1,072 matches
-
doi se retraseră grabnic, iar Kent se apropie. Corl îl recunoscu - era bipedul care pusese mâna pe armă, în dimineața aceea. După ce-l privi o clipă, își îndrepta atenția asupra castronului. Perii de pe urechi identificară prezenta amețitoare a idului în castron. Era o emanație slabă, atât de slabă, încât nici n-ar fi simțit-o dacă nu s-ar fi concentrat. Și apoi, idul se afla într-o suspensie ce-l făcea aproape necomestibil. Totuși, vibrația era destul de puternică pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ar fi simțit-o dacă nu s-ar fi concentrat. Și apoi, idul se afla într-o suspensie ce-l făcea aproape necomestibil. Totuși, vibrația era destul de puternică pentru a-l face pe Corl să înțeleagă de ce-i ofereau oamenii castronul. Corl se ridică, mârâind, apucă vasul cu ventuzele de la marginea unuia dintre tentaculele sale și aruncă zeama în obrazul lui Kent, care se dădu înapoi cu un urlet. Corl azvârli cât colo castronul și-și petrecu un alt tentacul pe după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Corl să înțeleagă de ce-i ofereau oamenii castronul. Corl se ridică, mârâind, apucă vasul cu ventuzele de la marginea unuia dintre tentaculele sale și aruncă zeama în obrazul lui Kent, care se dădu înapoi cu un urlet. Corl azvârli cât colo castronul și-și petrecu un alt tentacul pe după mijlocul omului care urla. Nu-i păsa de arma atârnată la brâul acestuia. Dar după ce-l azvârli pe Kent într-un colț, își dădu seama, înciudat, că ar fi fost mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
teroare pe care anticipam c-o voi trăi În America. La prima vizită. Am avut o intuiție. — Toată experiența dumneavoastră În America a fost așa? — Nu toată. Dar aproape. Cu mult zgomot În bucătărie, Margotte deschidea cutii de conserve, scotea castroane, trântea lada de gheață, zornăia vesela. Roboteala lui Margotte era În continuă transmisiune. — Aș putea lua trenul până la New York, spuse Lal. — Margotte nu știe să conducă. Ce-o să faceți cu mașina? — O, fir-ar să fie! Mașina! Mașinării nenorocite! — Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fusese niciodată atins. Cel din care el Însuși, zgâriind cu unghiile țărâna, Împingând cadavrele, ieșise sufocat de sânge și de care se depărtase târându-se pe burtă. Așa că o asemenea preocupare era de așteptat. Acum Margotte tăia ceapă Într-un castron. Ceva de mâncare. Viața În celulele ca niște picături luminate Își continua manifestările. Sărmanul Ussher În acel avion pe aeroportul din Cincinnati. Sammler Îi simțea lipsa și recunoștea că se mutase cu Margotte În apartament pentru că Îi permitea să păstreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ilustrare a tuturor defectelor tale, una dintre tipicele nerozii de Înaltă clasă de ale lui Mick Matsoukis. Ieșită din fire, Margaret și-a ridicat mâinile și le-a lăsat să cadă pe brațele scaunului Împletit din ratan, un soi de castron ori o nucă de cocos tăiată pe jumătate, golită și Înclinată astfel Încât nu-i Îngăduia nici să stea ca lumea și nici să se Întindă, iar picioarele abia Îi atingeau podeaua. Nu mai fusese niciodată atât de tulburată ca acum
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și m-am rătăcit. Dar nu, oricât de optimistă Încerca să fie, știa că dispăruse și că ea era de vină. Orașul ăsta o Înfrângea. și-a plimbat privirile de jur Împrejur, prin camera sărac mobilată. Mai erau două scaune castron din Împletitură de ratan și un altul, de mai mici dimensiuni, pe care stătea Mick. Sub corpul lui masiv, părea un scăunel de copil. Nu se vedea nici masă, nici dulap, nimic unde s-ar fi putut aranja feluritele obiecte
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Știe, se întristează François. Între ei, la masă, rusul își ia, nevăzut, locul, mâncând dul ceață și degustând vinuri. Numai copilul, ocupat să urmă rească un balaur imaginar printre trandafiri, nu-l vede, nu-l simte cum întinde mâna spre castronul cu cireșe, cum își strecoară degetele printre cele ale lui Dominique, cum îi atinge, ca din întâmplare, ceafa, cum depune un sâmbure pe marginea unei farfurii inexistente. — Am să-ți dau un borcan de șerbet pentru Isabelle. Vo cea ei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Are șaizeci și șapte la suta hidrocarbonați, din care zaharurile reprezintă mai puțin de unu la sută. Și nu conține sare deloc. Bănuiesc că de-aia n-are nici un gust, conchise el, punându-și o porție de Shredded Wheat în castron și turnînd peste ea lapte semidegresat. Era oră nouă dimineață, într-o duminică din vara anului 1997. Adrian și Eleanor Ludlow stăteau în livingul vilei lor, îmbrăcați în halat. Era o încăpere spațioasa, confortabilă, cu tavanul scund, cu o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
