2,510 matches
-
alb la față. Dar primejdia cea mare trecuse. Ceața Începea să se ridice și câteva raze firave de soare se iviră deasupra Învălmășelii. Cleștele otoman se strângea Încet În jurul moldovenilor. Răzeșii se retrăgeau Încet, cu pierderi grele. Un grup de călăreți plini de sânge și de noroi sosiră În fața domnitorului, purtând o targă pe care zăcea trupul fără viață al comisului Toader. Bătrânul Îndeplinise porunca. Menținuse poziția călăreților de Neamț. Dar semnalul retragerii venise prea târziu. Mulți dintre ei fuseseră deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Încet În jurul moldovenilor. Răzeșii se retrăgeau Încet, cu pierderi grele. Un grup de călăreți plini de sânge și de noroi sosiră În fața domnitorului, purtând o targă pe care zăcea trupul fără viață al comisului Toader. Bătrânul Îndeplinise porunca. Menținuse poziția călăreților de Neamț. Dar semnalul retragerii venise prea târziu. Mulți dintre ei fuseseră deja Încercuiți de spahii. - Cad ai noștri, măria ta... spuse, Încet, un căpitan de vânători domnești, scoțându-și cușma. S-au surpat răzeșimile. Au fost hăcuiți călăreții domnești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
poziția călăreților de Neamț. Dar semnalul retragerii venise prea târziu. Mulți dintre ei fuseseră deja Încercuiți de spahii. - Cad ai noștri, măria ta... spuse, Încet, un căpitan de vânători domnești, scoțându-și cușma. S-au surpat răzeșimile. Au fost hăcuiți călăreții domnești, ca animalele prin păduri. Au fost răzbiți secuii. Și urdia nu se mai termină... Parcă sunt și mai mulți! Voievodul privea, fără să spună nimic, imaginea tot mai clară a dezastrului. Căpitanul avea dreptate. Sufletul Moldovei cădea, Încet, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
furtună neașteptată smulge din rădăcini ultima certitudine și că de acum totul cade Într-o negură rece și rea, ca o prevestire a morții. Ieșiseră la mai puțin de o sută de pași de locul În care Apărătorii rezistau atacului călăreților pe platoșele cărora Alexandru văzuse semnul șarpelui și al săgeții. Prin perdelele ceții confruntarea se zărea, totuși. Voievodul nu se mai afla În pericol direct, dar nici nu mai putea coordona ansamblul bătăliei. Toate șansele se jucau pe două fronturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pot să cred... spuse Alexandru. Parcă nimic nu e real... Ștefan izbi cu sete capul unui turc anatolian, Îmbrăcat Într-o armură de Samarkand, crăpându-i coiful și despicându-i țeasta. Lângă el, Oană prinse cu coada ochiului Încercarea unui călăreț otoman de a-l ataca pe voievod cu lancea scurtă scoasă rapid de la oblâncul șeii, dădu pinteni și Îi reteză brațul din umăr. La cincizeci de pași, Gâlcă părea rănit, căci lupta cu stânga și răsufla greu. Din valea Bârladului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
morții apropiate, dar luminat de flacăra curajului și a Împăcării cu sine. Dacă aici trebuiau să moară, aici vor muri. Dar iată că nu toți erau sortiți morții pe Valea Bârladului. Iată că cerurile se clătinaseră și că dușmanul șovăia. Călăreții de Neamț Întoarseră caii și dădură pinteni, chiuind, pe urmele spahiilor fugari. Călăreții de Vrancea Începură o Învăluire largă, care tăia drumul unui grup masiv, de peste cinci mii de fugari călări. Răzeșimile se Întoarseră și ele, fugind printre miile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aici trebuiau să moară, aici vor muri. Dar iată că nu toți erau sortiți morții pe Valea Bârladului. Iată că cerurile se clătinaseră și că dușmanul șovăia. Călăreții de Neamț Întoarseră caii și dădură pinteni, chiuind, pe urmele spahiilor fugari. Călăreții de Vrancea Începură o Învăluire largă, care tăia drumul unui grup masiv, de peste cinci mii de fugari călări. Răzeșimile se Întoarseră și ele, fugind printre miile de trupuri fără viață din jurul podului, ca să oprească gloatele pedestrimii turcești, care Își arunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
oștire a Moldovei! spuse Ștefan, făcând curierilor semn de apropiere și privind debandada de pe câmpul de luptă. Cu ultima sforțare, corpurile de cavalerie și de pedestrime, atac concentrat asupra lui Soliman! Spătarul al doilea, Filip Pop, cu cinci mii de călăreți, să iasă din dispozitiv și să declanșeze luptele de hărțuială mai jos de lunca Bârladului! Din spatele voievodului Începea să se audă, tot mai intens, rumoarea pedestrimilor moldovene care Își recucereau pământurile. După-amiaza scădea, Încet, spre seară. Vremea continua să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Întâmplă. - E bazarul cel mai liniștit de pe Întregul Drum al Mătăsii. Dar nu cred că te Înșeli, spuse călugărul, arătând o trâmbă de zăpadă ridicată de copitele câtorva cai biciuiți ca să alerge mai repede. Deși nimeni nu remarcase Încă, trei călăreți goneau din răsputeri, parcă alungați de o catastrofă care Îi urmărise până acolo. Ei ajunseră la bazar, strigând niște cuvinte de neînțeles pentru Ștefănel. Călugărul, Însă, asculta cu atenție. - Ai avut dreptate, spuse, după câteva momente. Dinspre munți sosesc bandiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
