990 matches
-
ale unei gândiri limitate, muritoare și revoltate. Ele dovedesc, poate, ceva. Dar romancierii își dau aceste dovezi mai curând lor înșile decât celorlalți. Esențialul este că triumfă în concret și în aceasta stă măreția lor. Triumful acesta pe de-a-ntregul carnal le-a fost pregătit de o gândire ale cărei puteri abstracte au fost umilite. Când umilința e deplină, carnea dă dintr-o dată creației întreaga sa strălucire absurdă. Tocmai filosofii ironici sunt cei care creează opere pasionate. Orice gândire care renunță
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
eroul s-ar fi putut numi Schmidt sau Franz Kafka. Dar el se numește Joseph K... Nu e Kafka și totuși este el. Este europeanul mijlociu. Seamănă cu toata lumea. Dar este și entitatea K... constituind x-ul acestei ecuații carnale. De asemenea, când Kafka vrea să exprime absurdul, el se slujește de coerență. E cunoscută povestea nebunului care pescuia într-o cadă. Un medic care-și trata pacienții după o metodă proprie îl întreabă dacă peștele trage la undiță. Nebunul
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Londra. BURNS, J.M. (1978), Leadership, Harper & Row, New York. BYRD, C. (1940), Social Psychology, Appleton‑Century‑Crofts, New York. CALDER, B. (1977), „An attribution theory of leadership”, în B.H. STAW; G.R. SALANCIK (eds.), New Directions in Organizational Behavior, St. Clair Press, Chicago. CARNAL, C.A. (1990), Managing Change in Organizations, Prentice Hall, New York. CATTELL, R.B. (1963), „Quelques concepts nouveaux pour la mesure du commandement en termes de syntalité de groupe”, în C.G. BROWNE; T.S. COHN (eds.), Chefs et meneurs, PUF, Paris. CHALVIN, D.
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
primitive ale dorinței. Asemeni unei emanații halucinogene, textul confesiv este produsul ultim al experiențelor ce definesc unicitatea unui personaj în termenii explorărilor sale erotice. Eliberată de semantica severă al metaforelor aluzive, Anaïs Nin numește direct gesturile și fantasmele itinerariilor sale carnale. Frust și incisiv, limbajul se armonizează cu tensiunea înaltă a trăirii și expune nuanțele tari ale unei revoluții subiective. Nu doar jurnalul, ci și psihanaliza caută semnificații în materia densă a acestor întâmplări. Psihiatrul Allendy se implică în poveste printr-
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
puțin pregătiți de a Înțelege un paradox, puțin apți de a transgresa o cutumă sau spiritul tiranic al tradiției; sau legile esențiale ale ființei vii și sociale, precum cea a conservării - egoismul! - și cea a iubirii „antice” - cea familială sau carnală, căreia Iisus Îi adaugă o a treia - iubirea de aproapele. Propunând un nou adverb, absolut revoluționar, cel de „aproape”, noțiunea cea mai radicală, mai revoluționară a acestor „ultime” două milenii, noțiune neacceptată, adică nepusă În practică de popoarele europene - și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
valahe drept "miliardar în biblioteci", unul dintre "miliardarii" deja rarisimi în "era Arheopterix" din România de dincoace de anul 1989), cum, de pildă, și în cele privitoare la "erotismul barbian" (unde dincolo de cele trei "roți" / "trepte" ale cunoașterii / iubirii barbiene, carnală, intelectuală și celestă merge până la "dezvelirea" misterioasei "mirese", El Gahel, numele, prin anagramare, al iubitei Helga, conectându-se și în scandinavicul nume al Zeiței Infernului / Morții: "(H)Elga Hel" p. 369), ci și "luciditatea" unui patos relansându-se de fiecare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Renan, 1990, p. 8), Delavrancea îmbrățișează o atitudine pasională, mai degrabă a unui demiurg oratoric al Națiunii decât proprie chirurgului analitic al fenomenului național. Analogiile organiciste sunt încărcate cu maximă forță persuasivă atunci când sunt manipulate emoțional pentru a descrie rănile carnale pricinuite ființei naționale de actuala situație politică. V-am spus odinioară că munții Carpați sunt șira spinărei a poporului românesc. D'o parte și de alta se întind coastele aceleași ființe. Astăzi mai mult de cât ori când jumătate din
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cui vrea să-l asculte: A făcut-o intenționat, pe Dumnezeul meu. Odată cu motoreta a murit și el, mai mult decît s-ar putea crede. Mangotierul lui Raul De două decenii și jumătate, Ernestina și prietena ei Zenaida vindeau plăcere carnală unor bărbați mai ciudați. Zic mai ciudați pentru că sînt incapabili să obțină armonia oferită de iubirea a două ființe umane. Dar asta este treaba lor și faptul că banii înving pudoarea nu mai trebuie demonstrat. Banii exercită fascinații care dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
