2,351 matches
-
avea un rol important . Era etalon, termen de comparație în multe situații. Dacă într-o gospodărie, capul familiei, om strângător din fire, îngrămădise în toate colțurile ogrăzii fiare peste fiare, care de care mai fără trebuință, era pomenit firește , Niculae Călău. De ce? Pentru că el, om sărac, fără casă și masă, umblând brambura prin sat de dimineața până seara, aduna , precum coțofana pentru a-și face cuib, orice sârmuliță ieșită în cale, orice bucată de fier, orice cutie de conservă, orice roată
NICULAE...O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376858_a_378187]
-
atingere a fântâniței. Își dădea seama că nu mulți bărbați s-au bucurat de acest privilegiu. Ochii Daliei rătăceau la început pe tavanul cabinei. Coborâră apoi să vadă tot ce face el și cum se abandonează ea în brațele acestui "călău" care o "torturează" atât de plăcut. Erau senzații pe care le trăia pentru prima dată și nu dorea să piardă nimic din ce se putea întâmpla atât de interesant cu ea în această noapte. Fără voința sa picioarele i se
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
-nfiripă și-urmează. ...Doar mi-a dat mie (El, Centrul) sprijin de nădăjduire a vieții adevărate. Și miez al uitării de-uitare. Cât chin, cât nepotolit (de nimic și de nimeni!) chin este în Tine, Dumnezeul uimirilor mele, care, precum călăii cei mai răi, mă sfâșie, mă împart către neuimirile semenilor mei - uitați, în astă lume, dumnezei...! ... Din necumpătare de iubire mi se trage, totul - se-nțelege. Dar de-acum, în chilia și-n cărțile mele, nu mai îngădui, nicicum, vreo
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
Ediția nr. 1534 din 14 martie 2015 Toate Articolele Autorului MĂ SIMT LEGAT DE GLIE Mă simt cu tălpile lipite De glia care arde în adâncuri De mii de ani atâtea oseminte, Ce azi sunt fleacuri și nimicuri. Mă simt călăul vinovat; N-am fost contemporan cu ei, Să fi putut să-i fi salvat Din gheara morții, de mișei. Cuvinte le ridic, de slavă, Ca cel mai ieftin meu prinos, Că omenirea-i mai bolnavă Și toate sunt cu susu-n
MĂ SIMT LEGAT DE GLIE DE ION PĂRĂIANU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377828_a_379157]
-
înainte începe lungul pelerinaj al ierodiaconului Roman Braga prin toată țara, cunoscut fiind de toți dar și izgonit fiind de către toți din cauza faptului că „avea tinicheaua de coadă!”... De aici nu urmează, totuși, faptul că toți „inspectorii” de la Culte erau călăi. Așa se face că tot în anul 1964, Dumnezeu îl scoate în cale pe unul din cei „buni” care-i dă Episcopului Oradiei - Valerian Zaharia - aprobarea pentru a-l hirotoni în treapta de preot, eveniment ce are loc cu binecuvântarea
RELUAREA UNUI INTERVIU CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT ROMAN BRAGA DIN S.U.A., ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOI ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ… DESPRE ADEVĂRATA RUGĂCIUNE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/377713_a_379042]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > DESPRE UN TIMP ȘTRANGULAT Autor: Cristian Pop Publicat în: Ediția nr. 1459 din 29 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Am început ziua, cu rostul ucis! Un timp curbat strâmb... mă tăvălește prin jungla istoriei: ba sunt călăul neînduplecat ridicând securea ce se transformă în telecomandă, ba sunt soldatul perfect, aruncând napalm; părul îmi crește brusc și alerg cu o creanguță ascuțită, după o pradă nenorocită, un soi de cruciați mă păstoresc, pentru crezul meu liber și creștin
DESPRE UN TIMP ŞTRANGULAT de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376354_a_377683]
-
