1,241 matches
-
lîngă o sobă caldă. Pe o măsuță, la cotul lui, e un ceainic cu o acoperitoare, cîteva cești, un zaharniță din sticlă, o cană cu lapte și o farfurie cu biscuiți. Pe canapeaua de vizavi stau două femei. Una e căruntă, de vreo șaizeci de ani, cealaltă pare a fi fiica ei, o femeie de vreo patruzeci de ani, cu părul negru. Bătrîna tricotează, tînăra citește. Interiorul liniștit este atît de suficient sieși, cu poleiala lui de calm mulțumit, că Thaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
oamenii de știință, pe doctori și artiști pentru a ne convinge că acestea sînt esențiale. Ați putea să-mi dați exemple? — Da, dar primarul nostru dorește să vă vorbească. Lanark se ridică. Un bărbat slab și bine îmbrăcat, cu părul cărunt și bogat, se strecură prin mulțime și dădu mîna cu el, spunîndu-i vioi: — îmi pare rău că nu ne-am întîlnit sus, Lanark, ai plecat prea repede și n-am reușit să te prind. Nu-ți face griji, Rima e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o va goli. Deasupra chiuvetei blocate era o oglindă, iar un dulăpior cu o ușă din oglindă era agățat de peretele opus. Deplasînd ușa, reuși să se vadă în profil. Jack îi răsese barba și-i potrivise mustața. Părul lui cărunt, dat de pe frunte, se aduna stufos în spatele urechilor, creînd imaginea impresionantă a unui om de stat. își puse mîinile în șold și-și zise calm: — Cînd lordul Monboddo spune că a făcut tot ce s-a putut pentru Unthank, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
abajur aflată pe polița șemineului scălda grupul restrîns din fața focului într-o lumină blîndă și ovală. Sludden, Gilchrist, un bărbat cu un aer liniștit și altul cu un aer nesăbuit stăteau pe o canapea din piele în fața focului. O doamnă căruntă pe care Lanark o văzuse în sala canonicilor stătea într-un fotoliu cu o servietă în poală. Lanark împinse un scaun cît mai în umbră. Sludden zise: — Acești doi domni înțeleg foarte bine situația. Sînt de partea noastră, așa că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și o jumătate de sticlă de whisky pe măsuța de la telefon, în hol. Consumați-le după cum doriți. Domnul Gilchrist vă va duce cu mașina în oraș. Toți se ridicară în picioare. Sludden îi conduse pe Gilchrist și pe jurnaliști. Doamna căruntă oftă și zise: — Comunicarea cu presa e o știință pe care n-o foi înțelege niciodată. Domnule Lanark, această geantă conține autorisația, documentul de identivicare și trei rapoarte despre regiunea Unthank. înainte de la forbi la Provan, vă sfătuiesc să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
urină la cincizeci de centimetri înainte și apoi prăvălindu-se drept în jos. Pe cînd eram băiețaș cu burtică, strigă el, și mă rostogoleam ca popicele în păpușoi, pișatul meu avea un arc de trei metri jumate. Acum, cînd sînt cărunt și cu burtă moale din cauza abuzului de băutură, nu pot stropi dincolo de umbra mea. Pișat. Un cuvînt ale cărui sunete seamănă cu înțelesul. Un cuvînt rar. — Poliția, șopti Gloopy. — Nu, Gloop, greșești. Poliție nu sună ca înțelesul cuvîntului. Seamănă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Lympia. Olympia. Cei de-acolo începură să șușotească. Remarcă o serie de cuvinte ca „pod“ „pază“ și „șase cincizeci“. Asta-l făcu să sară și să se trezească pe deplin. îl privi peste ghișeu pe sergentul de poliție cu mustață căruntă care nota ceva într-un registru. Văzu o încăpere plină de birouri în care două polițiste dactilografiau, și numărul 6,94, foarte mare și negru, era înrămat pe perete. Cu un clic, se mută la 6,95. își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a sa, dobândind o extraordinară reușită în domeniul său de activitate; pe Gosseyn îl mai așteptau încercări până să-și poată dovedi aptitudinile. Fără nici o discuție, conveniră că dr. Kair va ieși să ia contact cu agenții bandei. Părul său cărunt și statura îl făceau să semene, la prima vedere, cu Prescott. Și în obscuritatea de afară, asta era suficient. Pantofii lui Prescott, deși ceva mai lungi și, totodată, mai înguști cu un număr, îi veneau totuși lui Kair. Prudența îndemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
