4,513 matches
-
era în mașină, cu Bogdan. Nu coborâseră. Îl așteptau pe polițist. Când l-au văzut că se apropie, deschiseră ușa și înaintară câțiva pași. -Șșșșt, zise aceasta, ducând mâna la buze. Să nu tulburăm clipele acelei femei! Pe fundalul unei cascade superbe, Ilona îngenunchease într-un tablou blestemat. Stătea acolo, în pârâul cu pietre grele și plângea. Se înserase bine iar umbrele stejarilor dansau tiranic, la lumina lunii, peste trupul ei, iar și iar, întinzându-i o plasă de răcoare. Era
PROMISIUNEA DE JOI (XIV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363352_a_364681]
-
traversează câmpia și se varsă în fluviul Dunărea. În Defileul Jiului șoseaua este străjuită de o parte de pereții stâncoși, iar de cealaltă de valea adâncă a râului ale cărui ape se rostogolesc zgomotos peste pintenii de piatră în mici cascade. Verdele brazilor, cenușiul stâncilor, licărul apei și adierea vântului cu pletele-i mătăsoase te cuprind în vraja munților. Alături numeroase tuneluri ale căii ferate străpung muntele. Când munții eliberează valea din strânsoarea lor ești întâmpinat de sfântul locaș de cult
UN PLAI DE VIS DIN NORDUL OLTENIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363388_a_364717]
-
Nichita Stănescu, aceea care pune, desfășoară și rezolvă dialectica real-imaginar» (DL, 197). Tema increatului apare în 11 elegii «complex și obsesiv»; «descrierea increatului debutează mitologic, personificat», în Elegia întâi, închinată lui Dedal/dedalizilor-artiști; «ceea ce ni se oferă e doar o cascadă de atribute, care configurează un comportament mitic, care sunt nu numai o dată contradictorii, definind o realitate antinomică (El este înlăuntrul - desăvârșit, /și, /deși fără margini, e profund/limitat. Dar de văzut nu se vede.); în fond increatul e potențialitate plină
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
Doamna Olimpia Sava este un talent înăscut și scrie pentru copii versuri care să fie primite cu bucurie nu numai de aceștia dar și de cei maturi, rupându-i parcă din lumea șabloanelor, din viața efervescentă a societății cu tumultul cascadelor pe drumul destinului. Citind acest volum te oprești o clipă din acea „alergătură” ca un perpetum mobile și să vrei parcă să oprești timpul în loc, să-ți „arunci” pentru câteva clipe gândurile în propriul tău trecut, să te lași pradă
SIMFONIA NATURII ŞI FARMECUL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362286_a_363615]
-
și ne-am exprimat gândurile acelui moment, dar și regretul că trebuie să plecăm. Ne-am îmbrățișat, ne-am sărutat și ne-am strâns mâinile cu forța prieteniei ce ne legase în acele zile minunate petrecute împreună pe meleagurile bucovinene. Cascadele de râs și muzică ne-au însoțit până am intrat pe holul clădirii în care aveam camera. La scară ne-a oprit Gabriela Maxim. Ne pregătise pachete cu mâncare pentru drum. Ne-am luat un rămas bun deosebit de călduros, după ce
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]
-
loc anume. Vă citesc pe față nedumerirea, dar aveți încredere în mine! A doua zi, principele Mihai, călăuzit de căpitanul Preda, porni la drum către sălbăticia munților. Înaintară pe o vale îngustă pe firul unui râu care se revărsa în cascade tumultoase ce tulbura liniștea munților. În anumite zone descălecară și ținând armăsarii de căpăstru se strecurară pe lângă pereții abrupți, pe deasupra abisurilor ce se deschid amețitoare sub picioarele lor. Principele își urmă cu grijă căpitanul, un bun cunoscător al acestor locuri
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
ce se deschid amețitoare sub picioarele lor. Principele își urmă cu grijă căpitanul, un bun cunoscător al acestor locuri neprietenoase. Ajunseră în dreptul unor abrupți stâncoși unde își legară caii de niște pinteni de piatră, în apropierea apelor înspumate ale unei cascade ce domina înălțimile cu vuietul său. Principele se opri fascinat. - Așa ceva n-am văzut până acum! - exclamă fermecat de priveliște. - Măria Ta nu cunoaște frumusețile acestor meleaguri! De acum încolo nici un colțișor din acest rai nu-ți va fi străin
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
va dăinui ca o frumoasă amintire în memoria ta. Însă scopul acestei călătorii este vizita la un pustnic în carne și oase. - Doar n-o să apară așa deodată ca un înger pe vârful unei stânci sau din apele învolburate ale cascadei!? - Se află într-o grotă. Urmează-mă cu încredere! Preda pășește către șuvoiul de apă care se revarsă de pe culme. Parcă vrea să se arunce în vâltoarea lui. Dar spre uimirea tânărului, căpitanul își continuă drumul pe lângă peretele abrupt și
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
