1,506 matches
-
spre ecrane. Spre norocul său (dar și norocul este relativ), Homer se afla încă în nesimțire, când sfera lui a fost tăiată, ca un mar, în două, de una dintre imensele elice ale elicopterului. Milioane de telespectatori priveau cu gura căscată la omul care pica din cochilia lui, ca un zar din două boluri întoarse. De undeva, pesemne chiar în momentul în care uriașa pală pătrundea în corpul străin, autoprotecția elicopterului crease deja o perdea de aer pentru a-l feri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
la voia întâmplării. Vezi apoi câte un templu budist pe lângă care nu poți trece fără să te prosternezi în fața făpturii zeiești care îți surâde, parcă spunându-ți: „Nu te necăji, totul e tre cător.“ Vrei în Egipt? Stai cu gura căscată în fața giganticelor vestigii, între bându-te ce mâini, ce unelte le-au putut construi. Acolo am luat o cămilă, m-au urcat pe ea. Senzație îngro zitoare! A pornit-o prin deșert. M-a cuprins panica. Nu știam cum să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Care căuta lumină. Neștiind despre minune; De la a ei trosnitură, Mai la răsărit de Eden S-a produs o crăpătură. Curiozitatea firii, Privi prin crăpătura fină Și văzu un chip de fată Care se scălda-n lumină! Rămas cu gura căscată, L-a lovit în cerul gurii Raza primului pistrui Pe care chiar Creatorul Vrut-a să-l sărute-ntâi. Florile simțind cum raza Le mângâie pe petale, Au dat drumu' la parfumu' Vrăjilor sentimentale. Omul și-a luat Femeia Și-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ritualul și eticheta Curții. Răbdător, nu trece în revistă toate detaliile. Kuei Hsiang va sta în locul tatălui meu. Lui Rong i se va dărui o rochie pentru ceremonie. Mama primește zece mii de tael-i pentru a aranja casa. Rămâne cu gura căscată când vede cum banii sunt aduși în cameră încărcați în cufere. I se face dintr-odată teamă de un posibil jaf. Îi cere lui Kuei Hsiang să țină ferestrele și ușa încuiate tot timpul. Căpetenia eunucilor îi spune mamei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
urină și fecale vechi. Îmbrîncindu-se și călcîndu-se pe picioare, muții de afară se strecurară printre noi, repezindu-se pe laiță. Se înghesuiră lîngă pruncul gol, sclifosindu-se, rîzînd și uitîndu-se cu o curiozitate lacomă. Pe fețele rotunde și pe ochii căscați cădea încîlcită o claie de păr negru în care foarfeca sau pieptănul nu intraseră niciodată; nici pomeneală de săpun. Prăseau în aceste clăi urdii de vietăți alburii pe care, cînd da soarele în nămiezi, mame așezate turcește la umbra unui
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
țuica de corcodușe furate de la mine. Stai jos și să știi că pun Poliția pe voi. De data asta m-am hotărât: nu vă mai iert. Rudarul, când s-a Întors de la câmp, a rămas ca un bou cu gura căscată, văzând că În locul ogrăzii lui nu mai era decât pământ galben și sfărâmicios. Mai Înțelepți, caii lui au luat-o domol spre casa pe care o zăriseră În vale. Rudarul nu a avut mult de lucru ca să-și repare gospodăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ce avem noi aicea?” a zis el, prefăcându-se a fi la fel de curios ca și ceilalți. „Ia uite, domnule!” și a tras scurt cârpa deoparte. Oamenii au rămas Înmărmuriți de frumusețea și strălucirea picturii. Asemenea bogăție Îi lăsa cu gurile căscate. Mie Îmi era rușine de-mi venea să intru În pământ. Fostul brigadier Gogoașă a luat primul cuvântul, căci până atunci pe prispa lui fusese cea mai vestită pictură din sat. „Frumos, ce să zic”, Începe el. „Ca lumea. Culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mulțumit de prada lui. Apucă vietatea În care inima dădea să spargă pieptul, Îi răsuci de două ori capul, Îl smulse și-l azvârli pe jos. Apoi aruncă În traistă trunchiul ce dădea din aripi. Blondul rămase trăsnit, cu gura căscată și mâinile Însângerate Încă Întinse. Privirile nu i se dezlipeau de căpățâna aruncată În buruieni. Căscase ciocul de Încă două-trei ori. Ochii Își pierdură luciul, se uscară și se rostogoliră din găvane. Când se aplecă să Îi culeagă, copilul văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
