1,971 matches
-
prin operă. Valoarea Îi era instantanee. El scotea din torpoare - greu lucru - o societate teribil de blazată, savantă, pradă oboselii, asemenea tuturor civilizațiilor bătrâne; și totuși, Brummell nu-și sacrifica nici un dram din demnitatea personală. I se respectau până și capriciile. Nici Etherege, nici Cibber, nici Congreve, nici Vanburgh n-ar fi putut vârî un asemenea personaj În comediile lor; căci el nu era niciodată amenințat de ridicol. S-a eschivat prin tact, a bravat prin aplomb, dar mai ales s-
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
folosite pe jumătate de Brummell. Societatea opulentă, pentru care superfluul devenise necesitate, a plătit cel mai scump exact ceea ce avea mai puțină valoare În sine: niște bagatele (the knick-knacks) ce nu supraviețuiesc decât grație mâinii care le-a ales și capriciului care le-a născut. Brummell trecea drept unul dintre cei mai mari colecționari de tabachere din Anglia. A fost deschisă una pe care era scris de mâna sa: „Această cutie ar fi fost pentru Prințul Regent, dacă s-ar fi
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Nu vor mai apărea dandy precum Brummell; dar bărbați ca el, chiar și În Anglia - În orice haină i-ar Îmbrăca lumea -, se poate spune că vor exista Întotdeauna. Ei confirmă magnifica diversitate a operei divine: sunt eterni precum un capriciu. Omenirea are la fel de multă nevoie de ei și de farmecul lor ca de cei mai impunători eroi, ca de mărimile cele mai austere. Ei le dau creaturilor inteligente plăcerea la care acestea au dreptul. Ei fac fericirea societăților, așa cum alții
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
nu renunță defel la sistemul său. Atunci când e absolut sigur că ea Îi va spune totul, nu vrea să audă nimic. O roagă să-și păstreze taina. Mi-a răspuns - scrie ea - că l-am făcut să tremure. „Dacă, din capriciu, nu vă aprob gustul, hotărâtă și Încăpățânată cum sunteți, văd bine că nu veți risca să mă mai vedeți. Sunt prea interesat să păstrez onoarea bunelor voastre grații, pentru a asculta o confidență care m-ar face poate să le
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mai fost astfel dezmoștenite de capitalul cu pricina 1. Această socoteală a unei civilizații avansate a cunoscut noi dezvoltări În Anglia, patrie a confortabilului, unde materialul vieții este socotit a fi un mare veșmânt În esența lui schimbător și supus capriciilor modei. Cei bogați Își schimbă În fiecare an caii, trăsurile, mobilierul; chiar și diamantelor li se schimbă montura; totul dobândește o formă nouă. Așa se explică faptul că și cele mai neînsemnate piese de mobilier sunt lucrate În acest spirit
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
nu poate În nici un chip să se traducă În acțiuni. Din nefericire, este prea adevărat că, dacă duci lipsă de timp și de bani, dragostea nu poate să fie decît orgie de căruțaș ori Îndeplinirea unei Îndatoriri conjugale. În loc să fie capriciu Înflăcărat ori visător, devine respingătoare utilitate. Dacă vorbesc de dragoste În legătură cu dandysmul, o fac pentru că dragostea este ocupația firească a celui ce nu muncește. Dandy-ul nu face Însă din dragoste un țel special. Dacă am vorbit despre bani, am
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a căpătat o valoare profund religioasă; ea devine o biserică. Parazitismul pe care Baudelaire Îl regretă și Încearcă să-l reconstituie este cel al unei aristocrații ecleziastice. Și fiecare membru al acestei aristocrații găsește Într-un alt membru (sau, după capriciul lui Baudelaire, În toți ceilalți membri) o imagine sanctificată a lui Însuși și un Înger păzitor. Dar această societate spirituală nu-l poate satisface cu totul pe autorul nostru. Mai Întâi, ca urmare a contradicției inerente alegerii sale inițiale, de-
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
misterul „prințului de aur”. Căutarea sfârșește în identificare: protagonistul din planul prezentului interiorizează destinul eroului istoric văzut ca simbol. Compozițional, romanul este conceput ca un monolog interior, formulă adecvată atâta timp cât nu coboară în idealizare naivă și în simplă explicitare. În Capriciu (1972), C. exersează o altă formulă, subsumabilă romanului de analiză psihologică, iar Dumnealui și Eva (1973) e un roman ironic și umoristic. Scriitorul reia și dezvoltă în stil personal romanul (neterminat) Minunile Sfântului Sisoie de G. Topîrceanu: umanizează personajele supranaturale
CUZA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286632_a_287961]
-
pasteluri spiritualizate și madrigale irizate de sentimentul trecerii inevitabile a timpului. SCRIERI: Inorogul nu moare, București, 1970; Prințul de aur, București, 1971; Societatea pentru crearea unui fond de teatru român (în colaborare cu Maria Lambucă), pref. Mircea Mancaș, Brașov, 1971; Capriciu, București, 1972; Dumnealui și Eva, București, 1973. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, Constantin Cuza, „Inorogul nu moare”, RL, 1970, 33; Voicu Bugariu, „Inorogul nu moare”, AST, 1970, 9; Voicu Bugariu, „Prințul de aur”, AST, 1972, 1; Alex. Ștefănescu, „Prințul de aur
CUZA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286632_a_287961]
-
Inorogul nu moare”, RL, 1970, 33; Voicu Bugariu, „Inorogul nu moare”, AST, 1970, 9; Voicu Bugariu, „Prințul de aur”, AST, 1972, 1; Alex. Ștefănescu, „Prințul de aur”, LCF, 1972, 9; Valeriu Cristea, „Prințul de aur”, FLC, 1972, 12; Emil Manu, „Capriciu”, AST, 1973, 1; Valeriu Cristea, Literatura facilă, RL, 1974, 1; A. Ghermanschi, „Dumnealui și Eva”, AST, 1974, 1; Grigore Cojan, Amintiri cu scriitori brașoveni, Brașov, 2000, 201-210. C.H.
