2,791 matches
-
un obicei al său, către sfârșitul zilei, cănd treburile sunt terminate și, ca orice gospodar, privea atent de jur împrejur pentru a-și rândui lucrul pentru ziua următoare. Se uită pe ulița... Prin poartă trecea Ion al Sântului, un vechi camarad cu care făcuse armata, acum patruzeci de ani, la artilerie.- Sară bună, Ioane! Mere, mere?! - N-apo’ cum să nu meargă, ce-i dupe ea, mă! Hâtru și scump la vorbă că de obicei. Ehhh, câte amintiri nu-i legau
TRADIŢIA ÎNAINTE DE TOATE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369146_a_370475]
-
ca într-o scrisoare de dor prin care pictează ceruri de poeme luminate. Aici se desfășoară o călătorie impresionantă, călătoria sufletului în timp și spațiu nedefinit, regăsirea prin iubire. Aspiră la orizonturi netulburate și înțelege că iubirea care îi este camarad poartă pe umeri un dar, un farmec al lupoaicelor boeme care își iau tinerețea din lutul vremilor. “Ești călător prin ceruri de poeme, / Îți duci pe umeri dragul și un pic / Din farmecul lupoaicelor boeme / Ce-ntineresc aproape din nimic
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
pocalele cu vin sunt pline / Înseamnă că-mpărțim aceeași arcă.” Poeta se îndreaptă spre nord, simbolizând încrederea și puterea. E hotărâtă să ajungă la destinația unde simte că își poate îndeplini menirea. Simte însă temeri, fiindcă cel care îi este camarad nu poartă aceeași siguranță în pașii săi. Dar poeta știe că, pentru a reuși, e nevoie de o călătorie iîn doi, de a rămâne prizonieri peste hotare. “Eu merg spre nord, așa mi-arată harta, / Tu zăbovești cam mult pentru
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
era căsătorit și avea un copil. Comandorul Gavril Doru era unul dintre cei mai buni piloți militari ai Forțelor Aeriene Române, un expert în misiuni de salvare urgențe-medicale, având o experiență de zbor pe elicopter de 4181 ore, un adevărat camarad, un om deosebit. Comandorul Gavril Doru avea o experiență bogată în executarea urgențelor aeromedicale, executând numeroase zboruri în în cadrul misiunilor naționale și internaționale. Era căsătorit și avea un copil. Puțini dintre noi știm că piloții sunt creați de divinitate mai
ULTIMUL ZBOR de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378680_a_380009]
-
fugi, „simțindu-se coplesit de o beatitudine totală, fără nume, fără înțeles“, spre fluviu, se traduce printr-o mare dorință a lui de a scăpa din labirintul vieții, însă își va aduce, prea târziu, aminte că nu și-a binecuvântat camarazii. Apoi, „șovăind câtva timp“, se va îndrepta grăbit către lanul de porumb, unde-l ascunseseră, „dar când? Când? în ce viață?...“28. „Eroul din Ivan se trezește dintr-un vis ca să nimerească în altul“29. Nuvela se încheie, dar poate
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
descoperă existența solidarității cu soldații de pe front contra celor din spatele frontului care se adaptează și colaborează, după fluxul și refluxul victoriilor și înfrângerilor, interesîndu-i doar problemele lor personale. Desfigurat în urma unei răni la față, Comșa înțelege violența afirmațiilor revoluționare a camarazilor săi, vechi combatanți care se cred înșelați de ordinea burgheză restaurată în 1919, însă nu poate să fie de acord cu hotărîrea lor de justițiari învinși. Luciditatea îl conduce pe erou la sinucidere. Din romanele lui Rebreanu și Petrescu se
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
evreiască criminală de la Moscova, parcurgeau străzile cîntînd Internaționala și strigînd: Jos armata! Jos regele! Peste tot erau pancarte cu lozinca: Trăiască revoluția comunistă! Trăiască Rusia sovietică!" Bolșevicii, pe cealaltă parte a Nistrului, nu dezarmează. La Iași, militanții naționaliști, Codreanu și camarazii săi, care îl au drept conducător spiritual pe profesorul Cuza, organizează în scurtă vreme un partid politic, căutînd să atingă mediile muncitorești și sindicaliste, socialismul național-creștin. "Eu cred într-un singur stat românesc, unic și indivizibil, întins de la Nistru pînă
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
în fruntea bucatelor, atunci glumița cu intrarea concomitentă în NATO a Rusiei și a României n-ar mai fi doar glumiță, ci sadea cinism răsăritean. Apropo, numai glumă galantă nu e fuguța acestuia peste podul de flori la Kișiniov, unde camarazii de epoleți științifici (humoris causa, ar zice pișicherii) l-au și pus în capul mesei. N-a mers liderul nostru pe firul roșu chiar pînă la Kremlin (ar fi fost nu știu cum în tevatura telefonică de-acum), dar pînă la frații
