1,546 matches
-
truditori ai gliei întru nemurirea neamului. Într-o lume super-informatizată, grăbită, individualistă și nepăsătoare, Vasilica Ilie se apleacă, cu duioșie și respect asupra unor crâmpeie din viața satului de la sfârșit de secol XX. Provenită dintr-un sat românesc, legată, cu cătușele vieții, de zbuciumul Capitalei, Vasilica scrie poezie și iată, proză scurtă, în care pictează, cu penelul sufletului, amintiri ale unei copilării fericite, în scopul neuitării originilor. Americanul Ezra Pround spunea: „Criticul prost se recunoaște după faptul că începe să vorbească
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Tatăl lui Bert Îi urmărise; cheliosul; notase numărul mașinii, chiar primise Încuviințarea unui echipaj de poliție să participe la arestarea pedofilului... Așa se petrecuse totul. După Încă un ceas, Thomas a fost scos din celulă; i s-au pus iarăși cătușele. „Puștiul de care ai abuzat și-a omorît tatăl!“, i-a spus un inspector. Thomas a crezut că nu este decît un tertip. „Cinci lovituri de cuțit!“, a continuat inspectorul. „E la morgă!... Ai distrus două vieți... trei, pentru că, de-
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
minor, poate ar fi scăpat cu o pedeapsă mai ușoară. Sema, după un timp, s-ar fi putut chiar mărita, avea trezeci și opt de ani, ar fi făcut, poate, chiar un copil adevărat. Bert nu fusese adevărat? Thomas, fără cătușe, din nou În celulă, după ce declarase verbal, apoi În scris, asistat de un avocat din oficiu, cum se petrecuse totul, nu avea decît să aștepte vești. Vroia un ziar local sau mai multe ori să asculte un radio; pe hol
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
E un om bun. Lui Felix i se păru ciudată și această bunătate a unor oameni cu o situație morală atât de independentă. Se gândi și la Aglae, și la Pascalopol și-și făcu mintal socoteala că ființele dezlegate de cătușele familiei, trecute prin toate plăcerile vieții, sunt mai îngăduitoare. În tot cazul, fu înduioșat de judecata Georgetei și o privi lung. - Ascultă, zise aceasta, eu am pretenția de a fi frumoasă,seducătoare, știi, nu sunt îngîmfată, dar o femeie își
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-o de la tribunal. O cară în fața aceluiași complet de judecată, care, de data asta, nu mai apucă să-și trântească sentința. Aproape c-o eliberează. Pentru că, tot aruncată de-a berbeleacul, spre trecut, mă-tii i se scoate, dintr-o dată, cătușa. E externată de la arestul miliției. Prinde de-a-ndăratelea autobuzul în care și ea a fost prinsă c-a dat cu vastul la caraiman. Și chiar în clipa în care să comită, din nou, furăciunea, regele Bucureștiului, Cel de-al treilea rege
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Sub genele lui Doru se abătu, așa, ca o boare de plâns, însă Iarba Fiarelor (care avea brațele, literalmente zdrobite, cu ciocanul de frăgezit carnea, fiindcă, la talentul lui, se descotorosea, așa, ca de-un fulg, de orice fel de cătușe) îi făcu ochiul să nu le mai dea și satisfacția asta, oricum totul n-avea cum să mai dureze mai mult de trei minute. Ușor de făcut cu geana. N-a mai plâns. În schimb, exact în alea trei minute
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să se degaje de brațul lipicios al Securității, azvârlit după ei. După ce, la sfârșitul lui ianuarie '88, se îndurase, probabil, Dumnezeu și de tinerețile lui, ale Ierbii Fiarelor și iscusitul, nu mai el știa cum, crăcise, într-o noapte, toate cătușele și broaștele ce le studiase, din timp, ale blocului de arest și evadase. Căci nu există poliție pe lume, nici sistem de priponire în pușcării, care să țină, prea mult timp, o Iarbă a Fiarelor legată. Regele ascultase de Iarbă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rând încuietorile exterioare, clănțănea orificiile lor externe, dădea de perete ușile metalice ale saloanelor și rezervelor, răsucea comutatoarele și striga deșteptarea. Extrăgea pacienții de sub baricadele lor onirice și fecale. Decupla sondele gastrice, intravezicale. Înaripa asistentele la desferecarea din chingi, din cătușe, la coborârea apărătorilor laterale. Îngrozea pe orișicine cu un cât de mic ajutor: - Bună dimineața, oligofrenilor! Ați visat frumos, maniac- depresivilor?! Primăvara peste voi, schizofreni catatonici!... Haideți, hoiturile sus, paratim-zoofobilor!... Fiindcă ați fost cuminți, au sosit mămicile voastre, în vizită
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
