9,571 matches
-
dumicatul Pământului cu ei și iar sticla era sacrificată și iar în urma mea lipovenii netezeau calea, pe când eu eram deja la jumătatea celui de-al III-lea, adun acum cu lopata zdrențe de haine, rădăcini istorice de copaci, bucăți de cărămizi din casele care adăpostiseră copiii blonzi ai amintirii, uneori numai băieți, uneori numai fete, mai zăceau cioburi din iubiri sfărâmate, mă împiedicam în vâna vreunui război amânat între clanuri și, cum șanțul întrecuse în lungime toate șanțurile, în loc de vodcă beam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de toate mărimile, glastre cu mușcatele copilăriei, pantofi cu șiret, cu perie și cremă la cutie, marca Eg-gii Timișoara, cutii cu placheuri și ținte de lemn sau de fier, sifoane din sticlă verde protejate cu plase de sârmă, țigle din cărămidă arsă pentru orice fel de casă, de avocat, de cioban, de cizmar sau vatman, nu mai spun de blugii timpului: de tercot, pânză de întăritură apretată, tanganezi care la prima spălare deveneau, din albastru închis, bleu spălăcit, valize de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mei, Laurențiu și Maria JOS DICTATORUL, scrie mîzgălit cu excremente pe zidul crăpat al Barăcii lui Roja de pe care cad bucăți de tencuială ca de pe o hartă care se dezintegrează, scoțînd la iveală noi continente, insule, ape, linii de relief, cărămizi clădite strîmb, goluri cît pumnul și armături răsucite. Cerul e întunecat de un nor cenușiu și rece care coboară peste București, așezîndu-se ca o perdea imensă deasupra Terenului Hipic și a Grădinii Botanice. Aburi calzi ies din loc în loc prin
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cursă charter spre Cuba, își amintește domnul Președinte. — Eu nu opresc pentru nimic în lume, zice Sena, trecînd prin dreptul unei table de intrare în localitate. — Sîntem deja în Urziceni, remarcă domnul Președinte, trecînd în revistă fabricile de ferită, de cărămidă, tutun, ulei și zahăr, înșirate în stînga și-n dreapta pe marginea șoselei. Asta înseamnă că mergem într-un ritm bun, să ai numai grijă la radare, îi recomadă lui Sena, e adevărat că cu cît ajungem mai repede, cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Pistruiatul, Andrei, și Calu, tiparnițe, manifeste, ilegalitate, dărîmături. O experiență unică, e ca și cum ai avea cel mai mare teatru de operațiuni din lume desfășurat înainte, în care nimic nu se clintește de la locul său fără încuviințarea ta. Buftea, Fabrica de Cărămidă, strada 30 Decembrie, totul la un loc, își mai amintește, asta bineînțeles cu o singură condiție, să fii regizor adevărat, adaugă. — Cred că mă confunzi cu altcineva, începe să-i rîdă în nas Comandantul, scotocindu-și pachetul de țigări. Dacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să stai cu ditamai antena pe casă, i se pare. — Ei, ce să-i faci, pasiunile îl aleg pe om, nu omul își alege pasiunile, intervine Monte Cristo, amintindu-și de Cartea radioamatorului, cu coperțile violete și groasă cît o cărămidă. — Chestie de adaptare, îmbinare și combinare a schemelor pe care ți le dau ei, pentru că dacă le reproduci sec după indicațiile lor nu ajungi nicăieri, e nevoie și de puțină imaginație dacă vrei să iasă ceva, spune domnul Președinte. — Ar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
trecute, eu îl înțeleg. — în tot răul e și un bine, filozofează Tîrnăcop, am început cu molozul Curistule, tot locul ăsta era un morman imens de moloz, zice Gulie, minerii lăsaseră totul ca după război, bombardament, Dendé, bucăți de tencuială, cărămizi sparte, cabluri, fire, țevi, conducte, scurmaseră totul animalele alea dezlănțuite, doar-doar o să găsească ceea ce căutau. Nu se mai poate face nimic, dom’ Roja, a îndrăznit să-i spună atunci Tîrnăcop, dar s-a ales doar cu o scatoalcă după ceafă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sau doar mîrîiți de la distanță? își împinse mai pe spate geanta ca să-și elibereze ambele brațe și începu să se uite în jur după ceva cu care ar fi putut să arunce. La numai un pas zări un colț de cărămidă, se aplecă, îl apucă și începu să-l cîntărească pe rînd în fiecare palmă. Simțind pericolul cîinii o luară la goană chelălăind, înainte ca el să aibă timp să-i ia la țintă. Javre fricoase și împuțite, începu să se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