căci nu era un iubitor de băuturică: „Un bun comandant de pluton ori companie era cel care, Înainte de luptă, se dădea peste cap să le facă rost soldaților de rachiu În bidonașe”. Colonelul Își urmase vorba, ghicind prin Întuneric gurile căscate ale ciracilor: „Și tot bun comandant era ăla care știa, la picătură, cât să le dea soldaților să bea. Dacă Înghițeau cât trebuie, li se ascuțeau mintea și privirile, mușchii se Întăreau și aveau tresăriri care Îi scoteau pe ostași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
existau. Nenorocitul ăla de examen de treaptă se apropia vijelios. Colegii mei Își puseseră cu toții meditatori la matematică și fizică: discutau, foarte doct, despre tot soiul de probleme și exerciții, iar multa lor știință pe mine mă lăsa cu gura căscată, mă făcea să mă uit la ei ca la niște genii și la mine ca la un limbric. I-am spus mamei că n-o să trec niciodată examenul. Mă cunoștea bine și ghicise din vorbele și purtarea mea că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ferească, totuși, de lovituri prea puternice. Rămăsese nemișcat, arma Îi sărise de pe piept În față și-i spărsese nasul, din care curgeau, năvalnic, două fire groase de sânge. Printre pleoapele deschise se zărea numai albul ochilor. Piticul rămăsese cu gura căscată și, În timp ce Monstrulică dădea să se aplece asupra camaradului, Începuse să țipe isteric și să ordone Întruna drepți, ca o placă zgâriată, Încât, zăpăcit și el de Întâmplare, soldatul rămas În picioare nu-și dădea seama dacă acea comandă Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Dumnezeu. Își drese glasul și rosti cu un ton oficial, ca acela pe care Îl folosea când Încheia căsătoriile: „Am venit să te anunț pe mata și pe tatăl matale că, Începând de astăzi, colaborarea noastră comercială Încetează”. Văzând gura căscată a omului, adăugă „hai noroc!”, se Întoarse pe călcâie și o luă Înapoi prin Vale. I se chirci sufletul de neputință și durere când Își dădu seama că din Întreg satul se Înălța către cerul limpede miros ucigaș de friptură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
simțea cum albinele Îi vâjâiau pe la urechi, pașii i se micșorau și genunchii păreau din ce În ce mai slabi. Fără să se poată Împotrivi câtuși de puțin poruncii dinlăuntrul său, o rupse brusc la fugă către pădure. Câteva clipe, Directorul rămase cu gura căscată și nu izbuti să scoată nici o vorbă. Apoi izbucni, iar pădurea răsuna de urletele sale fioroase. Ectoraș nu ținu seama de ele și goni mai departe, Înspăimântat și deznădăjduit. Se udase până la umeri În hățișul de buruieni. Când i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În care se aflau Înghesuite pâini mari, negre și rotunde. Când porțile grele de fier fură date În lături, se repezi și el, Într-un trap țanțos, pe lângă căruța cu pâine. La vederea arătării, unul dintre soldați rămase cu gura căscată, iar celălalt pipăi piedica armei, Însă nu apucă să armeze sau să scoată vreo vorbă și se mulțumi să vadă clătinându-se coada ca un ciomag și să audă tropotul Înfundat al celor patru bucăți de iască. Canafas se pierdu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
poștei. Pătrunși de măreția și gravitatea momentului, Îi Înmânară, ca pe un odor de preț, un plic ce purta Însemnele marii curți internaționale. Dordonea Îl deschise ca pe o de tot neînsemnată factură pentru electricitate. Oaspeții de seamă țineau gurile căscate. Profesorul le traduse că Înalta curte Îi acceptase cazul și-l invita În străinătate să-și susțină cauza. Liniștit, Dordonea rupse documentul În bucăți mici, Îl azvârli peste gardul de sârmă Împletită În curtea păsărilor și trimise la dracu’ toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
această lungă vizită, dar aștept, cu nerăbdare, prezența dumneavoastră. Numai atât se spunea și nu era nimic mai mult decât ceea ce-ar fi fost de așteptat pentru toată lumea. În dimineața aceea, însă, locuitorii din Kiyosu îi priviră cu gura căscată pe oamenii care veneau și plecau. Ce era? Un consiliu secret de război? La ceremonia ceaiului din acea dimineață participau oameni ca Hachyia, Tsutsui, Kanamori și Kawajiri, în vreme ce Nobutaka și Katsuie erau, probabil, oaspeții de onoare. Dar, indiferent dacă întrunirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Shizugatake, țăranii răspunseră că, în urmă cu numai câteva momente, Seniorul Kuwayama Shigeharu își condusese toate forțele afară din fortăreața de la Shizugatake, iar acum se grăbea pe drumul de munte, către Kinomoto. Această informație îl lăsă pe Niwa cu gura căscată de uimire. Venise cu întăriri, gata să se alăture aliaților săi, dar forțele lui Nakagawa fuseseră anihilate, iar cele ale lui Kuwayama își abandonaseră posturile și fugeau mâncând pământul. Ce purtare rușinoasă! Ce le trecea prin cap? Lui Niwa i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
