7,266 matches
-
serios, el se îngriji cu sârg mai departe de gospodăria de la țară, ca și cum n-ar fi avut de gând să mai plece niciodată în altă parte. Astfel, se apucă să repare, în prag de primăvară, toate gardurile rupte, făcu o cărare pietruită de la ușa casei până la portița de lângă bucătăria de vară, plantă câțiva puieți de zarzăr și de gutui, puse o ciutură nouă la puțul cel vechi din curte, plus o mulțime de alte treburi gospodărești, pe care nu putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de complicitate cu regimul. Când își sfârși de fumat țigara, Fănel Trifu îi scutură din nou mâna și, urându-i mult noroc, o luă din loc grăbit, împreună cu camarazii lui, și dispăru în pădure. Când se văzu iarăși singur, pe cărarea care ducea la cabană, Virgil avu brusc sentimentul că strania întâlnire nici nu se petrecuse aievea, ci fusese doar o năzărire de-a lui... 10 ... Până în primăvară, în cursul acelei ierni memorabile, se mai petrecură și alte întâmplări vrednice de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lor, coloane de soldați. Treceau cântând "infanteriștii" cum li se spunea soldaților care mărșăluiau : "As'noapte la Prut Războiu-a-nceput Românii trec dincolo iară Să ia înapoi, prin arme și scut Pământul furat în astă vară..." Mărșăluia și el desculț pe cărarea ce dubla drumul. Mărșăluia și saluta soldații veseli, cu flori la baionetă și care se opreau să bea apă din ulcioarele întinse de femei. Cântecul era frumos dar nu înțelegea despre care pământ era vorba și cine îl furase ? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
miazănoapte. În urma noastră, mulți dintre vitejii mei cei credincioși vor deveni stane de gheață... își vorbea sieși de acum resemnatul crai. Din depărtare, Crivățul aducea urlete sinistre și croncănit de corbi înveșmântați în negru. Răzașii ropceni străjuiau cu atenție toate cărările către sat pentru a stâmpăra pohta de jaf a năvălitorilor ajunși la capătul puterilor. De la Ropcea mai la deal,/ Cade leahu de pe cal./ De la Ropcea mai la vale,/ Îmblă moartea de-a călare,/ Leahu n-are de mâncare, clamau străjerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
crăpau fagii și stejarii în pădure și oul corbului în cuibul din vârful bradului de pe creasta dealului. Cu toate vitregiile naturii, deși cu vizibilă lentoare, viața își urma cursul firesc: lumea se veselea, femeile nășteau, bătrânii mureau. Dis-de-dimineață, flăcăii rupeau cărări către pădure, copiii către școală, gospodarii spre fântână și standoală, iar elevii liceeni se avântau cu patinele pe firul înghețat al Siretelui de la Ropcea și până la Storojineț. Gospodarul Emanoil, zis Manole, era vestit peste șapte sate; nu numai ca fecior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu însăilatul bernevecilor și croitul cămășilor, că aista-i meșteșug muieresc la fel ca și închistritul ouălor cu chișița ori grijitul dobitoacelor. Ei își văd numai de pădure, de coasă și de fân, apoi, odată trebușoara încheiată, cutreieră munții pe cărări șerpuite numai de ei știute, de la cumpăna apelor Sucevei și Moldovei către Șipote și Seletin până hăt spre Cernahora, pentru a reveni apoi la baștina dintre stele de la Măgura, Benea, Bobeica, Lucina și Sălaș cu desagii doldora de bunuri trebuincioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
la saivan numai în tovărășia câinilor și a haitelor de lupi înfometați. Iar tu, cu cea mică pe cuptor, descurcă-te cum te-o tăia capul, Mălină-soro! Ia traista-n băț, colțunul la grumaz, așază tarnița pe huțul și rupe cărări prin omete până la Brodina și Seletin, că numai cu lapte-husleancă, hribi în saramură și caș de vacă nu-i chip să ieși din iarnă, Trifănele! Dar musteața cu sfârcurile băț de la sacâz pe unde mi-ai prăpădit-o? Te pomenești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a luat laptele de la trei vaci, nenorocita. Soră cu Nichipercea! Și vreau să-l luăm înapoi. Bine, fă! Dar când ai mai fost? Vorba vine, Trifănele... Odată revenit acasă, Trifănel a umplut o ploscă cu agheasmă și a plecat pe cărarea de peste grui să i-o ducă mamei sale ce trăia în căsuța ei singuratică din poiana de pe plaiul Măgurii. Bătrâna a mai apucat să rostească două-trei vorbe, să înghită o gură de apă sfințită, după care și-a dat obștescul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