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la numai o zi după cea de a 66-a aniversare și tot la vremea florilor de liliac, măcinat de o nemiloasă, îndelungată și incurabilă boală, a trecut în lumea umbrelor cel care a întruchipat, poate, ca nimeni altul dintre camarazii de idei și de generație, virtuțile umane în frumusețea, bogăția și diversitatea lor. A lăsat în urmă-i o familie, până atunci frumoasă și fericită (în pofida numeroaselor „cumpene” care i-au marcat - mult prea de timpuriu - destinul), o mulțime de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
alt „proscris” pe atunci, Alexandru Zub - spre a se putea alătura delegației. În acele împrejurări avea să se consume, probabil, una din cele mai frumoase și mai tulburătoare secvențe din biografia omului Leonid Boicu, invocată memorialistic de același prieten și camarad de drumeție, martor ocular la eveniment, Vasile Cristian. Este vorba de reîntâlnirea - după ani și ani de despărțire fraternă - cu sora Silvia și cumnatul Benedict Sergent, veniți special din Elveția pentru a se revedea și a petrece, apoi împreună, câteva
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
două chestiuni: are intenția să-i scrie lui Adam Czartoryski și să-l întrebe pe N. Bălcescu dacă nu avea nimic să-i transmită prin intermediul scrisorii sale și să se consulte cu acesta din urmă în privința manierei de a înmâna camarazilor săi banii pe care guvernul provizoriu din București i-a destinat cheltuielilor lor de drum. El adăuga rugămintea de a i se comunica generalului Tell că se ocupă de tactică. În aceeași zi, Zablocki îi scria și lui Adam Czartoryski
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și străjuit-am leșu-ți groaznic Din fața Vulturilor Mîncători de Stîrv 124 ai afunzimii; și-atunci de ce-mpotriva-mi 110 Să te minii, care în noaptea morții te-am păzit să n-afli vătămare?" Tharmas răspunse: "Ești tu Urthona, Prietene, bătrîne camarad Cu care fericit trăit-am nainte de-acea noapte-a morții Cînd Urizen caii Luminii îi dădu în mîinile lui Lúvah? Nu știi ce Tharmas știe. O, aș putea să-ți spun povești 115 Care te-ar înfuria cum Înfuriatu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
O, Los, tu ești Urthona, si Tharmas Este Dumnezeu. Omul cel Veșnic e pecetluit, spre-a nu fi mîntuit nicicînd. Torentele mi le rostogolesc pe trupul său, talazurile, valurile-mi trec peste el, Marea-l cuprinde și iezme-ale adîncului sînt camarazii săi. 135 Visător al furioaselor oceane, rece-adormit al buruienilor și scoicilor, Chipul tău Veșnic nicicînd nu se reînnoi-va, te biruie-ndoiala-mi. Și totuși, măcar că-s miniat, Dumnezeu peste totul, din Viața mea O parte, Care în cîmpurile Veșnice
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
si Veșnică lucrare-ostenitoare-a luptei 145 În contra chipurilor de dihanii ce printre valurile-mi liniștite cresc? Aceasta-nseamnă a fi Unul Dumnezeu? mult mai degrab' aș vrea ca să fiu Om, Dulcea Știință să o știu, si sa ma însoțesc cu sinceri camarazi, Șezînd pe sub un cort, privind turme de oi și fragede izlazuri. Tu ia cicanul lui Urthona: cuptoarele acestea reclădește-le. 150 Refuzi? oare mă necăjesc scînteile care din par îți ies? Cu valurile-mi furioase te voi sili să reclădești
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ci doar pe cea a Milei, Curînd fu osîndit, si mînia a fost lăsată mîniei, si Milă Milei: 390 Rintrah și Palamabron (fost-au) de-a dreptul Aruncați din Golgonooza, Spațiul Lunar al lui Enitharmon, și-n el, Satan și camarazii săi. Ei se rostogoliră jos într-o întunecată lume, de Nea acoperită, mortală și posomorita. Ierusalim, fiindu-i de ei milă, mantii de viață și de moarte le țesu, Vremi după vremi. Și cei din Rai289 trimiseră pe Lucifer ca să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nimeni nu va veni să l jelească. Amalia își dorește ea însăși să moară în speranța că își va petrece eternitatea cu Carlo. Francesco împreună cu Arminio deghizat în bandit, intră în încăpere. Arminio relatează că el și Carlo au fost camarazi de arme și au luptat cu curaj împotriva inamicului până când Carlo a fost doborât. El i-a cerut să ia sabia însângerata și să o aducă lui Massimiliano și să-l informeze că fiul lui nelegiuit este acum mort. Ultimul
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
exprimă bucuria la aflarea veștii. Romanța Di ladroni attorniato din actul ÎI, scena 2 Rezumat : Carlo este singur și privește apusul soarelui. El este trist că nu se poate bucura de priveliște din cauza că nu are nici un loc pe pământ. Camarazii săi sunt bandiți și nici el nu se consideră mai bun. Amintirile legate de dragostea pentru Amalia îl chinuiesc. Aria Un ignoto tre lune or saranno din actul III, scena 2 Rezumat : După întoarcerea din exil Carlo își găsește tatăl
