1,848 matches
-
lucrurile). Vei edifica, Împreună cu el, o mare operă - viața acestuia, sau, mă rog, o parte a ei. Recunoaște În fața lui că nu le știi pe toate și că nu poți căuta de unul singur totul. Și tu ai avut o călăuză, și tu ai Învățat acest meșteșug. Ignoranța de primă instanță, asumată, este o promisiune a cunoașterii ce va să vină, căci dacă ai ști, la ce ai (ați) mai căuta? E neapărat nevoie să transmiți discipolului tău că toate acestea
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
latina la nord de fluviu. Mărturii despre existența populației autohtone la nordul Dunării ne-a transmis, la sfârșitul secolului al VI-lea și începutul secolului al VII-lea, împăratul Mauriciu, care vorbește despre "transfugii" romani din nordul Dunării folosiți drept călăuze de armata bizantină. La sfârșitul secolului al VI-lea, istoricul bizantin Teophanes amintește cu prilejul luptelor din câmpia munteană despre un "gepid creștin" (autohton) care arăta drumul armatei romane.23 Dacă informațiile scrise sunt puține, în schimb, evoluția societății autohtone
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
apoi: "Pecenegii și cumanii puteau să împrumute multe din limba tributarilor și fraților de arme și, pe urmă, la prăbușirea propriei puteri, să se asimileze cu ei." El admite că românii, ca autohtoni și cunoscători ai muntelui, au servit drept călăuze pecenegilor și cumanilor. Prin urmare, conchide Iorga, având în vedere dominația celor două neamuri turcice, extinderea dominației regatului apostolic al Ungariei a fost oprită, până la 1200, de existența dincoace de munți (Carpați) a patronajului (prezenței), adică a stăpânirii unei alte
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Un Creangă nou, RL, 1990, 6; Eugen Simion, Spațiile copilăriei, RL, 1990, 37; Mircea Braga, Pe pragul criticii, Cluj-Napoca, 1992, 72-76; Eugen Simion, Gust și măsură, L, 1992, 23; I. Negoițescu, „Dicționarul personajelor lui Dostoievski”, F, 1992, 5; Radu Voinescu, Călăuză printre scriitori și cărți, RL, 1992, 36; Simion, Mercuțio, 67-70; Simuț, Incursiuni, 201-205; Negoițescu, Scriitori contemporani, 132-138; Lovinescu, Unde scurte, IV, 376-380, V, 141-145, VI, 71-77; Constantin Cubleșan, „Dicționarul personajelor lui Creangă”, ALA, 1995, 294; Papahagi, Interpretări, 89-93; Alex. Ștefănescu
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
opiniile experților în istoria artei și în arheologie ascunde reacția subiectivă. Totuși, pe alocuri, aceasta răzbate la suprafață, mai ales în fața stihiilor naturii și a genunii timpului, devenind mai frecventă în partea a doua a călătoriei, unde se renunță la călăuzele prestigioase. Mai atent la mișcările interioare iscate de contemplarea peisajului indian, mai personal în reflexia colorată de scepticism, C. prinde acum câte ceva și din spectacolul uman. Din „misiunea” ce-l însoțește pe prințul Carol se conturează bine „doctorul Ali” și
CONDIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
culturii și civilizației românești relevate de Eminescu și tipul de societate colectivistă propus prin rusificare. În gândirea politică eminesciană eseistul aprofundează perspectiva istorică, crezul primatului național, critica liberalismului și a formelor goale, „pătura suprapusă” și „clasele pozitive”, sensul etic și călăuza spirituală a neamului, „misiunea noastră ca stat”. Echilibrul judecății de valoare, aprecierea istorică exactă, raportarea juridică a demonstrației critice la aspectele ce țin de legitatea și legitimitatea aspirațiilor românești spre deplina independență națională fac din acest studiu un moment esențial
CONSTANTINESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286372_a_287701]
-
