2,726 matches
-
departe,/ în pribegie,/ în aer plutesc ritmuri străvechi, risipite,/ de doină târzie.” - toate astea într-un „Septembrie” plin de brumă. Din nestemata toamnă antologică nu putea lipsi doamna Gabriela Mimi Boroianu. Ce înseamnă pentru domnia sa anotimpul ăsta... cu brumă pe călcâie, căruia i se spune... „Toamnă”, și ce ne face, aflăm imediat: „Ne desfrunzește toamna de păcate,/ Ne spală trupu-n lacrimă de ploi/ Și ne-nvelește-n pleoapele lăsate/ Ale apusului ce-a obosit în noi./ Dar inima pârdalnică gutuie,/ Mai
ÎN ZBOR ANGELIC… CUVINTE RUGINITE PE ROUĂ DULCE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379592_a_380921]
-
dintr-o toamnă șuie fără Dumnezeu Dumnezeu mi-e martor și tu scumpă doamnă doamnă mult iubită sufletului meu. Sufletului meu îi tremură ziua, ziua-i răstignită, fără căpătâi, căpătâiu-i spart, spartă este piua, piua-mi curge-acuma jalnic în călcâi. Călcâiu-mi se frânge de atât prisos, prisosește apa, ploaia și izvorul, izvor, ce se varsă, aducând prinos în natură, toamnei să-și țeasă covorul. Covor ce se-așterne într-o toamnă șuie, șuie și șașie, șleampătă și șchioapă, șchioapătă c-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
toamnă,dintr-o toamnă șuie fără Dumnezeu Dumnezeu mi-e martor și tu scumpă doamnădoamnă mult iubită sufletului meu.Sufletului meu îi tremură ziua,ziua-i răstignită, fără căpătâi,căpătâiu-i spart, spartă este piua,piua-mi curge-acuma jalnic în călcâi.Călcâiu-mi se frânge de atât prisos,prisosește apa, ploaia și izvorul,izvor, ce se varsă, aducând prinosîn natură, toamnei să-și țeasă covorul.Covor ce se-așterne într-o toamnă șuie,șuie și șașie, șleampătă și șchioapă,șchioapătă c-o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
adânc, adânc...înghite o dată...junghiul dispare preț de o secundă...apoi reapare. L-ar vinde în piață, pe tarabă: -Vând vis vechi, prăfuit, nefolositor mie. Totuși, este nemuritor și nu vă părăsește niciodată. Este fidel ca umbra ce pășește sub călcâiul obosit. E visul meu, dar îl dau vouă, eu nu mai știu să visez! Minte: nu mai vrea să viseze, dar acesta este micul ei secret. Ela se teme să nu se prăbușească iar, cu aripile frânte căci a visat
VISUL ELEI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381095_a_382424]
-
altor multe frumuseți. În martie, lumina soarelui mai limpede, mai blândă, mai caldă nu se poate să nu ne poarte prin lumea de frumuseți a copilăriei ce-o purtăm cu noi. Ne îmbrâncește în zona de viață când ne sfârâiau călcâiele alergând după gândăcei să-i prindem și să-i facem avioane, când descântam gărgărițele cu dar de a prevesti viitorul fetelor, când ne jucam cu mielușeii și ascultam fascinați cucul din vârful nucului, numărând anii pe care îi avem de
VIAȚA PRIN IUBIRE ȘI DĂRUIRE de MIRON IOAN în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381220_a_382549]
-
PROCENT DE ȘAPTEZECI ȘI CINCI LA SUTĂ DIN ÎNTREG (SAU CUM POȚI PIERDE SFERTUL ACADEMIC ÎN AMOR), de Liviu Pirtac , publicat în Ediția nr. 2102 din 02 octombrie 2016. MOTTO : „Atenție : soarta te apropie, frumosule Paris, de inima Elenei, dar și de ... călcâiul lui Ahile.” Primește-mă la tine în vremuri de austeritate Și nu-mi da decât 75 la sută din inima ta. Noi doi - ca o unică prioritate - să sfidăm goliciunea lumii Aflată în stare de ebrietate, dar diriguită de masonice
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