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
la salvată Italia). Cuprins de bucurie că Italia a fost salvată, Arrigo săruta steagul Lombardiei și se stinge. Principalele arii din opera La Battaglia di Legnano Cavatina La pia maternă mano din actul I, scena 1 Rezumat : Arrigo iese în fața camarazilor săi și le vorbește despre gloria orașului Milano Romanța Ah m'abbraccia d'esultanza - din actul I, scena 1 Rezumat : Rolando l-a regăsit pe pritenul sau Arrigo pe care il credea mort Cavatina Quante volte come un dono - din
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
riscat viața pentru binele Patriei. Același lucru l-a susținut și căpitanul Robert Dan W. Spot, comandantul batalionului, care a văzut și el (cu binoclul), din punctul său de observație, pe inculpatul care s-a tupilat în spatele unui copac, în vreme ce camarazii săi au ieșit din tranșee, țipând "Ura!" (pentru a-i înspăimânta pe inamici). Drept urmare, procurorul militar l-a acuzat pe caporalul Iacob A. Laxin de: trădare, dezertare, lipsă TOTALĂ de patriotism și a cerut degradarea și condamnarea la pedeapsa capitală
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
L. a chemat la bară în calitate de martor pe Rais Haydn în vârstă de 89 de ani. Acesta a venit sprijinindu-se pe nepotul său, Jorje Haydn. Dacă caporalul Iacob A. Laxin nu s-ar fi tupilat după un pom, în vreme ce camarazii săi au ieșit din tranșee, țipând "Ura!" (pentru a-i înspăimânta pe inamici), ar fi fost foarte probabil să-l fi împușcat tocmai pe soldatul Jorje Haydn, din armata inamică, lăsându-l pe bătrânul Rais Haydn fără nici un sprijin. Or
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
al treilea rând, a arătat maestrul Ludovic L., fruntașul Robert Richard W. Strauss nu a făcut decât să "meargă împreună cu valul" (citat mot à mot din Ludovic L.). Or, poate fi condamnat cineva care s-a alăturat atât de disciplinat camarazilor săi și, sfidând ploaia de gloanțe, a mers la atac? (Strigând chiar "Ura!") Tribunalul a decis că un suspect poate fi condamnat: pentru un act executat inconștient; pentru că n-a lăsat în viață doi copii nevinovați; pentru că s-a alăturat
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
ploaia de gloanțe, a mers la atac? (Strigând chiar "Ura!") Tribunalul a decis că un suspect poate fi condamnat: pentru un act executat inconștient; pentru că n-a lăsat în viață doi copii nevinovați; pentru că s-a alăturat atât de disciplinat camarazilor săi și, sfidând ploaia de gloanțe, a mers la atac, chiar strigând "Ura!". În felul acesta, s-a arătat limpede și fără putință de tăgadă că statul nostru condamnă cu hotărâre orice ucidere a unor copii nevinovați (chiar dacă fac parte
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
citadine, mondene. Scrierile adunate în volumul Drumuri albastre (1937) alcătuiesc o evocare nostalgică a începuturilor aviației militare românești, într-o atmosferă ușor exaltată. Dar nonșalanța ostentativă a aviatorilor, bravada, distanța dintre gestul teribilist și efectul rizibil, reacțiile spectaculos ilare ale camarazilor plasează totul în zona umorului. Câteva schițe mai „terestre”, în care apar stereotipii și obtuzități militare, îl apropie de ironistul Gh. Brăescu. În Țambalul lui Chiran (1949) și în Pilot fără noroc (1958) apar și câteva schițe care demonstrează virtuți
ARGESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285436_a_286765]
-
fuge În Anglia cu cel pe care Îl iubește, foarte tânărul Edouard de Sainte-Barbe, stârnind valuri de indignare acasă. Furtuna se amplifică printr-un scandal public atunci când, după moartea soției, În 1824, e snopit În bătaie, dezonorat și jefuit de camarazii unui chipeș tunar din garda regală pe care Îl așteaptă tremurând de dorință pe o stradă ferită de lume. Se retrage atunci, copleșit de oprobriu, pe domeniul familiei, Împreună cu devotatul Sainte-Barbe. În 1826 Îi mor, unul după altul, fiul și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
condei sau otravă. Înainte de aceasta totuși, se pare că s-a lăsat Înflăcărat de visele, obișnuite băieților, legate de aventura și cavalerismul vieții de ostaș și că a devenit un tânăr membru al gărzii. Dar viața desfrânată și nesăbuită a camarazilor săi nu a reușit să satisfacă rafinatul temperament artistic al cuiva care era făcut pentru alte lucruri. În scurtă vreme, s-a plictisit de Îndatoririle militare. „Arta”, ne spune el, cu cuvinte care Îi mișcă Încă pe mulți prin sinceritatea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]