus și tu, râzând cu gura până la urechi, când ți-am povestit visul: las-o, că n-ai să mori dintr-atât! Pe urmă am făcut dragoste îndelung până am căzut lați, sleiți de efort... Cred că din cauza asta nici nu puteam să-i citesc romanele, iar tu te enervai și mă tratai în fel si chip, mai ales când mă auzeai spunând cu dispret că le găsesc afectate: populism din
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
cuvânt de onoare. De ce ți-aș ascunde? A luat la un moment dat o bătrânică și-a dus-o vreo cincisprezece-douăzeci de kilometri, de la ea din sat și până în satul vecin, unde trăia fiică-sa, măritată cu măcelarul din sat... Căzuse bolnavă. - Spune mai departe. - Asta se întâmpla în Bulgaria, camionul încă nu trecuse granița în Macedonia. Bătea bărbatu-său la ea ca la fasole și ea țipa și se văita ca din gură de șarpe. O auzeau vecinii toți. Și-
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
Invenția asta - după unii, revelație -, îi încântă pe cei care nu se prăbușiseră încă în somn, căci regresiunea în timp presupunea mutații de ritualuri și simboluri. Bătrânii își croiră drum printre pacienți, purtând luminile pe deasupra celor lungiți pe iarbă sau căzuți în genunchi și murmurând ceva nedeslușit într-un registru monoton. Textul aparținea graiului romanș, sau reprezenta un amestec, cu cuvinte preluate de la toate rasele prezente pe paltou. După ce străbătură cam jumătate din incinta cetății, încrucișară de câteva ori făcliile. Vocile
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
aparținea graiului romanș, sau reprezenta un amestec, cu cuvinte preluate de la toate rasele prezente pe paltou. După ce străbătură cam jumătate din incinta cetății, încrucișară de câteva ori făcliile. Vocile lor puternice, amplificate de rezonanța locului, puseră stăpânire pe montagnarzi. Aceștia căzură cu toții în genunchi, asemenea celor de la Kabba, în timpul slujbei, dar îmbrăcămintea lor nu mai era albă, ci aidoma cu a celor care trăiseră în secolul al XIII-lea. Fuseseră doar sfătuiți să poarte astfel de straie, îmbibate de miresmele Florii
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
mai oprească din drumul ei ușor de anticipat. Se aruncase de una singură, fusese ajutată să-și ia viața, nu putea spune. Poate, totuși, mai exista o speranță. Cu abilitatea ei de alpinistă, reuși să-i repereze trupul: Albin Negrescu căzuse pe un covor de Floarea Domnului, crescut în îmbucătura a trei stânci. La semnele ei disperate, apărură și princhindeii, pentru a-i executa comenzile. - Trebuie să înfigeți steagurile în bernă! Ordinul ei fu contramandat de Lunetta care, ieșită din Epoca
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
a nascut poet, din piepturile a mii de oameni răsunau acum și două versuri ce exprimau limpede programul lor politic: „Singură solufie,/ Înc-o revolufie!“. Cu luminile aprinse la toate ferestrele de la etaje, clădirea guvemului părea o cetate asediata, gata să cadă din moment în moment. Cu atat mai mult, cu cat dinspre §tefan eel Mare, Banu Mantă și Ana Ipatescu soseau noi și noi coloane de manifestanți, ce se infiltrau în masă imensă a celor prezenfi acolo de cine știe când
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
nu e numai al celor care au scos pe piată aceste istorii, ci și al celor care apelează la ele ca la o instanfa supremă, ca la un minister orwellian al adevărului. Nu mă acuzafi de trufie. De câte ori n-am căzut și eu în acest păcat!... Sobă începuse să dogorească și în camera se făcuse destul de cald. Daniel mă asculta în tăcere, cu capul rezemat de spătarul înalt al fotoliului. La un moment dat, mi s-a părut că adormise cu
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
nevoie cu toții de-o altfel de America, iubitoare de oameni și iubita, la rândul ei, de toată lumea. Lasă-mă, lasă-mă să plec, chiar dacă ma-mpusca soldafii din garda, tot am să smulg steagul din poartă ambasadei și-am să cad, simbolic, cu el în brațe, ciumit de glaonte adevărate și cu adevarat fericit. Lasă-mă, te rog eu, lasă-mă să mor cu steagul Americii în brațe. Lasă-mă să ispășesc pentru toata lașitatea și pentru toate crimele Americii!... (fragment