brutală prin care delicioasa asistentă se strădui, în mai multe rânduri, să ia temperatura maiorului de miliție ațipit într-un pat paralel. Ce rost avea - se întrebă alergând, ca prin vis, Anghel Raicopol, între noii săi pasageri. Descotorosit fiind de cătușă. Încălecând garduri. Și întinzîndu-se, ca o cocă, pe podeaua unui automobil Lada. Ce rost mai avea să-i iei temperatura unui milițian, doar pentru a constata dacă ai voie să-l asfixisiezi cu perna ori să-l trăsnești cu ciomaga
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
politici în timpul obsedantului deceniu: „Pe vremea aceea, la Miliție, în orice birou din Miliția română, la înălțimea de un metru se afla în zid un piron, prins în beton, cu un belciug la capăt, de care erau legați infractorii cu ajutorul cătușelor. Nu te legau de calorifer, ci aveau scula pe perete, ca în Evul Mediu. Ofițerul acesta a luat un scaun, l-a pus cu spătarul la perete și mi-a zis: « Ia urcă-te tu, în genunchi, pe scaun și
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
familiei a fost un alt aspect al anchetei. Transportul la Bucureștitc " Transportul la București" Pentru a fi transportați la București, în vederea suplimentului de anchetă care pentru unii protestatari avea să fie foarte dur, rebelii au fost agresați prin aplicarea de cătușe la mâini și la picioare. În mașina care îi ducea în capitală, ei au fost transportați în condiții animalice. La un moment dat li s-a imprimat spaima că mașina va opri într-un loc pustiu, astfel încât arestații să fie
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
vreme cu reținere și suspiciune, dat fiind faptul că Securitatea inculcase zvonul că persoanele nou-încadrate sau transferate erau informatori (!). Și în perioada deportării, unii muncitori sunt în continuare maltratați, alții, batjocoriți. Există chiar cazul unui deportat bătut și ținut în cătușe timp de trei zile, fără mâncare (Arsene, 1997, vol. 1, p. 299). Cei considerați a fi în continuare rebeli sunt amenințați de către supraveghetorii lor că vor fi aruncați din tren sau că vor pieri printr-o altă modalitate violentă, de
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
În afaceri până când acuzații care treceau escortați de poliție prin fața camerelor de luat vederi au devenit subiectele cele mai la modă În rețelele de televiziune ale secolului XXI. În fiecare seară, se pare, un „director general corupt” era condus cu cătușele la mâini În cine știe ce mașină oficială. Și era vorba doar despre cei care erau prinși! Unii sunt de părere că doar salariile directorilor generali constituie o infracțiune În sine. Gândiți-vă la următorul lucru: În 1990, indemnizațiile salariale ale celor
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
cu meticulozitate toate astea. Trebuia să semnezi. Nu mai știai cum, îți puneau în față o declarație mai veche și copiai, cu degetele tremurând, niște șiruri din care nu înțelegeai nimic. Îți așezau sub încheietură o coală pentru ca rănile de sub cătușe să nu păteze, rănile ar fi putut dovedi că totul e o aiureală, sângele are o identitate care nu se poate șterge, glasul sângelui nu se aude decât de la sânge la sânge ; or, sângele lor nu l-a văzut nimeni
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
strânse poșeta la piept și se așeză pe banca lipită de perete. Ghemuit lângă calorifer, bețivul se ștergea, din când în când, cu mâneca, după ce își trecea limba peste buze, întotdeauna cu brațul drept, căci stângul îi era prins în cătușe de țeava de calorifer. Când se simți privit, ridică ochii apoși și încetă, pentru că murmurul de până atunci fusese doar pentru sine și nu voia să se destăinuie. Își rezemă capul de brațul agățat în cătușe, de parcă nu mai era
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îi era prins în cătușe de țeava de calorifer. Când se simți privit, ridică ochii apoși și încetă, pentru că murmurul de până atunci fusese doar pentru sine și nu voia să se destăinuie. Își rezemă capul de brațul agățat în cătușe, de parcă nu mai era al lui. Rada privi pentru o clipă și, din nou, detalii vechi îi vin în minte. Brațul i se golește de sânge și începe să tremure. Trage de el, în speranța că lanțul se va rupe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
golește de sânge și începe să tremure. Trage de el, în speranța că lanțul se va rupe și brațul i se va întoarce pe lângă trup. Dar nu se întâmplă așa, doar cel mai tare om din lume își poate smulge cătușele, dar, și pe acelea, numai dacă sunt măsluite. În astfel de situații, cel mai tare om din lume nu e acela care rupe și sfarmă, căci asta nu e cu putință. Cel mai tare om din lume e cel ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
