4,790 matches
-
rămas după ce ne-am luat unul nou, cu afișaj electronic. Tanti Neli a aruncat prăjitorul, l-a mângâiat pe Năsturel și ne-a zis: — Știe el că dinții mei nu mai suportă pâinea prăjită. Așa că, după-amiezile de vineri, stau pe canapeaua din sufrageria mătușii și, de plictiseală, mă îndop mai mult decât ar trebui cu prăjituri cu lămâie și cu nucă. Azi însă, în timp ce mătușa mă chestiona despre școală și note, ochii mi se tot întorceau la bluza ei albă cu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
un cearșaf mare, pe care erau cusuți mulți, mulți nasturi - de toate mărimile și culorile. Tocmai voiam s-o întreb ce-i cu ei, când și-a dus degetul la gură și a închis ușa. Apoi a pus cearșaful pe canapea lângă mine și mi-a zis în șoaptă: — Când mi-au demolat casa, în ’88, și a trebuit să mă mut cu toate lucrurile în apartamentul ăsta, am renunțat la hainele lui unchi-tu, că nu mai aveam unde să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
încrețit iar. — Sunt de la șlițul pantalonilor. A început să râdă și am zâmbit și eu, dar Năsturel, care-o auzise, mieuna supărat pe hol și mama a deschis ușa ca să-l lase înăuntru. Mi-am schimbat în viteză poziția pe canapea și, pentru prima dată, m-am bucurat că purtam fustă - o dovadă de respect pentru mătușa, după părerea mamei -, fiindcă am înfoiat-o cât am putut și am reușit să acopăr cearșaful. Mama a închis ușa, iar eu am revenit
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
-mi revin, de-o cafea și-un duș rece. Aveam cheia; mi-o lăsase soră-mea când plecase în vacanță cu familia ei, așa că am intrat. Am făcut un duș, apoi mi-am făcut o cafea. M-am întins pe canapea și am băut-o încet. Ceașca îmi tremura în mâini și un dârdâit mi-a cuprins tot corpul. Îmi apărea obsesiv în minte chipul lui aplecat deasupra mea, privirea sălbatică, îi simțeam în continuare parfumul care parcă se încăpățâna să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
rezemat de tocul ușii. Era el. Bărbatul care mă lovise și mă violase cu doar o oră în urmă. Bărbatul cu mâinile îngrijite. Bărbatul care își lipise cuțitul de gâtul meu. Bărbatul ăsta era acum la mine acasă, stătea pe canapeaua mea și mânca din prăjiturile mele. S-a ridicat și s-a apropiat de mine. Nu i se citea nimic pe chip. Mi-a întins mâna, mecanic. Mâna mea s-a ridicat singură spre el. Mi-a strâns-o ușor
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mici, trosnituri și huruituri captate din aer. Bezna din jurul ei se dilată încărcată de bucuria și nerăbdarea care-o apucară. "A reușit, a reușit", tresări încordându-se și strângându-se, înfiorată în ea,, să-i facă mai mult loc pe canapeaua confortabilă. Glasul îi radia de ușurare și mândrie: Știam eu c-ai să reușești. Nici nu se putea. Doctore, urcă în față, îl pofti Tudor pe necunoscutul cu care venise, și ea fixă din fugă un chip mobil și nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
declanșat începutul nașterii. Am plecat la spital, au venit imediat și medicii și, la ora 4 a.m., s-a născut Claudiu Andrei prin cezariană. Era în Joia Mare, înainte de Paști. Spre seară, a venit soțul. Stând de vorbă pe o canapea, apare asistenta - moașă și ne spune ce greu a fost reanimat copilul și ce mult lichid avea și că nu știe dacă va fi normal. Eu știam foarte bine ce înseamnă un copil handicapat, pentru că lucram atunci la școala pentru
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
fiecare dată când vine acasă, aici doarme. Am privit în jur. Cameră nu foarte spațioasă, dar nici lăsând impresia de aglomerat. Luminoasă. Ferestrele dădeau spre grădinița din fața casei, unde puteam zări câteva tufe de crizanteme galbene și un liliac. O canapea, o noptieră scundă, un șifonier în două uși și o bibliotecă - acestea alcătuiau întreg mobilierul. Simplu și funcțional. Ici și acolo, câte un milieu alb, de dantelă. Pe noptiera cu fotografia Mariei la șase ani, am observat câteva coronițe din
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
întâlnesc cu o fostă apropiată colaboratoare, M., care venise cu o nepoată la control. M., politicoasă ca întotdeauna, ne dă întâietate să intrăm. Eu explic medicului, o tânără rezidentă cred, ce simptome are N. Aceasta o invită pe N. pe canapeaua de consultații și începe consultația ecografică. Nu este pericol de naștere prematură, însă medicul mă invită într o cameră alăturată să-mi spună numai mie că fătul are o gravă malformație congenitală de cord și mă întreabă dacă să-l
