2,531 matches
-
timpul însuși regresează, un loc al splendorilor precambriene. Brusturi gigantici, praguri de șiroire, bușteni smulși și îngrămădiți de torenții de primăvară, păsări vorbărețe, un pat de albie secat, dar încă jilav, șerpării, pereți de loess intens însoriți în care se cască grote inaccesibile, crengi care se mișcă spasmodic în adierea neîntreruptă a celui mai misterios curent de aer. FOTO: Niculae Ardelean Chiar și scufundat în această vale a uitării de sine, echipajul primește indiciul subtil și amăgitor al revenirii în lumea
Elogiul maidanelor () [Corola-blog/BlogPost/338233_a_339562]
-
găsesc în fața blocului o femeie de aproape 70 de ani. Basmaua pe care o poartă pe cap îmi amintește de mamaie. Hainele, predominant negre, sunt ponosite. Stă pe un scăunel sau direct pe treptele din fața blocului, vorbește cu vecinii sau cască privirea în lungul aleii ce duce către stradă. Câteodată ține în mână o sticlă la jumătate de Neumarkt. Unii spun că îi place să tragă la măsea. Stă ore în șir astfel, o văd și seara la zece acolo. Se
Femeia din fața blocului. Pornim în viață idealiști și sfârșim cinici () [Corola-blog/BlogPost/338326_a_339655]
-
cheamă Brândușa. - Da cum să nu! Îs văr primar cu Brândușa! - Atuncea ț-o fi spus că el îi numa după mamă țigan? - Da, da, știe toți țâganii... - Noa, Constandin îi făcut cu bunicu-mio, îi frate cu tata. Gaborul a căscat ochii, a vrut să spună ceva, dar s-a răzgândit. Și-a dat jos pălăria, a trântit-o de pământ între noi, s-a așezat în iarbă și a bătut cu palma lângă pălărie. - Păi di ce n-ai zis
A fost cât pe ce să ajung ginere la bulibașă. „- Adu fata aici, s-o văd, să vorbesc cu ea, că nu mă-nsor cu orice proastă...” () [Corola-blog/BlogPost/338798_a_340127]
-
saara... Viniș pe-amaru tău, ca geaba viniș! - De ce? Înmărmurisem. - Păi că n-am tunat oaia... În clipa aia mi s-a împlinit unul dintre coșmarurile pe care le aveam la vârsta de trei ani. Lumea se prăbușea în jurul meu, se cască un hau necuprins, iar eu rămâneam pe o masă îngustă, de unul singur. Mă uitam în jos și nu vedeam decât picioarele mesei pierzându-se în negura abisului. - Ion al Mic o vinit la minie, oțăra beut, vesăl, noa, Niculai
Povestea ca viață. Mioara de pomeană () [Corola-blog/BlogPost/338829_a_340158]
-
trecute, și pe care păreau că au îngropat-o. Citeam și nu-mi venea să cred că a fost trimisă spre Monitorul Oficial. Mi-am dat seama că e ceva pe furiș, și am dat să o și citesc. Am căscat ochii mari când am văzut că e un plafon de 200.000 de lei. N-am mai stat pe gânduri, și i-am spus soției la ora 11 noaptea că eu plec la Guvern să țip. N-am mai fost
Ce am obținut în urma protestelor? () [Corola-blog/BlogPost/338837_a_340166]
-
sentimente, concomitent, într-un registru semantic bogat: “Săltară bagajul pe parapetul de piatră al Podului. În gând, omul ceru iertare. Valiza se rostogoli peste parapet și dispăru în tenebrele de dedesubt. - Groaznic... Pentru un moment, privind la hăul ce se căsca perfid avura un gând comun, nemărturisit niciodată, un gând care, la fel ca și altele, ii va lega pentru totdeauna”. Titlul romanului poartă, în puține cuvinte, o încărcătură grea. Câte povești, ce freamăt de viață se vor fi derulat cândva
FLORI DE-A LUNGUL TRAVERSEI PĂRĂSITE, PÂNĂ LA CAPĂT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340088_a_341417]
-
