1,078 matches
-
locuitori ai comunei Creaca de-a lungul timpului așa cum apar în lucrarea lui Traian Ience, Monografia școlilor din comuna Creaca, Ed. Caiete Silvane, Zalău, 2016, <nowiki>ISBN 978-606-914-017-8</nowiki> Legăturile strânse cu orașul roman Porolissum, prezența cimitirului roman de la Jac, Castrul roman de la Brusturi, atestarea creștinismului încă din secolul al VIII-lea (chilia creștină de la Jac), funcția de vamă, sunt câteva elemente care confirmă importanța comunei Creaca de-a lungul istoriei. Deși dispune de bogate resurse ale subsolului, cărbune la Lupoaia
Comuna Creaca, Sălaj () [Corola-website/Science/310738_a_312067]
-
culmii Prisnelului, reprezentate prin Piscuiul Ronei (438 m). Teritoriul comunei este traversat de cursul mijlociu al Someșului, aici vărsându-se, pe un spațiu foarte restrâns, trei afluenți importanți ai acestuia: Valea Cristolțelului (Solonii), Valea Brâglezului (Gârboului) și Valea Almașului. Un castru roman de importanță istorică se află pe teritoriul satului Tihău. Acest castru a fost identificat pe teren și semnalat ca fortificație de interes istoric încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Primele săpături sistematice, având mai mult caracterul unor sondaje
Comuna Surduc, Sălaj () [Corola-website/Science/310746_a_312075]
-
de cursul mijlociu al Someșului, aici vărsându-se, pe un spațiu foarte restrâns, trei afluenți importanți ai acestuia: Valea Cristolțelului (Solonii), Valea Brâglezului (Gârboului) și Valea Almașului. Un castru roman de importanță istorică se află pe teritoriul satului Tihău. Acest castru a fost identificat pe teren și semnalat ca fortificație de interes istoric încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Primele săpături sistematice, având mai mult caracterul unor sondaje de informare, s-au întreprins abia în anul 1958, în cadrul șantierului arheologic
Comuna Surduc, Sălaj () [Corola-website/Science/310746_a_312075]
-
XVIII-lea. Primele săpături sistematice, având mai mult caracterul unor sondaje de informare, s-au întreprins abia în anul 1958, în cadrul șantierului arheologic de la Porolissum, unde își desfășura atunci lucrările un numeros colectiv de cercetători, sub conducerea profesorului Mihail Macrea. Castrul este situat pe un mic platou numit de localnici "Grădiște" sau "Cetate", platou ce se află în stânga Someșului, înainte de confluența acestuia cu Valea Almașului și la circa 120 m în stânga șoselei Dej-Jibou. În 1958 conturul castrului se distingea foarte bine
Comuna Surduc, Sălaj () [Corola-website/Science/310746_a_312075]
-
conducerea profesorului Mihail Macrea. Castrul este situat pe un mic platou numit de localnici "Grădiște" sau "Cetate", platou ce se află în stânga Someșului, înainte de confluența acestuia cu Valea Almașului și la circa 120 m în stânga șoselei Dej-Jibou. În 1958 conturul castrului se distingea foarte bine pe teren, el fiind marcat de șanțul și valul de apărare, care se distingeau cu usurință pe toate laturile, iar locul porților turnurilor de colț și al clădirii comandamentului ("principia") se recunoștea și el la suprafață
Comuna Surduc, Sălaj () [Corola-website/Science/310746_a_312075]
-
Brazda lui Novac pornea de la gura Topolniței (județul Mehedinți), traversa Oltenia și Muntenia pe sub dealuri până la Mizil, urmele sale văzându-se și astăzi. "Brazda lui Novac de Nord" se oprește în masivul Istriței, la Pietroasele, unde s-a identificat și Castrul roman de la Pietroasele. Momentul construirii castrului poate fi fixat după pacea încheiată între romani și vizigoți (anul 333), dată la care a fost ridicată și "Brazda lui Novac de Nord". În prezent, "Brazda lui Novac de Nord" constituie suportul terasamentelor
Brazda lui Novac (limes) () [Corola-website/Science/308902_a_310231]
-
Topolniței (județul Mehedinți), traversa Oltenia și Muntenia pe sub dealuri până la Mizil, urmele sale văzându-se și astăzi. "Brazda lui Novac de Nord" se oprește în masivul Istriței, la Pietroasele, unde s-a identificat și Castrul roman de la Pietroasele. Momentul construirii castrului poate fi fixat după pacea încheiată între romani și vizigoți (anul 333), dată la care a fost ridicată și "Brazda lui Novac de Nord". În prezent, "Brazda lui Novac de Nord" constituie suportul terasamentelor căii ferate Curtea de Argeș-Pitești-Roșiori de
Brazda lui Novac (limes) () [Corola-website/Science/308902_a_310231]
-
fostul sat Greaca, de către romani, în secolele II—III e.n. Unii specialiști atribuie ridicarea valului lui Augustus, alții împăratului Traian. Datarea valului de pământ "Brazda lui Novac de sud" este încă neclară și mult discutată. Valul nu era păzit cu castre, el constituind, probabil, un simplu obstacol în calea migratorilor care ar fi putut apărea prin surprindere dinspre nord sau est. Există și ipoteza că "Brazda lui Novac" de sud a fost construită de Hadrian în fața castrului de la Novae și pentru
Brazda lui Novac (limes) () [Corola-website/Science/308902_a_310231]
-
nu era păzit cu castre, el constituind, probabil, un simplu obstacol în calea migratorilor care ar fi putut apărea prin surprindere dinspre nord sau est. Există și ipoteza că "Brazda lui Novac" de sud a fost construită de Hadrian în fața castrului de la Novae și pentru a proteja parțial provincia de la sud de Carpați dezavantajată de aspectul geografic văii inferioare a Oltului. Valul a fost construit pe o lungime de 170 km, cu lățimea de 12 m, înălțimea maximă de 2 m.
