10,188 matches
-
jen. Horcăia animalic, burta ei - o mlaș tină. După un timp, o durată Îexistă timp și durată, tot insista Bergson), a trebuit să facem o pauză. S-a dus să se așeze iar pe marginea balconului de piatră. Avea doar cămașa pe ea, panta lonul căzuse, și era iluminată din spate de fațada hotelului. Vedeam că mă fixează, așezată, cu fundul gol atârnând în noaptea de deasupra trotuarului de jos. Mi-a zis suav: — Curge din mine pe trecători. Asta mi-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ar putea bănui nimic, i-am strecurat viclean, iar ea a zâmbit. Sunt surprins de fiecare dată când văd că cele mai absurde și plate flaterii funcționează tocmai cu femeile inteligente. Lângă patul îngust, de o persoană, zăceau șo moiog cămășile noastre, ediția mea bilingvă, sanscrită-rusă, din Ramayana, editată de secta Hare Krishna, unealta de seducție din care citesc ostentativ la terasă, și multe sticluțe - acele mirodenii ale amorul ilicit - din minibarul golit al hotelului, sticluțe din alea minuscule, obscen de
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
în același timp. N-am putut dormi toată noaptea. Mă holbam la mine gol, proiectat invers pe firmament. „Sibylle“, gemeam, și vedeam ce dureros de fals pronunța cel din tavan. Oi de pripas, încântătoare Pentru vaporoasa Oprica îmi pusesem o cămașă de seducție. Una din alea mexicane, cu dungi verticale care dau talie fină și cu fir de aur doar la limita prostului gust - cât să se vadă că îndrăznești. Din prea multă de nimic facere ajunsesem să primesc un aviz
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
a dezumflat definitiv. Camera unde voia să mă culce era minusculă, com pusă dintr-un pat și un manechin despuiat, cu țâțe fără sfârcuri și burtă fără fantă. — Văd că pijama ai deja, mi-a zis, nici măcar sarcastic, privindu-mi cămașa de seducție. Și, după indicarea direcției băii, s-a retras. întins pe pat, cu luna într-o parte și cărămizi de an goasă în piept, mă holbam la manechin. Avea mâinile exact ca ale Opricăi. Patru degete erau sudate, dar
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
casm răzbunător? Am așteptat. — Nu vii să ne mai jucăm? i-am auzit vocea plată. Am ieșit și am coborât scările cu cel mai demn, greu și măsurat pas de care sunt capabil, chiar dacă, la înălțimea pieptului, îmi ieșeau prin cămașă pete de ciocolată închipuind zei ofiliți și apuse împerecheri cosmice. Andreea și papucii Logosului — ți-ai adus pijama? m-a întrebat Andreea, înspăimântător, în prima seară împreună. Tocmai se depărțise de odiosul comentator politic cu care formase până atunci o
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
iar după mine, să mă adul mece. La brutărie, i-am cumpărat un corn, i l-am aruncat și am plecat demn prin aburii dimineții. Viciu de procedură — Vreau și eu un buletin, o legitimație, ceva. Culturistul cu cravată și cămașă cu mânecă scurtă de la intrarea clubului îi zâmbea ferm lui Pop, umflându-și mușchii brațelor încrucișate. îl văzuse coborând din autobuz, stația fiind chiar în fața clubului, așa că a adăugat: — Iar cotizația de afiliere e 500 de lei. Plătiți cash. Pop
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
zis. Acuma, Manciuzdă, când te chema la el, îți spunea mai întâi Drepți ! și, când stăteai drepți, îți zicea: — Dă-mi o țâță. Regula era ca băiatul să răspundă: Luați! Și-atuncea el te ciupea tare de-un sfârc, prin cămașă, te sucea cum se răsucește urechea. Numai că sfârcul doare mai tare. I-am dat țâță. Manciuzdă nu știa că-i zice așa. Zilele lui erau numă rate, dar el habar n-avea. își aranja chipiul la oglindă. îi făcusem
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
a picat șifonieru` lu` coana Safta peste tine. Dă, Tică, niște lovele, sunt cu fetele, e subțiri, emancipate, bune la orice, deschise la dialog, le duc la tavernă. Fac un pocheraș, dimineață îți dau însutit înapoi. Nu sunt eu ca cămașa de pe tine, cel mai aproape, la paranghelie și la nasoale? Eu, prost făcut grămadă, că te știu de-o viață și n-am băgat la bibilică. Ia banii, Baroane, ești fratele meu, săru` mâna la cucoane, niște obosite și-alea
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