Stau corbi la pândă, alții-mbracă cerul, Miroase-a moarte-amară unde-s viii, Se pregătește de-osteneală clerul, Când va-ngropa, chiar de nu-s morți, copiii. Căci moarte este-atunci când viitorul A fost ucis și ars din rea credință, Călăii, toți, ce-au săvârșit omorul, Au ridicat stindard de biruință. Osânda vine-alunecând, fierbinte Ca lava-n care s-a topit veninul, Se răsucesc și morții din morminte, Căci le-a ajuns și lor, la oase, chinul. În negurile ce ne
FĂRĂ SPERANȚĂ de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376452_a_377781]
-
se va semna, cu fontul special: ... IX. DESPRE UN TIMP ȘTRANGULAT, de Cristian Pop, publicat în Ediția nr. 1459 din 29 decembrie 2014. Am început ziua, cu rostul ucis! Un timp curbat strâmb... mă tăvălește prin jungla istoriei: ba sunt călăul neînduplecat ridicând securea ce se transformă în telecomandă, ba sunt soldatul perfect, aruncând napalm; părul îmi crește brusc și alerg cu o creanguță ascuțită, după o pradă nenorocită, un soi de cruciați mă păstoresc, pentru crezul meu liber și creștin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
de unde vă scriu: eu m-am simțit mereu mai puternic, mai îngăduitor, mai bun, mai mândru, sau măcar cumva mai ... Citește mai mult Am început ziua, cu rostul ucis!Un timp curbat strâmb...mă tăvălește prin jungla istoriei:ba sunt călăul neînduplecat ridicând securea ce se transformă în telecomandă,ba sunt soldatul perfect, aruncând napalm;părul îmi crește bruscși alerg cu o creanguță ascuțită,după o pradă nenorocită,un soi de cruciați mă păstoresc,pentru crezul meu liber și creștin,o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > O ȚARĂ DE VIS, CU CASE FĂRĂ FERESTRE! Autor: Alexandru Topolenco Publicat în: Ediția nr. 2029 din 21 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Prin sate, pe dealuri , pe văi Aleargă un vînt singuratic; Cuprins de dușmanii călăi Cu chipul lor sumbru, sălbatic. Pădurea se apleacă la iarbă Să treacă flăcăii Moldovei, Dar, unde să plece ei oare Căci nu mai sunt astăzi Codrii... Și rumeni la față se roagă Ca cerul să dea o furtună, Să scape
O ȚARĂ DE VIS, CU CASE FĂRĂ FERESTRE! de ALEXANDRU TOPOLENCO în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375993_a_377322]
-
o-ndulcesc cu guste de miere.... II. O ȚARĂ DE VIS, CU CASE FĂRĂ FERESTRE!, de Alexandru Topolenco, publicat în Ediția nr. 2029 din 21 iulie 2016. Prin sate, pe dealuri , pe văi Aleargă un vînt singuratic; Cuprins de dușmanii călăi Cu chipul lor sumbru, sălbatic. Pădurea se apleacă la iarbă Să treacă flăcăii Moldovei, Dar, unde să plece ei oare Căci nu mai sunt astăzi Codrii... Și rumeni la față se roagă Ca cerul să dea o furtună, Să scape
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
Și dangătul de clopot sună grav La ce bun să invoc pe dumnezeu Când Țarina respiră tot mai greu Acum, când anul moare de bătrân Noi ne-am pierdut statutul de stăpân Pe plaiuri moștenite din strămoși Ne-au atacat călăii lui Gavroche Nu-s fericit. Cum suntem colonie Ne-au invadat borfașii din pustie Și ne-au impus puteri imperiale Să ignorăm credințe ancestrale Nu-s fericit - străinii ne-au distrus Pervers și criminal ca un intrus - Prezentul, veșnicia și
NU-S FERICIT de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375200_a_376529]
-
Cărtărescu, Anița, e o femeie răzbunătoare dar veselă, la fel ca Ancuța de la hanul care-i poartă numele. Florin, autorul romanului haiducesc se inspiră din realitate, luând-o pe colega lui Ana și plasând-o în rolul Aniței. Aceasta, deoarece Călăul, elev dintr-a VIII-a, îndrăgostit de fată, a intervenit în prietenia celor doi. Se observă corespondența dintre numele personajelor, din ambele povestiri: Florin-Florea, Ana-Anița, Gelatu-Călăul. Mai specifică autoarea că al doilea exemplu ales, în persoana scriitorului Mircea Cărtărescu, cunoaște