venim cu toții! Și cu mare bucurie că ne putem vizita, că parcă și nacialnicii aiștia noi de la graniță îs ceva mai omenoși... Poate până atunci vom putea călători cu trinul nostru huțulesc, dacă nu, atunci venim și pe jos, pe cărarea de sub creastă... Da' Oxana ta are vreo slujbă? Este învățătoare și maistru-instructor profilat pe încondeierea ouălor la atelierul de manufactură casnică de la Școala Gimnazială din Straja. Pe lângă bani frumoși în lei și valută, a adus școlii numeroase diplome de excelență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
privighetorilor și de chemările insistente la nuntire ale păsărilor fără cuib. Și bogăția asta de mireasmă și culoare durează câteva săptămâni că, odată cu încheierea stadiului de maturizare, încep ninsorile cu petale dalbe ale florilor de cireș ce albesc zările și cărările. Cu îndreptățită mândrie oamenii locului amintesc oaspeților ori de câte ori au ocazia că aici s-a născut una dintre variantele Mioriței, că aici se află acel picior de plai și acea gură de Rai cu iarbă grasă și cu flori frumoase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și acea gură de Rai cu iarbă grasă și cu flori frumoase și mai spun oamenii spre luare aminte că numai din această parte de țară se poate vedea cu ochiul liber, pe parcursul întregului an, acel Luceafăr strălucitor ce luminează cărările ascunse către muzele poeziei adevărate și către iubiri neîntinate. * * * De la o vreme, Vasile al Ilariei s-a schimbat de parcă în pielea lui s-ar fi sălășluit un cu totul alt om, că nu mai este așa de vesel și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pe Vasile Potop, vecinul nostru, de la cealaltă scară a blocului. Când se îngânau binișor seara și noaptea, numai ce-o auzeam pe madam Eufrosina, soția lui Potop, care striga de la fereastra apartamentului către soțul ei, pe când acesta venea pe două cărări duble, după expresia Ninetei, către casă: "Boșorog nenorocit ce ești, iar te-ai îmbătat ca porcul, iar vii fără niciun sfanț în buzunar, fără nicio fărâmă de pâine pentru copii?" Vasile nu zicea nimic. Se apropia șovăielnic de scările blocului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
treziți din primul somn al nopții, încerca să-i spună lui Vasile că ar fi fost bine să evite întâlnirea cu neprietenoasa ușă: "Dar nu ajungi tu în casă, nenorocitule?! De ți-o mai trebui ție plimbare nocturnă pe două cărări, să nu-mi zici mie Eufrosina, strânge-te-ar să te strângă Cel de Sus de pe pământ!" Când a sosit clipa ca Vasile Potop să dea ortul popii, bineînțeles că am fost și eu la înmormântare, pentru că așa e frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
puterea dorului, durerea focului și tăria iadului. Agonie în extaz, plăcere în nebunie Eu lovesc și mă lovește, simt că-i vie./ Curcubeul de aur și noaptea de lună, Curcubeul de aur pe noaptea de lună Cerbul de aur pe cărarea de lună, Izvorul de aur pe pământul de noapte, Imagini departe, imagini aproape./ Sclipire pierdută, licărire de foc, Sclipire văzută dansând în horă de foc, Sclipire de spiriduși prinși în poiana de foc, Poiană de noapte, mult prea departe./ Izvorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ia geanta și o zbughește pe ușă, alarmată fiind că ceasul îi indica întârzierea în care se afla. Merge aproape alergând să nu piardă trenul cu care trebuia să plece la București. Străbătând parcul, când să treacă pe o altă cărare ca să-și scurteze drumul, îi iese în cale un băiat cu care se lovește fără voia niciunuia din ei, îi cade geanta care se deschide împrăștiindu-i-se lucrurile. Grăbită să și le adune, mai are timp să-l admonesteze
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și de frumos, fiindcă organismul dumitale este slăbit. În timp ce ele discutau, au fost întrerupte de doamna Codreanu, o bună prietenă a Silviei. —Bună, Silvia, ce faci? —Îmi trag zilele. — Intru puțin la tine. — Îmi face plăcere. Intrând pe portiță, pe cărarea străjuită de flori, doamna Codreanu i le admira. —E minunat la tine cu atâtea flori frumoase. — Este meritul alor mei și în special al Ceciliei, că din partea mea putea să moară grădina. Ajungând lângă ea, doamna Codreanu a exclamat. —Ce
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Ce? Îmi comandați voi mie pe cine să iubesc? — Nu-ți comandăm, dar logic este să iubești pe cine te iubește. Nedorind să asiste la asemenea discuții în care era implicat Matei, Cecilia s-a furișat și luând-o pe cărarea străjuită de măceși a ajuns la restaurat, a intrat comandându-și o cafea. Când Matei, în toiul jocului, a greșit, primind pedeapsa cu sărutarea, a căutat-o din priviri pe Cecilia care dispăruse. —Elena, unde-i soră-ta? a întrebat
