6,961 matches
-
Günther Hüsch, negociatorul secret al Germaniei, venea la București cu valiza plină de bani pentru a cumpăra libertatea oamenilor. Un astfel de caz a fost și cel al lui Erika Lazăr, care a trebuit să se adapteze noilor reguli ale capitalismului după ce a fost cumpărată cu 47.000 de mărci germane. Filmul narează cinematografic povestea aranjamentului ascuns dintre serviciile secrete ale celor două state și dezvăluie întâmplările prin care au trecut personajele implicate în acest proces. (trailer Pașaport de Germania - https
Nomad IFF – cel mai în vogă cinematograf în aer liber își deschide porțile în centrul Timișoarei [Corola-blog/BlogPost/93487_a_94779]
-
dat cu obidă pe gât o dușcă din berea care începea să i se încălzească. Și? am întrebat eu stupefiat de cele auzite. Și... Cu picățele m-am dus. Asta a fost totul. Am învățat și eu cum e în capitalism. În cel autohton măcar. Tăcerea s-a așternut iarăși, de se auzeau bine vocile unor oameni care îndepărtau crengile purtate și învârtejite în albia pârâului de viitura ploii din ajun. Curat capitalism, băiete, am observat atunci, dacă tot ai adus
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
totul. Am învățat și eu cum e în capitalism. În cel autohton măcar. Tăcerea s-a așternut iarăși, de se auzeau bine vocile unor oameni care îndepărtau crengile purtate și învârtejite în albia pârâului de viitura ploii din ajun. Curat capitalism, băiete, am observat atunci, dacă tot ai adus tu vorba de Caragiale! Și m-am ridicat, mulțumindu-i primarului că mă omenise, ca să-mi văd de drum spre casă. Dan Florița-Seracin Referință Bibliografică: Cravata cu picățele / Dan Florița Seracin : Confluențe
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
țăranul „vede” un întreg „proces de producție”, începând cu pregătirea pământului, semănatul cartofilor, îngrijirea culturilor și recoltarea acestora, sfârșind cu câștigul realizat din comercializarea lor. La fel și eu, în 1989, asemenea celorlalți, vedeam doar fața plăcută și jinduită a capitalismului, vedeam doar fața pe care alții se straduiau să mi-o arate. Prins de euforia „revoluționară” a acelor vremuri, n-am înțeles cuvintele unui om în vârstă care apucase să trăiască și în România internelică. Omul îmi spusese atunci că
RETROSPECTIVĂ de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383230_a_384559]
-
formele de organizare socială, ideologiile, războaiele, revoluțiile - nimic din toate acestea nu ne privește, În nici una dintre ele nu intervenim. N-avem parti-pris-uri politice, menținem aceeași neutralitate absolută față de democrație ca și față de autocrație sau de dictatură, față de comunism și capitalism, de statele laice și religioase, față de libertate și tiranie, de dreptate și nedreptate, de profeți și de criminali, de cum sunt distribuite În lume binele și răul, adevărul și minciuna, frumosul și urâtul. Înțelegi, Adam? Nu ne interesează faptul că viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În capcana perfidă a competiției cu Occidentul, În general, și cu SUA, În special. Competiție inegală din start: doar două decenii de dezvoltare În condiții normale, În speță, neafectate de război - anii ’20-’40, să spunem -, contra două secole de capitalism, netulburate de fenomene adverse majore. Și totuși, Rusia a reușit să Înregistreze rezultate comparabile cu ale adversarilor În domeniul industriei de război, edificându-și un arsenal militar gigantic, performant și de temut (a devenit putere nucleară doar cu un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
probat incontestabil superioritatea, la modul absolut, a modelului economic capitalist. El a dat roade În unele țări, dar În altele n-a produs decât haos și sărăcie. America Latină și alte o sută de țări au optat de două secole pentru capitalism, fără ca acesta să se dovedească bagheta magică În stare să le scoată din marasmul economic În care agonizează și-n zilele noastre. Modelul În sine nu constituie garanția automată a succesului, mai e nevoie și de altceva. Care altceva există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fiindcă tocmai Îmi dădusem demisia. Am luat, ca de obicei, metroul de la Aviatorilor pentru Piața Sudului. Mă duceam, ați priceput, la garsonieră. Aglomerație medie: nici prea-prea, nici foarte-foarte, căldură din belșug, vagi arome de transpirație proletară În plină tranziție spre capitalismul biruitor, gălăgie moderată, cu șanse de radicalizare, În sfârșit, ambientul curent, ce mai... N-am prins loc pe scaun, așa că m-am plasat strategic În zona ușilor din dreapta după direcția de mers. Acolo aveam cele mai mari șanse să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