APOSTOL AL LIMBII ROMÂNE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372499_a_373828]
-
unei acțiuni. Această nădejde trece ca un fir roșu prin cele două cicluri, încărcat de sfaturi: “Oricât de cumsecade și omenos ai fi,/ Nu-l ierta pe cel ce visul vrea a schilodi!/ Fericirii de nu vrei să îi devii călău,/ Apără visul altuia la fel ca pe-al tău “.(Pledorie pro-vis ). Poeziile nu sunt moraliste, și nici moralizatoare, ele vin în întâmpinarea cititorilor cu fapte, întâmplări și idei călăuzitoare pe un drum de morală socială și creștină: “Ca să nu mai
ION CONSTANTINERSCU- TAINICE SPERANȚE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373259_a_374588]
-
care se întrezărea la orizont, călindu-se și luând atitudine fiecare cu ce a putut: cu penița, cu arcușul, cu sapa, fiecare cum a putut după puterea sa. Drept urmare rostim azi numele lor, nu al celor care au trădat, al călăilor. Asemeni poetului ce pot să-i doresc ,,dulcii și preafrumoasei mele, Românii": - să-și păzească, cu strășnicie: pământul ce i-a fost lăsat pentru că el îi dă energia, vitalitatea, forța românului prin cultivarea roadelor muncite, binecuvântate de bunul Dumnezeu ( Să
ROMÂNIA, CATEDRALA DIN CARPAŢI, DE GEORGETA-IRINA RUSU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376130_a_377459]
-
pompos „Procesul Marii Trădări Naționale”, când Iuliu Maniu a depus mărturie împotriva mareșalului, iar acesta i-a reproșat: „Domnule Maniu astăzi sunt judecat eu, mâine vei fi dumneata!”, și așa a fost. Numai că mareșalul a murit demn, executat de călăii comuniști, iar Iuliu Maniu în pușcărie, în boală și suferință... Adevărații trădători ai nației i-au judecat pe marii patrioți ai nației. Acesta este cel mai elocvent exemplu de lipsă a unității românilor în fața pericolelor străine. Dumnezeu să-i ierte
NU SUNTEŢI DUMNEZEU, MĂ! de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371659_a_372988]
-
Acesta este cel mai elocvent exemplu de lipsă a unității românilor în fața pericolelor străine. Dumnezeu să-i ierte pe amândoi și să-i odihnească în pace. Doamne, ce țară e asta în care popii seamănă vrajbă și victimele votează cu călăii? De ce îi lași, Doamne, pe popi să preacurvească politic, folosindu-se de numele Tău, învrăjbind acest popor? Și de ce, Doamne, mehedințenii, vasluienii, teleormănenii, oltenii și vrâncenii, săracii și obidiții țării, votează cu călăii lor? Cu cei care zilnic îi fură
NU SUNTEŢI DUMNEZEU, MĂ! de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371659_a_372988]
-
popii seamănă vrajbă și victimele votează cu călăii? De ce îi lași, Doamne, pe popi să preacurvească politic, folosindu-se de numele Tău, învrăjbind acest popor? Și de ce, Doamne, mehedințenii, vasluienii, teleormănenii, oltenii și vrâncenii, săracii și obidiții țării, votează cu călăii lor? Cu cei care zilnic îi fură și le iau de la gură și puținul ce li se cuvine? Făcându-i, practic, sclavii lăcomiei lor. Dă-ne un Semn, Doamne, că e doar prostia sau furtișagul lor mârșav și nu blestemul
NU SUNTEŢI DUMNEZEU, MĂ! de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371659_a_372988]
-
decupează altare uitării îi văd îi aud cu tristețea brațelor rotunjite peste aduceri aminte între întunericul luminii și cuvânt oglinzi coapte sub limbile Gheenei rotesc cărările îndoielii și speranței e atâta ceață încerc să mă adun din mine victimă și călău beată de iluzia înțelegerii cu închisorile sfărâmate beau sânge de lună din noaptea răsturnată-n corbi sălbatică înflorire vis și țărână volbură și flori mi-e atâta sete de tine Referință Bibliografică: Doar corbii veghează / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN