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
apropiere, pe trotuar, o cafenea încă deschisă. Băieții vor o bere. Discutăm, râdem, ne simțim bine. Pe la 12 noaptea urcăm și ne pregătim de somn. În camera mică dorm eu cu E. În camera mare ceilalți trei: C.A. pe canapea, cei doi pe un pat mare, dintr-o împletitură de bambus, elegant și comod. Adormim. La ora 4 a.m. văd deasupra mea fața speriată a fiului meu care mă scutură să mă trezesc: - Mamă, mamă, scoală-te, te rog, că
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
cu tablourile vechi și mobila de epocă. Dar parcă prea se merge repede... − Nici n-ai timp să le vezi bine, gândește Shelley. Nu-i normal să te grăbești așa! Și Shelley rămâne în urmă, într-o cameră frumoasă, cu canapele lungi, măsuțe și scaune sculptate, un pian imens și o vitrină plină de porțelanuri fine. Deschide vitrina (deși este un semn cu „Nu atingeți exponatele!”), scoate o vază de porțelan, o pune la loc, deschide pianul, se trântește pe o
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3087]
-
lungi, măsuțe și scaune sculptate, un pian imens și o vitrină plină de porțelanuri fine. Deschide vitrina (deși este un semn cu „Nu atingeți exponatele!”), scoate o vază de porțelan, o pune la loc, deschide pianul, se trântește pe o canapea. Și timpul trece... Într-un târziu, se hotărăște să caute grupul. O ia pe un coridor, dar nu găsește pe nimeni. În plus, este la etaj și nu găsește scările să coboare, merge în direcția opusă, dar fiecare cameră dă
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3087]
-
plictisitor An Nou, dar, cu timpul, să sperăm că vor rămâne cele mai prețioase amintiri. Căci Anul Nou, pe care-l făceam noi, se deosebește foarte mult de cel sărbătorit în alte familii. Noi așteptăm să se schimbe anul, pe canapea, în fața televizorului, cu ceva mâncare și o șampanie, dar, după ce trece ora 12,30, plecăm la culcare. Și așa, am petrecut această sărbătoare pe parcursul a mai multor ani. În unii ani, au fost și excepții, căci în acești ani, mai
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
și răsfo iesc cărți. Nu am răbdare. Aș citi, aș sta să citesc, dar nu am răbdare. Ideea de a cumpăra o carte și de a mă duce cu ea acasă, de a sta acasă, chircit în fotoliu sau pe canapea, cu ea, singur cu scutul ăsta atât de permeabil de maculatură împotriva tuturor lucrurilor ălora care îmi trec mereu prin minte, mi se pare de neconceput. Văd oameni, alți oameni cărora le e cumva bine. Poate jobul, poate el, poate
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
la Alex, la tata... Nu, nici la tata. Nu m-am trezit cu o angoasă a viitorului meu de carierist nenorocit, nu mi-am retrăit nici una dintre obsesiile mele financiare, medicale, nu. Nimic. M-am așezat, pur și simplu, pe canapea și am plâns. Am plâns de m-am zguduit, asta a fost. Și când m-am ridicat de acolo, și când mi-am luat cana de ceai, și când mi-am dat cu apă pe față, tot am plâns. Lung
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
chema în prezentul cu bomboane Pez și miros de cafea răzbătând din direcția țăcănitului ritual. Lea se ridica, ne ciufulea drăgăstos pe fiecare și dădea drumul la pick-up. Desfăcea, pe urmă, tacticos, o ciocolată chinezească. Ghemuiți unul într-altul, pe canapeaua din bibliotecă, urmăream cu degetul conturul albinei uriașe de pe ambalaj ascultând Aventurile lui Sherlock Holmes de pe disc. Mama venea să ne ia pe seară, încercănată și tăcută, în taiorul ei gri. Obosiți, ne târam până la troleibuz, povestindu-i despre dragul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
tu ce vrei? Să te aud. Genial. Din toate lucrurile posibile, ea alege o banalitate. Posibilă? Nu, din păcate. Dar știai asta. Știam. Și atunci? Zi mai departe. Fii duhul din sticlă... Ah, cât romantism... Fii... ÎNREGISTRĂRILE! David sare de pe canapea, conștient că a vorbit singur. Ca nebunii. Vorbește singur. Se așază la loc scotocind într-un calculator care nu e al lui, în căutarea unor fișiere audio. Nu le găsește și atunci pornește, timid, stângaci, ...singur în haosul apartamentului atât