peste abdomen, încercând să apere ceea ce nu mai era al ei, auzi : „Ești drogată, ce-ai ?“. „Nu sunt drogată“, suspinase, răspunzând pentru a nu știu câta oară la întrebarea ce venea din ziduri, din zăbrele, din luminile orbitoare, din zăngănitul cătușelor sau din lovi turile de tot felul, căzând din toate părțile. „Zi atunci de ce-ți lucesc ochii și nu te ții pe picioare ?“ „Mi-e somn... scâncise ea, mi-e somn“, și repetase asta până când începuse să plângă. — Nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Dați-mi-l înapoi !“, strigase, apucând de haină pe unul dintre polițiști. Acela se trăsese îndărăt, lovind-o peste față, dar rămăsese agățată de el cu disperare : „Medalionul meu, e al meu !“, hohotise, în timp ce îi smulgeau mâinile, proptind-o în cătușe de țeava caloriferului. „Asta v-au dat, fă, acolo, la țărăniști“, auzi cu urechile țiuindu-i de palme, „aur și valută ? Asta v-au dat ca să dați foc și să aruncați cu bombe ?“. „Eu n-am aruncat...“ „Da’ cine, tac
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
el ? — Că nu are chef de metafore. — Și tu ? — L-am întrebat care e diferența dintre oameni și metafore. — Ți-ai și găsit pe cine să întrebi. Și ce-a zis ? — Că metaforelor, spre deosebire de oameni, nu poți să le pui cătușe... — Ce simplu e ! șopti Maca. De-asta poartă toți ăștia haine de piele. Ca lucrurile să fie și mai simple. Se ridică, deschise tolba și scoase un pumn de frunze, pe care le presără peste mormânt. — Ia și tu, îl
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fericirea nu poate fi obținută în mod cert decăt în viața de dincolo, cu condiția ca sufletul să fie nemuritor, pentru a se perfecționa necontenit, și să existe Dumnezeu, ca garant al fericirii omului virtuos. În concepțiile care nu fac cătuși de puțin loc religiei, cum ar fi și aceea a lui Camus, fericirea, inclusiv în forma ei superioară, dacă este tangibilă, nu se poate dobăndi decăt în viața terestră. Dar și unele concepții de factură religioasă admit, fie și parțial
Demnitatea de a fi fericit. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Andreea Doman () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2303]
-
accent marțian. Haina lor pe mine mă face să visez. O țin strânsă în față, cu palmele așezate una peste alta, lăsîndu-ți senzația că dacă ea s-ar deschide, un adevărat arsenal s-ar revărsa la picioarele lor: pistoale, grenade, cătușe... Eschiva asta a mâinilor strânse laolaltă pe burtă este exact pe dos decât eschiva pubiană din reprezentarea nudului în Renaștere: ea ascunde un prea-plin, nu un prea-gol. Mai îmi place apoi privirea lor fixă când stau pe loc; e fixă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și reportaje, dar mai ales cu versuri ca cele inti tulate Comunistul: „...Sună toaca la Doftana. / Către zori se‐ ntinde geana. / Nu‐l mai chinuiți pe Dej / Noi în luptă suntem treji!” Șade sus, la „H în sus, / Gheorghe în cătușe pus. / Și în loc să‐i dea mâncare / Varsă apa din căldare, / Să nu aibă aciuare... Surprinde că în medalionul Adrian Beldeanu din Monografia Liceului „Gh. Roșca Codreanu”, 1971, nu se arată că acesta a colaborat intens între anii 1949 - 1958 cu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Bărbierul din Sevilla) „Creștinul bun trebuie să se ferească de matematicieni și de toți cei ce perorează preziceri deșarte. Există deja pericolul ca matematicienii să fi făcut un pact cu diavolul pentru a Întuneca spiritul și a pune omul În cătușele iadului” (Fericitul Augustin) „Matematica este mijlocul prin care putem Înțelege Universul”, Pytagora “Legile naturii sunt scrise În limbajul matematicii”. (Galileo Galilei) „Nu poți să Înveți ceva pe cineva. Poți doar să-l ajuți să găsească răspunsul În el Însuși”. (Galileo
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
dorința trupului său. El simte forța de atracție oceanică a sexualității lui, dar nu o poate numi sau înțelege originile sale. Timpul accelerează ritmul căutării lui smintite și fiecare zi are să fie mai rapidă decât precedenta. Nu poate scăpa de cătușele înțelepciunii antice, mai ales de teoriile grecești despre timp și schimbare; nici nu renunță la propriile scrieri anterioare (Prototeoriile și Preziceri despre lucrurile viitoare) pentru că este convins că erezia lui este adevărată. Dacă în viața lui a fost un ateist
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]