1,214 matches
-
cine stă. Mai mult muncit de ciudățenia acestei întîmplări decât de problema petrecerii nopții în necunoscut, Felix mergea în neștire înspre strada Arionoaiei, când, deodată, o imagine i se fixă în minte. Pe un carton mic, o fotografie-vizit în tonalitate cafenie spălăcită înfățișa un om cu capul aproape depilat, cu ochii foarte proeminenți și cu buze groase, cu numai câteva fire negre rare în loc de mustăți. Această fotografie, care se afla pe biroul tatălui său, îi deștepta în minte, nu știa de ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
zvâcni cu violență în piept. Încercă să-și adune puterile, când o voce cristalină se auzi de sus: - Dar, papa, e Felix! Felix privi spre capătul scării ca spre un cer deschis și văzu în apropierea lui Hermes cel vopsit cafeniu un cap prelung și tânăr de fată, încărcat cu bucle, căzând până pe umeri. Atunci bătrânul, ca și când totul s-ar fi petrecut în modul cel mai firesc, fără nici o lămurire asupra atitudinii dinainte, clipind molatic din ochi, cu aceeași duhoare de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cartonarea albumelor erau opera lui. În loc să-și cumpere hârtie de muzică, inventase un pieptene cu cinci picioare de creion cu care linia hârtia velină simplă. Își făcuse o cutie pentru păstrat desenele din carton lipit cu îngrijire cu o hârtie cafenie și apoi ornamentat în peniță cu fluturări gotice. Manualul de limba latină îl imitase pe de-a întregul, fabricând legătura, cartonajul, reproducând desenele și scriind caligrafic textul. La întrebarea lui Felix dacă făcea asta ca să economisească banii pentru cumpărarea cărților
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cai de rasă, a grajdurilor, a câinilor de vânătoare și a altor elemente de inventar, cu inscripțiile trebuitoare, arătând o mare avere și o mare grijă. La sfârșit însă se aflau un roi de mici G. Călinescu fotografii format vizit, cafenii, cu figuri de persoane și cu inscripții grecești și franțuzești indicând ca proveniență Stambulul și Atena. - Sunt rude de-ale mele, lămuri Pascalopol pe tinerii privitori, am în mine puțin sânge grecesc. Dar să vă arăt alte lucruri care vă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
răsărit era acoperită de icoane de toate mărimile, în fața cărora atârnau, cu sârme legate de tavan, trei mari candele de biserică. Peretele din dreptul patului era acoperit cu două imense rame care colectau mulțime de fotografii format vizit, de nuanță cafenie, în genere făcute de Waber și de Gerstl. În șiruri egale, ca niște fronturi, erau de față acolo toți membrii numeroasei familii. Stănică, aplecîndu-se asupra patului și sprijinindu-se cu mâinile de umerii fetelor, examină cu atenție un cadru, până ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
uita În toate părțile: totul era mai mic, mai obișnuit, mai puțin frumos, chiar urît, totul se micșora acolo. Deodată auzi glasul lui Celso, hai, intră și Își aminti că intrase În urma lui, dar abia când văzu patul de fier cafeniu și rece Își dădu seama că se află Într-un dormitor. Mirosea Într-un hol fără de hal: — Asta e casa de bani, Îi spuse majrdomnul, arătîndu-i o măsuță rotundă. — Care? Întrebă Julius, privind cu luare-aminte măsuța. — Păi, asta. Julius văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ar fi preferat să n-o pună Într-o asemenea după-amiază. Susan se drogase. Își amintea că avusese o batistă În mînă și o cutie cu pastile de diferite culori, dar cînd?, În ce moment? Deschise ochii și văzu totul cafeniu prin ochelarii ei de soare, aeroportul, pieptul lui Juan Lucas, hai, dragă. Carlos avea grijă de Bobby, ținîndu-l tot timpul lîngă el pe Santiaguito. Doamne Dumnezeule! CÎnd o să se termine toate astea!? Mercedesul Înainta prin cartiere urîte, vechi, sărace - erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe spate unuia din frații Arenas. Și cum era foarte lipicioasă, Arenas n-a reușit s-o desprindă, așa că a rămas toată ziua cu hîrtia lipită pe haină. A doua zi a venit cu un plasture alb care a devenit cafeniu după o săptămînă. Tare urît mai miroseau frații Arenas. În recreații se formau grupuri mari de suporteri ai echipelor Alianța din Lima și Universitatea. CÎțiva țineau cu clubul Municipal, dar cele mai importante grupuri susțineau Alianța și Universitatea. Fiecare ceată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai groaznic și, se pare, tocmai prin faptul că asemenea animale nu există în natură, că a apărut în fața mea într-adins și că în asta într-adevăr parcă s-ar ascunde un mister. L-am văzut foarte bine: era cafeniu și cu pielea scorțoasă, o reptilă târâtoare, lungă de vreo trei verșoci, groasă lângă cap de vreo două degete și spre coadă din ce în ce mai subțire, așa că la capăt coada nu-i era mai groasă de a zecea parte dintr-un verșoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