pregătit de un drum lung. La picioarele sale era așezată o valijoară neagră, care părea extrem de grea. Mașa se aștepta să-l vadă mahmur, după ce dăduse pe gât atâta horilcă. Ba chiar se gândise să-i scoată din beci un castron de moare de varză, amestecată cu cea de mere acre. Rețeta aceasta o știa de la babulea și, de fiecare dată când Onisei bolea după o noapte de beție, Îi punea la căpătâi o Întreagă oală. Moarea Însă trebuia și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
apucă transpirația. Veselia nevestei nu prevestea nimic bun. „Vasăzică așa, Îi spuse ea, cineva mă va vinde?“ „E vorba de mine, nu de dumneata“, răspundea Ippolit. „Dar de consoartă ce spui?“, Întrebă ea. Și În tot acest timp trecea cu castronul de la musafir la musafir, ajutându-i să vomeze. După ce oaspeții Își deșertară stomacurile, nevasta Îi așeză la masă cum stătuseră și În depozit. Ippolit stătea la mijloc, având de o parte și de alta câte doisprezece tovarăși ce așteptau acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și în armonia relațiilor de oameni sub arme și nu de oameni ai armelor. Stăteam la o familie de țărani, Tudor, cu o mulțime de copii. El pe front, nevasta bolnavă. Tăiau câte un porumbel și făceau zeamă lungă, un castron, din care se mânca cu linguri de lemn. Mâncau săracii sărăcie. La 23 august, când s-a rupt frontul și au intrat rușii în țară, toată greutatea apărării rămăsese pe noi. Trebuia să atacăm nemții care se retrăgeau pe șosele
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
în cană. Silvia ia cana de pe noptieră, pune compotul în timp ce Lupaș o urmărește atent cu urechile ciulite. —Ai vrea și tu? îl mângâie Elena. I-o fi foame. Cum să-i fie, că a mâncat până a mai rămas în castronul lui. Îi mai cumperi de la magazin, mâncare specială pentru câini? Îi cumpăr. Acum și Alexandru se îngrijește, de când te-ai îmbolnăvit tu și văd că ține la el foarte mult. —Ai văzut, mamă, cât s-a împotrivit la început. — Probabil
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Nu! Stau lângă tine. Îmi place să fiu cu tine. Hai, că te ajut și eu. —Du-te mă, istețule, vrei să te murdărești pe mâini? Nu le poți înveli cum trebuie. Vrei să-ți demonstrez?se îndeaptă Matei spre castronul cu umplutura. — Stai tu, îl oprește râzând Cecilia. dacă ții neapărat, uite îți dau un alt șorț și te las să le împachetezi tu până ce pregătesc cratița în care le așez. În timpul acesta sosește Filip Ardeleanu, unchiul Ceciliei. Rămâne surprins
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Deșteptătorul, care se mai cheamă Steaua porcului sau Luceafărul porcesc. Suspină amintirilor și îndemnă iar înăbușit: Hii, băieții tatii! Că nu se mai poate trăi în Goldana noastră! Cei doi colosali lipițani roibi, cu copite flocoase și lățite ca niște castroane, mirosind pentru ultima oară a fân, păstrat în stadolă, pe câte trei ani, zvâcniră în hamuri, scoțând căruța pe porțile date în lături, ca într-o smerită implorare. Parcă ar fi spus, suspinând: Pe noi, cui ne lași, stăpâne!? De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mesele din scânduri noi de brad, Jana, Cătălina, Berta cea bălaie și sfioasă și alte bune vecine, care aveau mare poftă de râs, așternură fețe de masă din pânză subțire de in, pe care le înținară îndată de vânt, punând castroane de aluminiu, linguri de cositor și farfurii atât de albe, încât, fără îndoială, erau de marmură. Lumea, încălecând lavițele ascunse sub scoarțe moldovenești, cu rumeni trandafiri și cu indescifrabile amintiri monarhice, se mai potoli din vesela frământare. Un nimb de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fi venit de la drum lung, fără a fi avut când să-ți umfli buftul, înainte de a fi intra în galerie Dar dumneata, ca tot minerul, la intrarea în șut, te-ai omenit, bărbătește, la cantina șantierului, băgând la ghiozdan un castron