a sa, dobândind o extraordinară reușită în domeniul său de activitate; pe Gosseyn îl mai așteptau încercări până să-și poată dovedi aptitudinile. Fără nici o discuție, conveniră că dr. Kair va ieși să ia contact cu agenții bandei. Părul său cărunt și statura îl făceau să semene, la prima vedere, cu Prescott. Și în obscuritatea de afară, asta era suficient. Pantofii lui Prescott, deși ceva mai lungi și, totodată, mai înguști cu un număr, îi veneau totuși lui Kair. Prudența îndemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cu vădită stânjeneală în glas. În primul rând, veniți până la vitrină și voi încerca să vă lămuresc totul. Presupun că sunteți destul de nedumerit. McAllister trase adânc aer în piept: - Ei, acuma parcă mai vii de-acasă. Îi trecuse spaima. Bărbatul cărunt părea să știe despre ce e vorba. Asta însemna că n-o să fie chiar atât de greu să se lămurească și el. Cât despre pericolul în care se afla breasla fabricanților de arme, asta era problema lor, nu a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
întrebă calm: - Doriți să cumpărați o armă? Fara tresări și se întoarse. Îl năpădi furia pentru că își văzu planul ratat prin sosirea vânzătorului. Dar acest sentiment îi dispăru cu încetul când constată că vânzătorul e un bărbat "distins, cu părul cărunt, mai bătrân decât el. Era un amănunt deconcertant. Fara avea un respect imens, aproape instinctiv, pentru bătrânețe. În cele din urmă, spuse șovăind: - Da, da, o armă. - În ce scop? întrebă cu voce calmă vânzătorul. Fara nu putu decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
explica ulterior. Și acum treci pe ușa din fața dumitale. Fara se încordă, pentru a-și aduna toate puterile, deschise ușa și trecu pragul. Păși într-o cameră nu prea luminoasă, dar cu un aer familiar, unde dădu peste un bărbat cărunt, cu alură de om rafinat, care se ridică de pe un scaun de bibliotecă, întâmpinându-l cu un zâmbet grav. Deci această aventură uluitoare, fantastică, entuziasmantă se încheiase. Se afla din nou în magazinul de arme din Glay. CAPITOLUL XIX NU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
să profite de privilegiu. Innelda le spuse "bună-dimineața" și se așeză în capul mesei. Sorbi dintr-un pahar cu apă, acesta fiind semnalul prin care-i chema pe chelneri. După ce le dădu comenzile, se uită prin încăpere. Pretutindeni, doar capete cărunte: bărbați și femei de peste cincizeci de ani, relicve din perioada regenței. Vreo cinci-șase tineri și vreo două dintre secretare ședeau chiar la masa ei. Dar aceștia rămăseseră doar câțiva, după emigrarea tinerilor în urma plecării Prințului Del Curtin. - Toată lumea a dormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Pe când luntrea o zăresc. El plutea, plutea mereu, Codrul sună blând și greu. Când de-odată zi se face Codru -n două se desface Și pe ape rotitoare Scânteiază mândru soare Și -nnainte-i vede-un munte. Cu-a lui creștete cărunte, S-a clădit stâncă pe stâncă Începând din vale - adâncă, Și purtând pe el păduri Peste nourii cei suri, Își ridică în senin Creștet de zăpadă plin. Și spre mal se - ndreaptă iară Luntrea mică și ușoară, Iar Mușatin se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în fundul salei drepte Se-nnalță pe șapte trepte Tronul Domnului creștin, Coperit de-un baldachin; Iară-n jețul auriu Șade Dragoș brumăriu, Barba albă pîn'n brâu, Cu ochi negri viforoși; Coroana de aur roș Strălucind frumos pe frunte Peste pletele cărunte; Pe-a hlamidei sale cute Flori de aur sunt cusute; Și cu fața înțeleaptă Și cu skiptru-n mâna dreaptă. Iar l-a tronului picioare Se înșiră pe covoare Jețuri de lemn de stejar Săpate cu meșteșug; Icea șese, colo șese
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
telefon și să nu comunicați cu exteriorul. Miga, roșu la față, cu bărbia umedă, exclamă pițigăiat: ― E un abuz! Puteați cel puțin să ne consultați în prealabil. ― Treaba asta am omis-o într-adevăr, rânji Scarlat trecîndu-și degetele prin părul cărunt. Avem și greșeli... ― O desconsiderare, nu-i așa... ― Dobitoc! scrâșni nevastă-sa și bătrânul amuți. Ioniță Dragu îi întinse brațul. Abia putea vorbi. ― Liniștește-te, Șerbănică. ― Oricum, bolborosi Miga încercînd să salveze un steag zdrențuit, oricum... Căruntul începu să râdă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
degetele prin părul cărunt. Avem și greșeli... ― O desconsiderare, nu-i așa... ― Dobitoc! scrâșni nevastă-sa și bătrânul amuți. Ioniță Dragu îi întinse brațul. Abia putea vorbi. ― Liniștește-te, Șerbănică. ― Oricum, bolborosi Miga încercînd să salveze un steag zdrențuit, oricum... Căruntul începu să râdă. ― Mai sânt întrebări? Melania Lupu ridică două degete. ― Aș vrea să-mi îngăduiți, domnule, să plec acasă. Nu mă simt deloc bine, iar medicul mi-a recomandat să nu mă culc mai târziu de ora 10. ― Astăzi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