mângâie pletele. De după colțul unei stânci privirea îi întâlni o grotă în spatele căreia se înalță masivul muntos cu pereții săi abrupți. De partea cealaltă, pe unde urcaseră, se deschid prăpăstiile adânci și amețitoare. Singura cale de acces este potecuța pe sub cascadă și acei pinteni din piatră pe care se cățăraseră. Un norișor coboară agale de pe culme și poposește în dreptul grotei. De acolo apare o formă umană cu pletele și barba complet albe, ochii ageri, dar afundați undeva în adâncul feței, trupul
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
la fiecare pas! Aveți grijă de poporul vostru! Domnul să vă aibă în paza Sa! Cu un ultim bun rămas, căpitanul Preda și principele Valdescu făcură cale întoarsă. La coborâre era mai dificil, dar cu chiu, cu vai, ajunseră la cascadă. Sub torentul de apă Mihai se opri din nou câteva clipe. Ca din pământ se porni un huruit și muntele se zgâlțâi. Mihai încremeni. Preda îl prinde de braț și-l smucește de sub cascadă. Se declanșă o avalanșă de pietre
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
cu chiu, cu vai, ajunseră la cascadă. Sub torentul de apă Mihai se opri din nou câteva clipe. Ca din pământ se porni un huruit și muntele se zgâlțâi. Mihai încremeni. Preda îl prinde de braț și-l smucește de sub cascadă. Se declanșă o avalanșă de pietre chiar prin fața lor. Deodată aud o huruitură asurzitoare și o stâncă imensă se prăbușește în cascadă. Valea vuiește în ecouri, brazii par că vor să se smulgă din rădăcini. După scurt timp muntele se
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
porni un huruit și muntele se zgâlțâi. Mihai încremeni. Preda îl prinde de braț și-l smucește de sub cascadă. Se declanșă o avalanșă de pietre chiar prin fața lor. Deodată aud o huruitură asurzitoare și o stâncă imensă se prăbușește în cascadă. Valea vuiește în ecouri, brazii par că vor să se smulgă din rădăcini. După scurt timp muntele se pironi locului. - Ce-a fost asta? - Un cutremur... Pustnicul a intuit fenomenul și ne-a gonit în grabă de acolo... Dar grota
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
par că vor să se smulgă din rădăcini. După scurt timp muntele se pironi locului. - Ce-a fost asta? - Un cutremur... Pustnicul a intuit fenomenul și ne-a gonit în grabă de acolo... Dar grota l-a ferit. Drumul pe sub cascadă a fost blocat definitiv și nimeni nu va mai ajunge la el. Poate peste sute de ani apele vor căpăta alt curs sau vor deschide altă cărare. Doar corbii și vulturii îi vor simți prezența... Dumnezeu să-l aibă în
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
prezența... Dumnezeu să-l aibă în pace! Cu aceste ultime cuvinte Preda încheie pentru totdeauna discuția despre pustnic și locașul secret devenit locul său de veci. Străbătură valea îngustă, sărind peste cioturi, trunchiuri răsturnate de vijelie, pinteni de stâncă, mici cascade, până ajunseră la poalele muntelui. Se afundară pe cărăruie în pădure, iar după un timp ajunseră la lizieră, de unde zăriră conacul care-i găzduia. A doua zi, Mihai Valdescu trimise o solie către ținutul Dunărenilor, principelui Vlad. Peste câteva zile
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
ne trimite la o stare de spirit, liniște, provocare, admirație, nostalgie, neliniște, furtună lăuntrică, scenografie, artificiu, inocență". Admirația pentru pânzele sale i-au smuls scriitoarei Doinei Uricariu cuvinte de caldă apreciere considerând că sunt: "tablouri luminoase, vitale, cu tușe în cascade, ecouri și vârtejuri, precum Van Gogh"... „pânzele artistului sunt remarcabile prin învălmașeala culorilor clamând ascensiunea, levitația, cresterea spirituală și paradisul." Mi-am luat rămas bun de la tablouri și de la creatorul lor cu gând să mai revin și cu satisfacția că
„CEASUL DE TAINĂ” AL PICTORULUI MIHAI TEODOR OLTEANU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362453_a_363782]
-
lirică, cerul poetic se deschide într-o revărsare de picuri de mir, lacrimi de cer, binecuvântări de la Dumnezeu îmbrățișări de copil, mângâieri de mamă, toate dorurile strânse în cununi de mărgăritare, amintiri dragi rămase intacte pe retină, care țâșnesc în cascade și răcoresc pământul sufletesc al cititorului. Pentru că nu se poate să nu faci conexiuni spirituale între versurile Georgetei Resteman și propriile tale amintiri. Și într-aceasta constă adevărata valoare a liricii sale, pentru că este universal valabilă și-n ea se
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
TEMPUS... (POEME) Autor: Aurel M. Buricea Publicat în: Ediția nr. 2352 din 09 iunie 2017 Toate Articolele Autorului ELEGIE iubito , e-o toamnă păgână ascult-o cum ofteaza-n amurg când norii din verde se-aduna și-n sufletul meu cascade curg iar timpul e-o rana deschisă sângera noaptea cuvântul meu mi-e viața un munte de clisă pe care acum îl urc din greu cad frunzele litere moarte sonetul e veșted în carte mâna ce scrie o să cadă ochii