de varză cu slănină, pe care l-ai ajutat împingând un dărăb dublu de pâine, cu care magazinerul cantinei ți-a astupat gura asta mare și mereu nesătulă Atunci m-a furnicat prin mădulare, simțind că în echipa noastră, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o inimă aievea de vietate Și din podelele de deasupra, cobora o masă albă, cu lumânări de ceară aprinse și câtime de colaci frumos împletiți, în câte opt vițe și cu vargă de aluat copt încinși jur-împrejur erau rânduiți, printre castroane cu sarmale poleite și printre străchinoaie anume cu pui rumeniți Iar eu am dat, atunci, să întind mâna, ca să ating colacii cei frumos rotați, iar ei zvâcneau, depărtându-se de mine, ca niște iezi care zburdă și nu rămase în loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ori cel puțin ungurească sau să nu fie cu supărare! poate că rusească: Koșon!? zise el, mormăind nemulțumit. Vorba aceea, Trandafira a mai auzit-o iar, când s-au întors cu toții la masa întinsă. Ea tocmai venea de la cuhnie, aducând castroane de marmură, care fumegau aromitor de la mâncărurile făcute cu viteza vântului. Mireasma de gâscă friptă se înălța din castroanele încăpătoare, precum aburul de tămâie din cadelnița părintelui, la Sfânta liturghie. Cel cu straiele tărcate adulmeca cu îngrijorare și răbufni precaut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aceea, Trandafira a mai auzit-o iar, când s-au întors cu toții la masa întinsă. Ea tocmai venea de la cuhnie, aducând castroane de marmură, care fumegau aromitor de la mâncărurile făcute cu viteza vântului. Mireasma de gâscă friptă se înălța din castroanele încăpătoare, precum aburul de tămâie din cadelnița părintelui, la Sfânta liturghie. Cel cu straiele tărcate adulmeca cu îngrijorare și răbufni precaut: Asta nu Koșon la el? A râs Profetul de îngrijorarea și de frica celui cu straie tărcate. Râdea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
neobișnuită și imensă a abstinenței sale. Pe drept cuvânt și cu temei neîndoielnic, toți se mirau că Vladimir nu se lăsa înfrânt nici de limpezimea, faima și finețea whiskyului, nici de plinul bărdacelor cu vinuri galbene de Odobești, nici de castroanele cu răcituri de curcan sau de aroma sarmalelor făcute de Zoe, așa cum se înveleau ele pe Valea Siretului: în foi de varză murată, cu umplutură de carne mai mult decât cu amestec de orez, fierte încet, la foc mic. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lipsa de activități, de fapt. Totul e să mă ocup cu ceva. Să citesc. Dar deja după câteva rânduri încep să mă gândesc la altele... s-aștept mesele... se deschide ușa, avem un locaș acolo, în gratia a doua. Dai castronul și-ți pune mâncarea. Dimineața, ceai, o feliuță de brânză din care poți să dai la păsărică, puțină margarină, biscuiți. Îmi place, nu-mi place, nu am altceva, că mănânc înainte de o țigară. A fost o perioadă când ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
în țigări, îi iau și pielea de pe el, trei bune, cinci bune. O țiplă de nes e un pachet de fumat. Mie nu-mi convine să cumpăr lingura de la unul că nu știi ce-a făcut ăla cu ea. Nici castroanele. Ce să mai zic să iau de la „fetițe“... se lăcuiește aia cu toți și eu să pun botul pe lingura ei, nu m-am născut de azi, de ieri. Ăia nu pot să schimbe nimic: cearceaf, lingură, asta... farfurie, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
E grea. În sticlă de un kilogram intră mercur peste 20 de kilograme. N-am reușit. Le desfăceam șurupurile cu cheile și-n cap avea niște termometre din alea mari, groase. Și alea le spărgeam, le puneam într-o farfurie, castron sau cană și puneam în sticlă. Cum n-ați reușit să-l trageți? 20 de kilograme reușeați. Era greu. L-au găsit alții. Dar nu era ăla care se vinde la ruși, era d-ăsta alb. Roșu-i cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
fac periuța, că sunt aici treizeci și ceva, cum poți să rezolvi repede în juma’ de oră - cum e gratiile, noi am făcut cerere să se dea jos, să avem acces la cambuză, un fel de depozit unde punem alimentele, castroanele, ce avem noi, un loc avem și punem lângă și hainele, să stea frumos așezate. Am făcut eu asta și fiindcă sunt ordonat, așa cum trebuie să fie o cămăruță curată, ca lucrurile să nu fie răvășite, că nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]