metafizici a non-acțiunii. A făptui nefăptuind (wu-wei) e stilul însuși al „eticii“ taoiste. Înțeleptul care nu intervine agresiv în ordinea lucrurilor și care produce efecte salutare prin simpla sa prezență imită metabolismul Principiului nemișcător, care însă mișcă totul. Și erotismul carnal poate fi, în perimetrul școlilor tantrice, „deturnat“, „salvat“, ca tehnică de obținere a extazului. Te poți elibera de corp nu doar suprimându-l, ci și epuizându-i toate posibilitățile, pe principiul „când ești căzut la pă mânt nu te poți
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
se vede treaba percepută astfel și de congenerii de sex opus, a „descărcat căruța“: acum sunt trei... iar cutia de Whiskas a trebuit dată de pomană pisicilor mai puțin favorizate de soartă. Acum nu mai acceptă decât mâncare naturală, evident carnală. Ceva a obligat-o să-și uite viața, dar să și-o amintească pe aceea a speciei, una de felul ei liberă. Mă gândesc la mine, acela artificializat nu de altcineva, precum pisicuța din poveste, dar de mine Însumi, devenire
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fost o excepție, încălcând curajoasă regula. Sau poate că mă-nșel. După doctrina lui Zamolxis, din carne se naște carnea, iar din spirit spiritul. Drept care, cine urmează această doctrină nu se manifestă pătimaș în amor; privită din perspectiva aceasta, voluptatea carnală întețește moartea. Catharsis Nu sunt mereu la fel de convins de acest nou tip de optimism pe care l-am împrumutat de la Aia. Oriunde e greu să mori, așa cum greu e și să trăiești, de altfel. Ceea ce este și mai greu, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
observ autenticitatea sentimentelor Aiei, mă întreb cum de-am putut să am - în tinerețe - o trăire atât de superficială. M-am purtat deșănțat, conducându-mă doar după instinctele cele mai animalice. Ars amatoria nu-i decât un manual al concupiscenței carnale. Numai acum, datorită locului în care mă aflu și a simțămintelor acestora, simple, dar esențiale, pe care le încerc cu o uimire crescândă, am înțeles importanța de a trăi fiecare experiență, mai cu seamă de iubire, în toată profunzimea ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de fericit la Roma? De ce gândurile frivole pe care le aveam atunci îmi scapă? Și de ce nu mai reușesc să găsesc nimic autentic în elegiile pe care le-am scris pentru iubitele mele romane? Nu mai am aproape deloc dorințe carnale. Rămân pur săptămâni în șir: atunci gândirea mea devine mai limpede și existența mea își recapătă sensul. Acum dorințele se identifică unor impulsuri spirituale. Sunt în perfectă sintonie cu Aia; trupurile noastre se întâlnesc și comunică singure, își vorbesc, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
dar restricțiile ce domneau în Urbe făceau cu neputință acest lucru. N-aș fi putut să găsesc nici un model, nici un izvor de inspirație acolo: femeile din Roma, în fond, din exces de mondenitate, percep iubirea ca pe o voluptate exclusiv carnală, lipsită de sentimentele profunde legate, de obicei, de spiritualizarea actului. În acest ținut barbar, în schimb, mi se pare că simt prezența unei dimensiuni noi. Aici să iubești înseamnă să și mori din iubire. Poate că asta a împins-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pierdem urmele și să trăim în pace. Lipsa sentimentelor Comentam împreună dialogul Symposion, urmărind cele spuse de Platon despre natura androgină a ființelor omenești. Aia susține că separarea lui Anthropos nu-i decât efectul aspirației lui narcisice care întreține erosul carnal. Ca să iubești, e necesară o lipsă: o entitate monosexuată care are nevoie de o alta pentru a se împlini. Numai această lipsă creează diferența și face să răsară iubirea. I se pare totul prea simplist: „Eu te pot iubi pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pe plac pe măsura numărului de caise pe care le-aș fi cules. Am făcut cum mi-a cerut și ea s-a lăsat pe spate și și-a ridicat din nou rochița. Am fost la fel de extaziat de cutremurul plăcerii carnale. M-a oripilat însă, în același timp, comportamentul ei de prostituată. Deși era la fel ca mine de naivă, prin infantilitatea pură, instinctiv ea găsise deja modalitatea de a cântări prețul iubirii: cerea un fruct pentru fiecare legănare spasmodică a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
evidențiază între modali¬tatea de trăire mistică tipică Orientului creștin, față de ceea ce se întâmplase în spațiul creștinismului apusean. Răsăritul înțelege actul mistic ca pe o unire totală și o completă absorbție a sinelui în Dumnezeu, Apusul cunoaște însă o mistică carnală, în care misticul este trupește unit cu Hristos, așa cum precizează Papademetriou. În spatele celor două orientării spirituale, umaniștii veacului XIV bizantin au văzut miza a două antropologii. Situația era destul de delicată din punctul de vedere al taberei palamite, pentru că se punea
