831 matches
-
care o cultură similară celei chinezești descoperă un nou continent spre răsărit, populat de un popor asemănător celui mayaș. Într-un cadru puternic ficționalizat, trilogia ridică problema unei istorii paralele în care nu europenii, ci chinezii ar fi descoperit America. Cartograful Qiro Anturasi, aflat în slujba prințului nalenyan Cyron, îi trimite pe cei doi nepoți ai săi - Keles și Jorim - să exploreze regiunile necunoscute ale lumii, pentru a realiza atlase geografie cât mai corecte. Keles călătorește spre vest, în ținuturile răvășite
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]
-
și descoperă un nou continent, populat de amentzutli. Rămas în capitala Nalenyrului, Moriande, Qiro imaginează un nou continent, Anturasixan, menit să fie refugiul nepoatei sale, Nirati. Aceasta este asasinată, iar spiritul ei se refugiază în Anturasixan, pe care Qiro - devenit cartograf Mistic - îl trece din imaginația sa în lumea reală. Qiro îi oferă Anturasixanul prințului Nelesquin, ca bază pentru invazia planificată de acesta în cele Nouă Principate, pe care vrea să le reunească sub conducerea sa. În Principate, tot mai multe
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]
-
Nelesquin - a cărui supraviețuire a fost facilitată de magie și de faptul că, înainte de a fi ucis, trupul, spiritul și sufletul său au fost separate pentru a nu permite anihilarea sa totală - revine la viață pe continentul Anturasixan, creat de cartograful mistic Qiro Anturasi, și invadează cele Nouă Principate. Cyrsa iese la lumină, își adună armatele și-l zdrobește definitiv pe rebel, reluându-și locul pe tron. Victoria este făcută posibilă de readucerea lumii la stadiul dinainte de distrugerea Virukadeenului, ceea ce permite
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]
-
Marea de Răsărit, în care se găsesc o serie de insule și arhipelaguri. Nordul și sudul extrem sunt mărginite de Munții de Gheață, care permit intrarea în lumea Cerurilor și a Iadurilor. În timpul Imperiului Viruk hărție au fost întocmite de cartografi sooth, iar compararea acestora cu cele realizate peste mii de ani de oameni indică faptul că lumea s-a extins. În vremea celor Nouă Principate, Nalenyrul își asigură supremația prin apelarea la serviciile Casei Anturasi, care cuprinde cartografi extrem de talentați
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]
-
întocmite de cartografi sooth, iar compararea acestora cu cele realizate peste mii de ani de oameni indică faptul că lumea s-a extins. În vremea celor Nouă Principate, Nalenyrul își asigură supremația prin apelarea la serviciile Casei Anturasi, care cuprinde cartografi extrem de talentați. Aceștia calculează latitudinea prin măsurarea umbrei la amiază față de Ecuator. Determinarea longitudinii a fost mult mai dificilă și arbitrară, mai ales pentru călătoriile pe mare, corecturile necesare devenind posibile odată cu folosirea ceasului dublu care comunica la distanță, realizat
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]
-
în sudul Deseirionului și are capitala la Moriande, Orașul Alb. Simbolul Principatului este Dragonul și, după lovitura de stat care a adus la putere dinastia Komyr, provincia a cunoscut un avânt economic deosebit facilitat de apelarea la serviciile Case de cartografi Anturasi. Capitala acestei provincii situate la sud de Nalenyr este Kelewan, Orașul Ilustrat, localitate care a fost capitala Imperiului. Având ca simbol Ursul, Principatul este condus de dinastia Telanyn. Acestea sunt situate în sud-vestul Erumvirinei și cuprinde Principatele: Ceriskoron, Gloysan
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]
-
orori. Primul centenco este legat de nașterea lunii negre, al doilea de o molimă cumplită care ucisese sute de mii de oameni, al treilea cu Războiul Ansatl, iar al patrulea cu evenimentele relatate în cadrul seriei. Acest continent este creat de cartograful Mistic Qiro Anturasi cu ajutorul puterilor magice pe care le-a dobândit. Conceput mai întâi dub forma unui teritoriu numit Kunjiqui, care se baza pe locurile imaginate de nepoata sa, Nirati, el a căpătat substanță în lumea reală odată cu asasinarea acesteia
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]
-
abilități deosebite găsesc esența lucrurilor și sunt capabile să le modifice forma până la atingerea unui nou echilibru, putând altera semnificativ realitatea. Orice om poate deveni Mistic, indiferent de arta în care se specializează (Cyrsa este curtezană Mistică, iar Qiro Anturasi cartograf Mistic). Când se înfruntă doi Mistici se desenează cercuri magice în jurul spadasinilor pentru ca magia dezlănțuită să nu se răspândească necontrolat în jur. Efectul magiei scăpate de sub control a fost extrem de evident în înfruntarea dintre armata Împărătesei Cyrsa și turasynzi, care