palmă. Simțind pericolul cîinii o luară la goană chelălăind, înainte ca el să aibă timp să-i ia la țintă. Javre fricoase și împuțite, începu să se enerveze. Mai trase o înjurătură, lăsă să-i cadă din mînă bucata de cărămidă și se puse din nou în mișcare. Ia loc și fă-te comod, îi făcu Angelina semn să se așeze în unul din fotoliile imense care ocupau aproape jumătate din sufragerie. — Sigur nu mai aveți nevoie de nici un ajutor? zise
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
felul de tufe și bălării, ajungi la baza zidului, te asiguri că nu te-a mirosit nimeni și începi să pipăi cu buricele degetelor, să rîcîi cu unghiile în căutarea unor prize cît de cît. Găsești niște colțuri rupte de cărămidă și cîteva rosturi neastupate. Dar nici n-ai nevoie de mai mult ca să te salți un-doi pe muchia zidului, și apoi să te lași fără să faci cel mai mic zgomot în partea cealaltă. Dintr-o clipită îmi dau seama
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
temeinice și progrese vizibile, ca „jucător util”. Victor a Încercat mai multe variante de a aduce bani pentru noua sa familie, a făcut oale, a muncit pământul colectivului, prășind, săpând, secerând, a Înființat un atelier În care se produceau țigle, cărămizi și teracotă, dar nimic nu i-a reușit și nimic nu l-a mulțumit pe fostul jandarm. Maricuța lucra la mașina de cusut și avea destule cliente. Confecționa lenjerie și haine ușoare, dar avea succes cu „papucii”, niște stârlici din
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
reproșuri, ca o jertfă inutilă pentru Ionel Datcu. Obsesia lui Gheorghe Gheorghe Șelaru se apropia de șapte decenii. Locuia într-o casă bătrînească, intrată pe jumătate în pămînt, rătăcită prin pădurea de blocuri din Tătărași. În curte sînt stive de cărămizi, camuflate de buruieni înalte, semn că prin tinerețe pe Gheorghe îl bătea gîndul spre o casă nouă. Pînă la urmă, s-a mulțumit cu ceea ce a moștenit și cu peticirea acoperișului cu un carton vetust, de pe vremea împușcatului. În tinerețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sondează tainele acestui personaj interesant. Dar cam cît, adică la cît s-ar ridica? În mare, cam la prețul transportului la 60 km, plus ceva simbolic pentru fiecare tonă. Dar unde o veți duce? La o fabrică mică de făcut cărămizi din cenușă. Ce bine ar fi! Nu-i radioactivă, ar merge și la acostamente, pe drumuri. Problema este să vă scap de ea. Da. Sîntem somați, presați, amenințați cu închiderea. Voi veni cu toate detaliile, cu contractul și vom negocia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
s-a semnat și în scurt timp camioane enorme au început să care cenușa la vreo 15 km de halda lui Zăbavă. Pe lîngă transportul la 60 km se plătea și un dolar de tonă. Locul pentru viitoarea fabrică de cărămizi era o rîpă, inutilizabilă din punct de vedere agricol, dar în calea torentelor. Rîpa a fost cumpărată de la un țăran cu prețul exact de cinci milioane hectarul. Cînd cenușa a fost cărată pe jumătate și plata se făcuse integral, apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
arunca; posibil, veți aprinde cu ele altare deasupra singurătății... Faceți cum vă rabdă inima, fraților! Al dracului mai arde, Doamne, durerea când sub ea așterni strat gros de amintiri putrede! Până la cer s-au ridicat limbi de foc, dorul topea cărămizi în intenția zidarului, credeți-mă! Vă scriu, sau mai bine spus mă rostesc vouă, consemnări pe câteva certificate A5: litere, cifre, coduri de bare cam atât despre identitatea mea ca stare civilă; despre alt fel de identitate: într-o fracție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
zori, sub o tușă de lună violacee, lângă ruinele schitului, Petru rostea cântec de leagăn: "Al Domului este pământul și plinătatea lui, lumea și toți cei care locuiesc în ea." Ziua a șaptea a fost ca o desfacere supremă: din cărămidă s-a înălțat flacără, peste cenușă a curs apă, pământul (acolo unde catapeteasma își găzduia sfinții), tot mai orizontal, întregea absența. " Cine se va sui în muntele Domnului și cine va sta în locul Lui, mai întâi, în pământului lui Iacov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
grădinile cerului. Acolo era liniște: tămâia aprinsă însemna tocul ușilor, uleiul miruia intenția mâinii drepte, lumânările, degete de martiri fumegând. Arderea de tot se întâmpla atunci când cenușa își recunoștea lumina, când focul se identifica într-o bucată de cremene, când cărămida își resuscita memoria. Petru era piatră dintr-o zidire fără nume. Mucegaiul, ca o floare de nuntă în piept. Isaia dănțuiește, cresc muguri pe cruce! Cunoștea pe de rost toate cântările. Viața o repetiție continuă în câteva "Ceasuri Împărătești". Învierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