e o „trâmbă de vedenii”, o operă inclasabilă, unică. „Hagialâcurile” în timp, în istorie (Pașadia), în spațiu (Pantazi), dar și în realul unei lumi infernale, putredă moral și pervertitoare, către care „craii” sunt trași, ispitiți de Pirgu, bufon, însă și „călăuză” malefică, apar în textul matein văzute din perspectiva unui al patrulea personaj, Povestitorul, amestec de admirație și iubire pentru primii doi (reversul: dispreț și aversiune față de „soitariul” Pirgu) și profundă contrariere la spectacolul degradării și automaculării lor. Viziune ce implică
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
și de popularizare a unor însemnate valori ale patrimoniului spiritual românesc și universal. Repere bibliografice: Ioan Bianu, Localul Bibliotecii Academiei, București, 1910; Memoriu privitor la clădirea Bibliotecii Academiei Române, București, 1911; George Baiculescu, Biblioteca Academiei la nouă decenii de activitate. 1867-1957, „Călăuza bibliotecarului”, 1957, 12, 1958, 1, 2; Ioan Lupu, Primii donatori ai Bibliotecii Academiei Române, SCD, 1965, 3; Șerban Cioculescu, Biblioteca Academiei la o sută de ani, SCD, 1967, 2-3; Ioan Lupu, Biblioteca Academiei, bibliotecă națională deținătoare a fondului românesc de publicații
BIBLIOTECA ACADEMIEI ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285727_a_287056]
-
Luminat interior, poetul se oprește și la o altă permanență decât cea natural-natală, cea a istoriei țării, cu aceeași capacitate integratoare și semnificantă. Din conștiința istoriei se desprind orizontul mai larg, perspectiva mai profundă a apartenenței la lumea lui Dumnezeu, călăuză și sens suprem. O anume spontaneitate ingenuă a lirismului, impresia de prospețime și frăgezime a percepțiilor și a expresiei, stilul frust sunt principalele elemente care au atras atenția numeroșilor comentatori ai poeziei lui C. Încadrarea masivă a limbajului în sistemul
CIUREZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286287_a_287616]
-
Am așteptat ca ecoul acelor cuvinte să se stingă în întuneric, apoi, într-un singur glas, am exclamat: - Dar Nicolae? Dar Țarul? El știa despre ce era vorba în cântec? Franța-Atlantida se înfățișa ca o gamă sonoră, colorată, înmiresmată. În funcție de călăuzele noastre, descopeream diferitele tonuri care alcătuiau acea misterioasă esență franțuzească. Palatul Élysée apărea în strălucirea lustrelor și a oglinzilor sale. Opera ne uluia cu goliciunea umerilor femeilor, ne îmbăta cu parfumul răspândit de splendidele coafuri. Notre-Dame a însemnat pentru noi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
au produs o schimbare vizibilă în structura și nivelul de trai al țărilor Lumii a Treia. Opiniile economiștilor structuraliști au intrat într-un con de umbră și o teorie mult mai radicală asupra dezvoltării economice s-a dorit a fi călăuza politicilor țărilor slab dezvoltate - teoria dependenței. Spre deosebire de celelalte teorii, aceasta își are sorgintea în America Latină. Definiția stării de dependență a dat-o economistul brazilian Theotonio Dos Santos: „Prin dependență noi înțelegem o situație în care economia anumitor țări este condiționată
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
groasă a zilei cei de azi. De ce se-ntîmplă toate așa cum se întîmplă Cine mi-a spune-o oare? E plan, precugetare {EminescuOpVIII 267} În șirul orb al vremei și-a lucrurilor lumei? Sau oarba întîmplare fără-nțeles și țintă E călăuza vremei? Putut-a ca să fie Și altfel decum este tot ceea ce esistă. Sau e un trebui rece și neînlăturat? Și, daca trebui toate să fie-așa cum sunt, Ce legi urmează vremea? Cu ce drept ea apasă O ginte ca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