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]
-
Beijing, ca șef al consiliului de matematică și director al observatorului imperial chinez. Verbiest a devenit prieten apropiat al împăratului Kangxi, care a solicitat frecvent învățătura sa în geometrie, filosofie și muzică. Verbiest a lucrat de asemenea ca diplomat și cartograf, precum și ca translator. stăpânea latina, germana, olandeza, spaniola, ebraica și italiana. A scris mai mult de treizeci de cărți. În timpul anii 1670 a proiectat ceea ce unii pretind a fi primul vehicul autopropulsat vreodată - mai multe cerere acest lucru ca primul
Ferdinand Verbiest () [Corola-website/Science/331728_a_333057]
-
a tipărit în anul 1700 la Padova în limba greacă. Ea a apărut sub îngrijirea lui Hrisant Notara (Chrysantos Notaras), fiind dedicată domnului Țării Românești, Constantin Brâncoveanu. La scurt timp austriecii intră în posesia hărții și o pun la dispoziția cartografului Schierendorff care îi realizează o copie manuală, superioară originalului atât din punct de vedere artistic cât și cartografic, tipărită în 1707. Copia e compusă din 6 foi inegale care, împreună, formează un dreptunghi de 173 cm lungime și 80 cm
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
Harta a fost folosită apoi de Anton Maria Del Chiaro, fostul secretar al domnitorului Constantin Brâncoveanu, în a sa "„Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia”" apărută în 1718 la Veneția, în limba italiană. A fost citată de vestitul geograf și cartograf francez Jean-Baptiste Bourguignon d'Anville în lucrarea "„Memoire sur les peuples qui habitent aujourd'hui dans la Dace de Trajan”". Mai târziu, în anul 1869, s-a executat la București, în tipografia "„Saunder&co.”", o reproducere după ediția italiană a
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
era mai valoroasă dacă era mai recentă) - prin reproducere fotografică a apărut data reală: 1737. Ulterior, în anul 1928, P. P. Panaitescu a dscoperit o copie a hărții lui Cantemir, întocmită de J. B. d'Anville. Această copie, considerată de cartografi cea mai clară și mai fidelă, se găsește tot la Biblioteca Națională a Franței din Paris. Harta era căutată mai demult. Astfel în anul 1881, V. A. Urechia se întreba: "„ce muzeu sau bibliotecă fericită posedă acea prețioasă, din îndoite
Harta Moldovei - Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/332579_a_333908]
-
Kârligătura, Iasiorum, Orchei, Roman, Vaslui, Lupushnal, Bacovii, Tutova, Falcii, Putnae, Cohurlui, Ismaili, Budzak sive Bassarabier. Valoarea hărții a fost recunoscută pe plan internațional ca fiind opera de referință a tuturor geografilor vremii. Harta a fost citată de vestitul geograf și cartograf francez, ale cărui opere cartografice sunt considerate cele mai bune din secolul al XVIII-lea, Jean-Baptiste Bourguignon d'Anville, în lucrarea "„Memoire sur les peuples qui habitent aujourd'hui dans la Dace de Trajan”" Tot el, în anul 1771, a
Harta Moldovei - Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/332579_a_333908]
-
coincis cu ultima perioadă glaciară din emisfera nordică și că orice parte a ei a fost lipsită de gheață înainte de anul 9.600 î.e.n. (aprox. acum 11600 ani). Hapgood a examinat, de asemenea, o hartă din 1531 a matematicianului și cartografului francez Oronce Finé (alias "Oronteus Finaeus"). În "Maps of the Ancient Șea Kings", el a reprodus scrisori pe care afirma că le-ar fi primit de la șeful unei unități cartografice al U.S. Air Force staționate la Westover AFB în 1961. Autorii
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
(n. 17 noiembrie 1844, Curtea de Argeș - d. 13 aprilie 1893, Pitești) a fost un astronom, geodez, cartograf și ofițer al Armatei Române. A fost primul astronom român din Principatele Unite și cel care a înființat în anul 1875 observatorul astronomic de la Iași, considerat a fi primul observator astronomic din România, precum și pe cel de la București, în anul
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
și alți ofițeri, sub conducerea lui Constantin Barozzi, pentru întocmirea lucrării de mari proporții, care a fost prima „"Hartă a Regatului României"”, numită și „"Harta celor trei Constantini"” (Constantin Barozzi, coordonatorul lucrării, Constantin Căpităneanu, astronom și geodez și Constantin Brătianu, cartograf). Partea care îi revine lui Constantin Căpităneanu este cea legată de astronomie, el fiind cel care a determinat coordonatele punctelor principale de triangulație pentru zona Moldovei și Dobrogei, deși avea la dispoziție mijloace materiale și aparatură științifică deosebit de modeste. Împreună cu
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
