20,803 matches
-
să bea sângele jertfitului. Nimeni nu-i lua însă în seamă. Râdeau, târând în hău tot eșafodul împreună cu roata torturii care părea un soare al mai multor galaxii..." Trebuie să spunem că viziunea nu este suficient de convingătoare, fantasmele nu capătă consistență, iar pagini care ar fi putut deveni antologice (ca acelea din Cimitirul Buna Vestire a lui Arghezi) eșuează în farsă măruntă și macabră. Există însă și pagini de-a dreptul márqueziene, a căror protagonistă este Elisabeta, soția schizofrenică a
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
copilăriei. E biserica satului Rășinari, extinsă asupra mediului cosmic și confundată cu întreaga făptură văzută". (p. 156) Poezia filozofico-religioasă a lui Tudor Arghezi oscilând între "credință și tăgadă", așa cum este prezentată de majoritatea criticilor (Șerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu, Nicolae Balotă), capătă o justificare teologică plauzibilă, chiar convingătoare: Fiindcă e vorba de un fost călugăr, care a fost uns și cu harul diaconiei, ne îngăduim să spunem în paranteză, că în limbajul teologic sunt două moduri de prezență divină: una e prezența
Poezia în perspectivă teologică by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17371_a_18696]
-
alegătorilor naivi că pedalează de zor spre progres și civilizație, plini de transpirație. În realitate, bicicleta marilor promisiuni stă pe loc, deoarece nu are lanț și roți. Aleșii neamului, în loc să dea cu toții la rame spre binele țării, barca prosperității să capete o viteză cât mai mare, pentru recuperarea rămânerilor în urmă, ei se lovesc pe spate cu vâslele, astfel că, săraca gondolă s-a învârtit în cerc de două decenii, prin spărturile rapacității țâșnind apa decepției electoratului perdant. S-a trecut
Opriți măcelul. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
se pare că e pe punctul de a izbucni un scandal al concursurilor televizate de tip bingo, concursuri prin care cei săraci devin și mai săraci, vîrîndu-și ultimii bani în cartoane care, adesea, nici măcar nu ajung unde trebuie. Jocul a căpătat, însă, dimensiuni mistice - cumpărătorii de cartoane de bingo merg cu ele la biserică, să le sfințească, înainte de a le trimite acolo de unde speră la cîștig. Aceste anunțuri apar în ziarele care n-au nici o legătură cu circuitele de tip bingo
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17363_a_18688]
-
Cristian Teodorescu Chiar dacă autoritățile n-au căpătat firescul trebuincios unor aniversări precum aceea a lui Eminescu, sare în ochi deosebirea dintre mortificarea poetului în ceremoniile sub înalt patronaj de pînă în 1989 și ceea ce se întîmplă în tranziție. Chiar și cele mai caraghioase ceremonii consacrate lui Eminescu
Despre Eminescu azi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17384_a_18709]
-
căreia să i se supună toți cei care nu sînt de acord cu punctul lor de vedere. Dacă tot vorbim de dialog și de reinterpretare, anul Eminescu ar putea fi o cale prin care discuțiile despre democrație în România să capete un plus de substanță, iar așteptările ori voințele mesianismelor politice să cedeze pasul ideii democratizării ca proces de durată.
Despre Eminescu azi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17384_a_18709]
-
acolo, pe perete, m-am decis să scriu ceea ce urmează mai jos. Am revenit a doua oară, după câteva luni, în primul rând ca să mă pătrund mai bine de tot ce plutește în aer acolo (aici, unde scriu!) și să capăt forța - ca Anteu, în contactul cu un pământ binecuvântat, mustind de frumusețe și de emanațiile unei ascunse pasiuni - de a-mi depăși sfiala în fața bănuitelor contra-argumente a uimirii muzicologilor, poate a condescendentului zâmbet din partea specialiștilor enescoizi sau a unor rezistențe
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
siameză etc.; maidanez poate fi, în plus, comparat cu alt cuvînt colocvial-argotic, străinez, format din străin cu sufixul de identificare etnică -ez). Termenul maidanez, realizînd "înnobilarea" comică a cîinelui care trăiește pe maidan prin instituirea lexicală a unei pseudo-rase, a căpătat și funcție denominativă curentă, cu avantajul, desigur, de a oferi un singur cuvînt pentru desemnarea a ceea ce era descris mai înainte cu ajutorul unor sintagme: "un maidanez ce ne lătra cu patos" ("Evenimentul zilei" = EZ, 2245, 1999, 12). într-un text
Comunitari by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17406_a_18731]
-
termenul comunitar pare prea tehnic, prea serios, prea "instituțional" pentru a desemna simpatica (sau, după gust și împrejurări) terifianta vietate de la colțul blocului. Opțiunea lexicală permite în acest caz și alte speculații ironice: putem observa că adjectivul (uneori substantivizat) comunitar capătă un sens "intern" ("cîinii care s-au aciuat pe lîngă întreprinderi, garaje sau blocuri", EZ, loc. cit.) alături de care circulă, în traduceri cel puțin, și un sens specializat "pentru exterior": referitor la calitatea de membru al Comunității europene. în această