rămâne Vasile Iacobeanu, care va fi înlocuit începânăd cu 1 septembrie 1947 de învățătorul Gh. Vraciu, care va îndeplini această funcție în cea mai grea perioadă străbătută de întreaga țară, numită de propaganda vremii, perioada de trecere (de trecere de la capitalism la socialism), până la 31 iulie 1952. Condițiile erau deosebit de grele, era foamete, boală, mulți muriseră pe front, alții erau invalizi, spațiul de școlarizare fusese grav afectat, iar frecvența era slabă. O situație comparativă, pe ani școlari, din 1942-1943 până în 1947-1948
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fideli vor regăsi în cele ce urmează aprofundarea tezelor dezvoltate în eseurile și romanele mele precedente în care anunțam - cu mult înainte de a se vorbi în mod curent despre ele - bascularea geopolitică a lumii înspre zona Pacificului, instabilitatea financiară a capitalismului, mizele climatului, emergența bulelor financiare, fragilitatea comunismului, amenințările terorismului, amplificarea nomadismului, generalizarea utilizării telefonului mobil, a calculatorului personal, a internetului și a altor obiecte nomade, apariția și dezvoltarea gratuităților și a obiectelor personalizate, rolul major al artei îîndeosebi al muzicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Astfel, chiar în centrul ordinii imperiale se conturează niște societăți radical noi, având la bază ideea de libertate. Odată cu ele apare ceea ce va deveni mai târziu democrația de piață, Ordinea economică. 2. Scurtă istorie a capitalismuluitc "2. Scurtă istorie a capitalismului" Dacă vrem să înțelegem extraordinarele surprize pe care ni le-ar putea rezerva viitorul, trebuie să cunoaștem esențialul celor din trecut. într-adevăr, ele ne ajută să discernem ceea ce este posibil, ceea ce se schimbă și ceea ce e invariabil și, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
elite. Mai mult, acumularea de capital nu poate avea loc pe termen foarte lung, nici într-o firmă, nici într-o familie, și una, și alta fiind prea precare; ea are loc într-un oraș, o „inimă” care devine centrul capitalismului și care-l organizează. în sfârșit, competiția presupune luptă: așadar va exista un continuum între piață, democrație și violență. Toate „inimile” dispun în mod necesar de un teritoriu important în jurul lor, un arrière-pays, pentru a putea dezvolta acolo o agricultură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Franței. Viața democratică este în expansiune. Deși aflată încă sub controlul Bisericii, viața intelectuală și artistică este totuși ceva mai liberă decât în alte părți. La începutul secolului al XIV-lea, Bruges devine „inima” acestei prime forme a noii ordini: capitalismul. O „inimă” modestă: în 1340, la apogeul dezvoltării sale, orașul nu numără mai mult de 35 000 de locuitori. în „mediul” acestei forme se află târgurile hanseatice, cele din Germania, din Franța și din Italia. La „periferie”, cele din restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
discreția celei mai mici crize financiare, iar strălucirea sa apune în 1550, în urma unei crize bursiere declanșate la Sevilia. Franței, țara cea mai întinsă și mai populată din Europa, i se oferă o a doua șansă de a deveni „inima” capitalismului. Nivelul său de trai crește, iar situația marinei se ameliorează. în 1524, un genovez naturalizat francez, Jean de Verrazzano, plecat de la Honfleur la cererea lui Francisc I, pătrunde primul în golful Hudson. Dar Franța nu reușește să găzduiască o „inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Jean Bodin, care teoretizează, pentru prima dată în Franța, conceptul de suveranitate și care se face avocatul toleranței religioase. Trecută, la începutul secolului al XVI-lea, sub dominație spaniolă, Genova devine astfel, pe la 1560, prima piață financiară a Europei, „inima” capitalismului epocii. Stăpâni ai pieței aurului, bancherii genovezi fixează cursurile de schimb ale tuturor devizelor și finanțează operațiunile regilor Spaniei și Franței, ale principilor italieni, germani și polonezi. Așa cum nici un oraș nu poate deveni o „inimă” fără a controla și agricultura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
lovitură la bursă care slăbise Anversul, Genova dispare așadar de pe firmament pe la 1620, în urma altei lovituri, care va consolida de această dată Amsterdamul. Și, odată cu Genova, se îndepărtează pentru totdeauna de prima scenă și Mediterana. Așadar în jurul anului 1620, centrul capitalismului se mută pentru a doua oară dinspre Mediterana spre Atlantic. Este un drum fără întoarcere: Marea Mediterană dobândește pentru totdeauna o importanță secundară. Țările care o înconjoară - regatul Spaniei, Franța - intră în declin și pierd pentru totdeauna contactul cu „inima”. Nivelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Law. Dacă, în 1714, nobilimea franceză poate în sfârșit să facă negoț fără să-și piardă rangul, minuscula burghezie franceză nu este interesată nici de marină, nici de industria modernă; economia franceză se mulțumește să vegeteze în industriile depășite ale capitalismului agricol îalimente, pielărie și lână) pe care negustorii îndrăzneți din Provinciile Unite i le abandonează de bună voie. în acest timp, în China, tripla recoltă anuală de orez permite populației să sporească de la 180 la 400 de milioane, mult înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