dureri ascunse în noi, Să fredonăm un imn al fericirii, cățărați pe-o pubelă de gunoi. Primește-mă te rog în așternutul tău fierbinte ... Citește mai mult MOTTO :„Atenție : soarta te apropie, frumosule Paris, de inima Elenei, dar și de ... călcâiul lui Ahile.” Primește-mă la tine în vremuri de austeritateși nu-mi da decât 75 la sută din inima ta.Noi doi - ca o unică prioritate - să sfidăm goliciunea lumiiAflată în stare de ebrietate, dar diriguită de masonice mumii.Să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
căzu în fund, chipiul militar căzându-i pe ceafă. Se uită încruntat la soldații din gardă (adică cioroii lui Negru-Cioară) care lasară capetele în jos și pufniră. Se ridică agitat, își așeză ținuta și intră țanțoș în sala tronului, bătând călcâiele: - La poruncă, Majestate! - Te-ai lăudat că ai întocmit un plan de distrugere totală. Ce vrei să distrugi și cum vei face treaba asta? - Majestate, nevoile curții Măriei Tale sunt mari, iar pârliții de supuși nu înțeleg să plătească birurile
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
Măriei Voastre. - Taci, tîmpitule! N-am nevoie de Soare ca să strălucesc. Am destulă putere să orbesc pe oricine, inclusiv să luminez întunericul prostiei tale! Iritată, împărăteasa dădu un ordin nervos: - Imediat să vină la mine toți slujitorii! Maestrul Ciorică, bătu călcâiele, făcu o plecăciune adâncă și se retrase în viteză. Ceilalți doi înțepeniră în poziția de drepți. Negru-Cioară transmise gâfâind porunca, iar croncănitorii speriați și zburliți începură să cârâie haotic prin tot palatul. Mai ales în Valea Troienelor Uriașe, cerul se
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
trupul și tot ceea ce sunt. Tu ce simți, Victore? Sau este jocul tău și nu-ți mai pasă ce fac. Privești de pe stânca aceea în care stă ascunsă piatra întregii mele cunoașteri - care acum este în neguri - și bați din călcâiul drept până când îmi revin, pentru ca mai târziu, când mă apropii de tine timidă, să dansezi cu mine valsul unei fragmentări a acelei pietre ciudate, să-mi dărui un vârf de stea lucitoare la fel ca vârful coasei unei morți așteptate
AŞ MÂNCA DE FOAME AMINTIRILE (FRAGMENT DE ROMAN) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374338_a_375667]
-
pietre ciudate, să-mi dărui un vârf de stea lucitoare la fel ca vârful coasei unei morți așteptate, în viață fiind? Cum numești tu jocul acesta în care mă regăsesc de o vreme atât de puternic încât, îmi asum rolul călcâiului tău vioi? Victor o privește pe Anna uimit, apoi prinde o pasăre din zbor și i-o așază pe umeri. El continuă dansul, nu o pierde nici o clipă din ochi, nici din ritmul nebunesc, din vâltoarea semnelor, a simbolurilor care
AŞ MÂNCA DE FOAME AMINTIRILE (FRAGMENT DE ROMAN) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374338_a_375667]
-
ideea voltaireană referitoare la îndemnul ca fiecare să-și îngrijească grădina, apare în simbolul relației dintre uman și vegetal, liantul fiind fragilitatea, efemeritatea. Nostalgia creatorului se insinuează „când steaua nordului/ îți apare noapte de noapte/ în vis/ și îți auzi călcâiul/ tot mai prelung scâncind/ când piramidele reazemă/ mai departe timpul”, și provine din tristețea conștientizării dificultății de a armoniza lumile, realul cu visul, a imposibilității atingerii absolutului. În ritualul existențial, omul este un Sisif care ridică propriul bolovan pe muntele
SINGURĂTĂŢI ŞI REGĂSIRI de ANA DOBRE în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374405_a_375734]
-