că așa cum se cuvine, răstignirea și învierea lui Iisus Hristos. Îmi imaginez discuțiile între cei care au pus la cale scenele: Să le dăm ceva, să fie frumos, așa, ca pentru oameni. Să se bucure, să vină cu copiii, să caște gura. Ce legătură o fi existând între iepurii mai înalți ca oamenii, ouăle de dimensiuni gigantice, găinile înhămate la trăsuri și mândrele tradiții ortodoxe pe care le apără șefii PSD de fiecare dată când Soros și UE le pun în
Ghici care-i orașul kitsch? Am fost la Cluj și mi-am dat seama cât de calamitat este Bucureștiul () [Corola-blog/BlogPost/339225_a_340554]
-
-Ce naționalitate aveau părinții tăi? -Tata era rus, mama tătăroaică. -Tu ce limbi vorbești? -Numai rusa, învățată în casă și la școală, și româna, învățată de la copiii vecinilor, cu care mă jucam. Prins totuși de oboseală, Manu a început să caște și s-a îndreptat spre pat, încercând să ridice așternutul pentru a da semn că vrea să se culce. În urma ei a rămas mirosul de lavandă, care nu-l încânta. În plus, nici Irina nu i se părea prea atrăgătoare
ISPITA. Fragment din romanul „Parfumul de lavandă” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339347_a_340676]
-
Craiova sau Slatina, are legătură cu viața noastră, cu familia, cu lumea pe care dorim să o împărțim cu copiii și părinții noștri. Sunt zile în care se construiesc din nou punți de înțelegere peste prăpastia pe care politicienii au căscat-o ca să divizeze societatea ca s-o fure mai bine. Copiii își sună părinții și bunicii să le spună ce vor și de ce strigă. Cu cât vor înțelege mai mulți că în stradă nu e un război civil, că tinerii
Biserica se leapădă de Dragnea, Partidul s-a făcut mic. Apel către pesediști () [Corola-blog/BlogPost/339059_a_340388]
-
bre!... să fiu avut, Ce ar trebui făcut? - Dacă ai să vinzi în târg, La preț să ții cât mai mult: „Dai sarmaua, ia paraua”. Să nu faci ca Nătăfleață. Care-a dat boii pe-o rață. Dacă ochii îi căscai, Pagubă-n pungă n-aveai. - Coane Pann, poftim de bea Vorba ta nu este rea... Am s-o iau de-nvățătură Strigă Tase, -ăl bun de gură, Dacă-o-nveți, e foarte bine, Cap să ai și minte, -o ține
ASCULTÂND PE ANTON PANN ŞI-A LUI VORBĂ ÎNŢELEAPTĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341492_a_342821]
-
mai departe dar, de individul pus pe săpat fals se apropie un altul ce avea un morcov în mână pe care îl ținea îndreptul gurii ca pe un microfon, la care de altfel vorbea. N-aș mai fi stat să casc gura, sigur cei doi se joacă, dar dialogul ce se desfășura sub forma unui interviu, m-a reținut pe loc. Am uitat și de pâine, și de cartofi, dar n-am uitat niciun cuvânt din discuția lor : - Bună ziua ! Ce faci
GROAPA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 926 din 14 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342139_a_343468]
-
Era tot una. - Din curiozitate profesională, întreb : ai autorizație pentru săpat gropi ? - Numai când bate vântul. - Și dacă plouă ? - Sap contra vântului. - Și dacă ninge ? - Mă fac că plouă. - Și dacă ... - Dacă nu mă fac. - Din curiozitate pentru cei care cască gura, întreb : asta-i groapa ta ? La mine se referea, desigur și instantaneu închid gura. - N-am încercat. - Știi că cine sapă groapa altuia ?... - Știu. Ajunge gropar. Reporterul mă privește secționat prin plasa gardului și-mi dă de înțeles : - Nu
GROAPA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 926 din 14 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342139_a_343468]
-
pe spate. Măria Ta!...Să-mi fie cu iertare! Ai fost prea bun cu noi și ni s-a urcat prostia la cap, iar gândurile au fugit speriate.... Chiar nu știam de ce mă plictisesc de la o vreme. Eu nu am căscat în viața mea...Vărul meu, Dregătorul Meteorit, zice că e de la vreme. Care vreme? Vremea prostirii neamului ceresc? Să fim serioși! Fără gânduri vom sfârși în uitare, vom adormi. Și somnul rațiunii naște...știți voi!... -Eu nu știu, bunicule! -Mai
