2,246 matches
-
comunitar și garant al liniștii și propriilor venituri, este ctitor, coproprietar și stăpân al unor stabilimente liniștitoare pentru târgoveți, gen Hotelul, Biserica, Școala de Fete, Spitalul, Hipodromul, dar și Cazinoul, "mina de aur a stațiunii". În stațiune are loc, bineînțeles, Carnavalul, timp de nouă zile. În locul artificiilor se lansează zeci de mii de licurici: În ultima noapte sunt eliberați mai mulți decât în celelalte opt, la un loc. Un nor incandescent. Pentru asta, în urmă cu șapte ani, în Stațiune a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și grefierul s-au reîntrupat. Dovadă acest excepțional roman care alături de "Simion Liftnicul" (2001), și "Christina Domestica și Vânătorii de suflete" (2006) ar putea intra în competiție cu cărțile unor autori numiți Kadare, Saramago, U. Eco sau Vargas Llosa. Thanatos Carnaval Diplomat în 1974 al Facultății de Filologie, secția filologie engleză, Universitatea "Al. Ion Cuza" din Iași, optzecist ignorat de Radu G. Țeposu în a sa "Istorie tragică ...", elogiat de Liviu Petrescu și Mircea Nedelciu, precum și de Dan Silviu Boerescu, constănțeanul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și măscăricilor, pitoresc, truculent, cu mixturi de paremiologie și cruzime deochiată. Idiolect ce dă copia neretușată a pustiului sufletesc, a necurățeniilor și primitivismului condiției de fantoșe belicoase, ridicole, dezgustătoare, prinse în mâzga unor dispute de mortăciuni cu ifose. Mascaradă, bufonadă, carnaval al măștilor turpitudinii, toate acestea explică deșănțarea limbajului, abolirea comunicării în favoarea ritualului mecanic, al caraghioslâcului într-o multiformă tehnică a grotescului fizic și fiziologic, după cum arată și numele actorilor: Krispipin, Skakapin, Kangrenino, Mercebufonario ș.a.m.d. La polul opus se
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
un repertoriu de materie degradată, aflată parcă sub un blestem al descompunerii și putrefierii, textul înaintând printr-o acumulare de senzații dureroase, viscerale, sufocante. Zilele de vacanță petrecute în tabără de la Budila, dar mai ales episodul cu personajul Lulu la carnavalul de adio va declanșa criza lui Victor, care îl va marca pe viață, mai ales psihic. Mircea Cărtărescu a reușit să-și aproprieze o dicțiune inducând tensiune și stare de urgență chiar și în lungi digresiuni, talentul său special constând
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
naratorul își descrie trauma: "atunci m-am poticnit, în infinita mea transgresiune, de un idol barbar și mizer, de o icoană blasfematorie și stridentă,de un strigoi scălâmb numit Lulu". Era ultima noapte la Budila cu focul de tabără și carnavalul aferent. Lulu se costumase și se machiase ca o vampă cu minijupă, perucă blondă, pantofi cu toc și sâni de vată. Nimic scandalos până aici, într-un fel sau altul toți se travestiseră în ceva, lovitura de teatru urmează la
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Limba română”, „Săptămâna” ș.a., precum și la radio, unde a fost titularul rubricii „Cărți pentru eternitate” (1981-1985) și examinator în cadrul emisiunii-concurs „Cine știe câștigă”. A făcut regie de teatru (I. L. Caragiale, O noapte furtunoasă, Conul Leonida față cu reacțiunea, D-ale carnavalului ș.a., Mihail Sorbul, Ion, Tudor Mușatescu, Titanic Vals, cât și O soarea de poezie românească și spectacolul-coupé C.O.R.A., ambele pe texte proprii), regie de film TV, grafică de carte. În Hâncu~ba! (I-II, 2002) își adună publicistica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
este și cazul lui "a mărturisi" sau "a recunoaște", de exemplu, care implică faptul că vorbirea raportată constituie o greșeală: Sîmbăta trecută, comercianții au asistat la defilarea "clienților Tati". Pe Rue de la Paix, lumea era la ferestre ca pentru un carnaval întîrziat. Este adevărat, recunoaște unul dintre ei, amuzat, am asistat la apariția unei noi categorii de clienți [...]." Le Figaro, 2 aprilie 1997 Le Petit Robert (ediția din 1991) propune următoarea definiție pentru a "recunoaște": "a admite, a mărturisi comiterea unui
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
piatră (1966), Baladă pentru vechiul drum (1968), consacrat mănăstirii Curtea de Argeș și difuzat în ajunul ocupării Cehoslovaciei, la care se adaugă scenariul pentru filmul de animație Fetița cu chibrituri, după Andersen, premiat la festivalurile de la Teheran, Barcelona, Veneția, scenariul de avangardă Carnavalul (1972), realizat împreună cu cineastul Ion Truică, prin care deschide o cale nouă genului - și, mai ales, în calitate de comentator de film - cărțile Comedia burlescă (1967), Eroi, fantome, șoricei (1970). Poet suprarealist, prozator fantezist și tandru ironic, scenarist cu premii internaționale, comentator