să-ți audă râsul orgasmic gura ți s-a umplut de senzualitatea cuvintelor debusolate primăveri bolnave de cecitate își expuneau trufia (in)tolerantă mâinile mele așteptau penelopic terifia(n)te pipăiau fericiri imortale apostaziate sandalele ornate cu swarovski îți protejau călcâiul vulnerabil este vară cu cireșe amare pleiadă de stele anarhii debordante am ca status dragostea (nu) moare port masca de final cu oroare Referință Bibliografică: selfie / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1280, Anul IV, 03 iulie 2014
SELFIE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374446_a_375775]
-
este deloc. Mă uit în jurul meu, și văd că sunt încă în cafenea. Chelnărița - care în sfârșit hotărâse să își facă apariția cu comanda mea - mă privește ca și când s-ar întreba dacă nu am pățit ceva, însă se întoarce pe călcâie și pleacă la o altă masă. Nu pot să mă abțin, și surâd, datorită reveriei pe care tocmai am avut-o. Sorbind din Frappuccino, încep să scriu la calculator. Poate că acest vis mi-a arătat o parte minusculă din
REVERIA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373381_a_374710]
-
suflet, nu-mi sfâșia tăcerea, Cu vaiet și cu geamăt nu-mi prinde-n gheare glasul, S-a dus din trupu-mi vlaga, m-a părăsit puterea, Iar vechea mea cărare nu-mi recunoaște pasul... Greoi, șchioapătă trupul, mi-a ostenit călcâiul, De greul suferinței prind să-mi scrâșnească dinții, Mi-e plin de spini, de cuie și sârme, căpătâiul Și nu-mi alină chinul nici rugile, nici sfinții. Referință Bibliografica: Durerii / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2315, Anul
DURERII de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/373510_a_374839]
-
suflet, nu-mi sfâșia tăcerea, Cu vaiet și cu geamăt nu-mi prinde-n gheare glasul, S-a dus din trupu-mi vlaga, m-a părăsit puterea, Iar vechea mea cărare nu-mi recunoaște pasul... Greoi, șchioapătă trupul, mi-a ostenit călcâiul, De greul suferinței prind să-mi scrâșnească dinții, Mi-e plin de spini, de cuie și sârme, căpătâiul Și nu-mi alină chinul nici rugile, nici sfinții. Citește mai mult Nu mă-ncolți, durere, oasele nu-mi străpungeCu mii și
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
suflet, nu-mi sfâșia tăcerea,Cu vaiet și cu geamăt nu-mi prinde-n gheare glasul,S-a dus din trupu-mi vlaga, m-a părăsit puterea,Iar vechea mea cărare nu-mi recunoaște pasul...Greoi, șchioapătă trupul, mi-a ostenit călcâiul,De greul suferinței prind să-mi scrâșnească dinții,Mi-e plin de spini, de cuie și sârme, căpătâiulși nu-mi alină chinul nici rugile, nici sfinții.... V. E CEAS DE SĂRBĂTOARE, de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2292 din
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
cameră ca un leu în cușcă. Trebuia să pună capăt pentru totdeauna acestei stări. Dacă se va întâmpla ca și cu cel din Brașov, pretendentul la inima sa care aflând de nivelul său de pregătire a fugit de-i sfârâiau călcâiele? Aurel va proceda la fel? Așa cum era ieșită de sub dușul rece, încă avânt stropi de apă pe corpul înroșit de razele soarelui, cu bikini pe ea și nimic mai mult, luă capoțelul peste pielea udă și părăsi cameră, fără să
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
Articolele Autorului Mă locuia într-o vreme, platonic, un cerc. Era bine, un loc geometric al punctelor egal depărtate de mine. Era cercul fetelor ce beau doar apă plată cu lămâie, rotindu-se-n jur ca o horă jucată pe călcâie. Ah, și cât le-am rugat la egală distanță să rămână ! Dar una din ele a rupt cercul, și-a luat raza-n mână, și a venit la centru mergând în spirală. În spatele ei formând o coadă fatală au venit