zorilor. Dar Între ele se afla o zi care schimba totul. Noaptea de 10 ianuarie 1475, Luoyang, China Totul părea a fi așa cum stabilise tânărul necunoscut cu trăsături europene. Oglinzile fuseseră așezate la un unghi de 15 grade față de șirul călăreților, astfel Încât să reflecte Întreaga formație. Mai dificilă fusese sprijinirea lor, operațiune la care participaseră dulgherii bazarului. Dar acum, cu toți călăreții așezați Într-o formație de luptă cu flancurile ușor avansate și cu făcliile aprinse, imaginea era Într-adevăr impresionantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fi așa cum stabilise tânărul necunoscut cu trăsături europene. Oglinzile fuseseră așezate la un unghi de 15 grade față de șirul călăreților, astfel Încât să reflecte Întreaga formație. Mai dificilă fusese sprijinirea lor, operațiune la care participaseră dulgherii bazarului. Dar acum, cu toți călăreții așezați Într-o formație de luptă cu flancurile ușor avansate și cu făcliile aprinse, imaginea era Într-adevăr impresionantă. Ea sugera forța și organizarea. Pe dealurile Împădurite care mărgineau locul, Oan-san Împrăștiase cei douăzeci și cinci de arcași, astfel Încât săgețile să pornească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nou la fereastră, nu văzu nimic, ieși pe culoar, urcă scările spre metereze și, odată ajunsă, se sprijini de zidul gros și rece, alături de straja care rămăsese nemișcată. De dincolo de dealuri se auzeau tropote. Se apropiau Încet, ca și cum caii și călăreții ar fi fost mult prea obosiți ca să mai vrea ceva, fie și Întoarcerea la Suceava. Dar se apropiau. Treptat, pe culmea dealului se iviră flamurile Moldovei, apoi cușmele oștenilor, și apoi un Întreg corp de oaste, de cel puțin trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
apropiau. Treptat, pe culmea dealului se iviră flamurile Moldovei, apoi cușmele oștenilor, și apoi un Întreg corp de oaste, de cel puțin trei mii de oameni, mărșăluind parcă prin somn, cu capetele plecate. Străjile sosiră În fugă la metereze. Doi călăreți se desprinseră din grupul compact, sosind la trap În fața porții principale. Erina le văzu mantiile albe cu semnul scutului și spadei și un fior o străbătu din cap până În picioare. - Deschideți poarta! strigă unul din călăreți. Sosește măria sa! Poarta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fugă la metereze. Doi călăreți se desprinseră din grupul compact, sosind la trap În fața porții principale. Erina le văzu mantiile albe cu semnul scutului și spadei și un fior o străbătu din cap până În picioare. - Deschideți poarta! strigă unul din călăreți. Sosește măria sa! Poarta se deschise Încet, iar călăreții intrară pe pod. Primii erau douăzeci de Apărători, apoi urma voievodul, În armură de luptă, avându-l În dreapta pe căpitanul Oană, apoi veneau ceilalți Apărători, printre care Erina Îi desluși pe Alexandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
grupul compact, sosind la trap În fața porții principale. Erina le văzu mantiile albe cu semnul scutului și spadei și un fior o străbătu din cap până În picioare. - Deschideți poarta! strigă unul din călăreți. Sosește măria sa! Poarta se deschise Încet, iar călăreții intrară pe pod. Primii erau douăzeci de Apărători, apoi urma voievodul, În armură de luptă, avându-l În dreapta pe căpitanul Oană, apoi veneau ceilalți Apărători, printre care Erina Îi desluși pe Alexandru și pe Gianluca Fontanelli. Fugi Înapoi, coborî În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de curți interioare, mărginite de clădiri care Își revărsau scările, simetric, spre centrul fiecăreia. Deși spațiile erau largi, păreau Încărcate din cauza arborilor plantați În șiruri egale și a statuilor care Înfățișau, În general, diverse ipostaze ale lui Budha. Cei doi călăreți intrară pe sub poarta largă, mereu deschisă, ornată cu basoreliefuri, intrând În prima curte. Trecură prin mijlocul unei formații de douăzeci de călugări, În rase galbene ca cea purtată de Liu Huang, care Își Întrerupseră exercițiile și se Înclinară simultan, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Întâlnirea cu Oan-san i se părea un lucru minunat, iar timpul În care avea să comunice cu el era, deja, extrem de prețios. Plimbarea lor ajunsese la poarta exterioară, de unde pădurile se Întindeau, ca o mare zbuciumată, În toate direcțiile. Un călăreț sosi pe drumul dinspre Răsărit, descălecă