1,465 matches
-
Mers pe vîrfuri * Alergare ușoară * Mers cu mișcări de respirație * Alergare cu joc de glezne * Jocuri de mișcare ștafeta cu coardă 1l+1L 2 ture 10 m 1l 1l 1L 2 rep/șir * Linie pe un rînd * 5 șiruri Respectarea cadenței , coloană de gimnastică Participare activă Influențarea selectivă a aparatulșui locomotor 10 * Din stînd: 1. Aplecarea capului spre înainte 2. Revenire 3. Ducerea capului pe spate 4. Revenire 5. Aplecarea capului spre stînga 6. Aplecarea capului spre dreapta 7. Revenire * Din
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
foarte dezvoltat din partea ofițerilor și a mateloților de toate rangurile. Fără să mai zâmbească, bătrânul îi privi pe cei de la masă. - Domnilor, aici se încheia raportul meu. Trebuie să vă spun că pierderile noastre sunt grele. Pierdem nave cu o cadență de două nave de luptă, 11 crucișătoare, 74 crucișătoare mici și 62 de aparate diverse pe ora de război. Firește, nu este vorba decât, de niște cifre statistice care variază considerabil de la o zi la alta. Cu toate acestea, ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
foarte dezvoltat din partea ofițerilor și a mateloților de toate rangurile. Fără să mai zâmbească, bătrânul îi privi pe cei de la masă. - Domnilor, aici se încheia raportul meu. Trebuie să vă spun că pierderile noastre sunt grele. Pierdem nave cu o cadență de două nave de luptă, 11 crucișătoare, 74 crucișătoare mici și 62 de aparate diverse pe ora de război. Firește, nu este vorba decât, de niște cifre statistice care variază considerabil de la o zi la alta. Cu toate acestea, ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
unei convivialități rurale este puternică. Piața Abbesses, formată de traseul neregulat al străzilor, este perfectă, cu platanii săi, cu băncile sale, cu coloana Morris, fîntîna Wallace și gura sa de metrou proiectată de Hector Guimard. La fiecare sfert de oră, cadența clopotelor bisericii Saint Jean-de-Montmartre întărește această atmosferă patriarhală. Pe partea dreaptă, strada Abbesses își înșiruie micile prăvălii. Gospodinele merg de la una la alta cu cărucioarele sau coșurile lor de cumpărături. Tarabele cu fructe și legume se găsesc din abundență în
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
să-i obișnuiască pe membrii expediției cu ideea că ar trebui să rămână în spațiu încă cinci ani peste termenul fixat inițial." După ce transmise și acest mesaj, Grosvenor telefonă la biroul doctorului Eggert. Evenimentele păreau să se precipite într-o cadență mai rapidă decât prevăzuse el. Peste vreo zece minute, doctorul Eggert sosi cu trusa lui și începu să-l examineze. În clipa aceea, se auziră pași pe coridor, iar peste alte câteva clipe Kent intră pe ușă, împreună cu doi vlăjgani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
însuflețire că punctul ăsta de vedere nu era cel bun. Își lovește hârtiile cu palma. Asta nu este decât o aproximație. Când o să ajung să redau perfect tabloul pe care-l am în închipuire, când fraza mea va avea însăși cadența acestei plimbări la trap, un-doi-trei, un-doi-trei, atunci restul va fi mai ușor și mai ales iluzia va fi, de la început, atât de puternică încât se va putea exclama : "Jos pălăria!" Dar, pentru asta, mai avea încă mult de lucru. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
s-a auzit curând respirația. Rieux se răsucește, ajunge în dreptul prietenului său și înoată în același ritm. Tarrou înainta cu mai multă putere decât el și a trebuit să înoate mai repede. Timp de câteva minute, au înaintat în aceeași cadență și cu aceeași vigoare, singuratici, departe de lume, eliberați în sfârșit de oraș și de ciumă. Rieux s-a oprit cel dintâi și s-au întors alene, până într-un moment când au intrat într-un curent înghețat. Fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ale Golfului Mexic și eliminând bioxidul de carbon produs de membrii familiei, fumul de țigară și plictiseala. Mașinăria centrală a marii instalații dătătoare de viață pulsa undeva în măruntaiele izolate acustic ale casei, ca un instructor de la Crucea Roșie ținând cadența la niște cursuri de respirație artificială: „Inspirați aer bun, expirați aer rău, Inspirați aer bun...“ Casa era la fel de confortabilă pentru simțuri cum se presupune că ar fi uterul unei femei. Toate scaunele se lăsau vreo câțiva centimetri la cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o identificare a scopurilor noastre, o vizualizare a tot ce căutăm. Muncitorii studiară mai atenți petele. Dacă vreți să dați doar buzna în birou, ca vitele, veți participa la nimic altceva decât la o răzmeriță. Numai stindardul dă formă și cadență manifestației. Există o anumită geometrie implicată în lucrurile acestea, un anumit ritual care trebuie respectat. Uite, cele două doamne de colo, luați stindardul între voi și agitați-l cu onoare și mândrie, ținând cât mai sus mâinile et caetera. Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o pată de culoare total nepotrivită, căzută pe o tapiserie țesută din marouri și griuri, și iar marouri și griuri. Deși culoarea ei făcea notă discordantă, mulțimea era destul de mare pentru a Înghiți dizarmonia ei și a o reintegra În cadența ei. Mulțimea nu era un conglomerat de sute de trupuri care respirau, transpirau și sufereau, ci un singur trup care respira, transpira și suferea În mijlocul ploii. Ploaie sau soare, nu avea nici o importanță. Să mergi pe jos prin Istanbul Însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
așa. Numai caricaturistul a rămas la café latte și a ronțăit biscuiții cu vanilie care Îi erau aduși la ea, deși frustrarea sa devenea deja vizibilă. Oricum, nimic nu era făcut În armonie și, totuși, În acea disonanță exista o cadență neobișnuită. Asta Îi plăcea cel mai mult Asyei la cafenea: indolența ei letargică și dizarmonia absurdă. Acest loc era desprins de spațiu și timp. Istanbulul se afla Într-o agitație continuă și, totuși, la Café Kundera predomina doar letargia. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu curgea în timpul ăsta al anului. Dar permițând o mică schimbare de detaliu, aproape credea că nenorocitul îi citise gândurile și cânta despre el. Nu peste mult timp se opriră din nou. Râsul lor continuă pe alt ton, cu o cadență de tras de pușcă, iar asta îl trezi pe Virginski din reveriile sale și îl făcu conștient de schimbare semnificativă a chefului lor. Uitându-se în jur, văzu pălării atârnate într-o vitrină prost luminată și îi auzi pe ofițeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
critice, Iacobescu a însemnat o rază rară și multicoloră, vibrînd departe de mănunchiul greoi de o barbară și împrumutată strălucire al talentelor mediocre. Versurile de visător ale lui Iacobescu au stat pentru prima oară alături de sonoritatea fastuoasă și ciudată a cadențelor lui Minulescu. Era pe vremea cînd ieșea Insula (...) purificatoare și insecticidă” (Facla, an IV, nr. 14, 18 octombrie 1913). Aceeași poziție, cu o notă de sarcasm în plus, într-un articol despre volumul De vorbă cu mine însumi al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
grotești peregrinări prin universul prostituatelor, agrementate cu episoade narcomane, își abandonează eroul într-un „sfîrșit de roman” bombastic. Gustul futurist - șarjat și mecanicist prin excelență - pentru compromiterea sentimentalismului, paseismului, individualismului romantic îi răspunde un „danț buf, cu reverențe și mecanice cadențe”, prin care grotescul schemei „ascunse” este scos la lumină. Comicul, ludicul au rolul de a compromite speciile canonice. O proză a lui Romulus Dianu, „De inimă albastră“, e subintitulată „Romanță 1897”. Jacques G. Costin scrie un funambulesc „Imn benzinei“, improvizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
regăseam, puri și în același timp sălbatici, două creaturi care uită pentru o clipă de lumea înconjurătoare, de sexul lor, de ele însele, rămânând într-un extraordinar abandon reciproc. Apoi, momentul sublim a chemat un nou timp și o nouă cadență a mișcărilor. Carnea mi s-a încrâncenat. Am simțit gâtul încordându-se, brațele ridicându-se și urmând niște traiectorii cunoscute parcă dinainte. Eram ca un robot, sau ca un om în interiorul unei mașini, care contemplă fascinat mișcarea. Buzele ni s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
după ce mi-am antrenat văzul și auzul timp de câteva săptămâni, am fost trezit din somn într-o sâmbătă dimineață de o voce subțire. N-am știut întâi de unde vine. Era un glăscior obosit, pesemne și nițel supărat, cu o cadență ciudată în rostirea frazelor. Aducea mai degrabă cu discursul unui comis-voiajor sau al unui cerșetor din metrou. Monotonia sa m-a făcut să mă gândesc apoi la o rugăciune spusă de vreun vecin; sau poate, cine știe, era un fragment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
aroganța celor de la siguranță [...] Închisoarea trimisese o căruță În care s-au Încărcat puținele noastre bagaje. Noi, Încolonate, trebuia să parcurgem cu piciorul cei 10-12 km, care ne despărțeau de Închisoare. Ne-am Încolonat, dar nici vorbă de marș, de cadență. Regimul acerb de Înfometare de la siguranță și perioada scurtă de «refacere» la penitenciarul Cluj nu reabilitaseră În niciun fel siluetele noastre filiforme. Sub soarele de toamnă, acel soare care dă dureri de cap pe la amiază, pașii noștri deveneau din ce În ce mai șovăitori