Comunitari by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17406_a_18731]
-
serioase studii pentru doctorat. După frecventarea laboratorului Wundt, și-a luat, cu acest vestit profesor german, un strălucit doctorat în psihologie. Dar, întors în țară, l-a găsit pe T. Maiorescu înstrăinat și deloc dispus să-l ajute pentru a căpăta o catedră la universitate. A fost cîțiva ani director al nou-înființatei Fundații Regele Carol I (viitoarea B.C.U.) și, apoi tocmai în 1906, cu sprijinul suveranului, a devenit profesor. A făcut o carieră strălucită în învățămînt și în știința românească
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
Într-una din zile, pe cînd Europa se juca laolaltă cu prietenele sale, Zeus, zărind-o și căzîndu-i față cu tronc, s-a transformat într-un taur alb și, cu prefăcătoria de rigoare, i s-a așternut Europei la picioare. Căpătînd curaj, fecioara i s-a urcat în spinare, iar zeul, în travestiul taurin, o rupse la fugă peste cîmpuri, apoi se azvîrli în mare și înota, în pofida strigatelor disperate ale Europei, pînă-n insula Cretă, unde mai marele zeilor se uni
Cel dintîi european by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17887_a_19212]
-
voiajurile întreprinse între 1928-1929 pînă în 1942-1943 și, în sfîrșit, însemnările de la directoratul Teatrului Național din 1941-1942. Nu sînt, aceste trei fragmentare jurnale, atît de interesante cît cel propriu-zis. Dar, oricum, ele cuprind însemnările lui Rebreanu și, chiar prin această, capătă instantaneu oarecare relevanță. Mai ales că, cu deosebire în jurnalul de la vie, aflăm - ce-i drept foarte rar - și altfel de însemnări decît cele de administrație. E bine că acestea din urmă se publică separat (într-un volum distinct) și
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
lumea mitului", urmat de Alecsandri, Eminescu, Coșbuc, Arghezi. Mitul devine astfel "un factor de coerență în interiorul unei culturi", dar "simplă conectare a unei opere literare la o valoare cum este mitul nu este o garanție a faptului că aceasta va căpăta regim de capodoperă". Silviu Angelescu, Mitul și literatura, Editura Univers, Colecția Excellens, București, 1999, 158 pagini, f. preț.
Mitul si literatura by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17932_a_19257]
-
experimenteze (vezi admirabila sinteză despre Eminescu, la comemorarea a 50 de ani de la moarte, ba chiar unele capitole tîrzii din Istoria literaturii, precum cel dedicat lui Ibrăileanu). Treptat, vederile lui Călinescu se aliniază curentelor moderne de idei pe plan european, capătă o forță de iradiere și cuprindere cu mult peste nivelul literatorilor din jur. Cine, în locul său, să imaginăm eventualitatea unei rocade ipotetice, ar fi fost capabil să atingă, măcar în treacăt, tensiunea ideatica și penetrația cristalizata în formulele cu lungă
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
mii de zile, să mă întorc la data cînd Călinescu era sărbătorit la împlinirea a 65 de ani. Venise sub cupola Academiei într-un costum albastru lucitor, poate din lustrina. Cînd se aprindeau reflectoarele operatorilor de film, însuși părul lui capătă scînteieri în nuanțe asemănătoare. N-ar fi fost de mirare să-i fi pus Alice Vera, incomparabila, ceva mîna de creion chimic, la limpezire. A fost ultima lui, indimenticabila, parada oratorica în public. Textul rostit, cu regizată lui bonomie, cu
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
iliescian cu cel constantinescian, dl Ciorbea susține că n-a fost lăsat să facă nimic! Că n-a făcut nimic, e clar. Dar de ce iese abia astăzi în public și dă vina pe altii pentru ceea ce constituia responsabilitatea să de căpătai? Dl Ciorbea renunța la muțenie abia după ce speranțele de a se vedea repus în scaunul de frunte s-au ruinat dramatic. Din păcate, nu-l pot crede nici cât negru sub unghie. De n-ar fi decât nefericită demitere a
Buddhismul, variantă crestin-democrată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17929_a_19254]
-
ar fi urmat și Școala Filarmonica înființată de Heliade Rădulescu și Aristia, așa explicîndu-se pregătirea destul de îngrijita în ale umanioarelor. În 1857 devine funcționar la Arhivele Statului (avea 38 de ani), parcurgînd toate etapele slujbașului de atunci, pînă a fi căpătat rangul de pitar. Dar slujbaș fusese încă din 1857 la departamentul Cultelor. La Arhivele Statului i-a plăcut mai mult, de aceea, tocmai, transferîndu-se aici. În această instituție, a slujit pînă la sfîrșitul vieții, încheiată timpuriu, la 46 de ani
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