falsă a reputațiilor uzurpate. Cei mai mulți nu au nici o opinie, o seamă cari cunosc adevărul nu au curajul de a-l spune și astfel victoria timporară a răului și a neadevărului e aproape totdeauna sigură. Dar cititorul va putea și fără călăuză să aplice alegoria aceasta, în amănuntele ei, la cele ce se petrec astăzi în ochii tuturor. {EminescuOpVIII 597} "CLANȚ! CU TOȚII, FRAȚI IUBIȚI! " de Mark Twain Fi-va cititorul atât de bun să-și arunce ochii peste versurile următoare și să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
porțile ne-ncuiate încă bine. Focul și robia bântuiră orașul în toiul lor; garnizoana fu parte măcelărită, parte prinsă; citadela așezată sus fu încunjurată și asediată, viteaza ei garnizoană latină fu silită să capituleze și trimisă sub escortă sigură cu anume călăuze la marginea Ungariei. Între acestea marchionul Bonifaciu de Montferat, ca stăpânitor al Thessalonicului, pătrunsese planul de cucerire al lui Ioannițiu și i se opuse din toate puterile. În lupta cu Leon Sgurus, marchionul petrecea încă în Peloponez, cercând a întrupa
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de mișcările sufletești a unei națiuni, de toată suma impresiunilor pe care le produc împrejurări și întîmplări în sufletul ei. Firul cel roșu, antiteza împrejurărilor de din afară e individualitatea caracteristică și internă a poporului însuși - aceasta trebuie să fie călăuza în labirintul istoriei, numai că individualitatea aceasta trebuie înțeleasă și trebuie înțeles totodată ca toate combinările sale cu întîmplările timpului sânt organice și conforme cu individualitatea însăși. O recepțiune fără ca partea caracterizatoare a faptelor să fie individualitatea națională nici nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ocazie dată de experiență să se dezvolte, când inteligența e totodată pusă-n starea de-a le libera și curăți de condițiile empirice ce atârnă de ele și a le reprezenta în lamura lor. CAPITOLUL ÎNTÎI AL ANALITICEI NOȚIUNILOR DESPRE CĂLĂUZA DESCOPERIREI TUTUROR NOȚIUNILOR INTELECTUALE PURE Dacă punem în acțiune o facultate de cunoștință atuncea, cu diferitele ocazii în cari ea se aplică, se disting noțiuni cari caracterizează aceasta facultate și cari se pot aduna într-un tractat mai mult sau
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a pricepe și pătrunde după suficiența lor regulele în general și in abstracto, în neatârnare de împrejurările speciale ale experienței, deprinzînd-o a manipula cu acele reguli mai mult ca cu niște formule decât ca cu niște principie. Astfel exemplele sânt călăuza puterei de judecată, de care nu se poate lipsi cel căruia talentul firesc îi lipsește. Acuma deși logica generală nu-i poate prescrie nimic puterei de judecată, totuși cu cea transcendentală cazul e cu desăvârșire altul; așa încît se pare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
poate să se și-ndoiască la-nceput dacă într-adevăr sânt în noi apriori; dară nu poate susține nici că ele sânt cu neputință prin puterile proprii a minții, nici că toți pașii pe care rațiunea-i face după această călăuză sânt nuli. Numai atâta ar putea spune: de-am cunoaște originea și legitimitatea lor, am putea determina cuprinsul și hotarele rațiunei noastre; înainte însă de a se fi întîmplat aceasta afirmările acestei din urmă sânt hazardate orbește. asigura, afirma, susținea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și fost oarecum simțită întotdeauna, dar n-a fost niciodată redusă la criterii clare. Din asta a rezultat că filozofii înșii greșiră în dezvoltarea ideei științei lor și că elaborarea ei n-au putut să aibă un scop și o călăuză sigură, și astfel, c-un proiect atât de arbitrar construit, neștiutori de drumul