numele. Cuibul încape intențiile omului singur. Încăpător cuib împletește nimicul pe vârful muntelui. Până la tine, mereu un pas, încă un pas. Casă în cer! Impozitul pe ferestre niciodată nu-l voi putea plăti pe măsura luminii. Casă pe pământ! Intimitatea cărămizilor îmi va trăda mereu singurătatea. Privirea în pământ, smerenia era fățărnicia săracului. În dialog cu absența lui Dumnezeu, cu amintirea din icoană, cu duhul celui care i-a suflat în ceafă, cu tovarășul care mergea la doi pași în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
furtunii? Mare fără țărm, corabie fără catarg, val fără înecați. Te-ai speriat, Bătrâne, de propriile suferințe și refuzi să-mi mai pozezi modelul. Peste ruinele mânăstirii ploua cu stropi de gheață. Ca într-un tablou, focul ardea în inima cărămizilor. Complicitatea flăcării este alta decât complicitatea apei. În ușa bisericii, împăratul David actualiza Psalmul 27. 4. Se îmbrăca fără gust, purta haine uzate, cămăși roase pe la guler, pantaloni dintr-o velură spălăcită, sacou cu căptușeala ruptă, ghete cu ștaiful căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
într-o mare virtute. Petru își trăia timiditatea intim, plăcut, nerostit. Timiditatea lui Petru, cetate, piatră peste piatră zidită în taină. Poarta, fereastra, curtea de strajă, sala de sfat, tronul, biserica fortăreață într-un ghem de inimă; respira în fiecare cărămidă timiditatea lui Petru. Se priveau pe furate. Se atingeau din greșeală. Își vorbeau din întâmplare în pauzele dintre ore, în sala de sport, la culesul frunzelor. Parcul era dincolo de stradă. În parc creșteau statui. Parcul era concesionat cimitirului. Istoria aliniată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cer, plopii se scutură pe pământ, identic, sfidând gravitația. La 15 ani, două fântâni începeau să-și cunoască seceta. Adâncul uita oglinda. Când din oglindă se topește lumina, când în arhivele memoriei praful se ascunde în cuvinte precum focul în cărămidă, când furtuna abia mai răscolește câte o particulă de gând sterp, omul coboară, treaptă cu treaptă, până acolo unde nu se mai aude, nu se mai vede, nu se mai simte sau se dă departe, la marginea ființei, la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
suferință comună nu implică neapărat o iubire comună. Suferința poate avea o simțire comună, o stare comună, limbaj, trăire, emoție, atitudine, comună; suferința identifică, apropie, unește, într-un singur of două oftaturi. Iubirea este Dumnezeire. Scoate din zidul cetății o cărămidă, strivește-o până se face pulbere roșie, apoi separă apa da foc, focul de pământ, pământul de apă, separă și le pune pe toate unde erau la facerea lumii! Nu vei reuși. Ia o piatră și încearcă să dobori o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o casă jidovească: demisol, fereastră, alee, piatră cubică, pași. Dimineața, pantofii textilistelor de la "Sercomf" dădeau ora exactă. La 5 intra schimbul. Camera era traversată de conducte: apă, canal, căldură, instalații electrice, frânghii de uscat rufe. Alături, o magazie cu scule: cărămizi suprapuse, netencuite, geam vopsit albastru, crăpat parcă cu o piatră, ușă încuiată, belciuge din fier beton și un bătrânel care tot își găsea de lucru dimineața, dincolo de sticla zgâriată a ferestrei. Pe sub dușumea, galerii de șobolani, curse nesfârșite până în zori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
funia de rufe (joia spăla boarfe de tot felul). Pe bâjbâite, a găsit întrerupătorul, acest exercițiu îl făcea în fiecare dimineață. Odaia era întunecată ziua în amiaza mare, soarele nu trecea de pervaz. Fereastra mică avea forma tiparului de făcut cărămidă: trei ochiuri dispuse pe orizontală. O pată galbenă se reflecta pe magazia de scule. Prin dreptul lor, în fiecare dimineață, treceau grăbite picioare fără oameni spre rezervații de zi gara era cea mai mare rezervație a târgului, tramvaiul cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vă arde de studii! Dumnezeii mamei voastre de putori! Dar tată, eu... Tu, la menghină, la șaibă, la ciocan! Auzi, domnule, pentru ce l-am purtat în școală "operator produse ceramice!" Am futut atâția bani ca să ajungi la fabrica de cărămizi? La muncă, gata, sau la păscut! Lasă-mă dracului cu facultatea ta, mai sunt doi care vor să ajungă specialiști în făcut chirpici! Iar internat, iar cărți, haine, mofturi. Măi Vasile, copii nu au nici o vină, nu-i mai înjura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]