și ceru Încuviințarea lui Liu Huang ca să intre În sala principală de meditații și antrenament. Avea vești pentru maestrul Shan Bao. - Vești secrete? Întrebă Liu Huang, cu același zâmbet. - Nu și pentru tine, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sosi pe drumul dinspre Răsărit, descălecă și ceru Încuviințarea lui Liu Huang ca să intre În sala principală de meditații și antrenament. Avea vești pentru maestrul Shan Bao. - Vești secrete? Întrebă Liu Huang, cu același zâmbet. - Nu și pentru tine, răspunse călărețul. O solie va sosi aici mâine, de la Palatul Imperial. Luptătorii din templul Shaolin sunt rugați să ajute gărzile Împăratului. Cinci corăbii ale piraților wako se apropie de țărmurile Chinei. Se pare că vor jefui și o parte a Drumului Mătăsii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trecuse peste limita Înghețului. Zăpada se dezghețase și Începea să se topească. Cu toate acestea, primăvara nu se făcea Încă simțită. Vântul rece care bătea dinspre câmpia Nistrului prevestea mai degrabă noi ninsori În zilele ce vor veni. Cei trei călăreți ieșiră pe poarta cetății, trecură podul de lemn lăsat peste șanțul de apă, traversară Încet târgul Sucevei și sloboziră caii la trap pe dealurile dinspre Tudora. Erina respira fericită aerul iernii și privea În jur ca și cum ar fi redescoperit frumusețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Moldovei și Transilvaniei, cu poruncă de liberă trecere la vămi. Multe familii În care tatăl căzuse În luptă fuseseră dăruite cu case sau bani pentru creșterea orfanilor. Pentru adunarea acestor informații, cancelaria lucrase timp de doua luni. Tânărul care condusese călăreții de Timiș după moartea comisului Toader se numea Mihai și fusese urcat la rangul de al treilea spătar. Căpitanul Oană primise moșiile din jurul Albeștilor și rangul onorific de comandant al armatei Moldovei În cazul În care Ordinul Apărătorilor ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fost atacat și cucerit de un corp de ieniceri conduși de Ahmed Pașa. Această lovitură a fost Îndreptată asupra noastră, fiindcă Doamna țării reprezintă acest principat. N-am putut trimite În spijinul cumnatului nostru, Alexandru de Mangop, decât trei sute de călăreți. Cetatea a căzut. Cu doar câteva zile În urmă, Hanatul Crimeii a jurat vasalitate Imperiului Otoman. Asta Înseamnă sprijin militar necondiționat. Chiar În timp ce noi ținem această adunare, la Veneția se semnează tratatul de armistițiu dintre Serenissima și Mahomed al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Și, poate, pentru Întoarcerea lui. Ușa clădirii din stânga curții se deschise fără zgomot și În prag se ivi Liu Huang. Ridică mâinile și apoi le Împreună În fața pieptului. Ștefănel făcu același gest. Cei doi se priviră fără un cuvânt. Apoi călărețul trase frâul și dădu pinteni. Cei doi cai se puseră În mișcare. Ieși pe sub poarta tempului, așa cum ieșise pe poarta Înaltă, de lemn, de pe muntele Iga. Părăsea ultimul popas printre prieteni, Într-o lume pe care o cunoștea. Pornea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Tribul lui era respectat de celelalte triburi, chiar și de merkiți, vechii lor dușmani. Tengri se dovedea senin. Și totuși, la mijlocul acelei veri toride care transforma stepele În imagini Înșelătoare ale unei lumi ce tremura ireal În aburii depărtărilor, un călăreț se ivise, ca o apariție firavă, imposibilă, la linia orizontului. Ajunsese la iurta lui Amir după Încă două ore de galop, asudat, prăfuit și extrem de agitat. Purta semnul șarpelui și săgeții și fusese trimis de grupul celor patru Cuceritori. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ar fi putut afla Cuceritorii de Întoarcerea lui și de ce ar fi Încercat să-l asasineze? Ce se Întâmpla, oare, În acele depărtări În care creșteau prea multe taine? 21 septembrie 1475, Drumul Mătăsii, Între Urumqi și Samarkand Ștefănel observă călăreții În burnuzuri albe care Înaintau prin stepă, la mare distanță de el. Apăruseră de două zile și păreau a supraveghea, de la distanță, drumul care cobora de la Urumqi, orașul din ținuturile locuite de triburile mongole, spre Însoritul Samarkand. Nu se apropiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
la mai mult un sfert de ceas de galop. Rămăsese În caravana chineză care transporta mătăsuri, pietre prețioase și mirodenii, amânând schimbarea. Căci știa că, de acum, principala tehnică de supraviețuire era Schichito-de, arta travestiului. Nu va mai fi un călăreț În kimono negru, ci va Împrumuta cele mai diverse Înfățișări. O vreme, va merge pe jos, iar caii Îl vor urma la câțiva pași. Nu doar Îmbrăcămintea, ci chiar expresia feței va fi alta. Mersul va fi altul. Toate mișcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]