CUZA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286632_a_287961]
-
și membru al consiliului absolvenților Universității Furman, instituția unde și-a făcut studiile. Cuprins Prefață la ediția a II-a Prefață la ediția I Mulțumiri la ediția a II-a Mulțumiri la ediția I Partea I. Pericolele managementului tradițional 1. Capricii, fantezii și dileme De la „propriul meu stil” la procedura corectă Managementul la întâmplare versus Managementul corect Afacerea înseamnă comportament Comportamentul este o funcție a consecințelor sale O abordare foarte practică 2. Managementul prin bun-simț nu este management Bun-simț versus cunoștințe
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
inovațiilor în afaceri și pentru dezvoltarea creativității în general. Toți trebuie să fim la zi cu analiza comportamentală pe măsură ce aplicațiile sale schimbă lumea și, la rândul lor, sunt schimbate de lume. Utilizarea analizei comportamentale nu trebuie lăsată să devină un capriciu al afacerilor și, prin urmare, să fie supusă ciudățeniilor ce au afectat alte inițiative valoroase în afaceri care, așa cum au venit, la fel au și plecat. Folosirea analizei comportamentale numai pentru un timp și apoi abandonarea sa pentru o altă
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
acest fapt. Dacă firma X face ceva asociat cu îmbunătățirea, mulți directori nu au nevoie de mai multe informații pentru a încerca să folosească aceeași abordare în companiile lor. Una dintre cele mai mari probleme din domeniu este „goana după capricii”. Dacă firma X rezolvă o problemă, iar noi avem aceeași problemă, atunci hai să facem ce au făcut ei, fără prea multă analiză critică, mai ales în domeniul comportamentului uman. Al treilea motiv este acela că subiectul performanței umane a
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
Am învățat mult din experiențele lor, mai ales din cele ale lui Courtney Mills, Wilson Rourk, James Daniels, John Davis, Betty Loafman, Betty Shunk, Andy Morency, Ned Morse și Jerry Pounds. Aubrey C. Daniels Partea I Pericolele managementului tradițional 1. Capricii, fantezii și soluții Dacă managementul american, după toți acești ani de încercări, s-a înșelat amarnic în ceea ce privește managementul eficient? Dacă teoria managementului cea mai nouă și mai reputată este doar o altă soluție ușoară, menită să dea rezultate numai pe
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
computerizate care promit ceva „nou și mai bun” cam o dată la șase luni, tentația de a trece de la o soluție la alta - sau de a încerca mai multe deodată - este și mai mare. Pe măsură ce se estompează impactul temporar al fiecărui capriciu, nemaiproducând acel tip de schimbări așteptate și promise, mulți directori executivi renunță la vechea metodă și pleacă în căutarea noii teorii a managementului - care este foarte la modă. Odată cu trecerea anilor, abordări de tipul „analizei situaționale”, „Teoriei Z” a echipelor
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
bază, din când în când veți putea avea rezultate bune, dar nu veți obține rezultate maxime de la angajați în mod consecvent. Iar adoptarea unei abordări manageriale nesistematice, nu vă va permite să profitați nici de pe urma succeselor, nici a eșecurilor. Printre capriciile manageriale (pentru a numi câteva) care au zguduit peisajul afacerilor în ultimii ani se numără și următoarele: • echipele de control ale calității 1 - americanii au preluat abordarea cercurilor de calitate de la japonezi datorită progresului remarcabil înregistrat de aceștia în ce privește calitatea
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
schimbării la locul de muncă numai pentru că, de obicei, aceasta este însoțită de consecințe negative imediate. Realitatea este că schimbarea e naturală și aproape întotdeauna acceptată când generează ceva pozitiv pentru angajat. De la „propriul stil” la o procedură exactă Ca și cum capriciile managementului nu ar fi destul de periculoase, mulți manageri vorbesc cu mândrie despre propriul lor „stil managerial”. Ce companie poate avea succese pe termen lung dacă sutele de manageri ai săi au fiecare propriul stil managerial? Cum se poate ști dacă
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
aceasta el se apropie de criticii din generația lui, adversari (cu excepția lui Tudor Vianu) ai determinărilor riguroase. Respinge, în același timp, orice formă de impresionism, deoarece impresionismul ascunde o manifestare subiectivă și, lucru dovedit, subiectivismul poartă în pântecele lui arbitrariul, capriciul, labilitatea - păcatele capitale ale foiletonisticii. Cu un scepticism asemănător e primită și ideea criticii creatoare. Critica explică, reconstituie, judecă, se supune cu demnitate operei literare. Ea trebuie să poarte cu mândrie semnele acestei dependențe și să facă din umilința față de