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
două bucăți de lemn, că picioarele ca doi butuci prinși cu piroane de burtă. și lumea se făcea tot mai departe și kirilă a început să meargă prin lumea care se făcea tot mai departe și își zicea să nu cadă, măcar acum să nu cadă, că e nevoie de el și de kirilă ei nu au nevoie niciodată și el nu știe ce să facă atunci când ei au nevoie de el și a simțit în jurul capului sârmă ghimpată, în jurul inimii
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
picioarele ca doi butuci prinși cu piroane de burtă. și lumea se făcea tot mai departe și kirilă a început să meargă prin lumea care se făcea tot mai departe și își zicea să nu cadă, măcar acum să nu cadă, că e nevoie de el și de kirilă ei nu au nevoie niciodată și el nu știe ce să facă atunci când ei au nevoie de el și a simțit în jurul capului sârmă ghimpată, în jurul inimii sârmă ghimpată, se oprea la
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
e viu? da, e viu! du-te să-l vezi. nu pot. du-te, ți-am zis. fii tare. nu pot, zice kirilă. și groaza mustește în el, se rostogolește de pe-o parte pe alta. mai are puțin și cade. se ține de tatăl kirilă și tatăl kirilă: trebuie să fii bărbat, când o să mor eu ce o să faci, trebuie să te obișnuiești. cât poate ține o inimă, și kirilă repetă: cât poate ține o inimă. așa e viața, îi
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
de vede și el cu pistolul în mână, în luna de miere, dacă zicea unul ceva îl împușcam pe loc, însă nimeni nu a zis nimic. bunicu a ajuns la 80 de ani pe jos la vârful omu, i-a căzut primul dinte la 88, înconjura școala în mâini de trei ori. până la 92 cânta în fiecare duminică și cânta așa frumos că icoanele își închideau puțin ochjii. în fiecare an creștea împreună cu grădina lui. până anul ăsta, când nu i-
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
i-a mai păsat, când nu a mai putut. i-a zis: mi-e din ce în ce mai greu. nu mai pot. acum doar se plimbă. când grădina e singură, nu mai are curajul să coboare în ea. îi e frică să nu cadă și să nu se facă una cu pământul. bunicu e acum viu. kirilă ar vrea ca moartea să nu vină măcar o dată însă capul lui kirilă știe că asta nu se poate. de când cu ziua asta, kirilă știe că se
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
de afaceri, purtători de titluri nobiliare etc.). A citit vreunul din ei romanul Eșafodul al scriitorului kîrgîz Cinghiz Aitmatov? E descrisă acolo o vînătoare din timpul regimului sovietic care i-ar face pe toți să pălească de invidie. în stepă cade prima ninsoare. E vremea ca lupii să plece la vînătoarea de saigale (un soi de antilope). Deasupra stepei se aude un vuiet ciudat, cu totul altul decît vîjîitul furtunii două elicoptere survolează zona. "De unde să știe ei, lupii de stepă
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
a termenului, pe care încerc s-o clarific printr-un exemplu. în toamna lui 1808, în pădurea de la Vincennes, Napoleon participa, împreună cu Iosefina, la o vînătoare de cerbi. în timpul goanei, hăituit de cîini, un cerb falnic, cu coarne superbe, a căzut istovit în plasa întinsă de vînători. împărătesei i s-a făcut milă și a dispus să fie cruțat. înainte de a fi repus în libertate, cerbului i s-a aplicat pe grumaz un cerc de oțel aurit, purtînd următoarea inscripție: "împărăteasa
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
minunate, acești mistreți și lupi, acești iepuri și vulpoi, aceste paseri rare aveau iuțeli de fugă și zbor extraordinare și un fel de a se purta cum nu s-a mai văzut. Cu toate acestea - vă fac atenți! - toate au căzut sub plumbul omorîtor, și totdeauna la niște depărtări neînchipuite. Ar mai putea constata străinul intrat în tovărășia vînătorească și alte lucruri. Fiecare în parte posedă un instrument de vînat numit pușcă. Fiecare pușcă, de fabricație nouă ori hleab vechi, este
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]