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286196_a_287525]
-
fals se asocia frecvent sărbătorilor carnavalești, fie prin decapitarea, fie prin arderea marionetei care a jucat rolul de efigie. Un exemplu e oferit și de cătrei Gilbert Durand care vedea în această atitudine o trădare a sensului tragic al jertfei. Carnavalul are puterea să transforme un scenariu tragic într-o simplă farsă și povestea lui Abu Hasan (și ea un carnaval de întâmplări) pare a se situa undeva la interferența celor două modele culturale. Acea balcanizare a orientalismului, observată de Călinescu
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
exemplu e oferit și de cătrei Gilbert Durand care vedea în această atitudine o trădare a sensului tragic al jertfei. Carnavalul are puterea să transforme un scenariu tragic într-o simplă farsă și povestea lui Abu Hasan (și ea un carnaval de întâmplări) pare a se situa undeva la interferența celor două modele culturale. Acea balcanizare a orientalismului, observată de Călinescu, se verifică încă o dată prin această intersectare de arhetipuri. În mod aparent, ambii protagoniști ai textului caragialian sunt echilibrați, mulțumiți
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
românească a celei de-a doua jumătăți a secolului al XlX-lea se regăsește, în ceea ce are ea mai reprezentativ, în C.l. Așa sunt, de pildă, capodoperele lui I. L. Caragiale: O noapte furtunoasă (1879), O scrisoare pierdută (1884), D-ale carnavalului (1885). Făcând apel la umor, precum în O alegere la senat (1878) de I. Negruzzi, sau la comicul buf, ca în comediile lui Gh. Bengescu-Dabija O palmă la bal mascat (1871) și Cucoana Nastasia Hodoronc (1877) și în „cânticelele comice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
viața semenilor și a țării lor. Se regăsește și aici aceeași revoltă împotriva literaturii de inspirație personală, împotriva lirismului subiectiv: "Să lăsăm acum suspinele și dorurile personale, să neglijăm încondeierile cu cuvinte smălțuite și frazele de paradă, o recuzită de carnaval, meschină, neserioasă. Îndemnându-ne unii pe alții la chibzuire, la seriozitate, la cumințenie; să domolim învăpăierile lirismului desuet și frugal". Dorința aceasta de a subordona literatura unor concepții extraliterare, unei viziuni sociale este ilustrată constant în revistă și, fapt interesant
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
textul beneficiază de o coeziune aparte care-i împiedică dezmembrarea. Se conturează un tablou ezitant, în care imaginile se succed somnambulesc, "prin deșertul marilor tăceri eram trecător adormit". Nu lipsește nici de aici impresia de univers artificial "și după-un carnaval îmi tot punea pe față o mască de ghips Luna". Carnavalescul se conjugă aici cu tristețea, cu lipsa de elan vital, oarecum mult mai aproape de lirica lui Leonid Dimov, cu diferența că acolo există o anumită voluptate a jocului lingvistic
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
peisajului descris. Totul e convenție, totul are o plată, chiar și imaginația poetului. Strofa finală sugerează și ea modalitățile prin care se constituie lumea aceasta, textul tonegarian e unul care urmează regulile sau, mai bine zis, lipsa de reguli a carnavalului. Tehnica ambiguizării, cea a ermetismului voit apar și aici. Motivul păsărilor care marchează trecerea ireversibilă a timpului este aici înlocuit cu cel al arlechinilor, "migratori din constelații", bizarerie care strânge laolaltă în stilul suprarealismului o serie de imagini aparent ilogice
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și aici. Motivul păsărilor care marchează trecerea ireversibilă a timpului este aici înlocuit cu cel al arlechinilor, "migratori din constelații", bizarerie care strânge laolaltă în stilul suprarealismului o serie de imagini aparent ilogice. Viața ca și opera literară e un carnaval în care jocul cel mai important este cel al morții. Poate de aceea tema morții este cea care revine atât de obsedant la Tonegaru: "- Oh, arlechinii veneau în clanuri migratori din constelații/ spre valuri de sânge purtate în plesnet de
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
morții este cea care revine atât de obsedant la Tonegaru: "- Oh, arlechinii veneau în clanuri migratori din constelații/ spre valuri de sânge purtate în plesnet de bice/ de Austrul tulburător parfumat a smochin și a moarte/ scuturând din costume de carnaval kilograme de arșice". Descriptivul oniric poartă și în Luna hieratică pecetea lirismului tonegarian. E aceeași structură simetrică menită să închidă textul într-un fel de balon al viselor. Reveria înlocuiește treptat realitatea și granițele dintre cele două se reduc, într-