CERCUL de DAN NOREA în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371352_a_372681]
-
începură să culeagă flori albe, îmbobocite. Doi dintre ei se dădură lângă gard și-și scoseseră puțele lor mici să urineze. N-aveau pantaloni, erau îmbrăcați în cămăși albe, largi, probabil din ciolofibră sau din americă, care le-atârnau până la călcâie. -Bă, veni un vecin la mine, un flăcău care a făcut războiul, care trăsese cu coada ochiului în căruță, ia privește și tu ce-i în șușleț! Mă dădui mai aproape de căruță și privii pe sub coada ochiului. -E o fată
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
pe spate, cu gura larg deschisă, ajunsese aproape de agonie și, cu o voce tot mai slabă, șoptea din când în când: „dotkni sa ma, prenikajú me, pobozkať me[ „Atinge-mă, pătrunde-mă, sărută-mă” (trad.din limba cehă)], înfigându-și călcâiele în spatele meu. Simțeam cum se învălmășeau în trupul ei șuvoaiele fierbinți ale dorințelor, dezlănțuirea simțurilor necontrolate de tumultul ce o înfiora. Pătrunsă de nesățiosul oaspete sosit de la malul mării, se zbătea să-și descătușeze întreaga energie reținută de prea mult
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
o șa neroadă cu o iapă-n călduri sub dânsa, alături de-un mustang rebegit, care, și el alergă, dar, în sens invers acelor de ceasornic. Dimineața primenită de verde cu ochii albaștri care tocmai și-a coborât pijamalele-n călcâie, ni se desfășoară și ni se dezvăluie nudă și cheală cu mâinile la spate. Iarba de lână crudă clipește prin ochiul de rouă cu mâna la ochi, să vadă cum soarele se cațără-n dudul lățos. Pe dâra de zare
I-AUZI PAIȘPE ! DE PUIU RĂDUCAN de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374959_a_376288]
-
fântânii din Jghiburoasa s-a modernizat, ”și-a tras” lanț de inox, sătenii acoperind-o cu o rochiță de tablă galvanizată... Potecile dealurilor se scurg cu târnele goale agățate în cobilițele cocoșate de timpuri de aramă, spre satul desculț, cu călcâiele răgușite șiroind și el, fie spre cimitirul proaspăt, fie în Șasa, regina satului, sat tot mai bătrân, tot mai gârbovit și ofilit, plin de uitare, ascultând rugăciunea cimitirului rezemat de cruci, plin de mușuroaie cu suflete calde. Luna a sărit
I-AUZI PAIȘPE ! DE PUIU RĂDUCAN de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374959_a_376288]
-
sărutul Luminii, ce-mi cade pe ceafă Și eu mă adap din țesutul Dorinței din ochii-carafă.” În liniște iapa se-adapă, Cu ochiul pe ram, coralin - Lăsase să-i scape din pleoapă O lacrimă-n jasp cristalin. „Îți stă la călcâi, liniștită, Ferită de strânse lasouri, Cu vorba ei dulce, -amuțită, Purtată pe vântu-n ecouri.” „Trecuturi din mine te sapă, Dar stai liniștită, sub nouri; Din trupul meu, vino, te-adapă, Te port ca pe vânt, în ecouri...” „Îți stau la
IAPA DE CUARŢ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374072_a_375401]
-
liniștită, Ferită de strânse lasouri, Cu vorba ei dulce, -amuțită, Purtată pe vântu-n ecouri.” „Trecuturi din mine te sapă, Dar stai liniștită, sub nouri; Din trupul meu, vino, te-adapă, Te port ca pe vânt, în ecouri...” „Îți stau la călcâi, liniștită, Ferită de strânse lasouri, Cu vocea mea dulce, -amuțită, Mă porți ca pe vânt, în ecouri...” În liniște, iapa se-adapă, Cu ochiul pe ram, atârnat - Lăsase să-i scape din pleoapă, O lacrimă-n onix turbat. „Și pasu
IAPA DE CUARŢ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374072_a_375401]