POVESTEA GÂNDULUI FERMECAT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342098_a_343427]
-
partea superioară, exista la intrare o reclamă mare pe care scria ZIDUL MORȚII având desenat un motociclist cum se urca pe pereții metalici. Dimineață răcoroasă dar cu cer senin la Constanța, gălăgie, misiți care tot cercetau prețul la cereale, gură cască și multă lume cu sau fără treabă prin obor. Era duminică, zi de târg și multă lume sosită din toată regiunea. Tata mi-a spus pe un ton fără echivoc. - Tu-ți ceara mă-tii, poate dispari de aici, să
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
ne sperie vitele, fie de teamă că o pășune nu seamănă nici pe departe cu pista unui aerodrom. S-a întâmplat că unul din soldați a pierdut în zbor un port-hart și atunci am fost chemați și noi cei care căscam gura la ce se întâmplă și ne-am dat mare importanță când am fost rugați să căutăm împreună cu un instructor porthartul cu pricina pe la marginea izlazului și prin zăvoiul din apropiere. Nu mai avea importanță că ne zgâriem în tufișurile
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
cincea când unul din tinerii învățători, domnul Călin din Bilciurești, a venit la școală cu o motoretă nouă-nouță. De fapt o bicicletă având roțile puțin mai groase pe care se montase un motoraș nou-nouț și care sforăia monoton. Și cum căscam noi ochii plini de admirație, nu știu cum face domnul Călin că se fâstâcește, nu mai știe pe ce să apese, îi venea să strige: oprește-te fă' că am ajuns! Și nu poate să mai oprească, ține drumul drept spre Suseni
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
și iese lumea ca la urs. - Ce e, ce e? Don Călin, don Călin nu poate să mai oprească motoreta. Încotro s-a dus? La Suseni. Hai că venim și noi să vedem. Și la întoarcere, ditamai grămada de gură cască îl întâmpină pe don Călin cu aplauze și încurajări de tot felul, se deschide un culoiar de onoare, arcul de triumf mai lipsea și coroanele de flori. Don Călin ține drumul drept spre Bechenești și dus a fost! Cine știe
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
somnul meu de refacere) - Fii antenă aici!, aud eu o voce blondă oarecum alertată. - Sunt cu antena deja ridicată, măi dragă... - Lasă glumele și ascultă-mă, e grav ce am să-ți povestesc. - Nu mai spune, mă prefac eu mirat, căscând de-mi scârțâiau plombele schimbate de 5 ori în trei luni. - Vino la mine, urgent! - Chiar să vreau nu pot, am o greață și-o amețeală de nu mă poci ridica din pat, dragă... (oare cum o fi chemând-o
BANII, ĂŞTIA..., LUA-I-AR DRACU ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341940_a_343269]
-
să fiu avut, Ce ar trebui făcut? - Dacă ai să vinzi în târg, La preț să ții cât mai mult: „Dai sarmaua, iei paraua”. Să nu faci ca Nătăfleață!... Care-a dat boii pe-o rață. „He-he!... dacă ochii îi căscai, Pagubă-n pungă n-aveai”. - Coane Pann, poftim de bea! Vorba ta nu este rea... Am s-o iau de-nvățătură Strigă Tase, -ăl bun de gură: - Dacă-o-nveți, e foarte bine, Cap să ai și minte-a țin
ANTON PANN, „FINUL PEPELEI CEL ISTEŢ CA UN PROVERB,” de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341997_a_343326]
-