porție. ― Într-o zi am să învăț să gătesc. Până acum... Ridică din umeri nedumerit. E nostim, dar n-am avut timp. ― Îmi închipui, mârâi doamna Miga. Dascălu începu să chițăie plimbîndu-și arma pe sub nasurile bătrânilor care-l priveau îngroziți. Căruntul îl apucă de braț. ― Hai, băiete! Celălalt își izbi o palmă pe frunte. ― Știu ce-o să-mi mai cumpăr cu banii mei! O fanfară! ― Și un chioșc, se auzi glasul lui Scarlat din bucătărie. Fără chioșc nu faci nimic! ― Ai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Dascălu izbi cu sete. Pământul uscat avea o culoare gălbuie cu dâre cenușii. ― Știi, am impresia că ne antrenăm. Scarlat își ridică ochii. Clipi mărunt. ― Nu înțeleg... ― La ocnă tot chestii din astea faci... Umerii i se zguduiau de râs. Căruntul îl măsură lung. ― Ești un om ciudat. ― Bineînțeles. Încetă brusc să rîdă: Alții spun că sânt țicnit, dar nu-i adevărat. Sânt doar un tip interesant. ― Așa m-am gândit și eu, spuse moale Scarlat. Ai stat mult la pîrnaie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
câteva clipe un sentiment acut de ireal, imaginile se diluau. Dascălu îl atinse cu degetul. Zâmbea cu ochi strălucitori, iar trăsăturile destinse își pierduseră linia bruscă. ― Nu-mi place să fiu singur. Vrei să fii prietenul meu cel mai bun? Căruntul își coborî pleoapele și înfipse adânc lopata în pământ. * Florence Miga aruncă o privire furișă spre inginer. Ionescu fuma cu ochii pierduți undeva, printre fleacurile de pe bufet: o fotografie mică înrămată, un crucifix de fildeș, mărgelele albastre pe care le
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
au decât ceai de mușețel. Melania Lupu se aplecă vioaie și scoase din poșetă o sticluță. ― Dați-mi voie, domnule, să vă ofer puțin rom. L-am cumpărat pentru o baclava pe care aveam de gând s-o prepar mâine. Căruntul o examină nedumerit. Bătrânica părea încîntată, avea ochi lucioși, nevinovați și surâdea blând. Luă sticla mulțumind răgușit. Melania se înclină politicoasă. "Te-ai gândit foarte bine, draga mea. Cine nu știe că pe bărbați îi stimulează o picătură de alcool
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se auzi soneria. Scarlat se ridică iute. Silueta suplă, abia încovrigată, redevenise arc. Privi încordat spre bătrâni. ― Mai așteptați pe cineva? Șerbănică Miga se trezi brusc. Întrebă articulând încleiat: ― Cât e ceasul? Soneria zbârnâia lung, agasant. ― Așteptați pe cineva? repetă căruntul. Doamna Miga își luă mâinile de pe frunte. ― Nu. Du-te tu, Ioniță, să vezi... Am impresia că sânt înșurubată în scaun. Profesorul se ridică nesigur, căutând ochii lui Scarlat. Bărbatul părea descumpănit. ― Ce se întîmplă? În pragul bucătăriei apăruse Raul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că sânt înșurubată în scaun. Profesorul se ridică nesigur, căutând ochii lui Scarlat. Bărbatul părea descumpănit. ― Ce se întîmplă? În pragul bucătăriei apăruse Raul Ionescu. Era murdar și transpirat, dar ochii-i străluceau de satisfacție. ― Sună cineva la ușă, șopti căruntul. Doamna Miga oftă. ― O greșeală probabil. Scarlat își mușcă buzele. ― Trebuie totuși să știm... Domnule Miga, uitați-vă dumneavoastră prin vizor, dar nu deschideți. Se auzeau bătăi în ușă. ― Un tip nervos, observă inginerul. Nervos și încăpățînat. Bătrânul Miga se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Dascălu. Îl prinse pe Scarlat de mânecă și țipă enervat: ― M-ați luat de tîmpit!? Stau acolo singur de o jumătate de oră. A! Înțeleg! Acum înțeleg! Părea iritat la culme și gesticula dezordonat ca o pațachină. ― Mâinile sus! Toată lumea! Căruntul îl privi fix. Maxilarele îi jucau sub piele. ― Liniștește-te, dragul meu. ― Gura! Cine-i individul? ― A adus portmoneul domnului Dragu și l-am poftit înăuntru. Așa e politicos... ― Te împușc, ticălosule! Te-am făcut prietenul meu și te porți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu o barcă găurită. Ionescu râse. Se uita la cratițele agățate în perete. Cărămizii, cu o ștampilă triunghiulară albă: ideal. ― Cel mult echipajul e beat. Totul merge după program. La fix! Chestia cu șoferul nu putea s-o prevadă nimeni. Căruntul clătină din cap și aprinse o țigară. Aruncă chibritul ars în chiuvetă. ― Am emoții... Canalul poate să se înfunde la un moment dat. Să fii atent... Foarte atent. ― Ce vrei să spui? ― Nu-l lăsa nici o clipă în spatele tău. ― Fii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]