câte una de fiecare parte, lungi de câte doi verșoci, așa că, privit de sus, animalul apare ca un trident. Capul nu i l-am văzut bine, dar am remarcat doi țepi, nu lungi, sub forma a două ace tari, tot cafenii. Câte doi țepi la fel avea pe capătul cozii și pe capătul fiecărei labe, deci avea opt țepi în total. Animalul fugea prin cameră foarte repede, sprijinindu-se pe labe și pe coadă și, când fugea, trunchiul și labele i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
votive, cu snopi de trofee, și o puzderie de fierării, de șelării, țesătorii, depozite de grâne, un grajd de două mii de cai, un Întreg du-te-vino de scutieri, ajutoare, oameni stabiliți pe pământ turcesc, cu crucile roșii pe mantiile albe, rasele cafenii ale slujitorilor, trimișii sultanului, cu turbanele și cu coifurile aurite, pelerinii, o Întretăiere de patrule arătoase și de ștafete, și mulțumirea cuferelor Întărite cu fier, portul din care plecau ordinele și dispozițiile și Încărcăturile pentru castelele din patria-mamă, din insule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Bărbatul se aplecă să privească fotografia și se trase imediat Înapoi. Nu-mi plac fetele cu ochelari. — Ei, vă amintiți de sfatul meu de-a fi deschis? — Nu vreau să par dur, zise el, aruncînd o privire fugară spre costumul cafeniu, destul de decent al lui Helen. Dar o fată cu ochelari - ei, deja a rămas cu buza umflată. Trebuie să te Întrebi ce-o să urmeze... Continuară pe tonul ăsta Încă vreo douăzeci de minute; dintr-un dosar cu cincisprezece femei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lor era chiuveta În care bărbații din celulele de la parter trebuiau să-și golească oala de noapte. Chiuveta se Înfunda mereu; Duncan se uită la ea imprudent, și văzu cum dă pe-afară cu un amestec de urină și fecale cafenii, groase, care-ți făceau greață. — Dumnezeule! spuse el, și-și Întoarse scaunul. Începu să ciugulească mîncarea. Dar și asta Îi făcu rău. Oaia era grasă, cartofii, cenușii, iar varza nespălată, fiartă prea mult și cu fărîme de pămînt lipite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În garderoba de la Portman Court. Stătea Într-o despărțitură a toaletei, vomînd În closet. Vomă de trei ori, apoi se Îndreptă, Închise ochii o clipă și se simți minunat de liniștită și de bine. Dar cînd Îi deschise, văzu cocoloșul cafeniu pe care Îl dăduse afară - un amestec de ceai și biscuiți garibaldi - borî din nou. Ușa garderobei se deschise chiar În momentul În care ea ieșise să-și clătească gura. Era una dintre fetele din departamentul ei, pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Împuțită s-ar putea Îndrepta spre tine și că tu nu poți decît să bagi capul la cutie? Celula era luminată de luna nefiresc de strălucitoare. Fața lui Fraser se vedea clar, dar ochii lui albaștri, copilăroși, părul blond și cafeniul păturii pe care o ținea pe umeri Își pierduseră culoarea - toate căpătaseră tonuri argintii, ca obiectele dintr-o fotografie. — Se zice că dac-are scris pe ea numele tău, spuse Duncan, o s-ajungă la tine oriunde te-ai afla. — La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vreodată de el, o atinge ușor pe față cu palma de câteva ori și pleacă încântat de ce-a făcut. Uau! Pagină separată Sir Wyndham Braddock zâmbește și face semne cu mâna. Lady Aurelia zâmbește și face cu mâna. Omuleții cafenii zâmbesc și fac semne cu mâna. Fac semne și cu steagul britanic, uitându-se la elefantul împodobit pentru parada de pe străzile orașului lor. Formația care merge în urma acestuia cântă Grenadierii englezi, ca pe un bocet interpretat nazal. Sir Wyndham tresare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fost valorificată de către cercetătorii de la SCPCOC Popăuți-Botoșani, rezultând o populație de oi Karakul mai masivă cu o constituție robustă și o rezistență organică sporită, fiind omologată în anul 1988 sub denumirea Karakul de Botoșani Î75% negru, 15% brumăriu și 10 % cafeniu, sur, alb și alte culoriă. În formarea acestei rase s-a pornit de la materialul biologic existent în zonă, reprezentat de oi țurcană din varietatea neagră și brumărie, desfășurându-se apoi o amplă acțiune de ameliorare, prin încrucișare, cu genitori Karakul