ce au a-l apuca și-ntotdeauna certîndu-se-ntre ei asupra descoperirilor ce fiecare pretindea a fi făcut în drumul său, au adus în deconsiderație știința lor mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a ajunge în Europa de Vest; intrarea, pe diferite căi, în România (legal sau ilegal) și solicitarea statutului de refugiat politic sau azilant, dobândind astfel motivația prezenței legale pe teritoriul național; trecerea ilegală a frontierei fluviale și terestre, folosind ambarcațiuni și/sau călăuze. Din punct de vedere practic, crima organizată transnațională sau terorismul internațional nu sunt afectate de o diviziune rigidă a competențelor la nivelul organizațiilor guvernamentale și, de fapt, chiar profită de pe urma lipsei colaborării între ele sau a suprapunerii lor. În schimb
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
foarte probabil că plecarea în lumea subpământeană după „toaca” magică este o alegorie a călătoriei întreprinse cu ajutorul (ritmului) ei în lumea de dincolo. Motivul pare a fi de structură șamanică. d) Legende și practici șamanice. Toba șamanului joacă aceleași roluri : călăuză și vehicul. Ritmul ei îi produce acestuia o stare extatică, de „călător” prin cele trei zone cosmice. O serie de alte toposuri caracteristice scenariilor mitico-rituale șamanice ne vor părea cunoscute, fiind analoage în unele privințe cu cele comentate din epopeea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
labirintică : Acolo unde te-or duce, N-am nădejde c-oi ajunge, Ce folos că nu-i departe, Dacă eu nu pot răzbate, Că tare-s drumurile-ncurcate ! (122). Pentru mentalitatea tradițională, efectuarea unei astfel de călătorii fără ajutorul unei călăuze este de neimaginat (129). În călătoria sa, Sf. Sisinie pune copacilor întâlniți întrebări (de tipul „Văzuși dracul fugind și un cocon ducând ?”) pentru a afla care este drumul corect spre lăcașul infernal. Astfel privite lucrurile, episodul interogării arborilor de către Sisinie
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
acestuia în „lumea de dincolo”. Având în vedere caracterul funerar atribuit paltinului (relevat mai sus), nu mai apare ca fiind întâmplătoare inserarea anume a acestui soi de copac în episodul din legenda hagiografică în discuție. în unele cântece rituale funerare, călăuzele care însoțesc sufletul în peregrinarea lui prin labirintul silvestru dintre cele două lumi sunt anumite animale sălbatice - lupul, vulpea, vidra, mai rar ursul - cu care „dalbul de pribeag” urmează să se înfrățească și să se lase călăuzit de ele : Scoală
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Că tot ’ț va ieși Vulpea înainte ; Mâna să ți-o-ntinzi, Bună soră s-o prinzi, Că ea iar că știe Tot sama pădurilor Și a apelor, înainte să mergi... (17, pp. 18-19). în alte cântece funerare rolul de călăuză îl joacă arborii - brad, salcie, măr, paltin -, dar scenariul rămâne similar, inclusiv motivul „înfrățirii” : Iar în râpa Mărilor, Unde-i Bradul Zânelor, Trecătoarea apelor, Sufletul stătea Și mi se ruga : Brade, brade ! Să-mi fii frate : întinde-ți, întinde, Eu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
acțiunea lui Tezeu de a depăna ghemul pe traseele întortocheate ale Labirintului poate fi privită ca o încercare de a „țese” ruptura („gaura neagră”) din „pânza Lumii”, cu alte cuvinte, de a reinstaura ordinea într-un microspațiu haotic. Rolul de călăuză al „firului Ariadnei” nu dispare, ci se resemnifică. Doar într-un spațiu reordonat eroul va fi în măsură să-și găsească reperele care să-i călăuzească întoarcerea. 3. Dedal și Ariadna Potrivit unor mitografi antici și unor exegeți contemporani (124
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]