ET FUGIT IRREPARABILE TEMPUS... (POEME) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361069_a_362398]
-
creezi din fragmente pe care să le împrăștii prin tine, să mă poți simți cu fiecare părticică a corpului și să fiu prezent în toate trăirile tale, pe când eu, eu, corupătorul de copile, te-am adunat din visele mele, din cascadele de râs ce se tăvăleau pe văile pline de iarbă verde, cu miros din trupul tău și din părul despletit, lăsat să-ți acopere fața și genele lungi, ce-ți ascundeau crâmpeiele de cer, să nu le văd strălucirea de
CHEAMĂ-MĂ, IUBITO! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361119_a_362448]
-
Acasă > Manuscris > Scriitori > ALBE GÂNDURI Autor: Elenă Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 291 din 18 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului O cascadă de albe gânduri se revarsă peste pajiștea visului potolindu-mi setea de veșnicie lacrimile muiate în albastrul nopții mi se zvânta la soarele iubirii... doar tu și eu, ne legănam în pași nebuni de vals exersând dânsul fericirii. adesea, ne
ALBE GÂNDURI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361126_a_362455]
-
acuarelă, accent de tempera și tușul prin care culorile trăiesc intens. Precum fluturii albaștri treci prin axiomele mele, dacă Timpul s-ar opri pe genele tale, clădirile din Veneția ar avea sens! îmi spui. Închide ochii și simte dorința-n cascadă ce curge-n grădina misterelor, ascultă vocea gânditoare a ploii, mesagerul ce-ți poartă pașii spre paradisul vieții. - Nu intra în Palatul Sunetelor închise în Neant! Acolo, vioara departe își duce lacrima cântecului de lebădă sau o poveste de bun-rămas
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > POEM INDECENT Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 238 din 26 august 2011 Toate Articolele Autorului Poem indecent În negre cascade mi se rostogolește părul pe umeri el, îmi mângâie fruntea și ochii și gura hei, nu e măr îi strig când își înfinge dinții în bărbia mea! dar el râde flămând îi simt limba alunecând pe văile albe ale gâtului
POEM INDECENT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360787_a_362116]
-
vârful capului, de ți-e mai mare dragul să-i privești. În aer, răcoare și un dulce miros de fâneață. O mierlă râde în frunziș, apoi zboară fâlfâind din aripi. De departe se aude vuietul apelor Râului Doamnei și zgomotul cascadei de la moara primarului, apa vijelioasă învârte apoi paletele turbinei de la centrala electrică a industriașului tăbăcar Ghiță Ardei. Din dinamul ei pleacă, prin cabluri agățate pe stâlpi de lemn, curentul electric în satul ce a fost cândva al Basarabilor, devenit acum
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
creației din propria-i poezie. Lucrează tenhic și direct „pe curat”, fără ciorne și transpirația muncii sisifice dispare când citești sonetele sale: totul este în ordine, așa, Născut și nu Făcut! Parcă o curgere de idei lirice a căzut în cascade peste acoperișul turnului său de fildeș ... Și poeții plâng, și poeții au boli, și mor biologic.Tot acest destrămat covor zburător este aruncat de Theodor Răpan peste umerii Iubirii colosale. Vis și corbi ciugulitori, nemărăginiri, magnolii, palate de cleștar și
ULTIMUL „CRESCĂTOR” DE INOROGI ÎN REZERVAŢIA SONETULUI de MELANIA CUC în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364113_a_365442]
-
bâta și câinii după el, urcând agale și oprindu-se din când în când. De câte ori nu l-a pomenit pe Tudor Cristache, omul care îi astâmpăra foamea! Își mângâie cu privirea costumul, apoi sfâșie de alte câteva ori coama dealului. Cascada adunase frunze ruginii și părea cufundată în nemișcare. Păstrase același ritm, spuma ochiului din vale era ca o mireasă tomnatică, ușor melancolică. Și pe Ilona acel loc o legăna între prezent și trecut. Știa că a stat acolo, pe piatră
PROMISIUNEA DE JOI (XX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364153_a_365482]
-
câteodată dor de copertele cu miros melancolic de viață intrinsecă. Alte ori, doar privirea lor ne amintește căderea dinastiilor cerești. Cu frecvența caracteristică lemnului, vocea cititorului obosit se aude prin literele ascunse cu grijă în flacăra cu care arde hârtia. CASCADA Am primit o etichetă oarbă cu o seară înainte de a vedea cascada. Apoi apa și zgomotul ei au prăvălit coletul în pacea dintre doi mesageri: acela de acasă și celălalt, de peste mări și oceane. Nu ne puteam auzi dar
CRATIME (2) de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364240_a_365569]