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
În nomenclatura de partid. De exemplu, nici unul dintre cei care au ocupat funcții de președinți ai C.D.E., ca H. xe "Maxy"Maxy, Maximilian xe "Popper"Popper sau Barbu xe "Lăzărescu"Lăzărescu, toți importanți oameni de cultură, nu au fost În timpul cadenței lor cedeiste membri sau membri supleanți ai Comitetului Central, calitate ce era simbolul apartenenței la cercurile interne ale Puterii. Nici secretarul general al C.D.E. și realul său conducător, Bercu xe "Feldman"Feldman, nu a fost membru al Comitetului Central. De
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
un sentiment unic, de o unică și halucinantă idee, cea a scopului comun. Toate trupurile tresar la fel, în același timp, toate fețele au aceeași mască, toate vocile același strigăt; fără a mai pune la socoteală profunzimea impresiei produse de cadență, muzică și cînt. Văzînd pe toate chipurile imaginea propriei dorințe, auzind din toate gurile dovada propriei certitudini, omul se simte dus de val fără a-i fi cu putință să opună vreo rezistență, integrîndu-se convingerilor celorlalți. Contopiți în extazul dansului
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
personificarea, de regulă, a unei abstracțiuni) este dezvoltată Într-un paragraf Întreg sau În mai multe. A scrie bine este, În aceste condiții, a scrie pe larg și pe Înțeles. A fi inspirat este a găsi cuvîntul corect și măsura (cadența) rîndurilor. Talentul este un foc (un dar sacru), Însă pentru ca focul să persiste el trebuie hrănit („că e foc care se stinge dacă nu va fi hrănit”), cu ce altceva dacă nu cu vreascurile răbdării, cu energia muncii migăloase?... De
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de o descripție a reliefului (spațiul meditației), format În chip romantic din ziduri vechi, mucezite de bătaia valurilor, de peșteri, rîpi Întunecate, munți ce se clatină... Descripția este reluată, cu o notă accentuată de mister, În finalul poemului. Muzicalitatea versurilor, cadența lor extraordinară deplasează Încă de la Început accentul de la relieful grandios la sunetul grav al naturii, În Umbra lui Mircea. La Cozia, sugestia ștergerii reliefurilor, a impresurării nopții este admirabilă: „Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate; Către țărmul dimpotrivă se
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
naturii, În Umbra lui Mircea. La Cozia, sugestia ștergerii reliefurilor, a impresurării nopții este admirabilă: „Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate; Către țărmul dimpotrivă se Întind, se prelungesc, Ș-ale valurilor mîndre generații spumegate Zidul vechi al mănăstirei În cadență Îl izbesc. Dintr-o peșteră, din rîpă, noaptea iese, mă-mpresoară: De pe muche, de pe stîncă, chipuri negre se cobor; Mușchiul zidului se mișcă... printre iarbă se strecoară O suflare, care trece ca prin vine un fior. Este ceasul nălucirei: un
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-n tărie Întunericul domnește; Tot e groază și tăcere... umbra intră În mormînt. Lumea e În așteptare... turnurile cele-nalte Ca fantome de mari veacuri pe eroii lor jălesc Și-ale valurilor mîndre generații spumegate Zidul vechi al mănăstirei În cadență Îl izbesc.” Tema turnului, care apare și În alte poeme (Răsăritul lunei. La Tismana, Trecutul. La mănăstirea Dealului), ar putea sugera o detașare a imaginației de lanțurile rațiunii pedestre, o ordonare a ideilor pe axul verticalității. În toate mitologiile turnul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fiica lui Martello, unul dintre cei mai vârstnici țărani din sat, muncise la vreme de secetă și foamete, împreună cu taică-său și frații ca un catâr, ca o apucată, și cunoștea toate năravurile bărbaților: era de-ajuns să le-aude cadența pașilor și să se uite la ei cum beau și pufneau. Și-a așteptat bărbatul în prag, îl îmboldi să vorbească, să audă și ea cum se încheiaseră lucrurile. Dar el se ferecă în cea mai grea tăcere: asta era
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
frazele ca și cum am fi vrut să ne rezemăm pe silabe". Revedea zilele copilăriei și pe cele din temniță, imaginile se încrucișau și se suprapuneau, dar fiecare își păstra identitatea sa; un fel de limpezime îi reliefa fiecare detaliu, chiar și cadența glasurilor îi parvenea nealterată. Chipuri de prieteni și dușmani îi reveneau decupate în minte la perfecție, rămâneau o clipă să stea de vorbă, iar apoi dispăreau cat ai clipi. Strădania lui de a-i face să zăbovească nu slujea la
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]