tinerilor, oare ce aș putea spune? Sunt convinsă că, în clipele de cercetare a conștiinței sale, chiar și o mare stea a cinematografiei, își regretă palavrele referitoare la prima sa iubire, înșirate moderatorilor creatori de showuri de scandal pentru „gură cască”. Eram amândoi tineri și fiecare aveam scepticismul nostru. Cine ar fi trebuit să ne spună atunci de partea cui este ADEVĂRUL? Într-o dragoste curată, EL nu stă nici la unul, nici la celălalt, ci la mijloc, căci acolo este
ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI ! de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342260_a_343589]
-
am trezit, încercând să îl prind. Când am deschis ochii, am observat că pomii înfloriseră peste noapte. Plutea un parfum puternic, ca și cum copacii s-ar fi dat cu pomadă. M-am ridicat și m-am întins din toate încheieturile. Am căscat cu poftă și am început să mă spăl. Am plecat apoi, pe stradă, la plimbare. O femeie cu un copil de mână, s-a oprit să mă admire. „Uite”, a spus ea, „ce pisică frumoasă. Mai știi poezia? Pisicuță, pis
O FELINA OARECARE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342446_a_343775]
-
Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1242 din 26 mai 2014 Toate Articolele Autorului Noaptea pășește în poante de balerină. Palidul ieri își culcă suspinul în adâncurile fluide, foșninde, își arde șovăiala pe rugul aurorei boreale; abisurile nu se mai cască sfidătoare, cercetându-l mirate, multiplicându-i-se-n celule; nici clipele, desprinse din ram, nu mai tremură îmbrățișate pe banchizele-nsingurate, căci din cer cad stropi de lumină pe lințoliul ce-și pierde urma în legendă. Mihaela Oancea Referință Bibliografică: Stropi de lumină / Mihaela
STROPI DE LUMINĂ de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341559_a_342888]
-
ieșiți în parc înspre prânz, unii făcându-și siesta, alții făcându-și poftă de mâncare, mergând în pas de promenadă pe esplanada dintre blocurile turn, cele mai vechi din oraș, pe locul unde odinioară, localnicii veneau să târguiască ori să caște gura în Piața Veche, (așa cum magistral a descris-o un prozator gălățean - Ioan Gh. Tofan - în cartea cu același titlu) - reper, iată, încă o dată fundamental în viața trăitorilor acestui meleag dunărean, odinioară “cumplit oraș de negustori”, după cum s-a spus
CULTURA CA DIMENSIUNE UNIVERSALĂ. FESTIVALUL NAŢIONAL AL CĂRŢII AXIS LIBRI , GALAŢI, 20-24 MAI 2014 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341564_a_342893]
-
străjuite de garduri sparte”. Scriitorul Mircea Radu Iacoban „developează” în textele sale cu amintiri imaginea cenușie a Sucevei, cu „zecile de căsuțe prea puțin arătoase” care înconjurau centrul orașului, cu grupuri de „case coșcovite” și gropi de canalizare care se căscau neatinse de nimeni. Chiar dacă de pe străzile bolovănoase ale târgului dispăruseră sacagii, care, la începutul secolului XX, își practicau încă negoțul cu apă „limpede foarte, prea bună la gust și rece de-ți îngheța limba-n gură” (așa cum scria Liviu Marian
PRIN MAHALALELE SUCEVEI DE ALTĂDATĂ de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341662_a_342991]
-
la secție, luptă cu un pluton foarte aprig, tăcut, în spatele frontului nu este nimic de văzut. Poate un dos, acolo, de dezertor, pac și l-ai trimis în rai zâmbitor. Ciudate grenade, se miră o domnișoară, mângâie cuiul, explozie rară. Cască și chelnerița, aerul e năbușitor, drepți, intră domnul JUDECĂTOR. El toate le știe, le uită, ia o hârtie și citește cu ciudă. Mergi la casierie, ia-ți restul de ani, niște mărgele de sticlă ne-a adus inspectorul Dan. Joseph
JUSTIŢIE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341164_a_342493]