de Jos și se îndreaptă spre Londra, ajunsă între timp un oraș mai sigur și mai dinamic. Ca întotdeauna, o criză financiară ratifică declinul unei „inimi”. în 1788, băncile din Țările de Jos dau faliment: în ajunul Revoluției franceze, „inima” capitalismului traversează definitiv Marea Nordului pentru a se instala la Londra, unde democrația și piața avansează în același ritm. Londra, 1788-1890: forța aburului Anglia stăpânește tehnologia țesutului lânii, a extracției de cărbuni și a fabricării sticlei încă din secolul al XVI-lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
plasați pentru a face înaintea altora din trăsura-automobil un produs de serie. De altfel, absența tradiției meșteșugărești le permite să accepte mai ușor munca la banda rulantă impusă de producția de masă. Boston va fi așadar primul centru al acestui capitalism american. încă din secolul al XVII-lea, un grup de puritani veniți din Anglia decretează că a reuși din punct de vedere material înseamnă a-ți dovedi ție însuți că faci parte dintre aleșii lui Dumnezeu și că, prin urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
apoi din țările arabe. în primii ani ai celui de-al treilea mileniu al erei creștine, în Arabia, în Africa, la New York, apoi în Afghanistan, în Irak și în Liban, o parte a Islamului, profund ostilă lumii sovietice, devine inamicul capitalismului, al Statelor Unite și al aliaților acestora. La 11 septembrie 2001, pirați fanatici ai religiei islamice deturnează avioane de linie îmijloace nomade) pentru a doborî Turnurile Gemene new-yorkeze îmonumente sedentare). Statele Unite sunt nevoite atunci să suplimenteze cheltuielile destinate securității, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ostile, liniile de comunicație și resursele de materii prime. Astăzi, totul ne face să înțelegem că Los Angeles, a noua „inimă” a Ordinii economice, va mai fi încă multă vreme capabil să îndeplinească un asemenea rol. Totuși, actuala formă a capitalismului este supusă acelorași amenințări ca și cele care au îngenuncheat formele precedente: securitatea sa este în pericol, clasa ei creativă nu mai este loială, progresele exploatabile din punct de vedere industrial au devenit din ce în ce mai lente, industria este tot mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
destul de neînsemnat pentru ca membrii clasei creative să nu fie nevoiți să trăiască într-un același loc pentru a conduce lumea; noua industrie va fi amplasată într-o mie de locuri simultan; forma economică va funcționa fără „inimă”. în noile condiții, capitalismul va fi mai viu, mai dinamic, mai promițător și mai dominator ca oricând. Cei care se vor fi grăbit să-i anunțe funeraliile vor rămâne încă o dată dezamăgiți. 4. Primul val al viitorului: hiperimperiultc "4. Primul val al viitorului \: hiperimperiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
permanente, vor fi înlocuite cu produse industriale realizate în serie. Va începe - de fapt, a început deja - o formidabilă bătălie geopolitică între piață și democrațiile de piață pentru supremația planetară. Această bătălie va duce la victoria, astăzi de neconceput, a capitalismului asupra Statelor Unite și chiar a pieței asupra democrației. Iată desfășurarea acestui proces istoric. Obiectul substitut al statului: de la hipersupraveghere la autosupraveghere Treptat, piețele vor găsi noi surse de rentabilitate în activitățile exercitate astăzi de serviciile publice: educație, sănătate, mediu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
autoritate politică la cârma noii Rome. Statele și națiunile vor mai avea încă un rol: acela de aparențe nostalgice, fantome evanescente, neputincioși țapi ispășitori îușor de manevrat) ai transformării absolute a timpului în marfă. Transformarea absolută a timpului în marfă Capitalismul va merge atunci până la capăt: va distruge tot ce nu este capitalism. Va transforma lumea într-o imensă piață, având destinul fără nici o legătură cu cel al națiunilor și lipsit de exigențele și servituțile unei „inimi”. Acest hiperimperiu va avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
încă un rol: acela de aparențe nostalgice, fantome evanescente, neputincioși țapi ispășitori îușor de manevrat) ai transformării absolute a timpului în marfă. Transformarea absolută a timpului în marfă Capitalismul va merge atunci până la capăt: va distruge tot ce nu este capitalism. Va transforma lumea într-o imensă piață, având destinul fără nici o legătură cu cel al națiunilor și lipsit de exigențele și servituțile unei „inimi”. Acest hiperimperiu va avea, la fel ca imperiul american anterior lui și ca fiecare dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]