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
femeiești), culpabilizarea (Faptul divers), cu fete care se pierd în tablouri, împlinindu-se în vis, dar și cu notația băiețoasă a prozelor cu mediu studențesc și „ceaiuri în gașcă”, umorul tandru și maliția bonomă dovedesc ceva mai mult decât simplul capriciu narativ al unei sensibilități poetice. SCRIERI: Lumină cât umbră, București, 1973; Spațiul de grație, București, 1976; Arcașii orbi, București, 1978; Crângul hipnotic, București, 1979; Vânzătorul de indulgențe, București, 1981; Șaizeci și nouă de poezii de dragoste, București, 1982; ed. București
CRASNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
comandamentelor extraliterare ale esteticii oficiale. Imaginând acțiuni inedite și eroi excepționali (Vasile Vodă), autorul face ca până și personajele negative să aibă o putere de seducție fascinantă, precum acel Iani Deli, bufon la Curtea lui Vasile Vodă, desprins parcă din Capriciile lui Goya. SCRIERI: Banchetul, București, 1967; Trinitate confidențială, București, 1968; Suplinitor, București, 1971; Șah etern, București, 1971; Războiul lui Vasile Vodă Cannano, București, 1978; Serdarul podinilor, București, 1982; Provincia sufletelor, București, 1985; Judele păstorilor, București, 1986. Repere bibliografice: Valeriu Cristea
BERBECARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285703_a_287032]
-
nu are nevoie decât de sine însuși; în somnul lui hibernal (tulburat printr-un act de magie, dar unul necugetat), el simbolizează increatul, virtualitatea pură, latența neprimejduită de vreo „concretizare” în ordinea fenomenală. Inexistentul, odată ieșit din condiția lui, suportă capriciile și rigorile ce apasă lumea viului; spiritul, deschis imprudent către materie, intră și se transformă în ea, devenind „perisabil”. Sinteza nu e, de această dată, dintre cele mai fericite - poate pentru că ea este complet inutilă, „superfluă”: melcul însuși, eroul acestei
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
caritate. Astfel, stipendiază, în țară și în străinătate, studenți merituoși. În 1920, întemeiază Editura Cultura Națională. Mai târziu, instituie Premiul „Techirghiol-Eforia”, primul laureat fiind Mircea Eliade. Îl sprijină pe doctorul N. Lupu în tipărirea ziarului „Aurora” (1921) și, dintr-un capriciu de magnat de presă, cumpără publicațiile „Lupta” și „Rampa”, fiind, la un moment dat, și proprietar al ziarelor „Adevărul” și „Dimineața”. Membru, din 1930, al Societății Autorilor Dramatici, pune la dispoziția lui N. Iorga fonduri pentru înființarea Teatrului Popular. În
BLANK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285759_a_287088]
-
era lipsit de făgăduieli. Dintre alte texte dramatice, Steaua, „fantezie dialogată”, nu s-a păstrat, iar La Rhapsodie des dieux, scrisă probabil tot în deceniul al treilea, dar tipărită abia în 1940, reformulează cu oarecare ingeniozități eposul homeric. E un capriciu în răspăr, mizând pe contrapunctul parodic, o nonșalantă erudiție susținând, cu sclipiri de spirit, amalgamul de replici și aluzii. B. demitizează cu un surâs subțire povestea, căreia încearcă să-i imprime și o dimensiune psihologică, punându-și eroii - Ulise și
BLANK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285759_a_287088]
-
știe de ce, pe o măsuță curioasă, într-o zi dispărută pentru totdeauna, acel 22 iulie 1905, în străfundurile Siberiei. Da, franțuzoaica mititică ce-și sărbătorea în ziua aceea cei doi anișori, copila ce-l privește pe fotograf și, dintr-un capriciu inconștient, își crispează degetele incredibil de mici de la picioare, permițându-mi astfel să mă strecor în ziua aceea, să-i simt atmosfera, timpul, culoarea...” Închideam ochii, atât de amețitor mi se părea misterul acelei prezențe copilărești. Copila aceea era... bunica
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de frunze și de flori, purtând în ea rodul unei întregi civilizații. Da, grefa aceasta era franceza. Și grație acestei ramuri înflorite în noi am pătruns, seara, în loja pregătită să primească perechea imperială la Comedia-Franceză. Am despăturat programul: Un capriciu de Musset, fragmente din Cidul, actul al treilea din Femeile savante. Pe atunci nu citisem nimic din toate acestea. O ușoară schimbare a timbrului vocii Charlottei ne-a permis să ghicim importanța acestor nume pentru locuitorii Atlantidei. S-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]