fac să mă minunez de sintaxa, de topica, de vocabularul și de toate elementele culte ce alcătuiesc firea unei limbi. Cunoașteți cum arata cărțile sfinte, evangheliile pe care preoții, în clipele solemne ale slujbelor, le înaltă sus deasupra capului. Ele capătă cu timpul aspectul, mai mult decît al unor cărți, - al unor fapturi peste care trecerea anilor pune o anumita uzură începînd cu hîrtia, cu literele, negre sau roșii, plus coperțile deseori legate și avînd pe ele și lucrături de metale
Farmecul vorbirii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17956_a_19281]
-
Greșea. Matcă lui era în burgul Clujului, unde se găseau mai toți foștii membri ai Cercului literar de la Sibiu, printre care se prenumăra, și profesorii săi în frunte cu Blaga, pe care-l vizită în cămăruța de la Bibliotecă universitară (unde căpătase o slujbă), denumită de poet și de ceilalți "bîrlogul lui Faust" (Era, desigur, pe vremea cînd poetul și cugetătorul traducea Faustul lui Goethe). Dar, ce-i drept, treptat, cerchjistii se stabilesc în București (Cornel Regman, St. Augustin Doinaș, I.D.Sîrbu
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
mai știe exact de ce e atît de important să îi ia viața celuilalt. Craiul cîmpiilor are structura unei distopii cutremurătoare: tot ceea ce pătrunde în acest univers brutal și primitiv explodează de-a dreptul, transformîndu-se într-o calamitate tulburătoare. Neînțelegerile etnice capătă proporții colosale, la fel disensiunile religioase, ori violența împotriva femeilor. Intoleranță de orice fel, odată stîrnita, devine apocaliptica. Personajele lui Isaac Bashevis-Singer din Craiul cîmpiilor au, pentru a menține articulațiile unui astfel de univers, o constituție interesantă: ele sînt niște
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
că pe un uriaș și neîntrerupt urlet, de durere, groază, disperare, pofta, pasiune, plăcere: la tot pasul oamenii sînt torturați teribil, uciși fără milă, femeile sînt violate de către inamici și prieteni în egală măsură, aproape fără ca acest lucru să mai capete însemnătate, fetele tinere sînt sacrificate pe altarul unei divinități hîde, care simbolizează cruzimea și cinismul, Babă Iaga. Orice e posibil aici: genocid, viol, incest, sinucidere în masă, ritualuri satanice, pentru că Sînger descrie o umanitate fără conștiința, incapabilă să iși perceapă
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
mulți intelectuali independenți formatori de opinie și-au răcit considerabil, ca să nu spun mai mult, atitudinea față de PNȚCD. Ce a avut totuși de cîștigat acest partid din experiența ultimilor ani? Deprinderea și răspunderile guvernării în coaliție, care nu se pot capătă decît fiind la putere. Verificarea oamenilor de încredere în aceste împrejurări și posibilitatea de a descifra din mers mecanismele fripturismului politic - cu frenezia înscrierilor, a simpatiilor brusc dobîndite, a pilelor și alte asemenea, pe care PNȚCD-ul în opoziție n-
PNTCD si spiritul lui Maniu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17959_a_19284]
-
momente pianistice ale lunilor din urmă în viață muzicală bucureșteana? O reorientare de semnificație distingem în cantul lui Viniciu Moroianu. Mai puțin în Concertul de Robert Schumann și în mod evident pe parcursul recitalului sau susținut la Ateneul Român, elocventa adresării capătă gravitate și spectaculozitate; în Suita "În aer liber" de Bela Bartok, disocierea, personalizarea culorilor timbrale sprijină definirea unui întreg sistem de imagini a caror sugestie muzical poetica este coordonată de Viniciu Moroiau în egală măsură cu claritate, cu noblețe. Alături de
Pianistii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17955_a_19280]
-
caietelor-manuscris ale marelui poet) nu-i poate lua locul. Și, deocamdată, la orizont nu se întrevede apariția unei alte, dorite, competențe. Însă, o cultură are partea ei de noroc și e de sperat că, odată, cîndva o asemenea nădejde va căpăta temei și se va (vor) ivi competenți (competențele) necesară(e) în materie de descifrare a manuscriselor eminesciene și editarea lor științifică. Acestor speranțe așteptate li se adresează regretatul Petru Creția în al său Testamentul unui eminescolog, document deopotrivă emoționant și
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
se simtă dispariția altfel decît prin absența semnăturii. Numărul din aprilie al MAGAZINULUI ISTORIC poartă, însă, chiar si semnătură directorului sau, Cristian Popisteanu, într-o scrisoare adresată redacției, dar și cititorilor. O scrisoare din care citam un fragment care a căpătat valoare testamentara: "Păstrarea Magazinului istoric în biblioteca este un obicei larg răspîndit între cititorii noștri. Iată de ce credem cu consecventă că în condițiile unei avalanșe de subiecte istorice în toată media românească (și mondială) de la cotidiane la lunare, de la Televiziune
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]