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
o valoare comercială și estetică agreată de către populație. Ca o caracteristică generală, la mieii recent fătați, pe linia superioară este prezentă o linie mediană mai deschisă la culoare și dispusă sub forma unui val albicios. Simbolul varietății este KB. Varietatea cafenie mai este cunoscută și sub denumirile de maro, komor sau kombar și prezintă o culoare arămie de diferite intensități și nuanțe, fiind determinată de amestecul fibrelor negre și roșcate în diferite proporții. În funcție de intensitatea pigmentului, în cadrul acestei varietăți, se deosebesc
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
divorț. Capitolul XV Academia de Călărie era o relicvă a vechiului New York. Simțind mirosul puternic de grajd, Amelia Sachs privi pe sub arcadă în interior la cai și, mai ales, la călăreții care arătau maiestuos îmbrăcați aproape la fel, cu pantaloni cafenii, jachete negre sau roșii și șepci de catifea. Câțiva agenți în uniformă de la Secția 20 așteptau afară. Alții erau împrăștiați prin parc, sub comanda directă a lui Lon Sellitto, în căutarea prăzii imposibil de definit. Sachs și Bell pătrunseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în valuri străvezii peste suflete, copleșindu-le; părea că fluierul vântului se rostogolește dur ca apoi sa se topească într-un râu stins de note; vine toamna cu mantie ruginie, cu trenă lungă; hlamida ei are o mulțime de nuanțe cafenii; o boare a furat puful păpădiilor; regina mândră în culoare vine în caleașcă aurită; vine harnică și de bunuri darnică; năframa ei de aramă; copacii au veșmânt de aramă; a rumenit frunzele; a așezat pe firul de telegraf ultimele rândunele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
adiere de vânt și încep să șoptească până când unele, mai isterice, își pierd mințile, se desprind de ramuri și pornesc de-a dreptul spre Socola. Numai prin candelabrele castanilor mai spânzură până târziu câteva steluțe uitate de hârtie jilavă și cafenie. După ce toate frunzele au devenit artificiale și au căzut de pe copaci, te miri: cum de mai pot florile de toamnă să se țină într-un picior, drepte și orgolioase, în mijlocul acestui prăpăd? Dalii înalte, ochiul-boului și crizanteme cu cârlionți în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
catedrală a pădurilor ce-și leagănă frunzișul toamna, îmbrăcând Ceahlăul într-o vâlvătaie de aur, își pierde din întinderile-i de smarald, făcând loc oceanului verde al coniferelor. Brazii, pinii, molizii își înalță aici tulpinile lor ca niște semețe lumânări cafenii cu flacăra verde, ce ard la nesfârșit, străbătând ani, întovărășind muntele venerat, pe care îl îmbracă cu veșminte verzi și în timpul toamnelor bogate și sonore aici. În aceste vremuri, când păstorii coboară cu mioarele lor jos, la poalele uriașului de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
statură și avea puțină barbă, care-i dădea o înfățișare de milițian sedentar, deși altfel nu părea mai mult de treizeci și cinci de ani. De sub casca de fier lătăreață, fața lui rotundă și bălaie apărea chinuită, mai cu seamă din pricina ochilor cafenii, mari și ieșiți din orbite, care priveau înfrigurați stâlpul spânzurătorii, fără a clipi, cu un nesațiu bolnăvicios. Gura, cu buzele cărnoase, era strânsă într-un spasm dureros, tremurător. Mâinile îi atârnau țepene, aproape uitate. Caporalul îl primi cu un salut
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
azi conștiință? Glasul acesta se înfipse ca un ac în urechea locotenentului Bologa. Vru să răspundă și nu-i veni nimic în minte. Se uita la el, și inima i se îmblînzi. Cervenko era om voinic, spătos, cu o barbă cafenie care-i acoperea aproape tot pieptul și cu niște ochi în care plângea veșnic o suferință tainică. Bologa îl cunoscuse într-un spital la Triest și descoperise în el o inimă îngerească. Era rutean, profesor la un liceu din Stanislau
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o fi și de unde îl cunosc?..." În vagonul următor călătorea generalul Karg. Aici coridorul era ocupat numai de ofițeri de toate gradele tăifăsuind și așteptând fiecare norocul de a putea vorbi neoficial cu generalul. La compartimentul excelenței erau trase perdelele cafenii, și aghiotantul ieșise afară, din propria-i inițiativă, să roage pe domnii din coridor să facă liniște, ca nu cumva să se supere excelența-sa... Tocmai atunci sosi Varga, luă deoparte pe aghiotant și-i șopti: ― Ne spuse Gross că
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]