-l spăla și din omu` meu nu-l scotea -, odată intră babacul pe ușă. Se trântește ușa de perete, cade și tencuială de pe pereți, e aproape ca-n filme, mă, și apare tata, îmbrăcat ca la înmormântare, cu costumul negru, cămașa albă, da` acu` e pătată de sânge și sfâșiată. Mă, și e înalt, știi că tata era înalt, de-am găsit coșciug cu chiu, cu vai, atunci când lam dus la groapă, după accidentu` ăla, și plin de răni pe el
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
fi cu gratii la fereastră, cu masă la ore fixe și program de plimbare, de unde dracului să știu eu ce înseamnă, n-am cartea viselor la mine! Da` tac-tu ăla, care vine cu rănile pe el și însângerat la cămașa sfâșiată, nu zice nimic? Îl știam cu vorba la rever, după accident și-a pierdut și limba? Sau chiar se duce cu aia mai bună în cameră și îi face și prin față și prin spate? Nu știu, Baroane, acolo
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
până la ultima virgulă... Pensula apare deasupra șevaletului, în semn de aprobare, apoi se retrage pentru a lăsa alte urme colorate pe pânză. Totuși, să-mi fie cu iertare dacă repet ideea, nu observ nimic special. Am mai văzut armuri, cai, cămăși de zale, flamuri peticite care fâlfâie anemic pe metereze, mult praf și blugi de firmă pe sub tunici aduse de la muzeu. Domnițe cu sâni mari, trăgându-și trenele după ele, arse de soare pe pieptul decoltat, plin de pistrui, nerăbdătoare să
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
butoane, așa îmi vine să cred, pe onoarea mea. Butonul roșu - cobai nevăzut, umblând fericit de colo-colo, tot trecutul este al lui. Butonul verde - cobai vizibil. Surpriză, pot apărea tot felul de pericole, nu mai știi pe unde să scoți cămașa. Ești vânat. De oameni, de pisici uriașe, de cavaleri, de nemți care trag cu automatele, de ruși beți, de homosexuali etc. Despre canibali ți-am spus, nici cu pirații de pe mări și oceane nu este ușor, amice... Mă simt copleșit
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
verde (fragment de roman) Saxofonistul se apleca deasupra instrumentului, ca un îndrăgostit incurabil, chinuit de o permanentă dorință fizică în fața căreia nu putea opune rezistență, iar degetele lungi apăsau pasional clapetele metalice, în timp ce suflul extras din plămânii ascunși sub o cămașă înflorată oferea poftă de viață notelor cu inflexiuni magice. Smooth jazz, la ore pierdute prin întunericul unei alte nopți, pe o scenă asupra căreia cădea lumina unui singur proiector, în mijlocul unui anotimp rece, predispus la înfigerea țurțurilor în streșinile indiferente
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
îndrăgostită iremediabil de altcineva (își spuse asta cu fermitate, pentru a-și înfrâna pornirea inițială, dorise să se ridice din nou, să o conducă până la ușă, apoi până la un taxi, apoi...) sau poate doar de melodiile acelui saxofonist cu o cămașă înflorată care își punea saxofonul în toc, cu gesturi molatece, fără să dea atenție cuiva. Nici măcar ei. Când trecu pe lângă el, legănându-și șoldurile (fierbinți, dar nu reuși să își dea seama cât de fierbinți puteau să fie, iar această
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
pe plajă, atunci când fierbe soarele înainte de a se duce la fund? Șampania în cadă îți mai trezește vreo amintire sau ai rămas cu mocirla vieții și cu putoarea ei? Aș fi tâmpit să spun că nu vreau. Vreau. Șort, șlapi, cămăși înflorate, bere la gheață, card în borsetă, ceas de aur. Dar nu vreau ca drumul spre Cuba să treacă prin pușcărie, cu o haltă de vreo zece-cinșpe ani, poate chiar mai mult, dacă ne moare hoașca-n brațe. Aruncă ochii
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
excepțiile, așa cum se spune, confirmă doar regula. Ușa decupată în mijlocul bibliotecii se deschise ușor și un bărbat înalt, puțin adus de spate, cu părul alb, lăsat să crească un pic mai lung decât ar fi trebuit, intră în încăpere. Vestă, cămașă albă, papion, pantaloni călcați la dungă, una perfectă, doar nu vă imaginați personajul îmbrăcat în niște trențe, nu?, un adevărat majordom care se încadra de minune în acel decor. Da, doamnă. Voce caldă, aproape murmurată, cele două cuvinte articulate corespunzător
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