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
acoperământ al inimii, care în tradiția bizantină semnifică partea cea mai adâncă a omului, centrul ființei sale. O asemenea interpretare este legitimată de Epistolele Apostolului Pavel, în care acesta vorbește de „omul psihic”, echivalând această sintagmă cu cea a „omului carnal”. Mintea, refuzând mișcarea ei conform naturii sale originare, neavând unde altundeva să se miște se îndreaptă către simțuri, simțurile atrăgând mintea neîncetat într-o rătăcire la suprafața lucrurilor sensibile. Maxim afirmă că în acest fel se originează plăcerea, ca mod
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
potrivnicul văzut și nevăzut. Dar și lumea dorește pace. Dar pacea lumii are alt conținut. Lumea vrea pace ca să aibă timp să se poată desfăta prin împlinirea poftelor, prin satisfacerea tuturor simțurilor (mâncare, băutură, fumat, dormit și lenevit), a plăcerilor carnale (desfrâu și tot felul de forme de păcătuire libertină și sodomică), ca să țină subjugate sufletele sub dominația fricii, terorii, crimei, minciunii, instituite ca autoritate legală. Apostolul Pavel zice: „Fiecare să-și stăpânească vasul (trupul) său, [...] și nu purtați atâta grijă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
păcatului, osândinduse mai rău fiecare suflet. Vine însă Legea iubirii dumnezeiești. „Mâncați Ființa Mea, materializată pentru voi în acest Trup fără de păcat al Hristosului Meu; crezând aceasta și mâncând veți putea deveni nu numai biruitori ai păcatului, ai tuturor nepuțințelor carnale, trupești, consecințele păcatului, dar veți fi nemuritori trupește, întorcându-vă la condiția din momentul creației și chiar deasupra acestei condiții, pentru că nu numai că nu veți mai muri, ci veți fi asemenea Mie: Dumnezei! Integrați fiecare, conștient, cu identitatea lui
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
spirit, coborându-l în rândul animalelor lipsite de rațiune, de conștiința responsabilității actelor în fața lui Dumnezeu, de conștiința valorii lui ca existență eternă. Lipsa de răspundere în fața lui Dumnezeu aduce consecințe îngrozitoare: aplecarea ființei mutilate spre lumea instinctelor și plăcerilor carnale pentru sine, trivialitate în vorbire, desconsiderare și ură față de ceilalți oameni și crimă pentru marea masă. Cât privește conducătorii societății îndobitocite până și de grija pântecului, plăcerea dominației asupra celor socotiți slugi și vite de muncă, bunul plac în aplicarea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ținut așa de mult, și sufletul, pe care l-am întunecat așa de tare, ni se aruncă în focul veșnic. Nu vă lăsați înșelați!, „Căci nu ne este nouă a ne lupta împotriva cărnii și a sângelui”! Bătălia împotriva plăcerilor carnale, lumești, trebuie câștigată înainte de a face noi pe mărturisitorii, căci bătălia în care ne-am angajat este „împotriva duhurilor răutății și a stăpânitorilor acestui veac”. În mintea noastră vrea să-și așeze satan tronul. Să înlocuiască Duhul lui Dumnezeu cu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
că nu numai divinitatea lui Cristos este invizibilă, dar chiar și însăși umanitatea sa pentru că ea după înviere a fost înălțată la o altă stare. Întruparea este o concesie făcută acelora care pot înțelege Cuvântul, Logo‑ sul, numai sub aspect carnal. Cuvântul nu s‑a ocupat mai puțin de trupuri ca de suflete; ochilor de carne le‑a arătat miracole extraordinare (...) dar totul a împlinit prin umanitatea ce și‑a asumat‑o pentru aceia care puteau să per‑ ceapă divinitatea numai
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
că nu numai divinitatea lui Cristos este invizibilă, dar chiar și însăși umanitatea sa pentru că ea după înviere a fost înălțată la o altă stare. Întruparea este o concesie făcută acelora care pot înțelege Cuvântul, Logo‑ sul, numai sub aspect carnal. Cuvântul nu s‑a ocupat mai puțin de trupuri ca de suflete; ochilor de carne le‑a arătat miracole extraordinare (...) dar totul a împlinit prin umanitatea ce și‑a asumat‑o pentru aceia care puteau să per‑ ceapă divinitatea numai
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
ei e alb, asemeni cu virgina zapada, norii, razele albe învăluie formele terestre) se finalizează în ataraxia duioșiei pe pământ, a plutirii onirice. Sublimarea senzualității printr-un eros platonician apropiat viziunilor lui Novalis, deși marcat la Eminescu de persistența conturului carnal, apropie viziunea reginei lunare de imaginea fugară a iubitei terestre, care fulgera visul poetului prin angelica ei umbră de argint. Sintagma extrem de frecventă în postumele investigate, aluzie la silueta serafului feminin, pe care, dupa Franz von Baader, îndrăgostitul o discerne
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]