puse ca în fața lui Sanzo să fie aduși atât de mulți bani, încât ar fi trebuit să-i ducă în spinarea unui cal. Un funcționar și ajutorul personal împachetară monedele în baloți de rogojini, pe când Sanzo se uita cu gura căscată de uimire. — Vreau să mai îndeplinești o misiune, Sanzo. — Ascult, stăpâne. — Le-am dat amănuntele, cu multă grijă, la trei dintre oamenii mei de cea mai mare încredere. Vreau să te deghizezi în cărăuș de povară, să încarci banii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dânsul. — A, Senior Nobuo! dădu el din ambele mâini, ca și cum ar fi fost o întâlnire neașteptată și complet întâmplătoare. Nobuo rămase uluit, în timp ce vasalii din jurul lui, care arătau atât de impunători cu lăncile și armurile lor, se uitau cu gura căscată de uimire. Dar acesta nu fu singurul lor șoc. Hideyoshi îngenunche la picioarele lui Nobuo, prosternându-se la pământ, astfel că aproape atingea cu fața sandalele de paie ale celuilalt. Apoi, luându-l pe năucitul Nobuo de mână, spuse: — Stăpâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de imposibilă pe cât pare la prima vedere, se auzi o voce nouă. Surpriza intervenției lui Angir, care intrase pe punte în timp ce toți ochii erau ațintiți asupra lui Kaan și a căpitanului fu și mai neașteptată, lăsând pe toată lumea cu gura căscată, mai puțin pe Gardian, care, nemaiputându-se stăpâni, se repezi amenințător înspre el urlând cât îl ținea gura: - Nu se poate ca un puțoi ca tine să-mi distrugă viața! Te voi trage în jos odată cu mine! Înainte ca cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
o chemare. Alerg spre coliba moșului și bat cât pot în ușă. Copiii strigă îngroziți. Coliba era tocmai în mijlocul iazului. Moșul iese buimăcit de somn. Nu am timp să-i explic, îi arăt doar apa care se apropia cu gura căscată ca o leoaică înfuriată. Moș Filip mă ia în brațe și aleargă cu mine spre mal. Apa alerga în urma noastră. Când ajungem pe dig, își izbește buza înfuriată în mal. Moșul nu plecase. A băut în seara aceea o sticlă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
precauție. Ai fost rănită. Dar poate că îți datorezi un timp în care să te gândești la ce-a spus Luke. Pentru că s-ar putea să descoperi că, de fapt, totul e adevărat... M-am holbat la el cu gura căscată, în timp ce o voce din interiorul meu schelălăia am crezut că ești prietenul meu. Chris s-a uitat și el la mine, cu multă compasiune în ochi. Ce se întâmpla? Chiar atunci Misty O’Malley a intrat din nou în cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spună...! Nu voia să lase să se subînțeleagă...! Că John Joe era...? —Poponar. —Sau „homosexual“. E un termen cu care se poate să fii mai familiarizat, a spus ea însuflețită. Fața lui John Joe se înnegrise. Dar privindu-i gura căscată de uimire, am descoperit că pe chipul lui nu apăruse nici o urmă din furie. î„Pe cine faci tu fetiță? Doar fiindcă ești o soră codoașă și bătrână, care n-a văzut niciodată un bărbat dezbrăcat...“ etc. etc.) Mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care părea să fi apărut de nicăieri. Apoi, fără să mai piardă timpul - sau, mai corect spus, cât ai clipi - Luke a făcut stânga-mprejur și a luat-o în jos pe stradă, lăsându-mă privind în urma lui cu gura căscată. Pentru numele lui Dumnezeu, mi-am spus nevenindu-mi să cred. Adică, pentru numele lui Dumnezeu! L-am lăsat câteva minute în ideea c-o să se întoarcă, o să rânjească și-o să zică „Ha, ha, am glumit! Vrei să-mi vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu numai în legătură cu drogurile, ci cu tot restul... Brigit i-a dat înainte. Amuțisem, uluită de răutatea cu care vorbea despre mine. Am aruncat o privire spre Luke, în speranța c-o să-l surprind uitându-se la Brigit cu gura căscată, șocat și oripilat de acuzațiile ei. Dar, spre groaza mea, Luke clătina din cap ca și cum ar fi aprobat-o. —... cea mai egoistă persoană pe care ați cunoscut-o... foarte îngrijorător... își făcea veacul cu persoane dubioase care luau droguri... niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]