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
furioasă cum era, îi trage și Elenei o înjurătură că o determinase să încalțe sandalele cu tocul înalt ce o îngreunau acum la mers. Bănuind că Matei o va urmări cu mașina, Cecilia ieșind pe poarta spitalului, apucă pe o cărare care ducea în parcul copiilor. Acolo, se-așeză pe o bancă stingheră, într-un loc retras, copleșită de durere. Pe cât de bucuroasă fusese cu câteva momente mai înainte, pe atât de amărâtă era acum și lacrimile suferinței i se prelingeau
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ridice Cecilia. Nu! Rămâi! O oprește Matei. Îmi place să te am cât mai aproape. În timp ce-și făceau planuri pentru viitor și pentru ziua în curs, se aranjau și se mângâiau reciproc. Ea îi pieptăna părul când cu cărare, când pe spate, când îl ciufulea și atunci el o gâdila, dar n-o lăsa să plece. El îi aranja buclele după ureche, pe frunte sau i le ridica în coc dându-și cu părerea cum i-ar sta mai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pregăteau copiii s-o ia la vale. Observându-l pe Sergiu l-au oprit. —Sergiu, vino să-ți iei sania. Îți mulțumesc! Ai împărțit banii cu prietenul tău? — Da! Cecilia și Matei au mai urcat puțin mai sus pe o cărare înzăpezită fiind ahtiați după aerul proaspăt de munte cu miros de brad. Din vorbe, din glume iar s-au luat la alergat unul după altul, la bulgărit. Ca vestimentația să nu aibă de suferit, își fixau diferite ținte pe care
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
înserase de-a binelea. Cecilia se ridică de pe bancă, îl prinde de mâini pe Matei ca să plece, deși el nu s-ar mai fi urnit, atât de fericit era și nerenunțând la umorul ei, îi recită din Minulescu, mergând pe cărare ținându-se de mână. —“În orașul-n care plouă de trei ori pe săptămână Un bătrân și o bătrână .................................. Merg ținându-se de mână” —Ha! Ha! Ha! nebunatico. Nu plouă cu stropi de apă. Plouă cu flori de tei. — Nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
adevăr, am fost împins de curiozitate să vizitez mormântul acestui Eugen. La marginea cimitirului catolic, într-un colț aproape pustiu, lângă un zid crăpat, pe care urca o iederă, departe de toate monumentele funerare impunătoare și înzorzonate, în capătul unei cărări acoperite toată cu buruieni jilave și încâlcite, era o cruce. Pe ea nu scria nici numele răposatului, nici data nașterii și a morții sale. Însă un îndoliat din vecinătate, apropiindu-se de Istorisiri nesănătoase fericirii 53 mine cu pași ușori
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
am dreptate, sau dacă mă înșel? Nu pot! Însă, fir-ar să fie! Simt că am adevărul lângă mine, dar că nu-l pot vedea cum trebuie încă; parcă îmi joacă pe dinainte! Nu îmi este clar deloc pe ce cărări să apuc, care o fi drumul cel bun, drumul care-mi trebuie... La dracu’, chiar că-mi vine să mă las păgubașă, căci, în fond, viața merge înainte și așa! Și oricum, toate socotelile omului sunt doar niște biete jocuri
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de puritatea ei romantică, de grandioasele plaje cu nisip alb ne gândiserăm noi ce ar fi mai plăcut decât să atragi cupluri tinere, de îndrăgostiți, care să se plimbe ore în șir inspirând aerul sărat, purificator, să se piardă pe cărările sălbatice ale muntelui, să uite de aglomerația orașului și de sine, într-o dulce visare? Ei bine, ne-au explicat japonezii cu obrazul crispat, rușinați încă o dată de ceea ce ei percepeau ca fiind o inferioritate a naturii lor față de modelul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
se împotrivește. Pășești repede, oarbă, clipind des, ochelarii așteaptă, cuminți, afară, în coșulețul de bambus; oricum nu ți-ar fi fost de folos. Tragi aer în piept, deschizi ușa, lemnul subțire alunecă ușor. Frigul te izbește în obrajii fierbinți. Traversezi cărarea îngustă, săpată între mormane de zăpadă, spre bazinul înfășurat în abur ca într-o lacrimă. Cobori cu frică, să nu aluneci, te ții de stâncile care îi desenează conturul alb. Este cald și bine aici, în apa care se deschide
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]