e sete, creierul e intact. Dacă ți-e sete, bea apă. Bea tu, ca să fii deja ruginit atunci când te apuci de memorii. Ce titlu vrei să pui? Mocirla din mine? Nu. Soarta nu te-ntreabă niciodată dacă ți-ai băgat cămașa-n pantaloni. E adânc. Mda, cu soarta nu te pui. E prea adânc pentru mine. Și e cinci. Până pe la miezul nopții putem să tragem un pui de somn. Pun ceasul să sune, la unșpe. Culcă-te. Eu nu dorm
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
în vârf care îți dă apă rece sau caldă, după ce apeși pe o clapetă, în funcție de preferințe, sau poate că a luat apă direct de la chiuvetă. Am băut-o pe toată, mi-a și curs pe la bărbie și a picurat pe cămașă, iar domna Geta s-a uitat la mine lung, ca o mamă. Așa s-a uitat. Cred că ar fi vrut să mă și mângâie, pe frunte, nu vă gândiți la altceva, însă s-a abținut. O cunosc de multă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Încât Îl considerau fratele lor mai mic. Și nimic nu mai făceau fără Ghiocel. Se jucau cu el, mâncau odata cu el, se culcau În același pat cu el. Ce-i drept, e drept: tare era drăgălaș băiatul Îmbrăcat cu cămașa lui verde și purtând pe cap o pălărioară albă. Nici nu se sinchisiră să l Întrebe de ce cămașa lui cea verde e verde ăi pălărioara lui cea albă e albă. Mama Zmeioaica Îl Îndrăgi și ea, Însă i-a spus
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
mâncau odata cu el, se culcau În același pat cu el. Ce-i drept, e drept: tare era drăgălaș băiatul Îmbrăcat cu cămașa lui verde și purtând pe cap o pălărioară albă. Nici nu se sinchisiră să l Întrebe de ce cămașa lui cea verde e verde ăi pălărioara lui cea albă e albă. Mama Zmeioaica Îl Îndrăgi și ea, Însă i-a spus că deși are voie să se joace prin toate odăile și cotloanele castelului, numai o anumită ușă nu
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
celui ce i-a omorât bărbatul.Când starețul le puse inelele pe deget, ca de un foc mare o usturară ochii.Se trezi. Geamurile erau deschise , bătea vântul, iar crengile copacilor, mișcîndu-se, spuneau: -Alun se Însoară... Alun se Însoară... În cămașa de noapte , desculță și cu părul despletit , bătrâna mamă căzu În genunchi plângând: -Alun, Alun... Ai fost inima mea, dar tu ai uitat de sufletul meu.Să n-ai parte de soață, să fii la margine de drum, copac singur
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
nici o curiozitate, deschise ușa și găsi hainele ei. Una, două, trei... Jos erau pantofi micuți, cu toc, cum purta ea atunci. Pe unul din umerașe îi atrase atenția ceva în carouri. Scoase umerașul și deodată își dădu seama că era cămașa lui, purtată cu ani în urmă. Își aminti că era cămașa ce îi dispăruse fără urmă, după ce o adusese de la Nufărul. O căutase, pentru că îi era dragă. Negăsind-o, o dădu uitării. Acum o regăsea aici. Da, sigur e a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Jos erau pantofi micuți, cu toc, cum purta ea atunci. Pe unul din umerașe îi atrase atenția ceva în carouri. Scoase umerașul și deodată își dădu seama că era cămașa lui, purtată cu ani în urmă. Își aminti că era cămașa ce îi dispăruse fără urmă, după ce o adusese de la Nufărul. O căutase, pentru că îi era dragă. Negăsind-o, o dădu uitării. Acum o regăsea aici. Da, sigur e a mea! Era pusă peste o rochiță cu guleraș alb, de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
în gând, de la plecarea din București, să afle cât mai multe despre viața ei petrecută aici. Totul începuse să se închege ca un mozaic. Un mozaic refăcut din atâtea piese disparate... Parcul, aleile, casa, scrinul cu ametist, Jurnalul, scrisorile, atelierul, cămașa în carouri... Avea însemnate, într-un carnețel, din "Jurnalul lui Clotilde" câteva din "obiectivele" ei care, paradoxal, figurau și printre cele ce-și mai propusese și el să vadă în cele trei luni de ședere aici. Își cumpărase o hartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
-mi, pe căptușeală, eticheta unei firme de prestigiu, Armani sau cam așa ceva. Am zâmbit la amintirea că doar cu câteva zile în urmă auzisem, la radio, că fusese confiscat un mare lot de haine cu etichete contrafăcute. Au urmat pantofii, cămașa și... Mi-am zis să-mi iau și o cravată. Nu purtasem cravată decât în câteva ocazii, pe la târgurile internaționale. Nu mă simțeam în largul meu "spânzurat"... Ana mi-a spus, însă, categoric: Tată, în lojă, la Ateneu nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]