DOAR CORBII VEGHEAZĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371743_a_373072]
-
la răscrucea dintre drumuri Un armistițiu vreau cu tine! Eu să îți fiu precum un cântec, Tu - spectatorul surdo-mut Și îți promit: n-am să te-ntunec Cu simțăminte de-mprumut. Ce zici? Cădem la învoială? Știu că nu vrei, călău ce-mi ești! Te-ncearcă umbre de-ndoială Și recunoști: prea mult iubești! Că stau în tine adunate Trăiri ajunse-n apogeu Și mai zvâcnești spre libertate Și-atuncea dori în pieptul meu! Citește mai mult Ce-ai inimă, ce
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
ca mâine,Sunt la răscrucea dintre drumuriUn armistițiu vreau cu tine!Eu să îți fiu precum un cântec,Tu - spectatorul surdo-mutși îți promit: n-am să te-ntunecCu simțăminte de-mprumut.Ce zici? Cădem la învoială? Știu că nu vrei, călău ce-mi ești!Te-ncearcă umbre de-ndoialăși recunoști: prea mult iubești! Că stau în tine adunateTrăiri ajunse-n apogeuși mai zvâcnești spre libertateși-atuncea dori în pieptul meu!... XXIII. MĂ IARTĂ, TOAMNĂ, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1780 din
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
creștinism influența sa. Nici Hristos nu este admis, altfel decît ca un om puternic. Îl acceptăm pe Hristosul care alungă vînzătorii din templu cu lovituri de bici, dar nu pe acela care proclamă fericirile și moare pe cruce, rugîndu-se pentru călăii săi..." [375]. Acesta este punctul de sosire al anumitor afirmații mai mult sau mai puțin explicite în sistemul "filozofic" al lui Hegel! Și să nu uităm că "spiritul gîndirii hegeliene a format timp de mai multe generații lumea culturală, nu
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
în decembrie 1925... Pentru București, Tatar-Bunar-ul este un simptom al imperialismului sovietic. Opinia europeană de stînga vede în represiune semnul fascizării unui regim pe care Henri Barbusse, care urmărește dezbaterile procesului în fața Consiliului de război, îl califică drept "regim de călăi". În 1925, aproape toți secretarii organizațiilor regionale ale PCR sînt arestați. Indiferent dacă militează în Basarabia, în Transilvania sau în Vechiul Regat, comuniștii din România se află într-o poziție marginală: fractura dintre socialiștii care, în primăvara anului 1921, refuză
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
posibilul să mori. Da, dar vreau să mor pe ideile mele... Ce moment cutremurător (dar și întremător) execuția Mareșalului Antonescu de către slugile rușilor! După prima rafală, Mareșalul se prăbușește (împreună cu ceilalți trei condamnați). Antonescu se ridică și strigă: Mai trageți, călăilor, căci nu sînteți în stare să mă omorîți așa de ușor! Orice comentariu sună a impietate. 19 iunie A împlinit, alaltăieri, un an jumate. Este "forțat" să meargă pe jos. Cînd apare Toby, pufos și trepidînd, ăl mic s-apropie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Dar, mă rog... să observ ce mi-am propus pentru azi: transfigurarea genială a unei crime. Într-o diagonală elocventă trei capete teribil de asemănătoare prin tenta lor cianotică: cel tăiat, al lui Pompei, pe tipsia de alamă, cel al călăului, și masca decorativă de pe mobila apropiată. Capul lui Cezar, crudul autor moral, e radios-carnal. Brațele celor doi complici ai crimei, albe, se înroșesc progresiv spre palme. Totul în opulența brocarturilor în cute brune. Fastul crimei. Dar ce-i cu pasa
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]