monument sub forma unui stâlp de piatră de circa 1 m înălțime pe care era gravat textul „Aici zace trupul lui Richard al III-lea, odinioară rege al Angliei” Stâlpul se mai vedea în 1612 dar în 1844 dispăruse total. Cartograful și anticarul scria în "Historie of Great Britaine" (1611) că tradiția locală susține că trupul lui Richard a fost „purtat din oraș și aruncat cu dispreț peste capătul podului Bow, care trece peste un braț al râului Soar în vestul
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
(în latină Maginus) (13 iunie 1555 - 11 februarie 1617) a fost un astronom, astrolog, cartograf și matematician italian. S-a născut la Padova și a absolvit studii de filosofie la Bologna în 1579. Tatăl său era Pasquale Magini, un cetățean al Padovei. Dedicându-se el-însuși studierii astronomiei, a scris în 1582 lucrarea "Ephemerides motuum coelestium
Giovanni Antonio Magini () [Corola-website/Science/336678_a_338007]
-
sferei și aplicațiile trigonometriei, pentru care a inventat metode de calcul. A cercetat problema oglinzilor și a publicat studii despre teoria oglinzilor sferice concave. De asemenea, el a publicat un comentariu asupra lucrării "Geographia" (Köln, 1596) a lui Ptolemeu. În calitate de cartograf, activitatea sa de o viață a fost pregătirea lucrării "Italia" sau "Atlante geografico d'Italia" (Atlasul geografic al Italiei), tipărit postum de fiul lui Magini în 1620. Acesta urmărea să includă hărți ale fiecărei regiuni italiene cu nomenclatura exactă și
Giovanni Antonio Magini () [Corola-website/Science/336678_a_338007]
-
Michael Florent van Langren (botezat la 27 aprilie 1598, Amsterdam - mai 1675, Bruxelles) a fost un astronom și cartograf olandez. Numele său latinizat este Langrenus. a fost cel mai tânăr membru al unei familii de cartografi olandezi. Bunicul său, Jacob Floris van Langren, s-a născut în Gelderland, dar s-a mutat la Țările de Jos de Sud și
Michael van Langren () [Corola-website/Science/336679_a_338008]
-
Michael Florent van Langren (botezat la 27 aprilie 1598, Amsterdam - mai 1675, Bruxelles) a fost un astronom și cartograf olandez. Numele său latinizat este Langrenus. a fost cel mai tânăr membru al unei familii de cartografi olandezi. Bunicul său, Jacob Floris van Langren, s-a născut în Gelderland, dar s-a mutat la Țările de Jos de Sud și, mai târziu, la Amsterdam, unde s-au născut fiii săi, Arnoldus și Henricus. În mod neobișnuit, fiecare
Michael van Langren () [Corola-website/Science/336679_a_338008]
-
1609. El a primit titlul de „Sphérographe de leurs Altesses” și i s-a acordat o subvenție de 300 de livre pentru a acoperi cheltuielile determinate de mutarea lui. nu a avut parte de o educație universitară. El a devenit cartograf și inginer. A lucrat pe postul de matematician și cosmograf regal al suveranului Filip al IV-lea al Spaniei și a fost ajutat în munca sa de către înaltul patronaj al Infantei Isabella Clara Eugenia a Spaniei. Printre contribuțiile sale au
Michael van Langren () [Corola-website/Science/336679_a_338008]
-
insule și insulițe indoneziene, mare parte din ele apărute în urma dinamicei activități vulcanice, se distinge Insula Krakatoa, sau Krakatau în indoneziană. Situată în Strâmtoarea Sondelor, insula a fost descoperită în anul 1611 de către Lucas Janszoo Waghenaer, un explorator, ofițer și cartograf olandez. Indonezia are și în prezent peste 130 de vulcani încă activi, mai mulți decât orice altă țară, majoritatea acestora fiind situați de-a lungul celor mai mari insule indoneziene, Sumatra și Java. Cele două insule fiind separate de Strâmtoarea
Erupția vulcanului Krakatau din 1883 () [Corola-website/Science/336901_a_338230]
-
Republicii; în particular, pe perioada care a urmat Revoluției Franceze. Anterior acesteia, statele nu erau în general bazate pe concepte unificatoare actuale cum ar fi națiunea, limba sau etnia, loialitatea fiind îndreptată mai ales spre familie, oraș și biserică. Marele cartograf Muhammad al-Idrisi considera în 1154 Dubrovnikul ca parte a Croației ("Grwasiah") și îl menționează ca fiind ultimul oraș croat de coastă în cartea sa "Nuzhat al-Mushataq fi ikhtiraq al-afaq" (Bucurie celor ce vor să navigheze prin lume). Republica Ragusa a
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
zile explorând insula înainte de a se întoarce în Irlanda. Cu toate că nu există dovezi istorice ale călătoriei Sfântului Brendan, legenda a devenit atât de cunoscută în epoca medievală încât Insula Sfântului Brendan a fost trecută pe multe hărți ale Oceanului Atlantic. Primii cartografi au situat insula în apropiere de Irlanda, dar în anii următori a fost mutată spre coasta Africii de Nord, Insulelor Canare și, în final, Insulele Azore. Marinarii au susținut adesea că au surprins sclipiri trecătoare ale insulei în timpul Epocii Descoperirilor și
Șase locuri faimoase care nu au existat - DEZVĂLUIRI din istorie () [Corola-website/Journalistic/105203_a_106495]