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a) reluarea frumoasei tradiții ce făcea cu ani În urmă faima stațiunii Sinaia, pentru plimbarile cu sănii trase de cai și schi jeling; b) organizarea de seri ale zăpezii, cu jocuri pe schiuri, manifestare ce se poate transforma Într-un carnaval al zăpezii; c) organizarea unor concursuri de sănii tractate de cai, ceea ce ar oferi o notă cu adevărat de zonă montană; d) amenajarea a cel puțin două patinoare artificiale - iluminate; e) amenajarea a cel puțin cinci popicării și a unei
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
timp opera a fost gata. Era toamnă lui 1841 și aducându și aminte de promisiunea lui Merelli, Verdi s-a dus să-l vadă și i-a spus că Nabucco a fost scris și ar putea fi reprezentat în perioada carnavalului. Merelli a replicat că era gata să-și țină promisiunea, dar că în același timp montarea nu era posibilă pentru stagiunea viitoare, deoarece repertoriul fusese deja stabilit și conținea nu mai puțin de trei noi opere ale unor compozitori reputați
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
mai înțelept a continuat Merelli să se aștepte până la primăvară, o perioadă pentru care nu avea nici un fel de aranjamente, asigurăndu-l pe Verdi că astfel va putea folosi interpreți de valoare. Verdi a refuzat categoric: ori opera se reprezintă la carnaval, ori ...niciodată! Avea motivele sale să ceară acest lucru, deoarece soliști atât de potriviți pentru opera lui, precum Strepponi și Ronconi, pe care ii știa ca având angajamente în perioada respectivă și pe care conta din plin, nu mai existau
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
o scenă corala de o asemenea măreție precum cea din Nabucco a fost salutată că ceva cu totul nou. Insistența cu care Verdi l-a presat pe Merelli pentru a prezenta opera Nabucco la Teatro alla Scală cu ocazia sezonului Carnavalului următor, desi existau deja planificate alte trei premiere, dovedește câtă importantă a acordat Verdi creației sale Nabucco. Soprana Giuseppina Strepponi, în rolul de mare anvergură al Abigailei, avea să cânte alături de marele bariton Giorgio Ranconi - interpretul lui Nabucco. Născută în
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
unei mai largi audiențe. Din aceste motiv el s-a decis să facă Teatrului La Fenice din Veneția o ofertă de a scrie o nouă opera. Primele discuții au început în primăvara anului 1843, premieră lucrării fiind programată pentru sfârșitul Carnavalului din 1844. Condițiile puse de Verdi erau foarte dificile (12000 de Lire), iar Teatro La Fenice a acceptat oferta fără prea mult entuziasm și a pus o singură condiție: cea mai importantă parte a lucrării să fie dedicată unei contraalto
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
mulții impresari italieni și străini care tânjeau în perioada anilor 1840 să monteze o operă compusă de Verdi era și Linari de la Teatro Pergola din Florența care i-a comandat Maestrului o lucrare care trebuia să fie reprezentată cu ocazia Carnavalului din 1847. Așa cum relatează Muzio, prietenul și confidentul lui Verdi, compozitorul avea la dispoziție trei variante: Macbeth, Die Rauber de Schiller (mai tarziu pusă pe muzica sub denumirea italiană I Masnadieri) și Die Ahntrau de Grillparzer. Opțiunea s-a bazat
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
purta titlul de I masnadieri. În același timp libretistul de casă al lui Verdi, Francesco Maria Piave, a fost angajat pentru a scrie libretul operei Macbeth Intențiile lui Verdi erau de a prezenta în premieră opera I masnadieri cu ocazia Carnavalului din anul 1847 de la Florența iar la Londra opera Macbeth, un an mai tarziu. Din nefericire nici un tenor de valoare nu era disponibil la Florența pentru a cânta rolul lui Carlo astfel că Verdi va decide să completeze partitura operei
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
criticii au simțit că Aroldo nu se compară cu Stiffelio, lipsindu-i sinceritatea, stilul mai coerent, expresivitatea și inspirația acesteia din urmă. După premieră, operă Aroldo avea să mai fie montată la Bologna, Torino, Trieste, Treviso și Verona. Cu ocazia Carnavalului din 1858 opera va fi reprezentată la Teatro La Fenice din Veneția, la Cremona, Parma, Florența și Romă. În anul 1859 opera Aroldo va fi montată în Malta, pentru că în următorii doi ani ea să fie reprezentată la Genova, Trieste
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Teatro Sân Carlo din Neapole l-a determinat pe Verdi să întrevadă finalizarea unui proiect al său mai vechi de a compune o operă după piesa lui William Shakespeare, Regele Lear. Opera ar fi urmat să fie reprezentată cu prilejul Carnavalului din 1858. Atunci cand însă s-a convins că libretul întocmit de Somma este inutilizabil, Verdi a decis să ia în considerație un libret care mai interesase și pe alți compozitori în perioada anterioară (Auber în 1833, Gabussi în 1841 și
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]