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
aplecată asupra mea, cald și, totuși, din senin, metalic. — Și ce se întâmplă în povestea voastră? — Se întâmplă... mâncare! sărea David dintre camioane de plastic și vagoane desperecheate de trenuleț niciodată funcțional, mâncare muuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuultă! Ne prăvăleam toți trei pe canapeaua ei ruginie, râzând (n-ai fi zis că știe să râdă, dar știa), și uitam luciul acela ca de plumb din ochii ei felini. Îl uitam cu totul. Léa era tot ce nu-și imaginase vreodată că ar putea iubi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
al meu, iar eu îmi reluam aura de unic specialist în compromisuri tehnice. Revizitam mirosurile de umezeală familiare. Îmi reinventariam avutul. Reevaluam picurul neîntrerupt de apă. Schimbam farfuriile de sub țevi. Pe urmă, totul reintra în normal. Era frumoasă. Așezat pe canapeaua de piele, tipică apar tamentului de o eleganță lejeră al amicului în plină euforie aniversară, Alexandre o studia de la distanță. Rochia gri, de tafta, cu talie înaltă, bine marcată. Poate puțin bătrânicioasă pentru vârsta ei. Ochii felini, părul lucios, tenul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
frumoasă, cu părul strâns într-un coc cărunt, care purta bluze de dantelă cu gât înalt. Știam că iar s-a întâmplat ceva. Nu întrebam niciodată. Știam. De cele mai multe ori, îl găseam pe David gata adormit, într-un colț de canapea. Mama venea după noi târziu, cu ochii pierduți undeva printre șireturile pantofilor. Între timp, eram Lea și cu mine. Și o bibliotecă mare. Și grădina. Mai târziu, când nu mai rămăseserăm decât mama și cu mine, mă duceam singur, de câte ori
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
-o fi pus-o? — Ia vezi în cămară... Se înșirară ca la priveghi și-și turnară în păhărele mici cu dungă aurie pe margine. Hai să trăim! — Să trăim, Florico, de ce să nu trăim? chițăi Ca terina mai de la marginea canapelei. — Fă, da’ ce mă mai arde la stomac! se schimonosi Flo rica, scurgând caisata din fundul paharului. Ce-o fi pus Veta-n ea? — Ia vezi, n-are niște slană ceva prin frigider? Un mezel? Florica se ridică cu greu și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cu ambele mâini de un copac și stătu așa o vreme până se simți în stare să o pornească iar. Zilele se scurgeau ca melcii. La fel și domnul Avram. În săptămâna care trecuse, nu mâncase mai nimic, dormise pe canapeaua din hol îmbrăcat și încălțat, fumase ca un turc țpână îi venise nevesti sii ideea salvatoare să scoată perdelele, ca să nu se înnegrească), urlase ca un apucat din te miri ce, plânsese ca un copil, se scărpinase ca un drac
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
altfel vreo importanță. Îl durea în coșul pieptului și se simțea tot o arsură și mai mult mort decât viu. Și, pentru că simțămintele nu-l înșelau niciodată pe domnul Avram, se dovedi că adormise cu țigara aprinsă și, pornind de la canapeaua din hol, care cam făcuse vea cul, focul se întinsese în toată casa. MELANIA ȘI IUBIRILE EI BICEFALE Melania este o femeie despre care nimănui nu îi dăduse prin cap să se întrebe dacă nu cumva își pune ochelarii cu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
sfoară văduvită de covrigi. După câteva tentative de a se gaza, Melania se hotărî să-și ia viața în mâini și s-o ducă la psiholog. Psihologul Bogdan Urmuzescu o preluă fără fasoane la el în birou, o întinse pe canapea, o luă cu binișorul și o suci pe toate părțile, o ascultă cap-coadă, o puse să reia niște pasaje, țâțâi țuguiat din buze la povestea despre relația pe care Melania o avusese cu tatăl ei și notă mărunt ceva, numai
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
el un soi de cămin, de spațiu locuibil, de care era cel mai adesea mulțumit. „Adesea“ se referea la momentele în care Plescăială reușea să nu-și amintească de confortul unui duș, ori măcar al unui closet, de moliciunea unei canapele ori de bucuria abstractă de a-ți întinde picioarele pe o pernuță în fața unui televizor. Obiectele care îl înconjurau erau cu siguranță mult mai puține, de preferat de dimensiuni mici, cât să încapă în buzunare. Dacă, de exemplu, pentru oricine
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]