Brazda lui Novac (limes) () [Corola-website/Science/308902_a_310231]
-
orașelor se puteau întâlni gospodării izolate fiecare având o zonă de protecție, turn de apărare sau două zone: zona locuințelor stăpânilor și cea sclavilor. Locuințele stăpânilor conținau camere de locuit și baie. Separat întâlnim adăposturile sclavilor, animalelor, ateliere și magazii. Castrul este un spțiu cu caracter special împărțit în trei zone importante, zona cazărmii soldaților, zona locuințelor ofițerilor și zona magazinelor și depozitelor de alimente. Bazilica, o construcție formată dintr-o sală rectangulară ce era împărțită în trei nave inegale despărțite
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
începând cu anul 1426 sub diverse nume: Bereczk (1476), Breczko (1482-1496), Bretzku (1787 și 1850), Bereck (1854). La Brețcu, primele cercetări arheologice sistematice au fost întreprinse numai între anii 1925-1926 de Emil Panaitescu. În această perioadă au fost descoperite termele castrului aflate la 100 m de castru. Stampilele de pe cărămizi aflate în castru și la terme aparțin unităților militare COH(ors) HIS(panorum) și COH(ors) I BRAC(araugustanorum). În anul 1950 un colectiv condus de M. Macrea au efectuat noi
Comuna Brețcu, Covasna () [Corola-website/Science/310383_a_311712]
-
nume: Bereczk (1476), Breczko (1482-1496), Bretzku (1787 și 1850), Bereck (1854). La Brețcu, primele cercetări arheologice sistematice au fost întreprinse numai între anii 1925-1926 de Emil Panaitescu. În această perioadă au fost descoperite termele castrului aflate la 100 m de castru. Stampilele de pe cărămizi aflate în castru și la terme aparțin unităților militare COH(ors) HIS(panorum) și COH(ors) I BRAC(araugustanorum). În anul 1950 un colectiv condus de M. Macrea au efectuat noi săpături. Pe terasa largă numită "Cetatea
Comuna Brețcu, Covasna () [Corola-website/Science/310383_a_311712]
-
1787 și 1850), Bereck (1854). La Brețcu, primele cercetări arheologice sistematice au fost întreprinse numai între anii 1925-1926 de Emil Panaitescu. În această perioadă au fost descoperite termele castrului aflate la 100 m de castru. Stampilele de pe cărămizi aflate în castru și la terme aparțin unităților militare COH(ors) HIS(panorum) și COH(ors) I BRAC(araugustanorum). În anul 1950 un colectiv condus de M. Macrea au efectuat noi săpături. Pe terasa largă numită "Cetatea Lupului", s-au descoperit la suprafață
Comuna Brețcu, Covasna () [Corola-website/Science/310383_a_311712]
-
condus de M. Macrea au efectuat noi săpături. Pe terasa largă numită "Cetatea Lupului", s-au descoperit la suprafață pe o întindere de 2-3 hectare fragmente de cărămizi, țigle și ceramică, indicând locul așezării civile (vicus canabae) aflate în apropierea castrului. G. Popa Lisseanu, O.G. Lecca, A. Lapedatu și I. Lupaș susțin că Brețcu a fost un vechi cnezat românesc pomenit în diplomă regelui Sigismund din anul 1426. Conform analizei diplomei din anul 1426 făcută de Lisseanu, "Brețcu" a fost
Comuna Brețcu, Covasna () [Corola-website/Science/310383_a_311712]
-
satului, dallas, bujac, satu nou, drumul timisorii, drumul sarafolii, drumul cenadului, gara mare, centru. Cercetările arheologice au scos la iveală dovezi care atestă că vatra satului a fost locuită încă din epoca bronzului. Mai târziu, romanii au ridicat aici un castru. Din vremea voievodatului lui Glad, a fost descoperit aici (în 1799) un tezaur medieval timpuriu, compus din 23 de obiecte din aur, expus în prezent la Viena. Așezarea s-a dezvoltat în strânsă legătură cu "Morisena" feundală (Cenad), aflată în
Sânnicolau Mare () [Corola-website/Science/297047_a_298376]
-
antichitate sunt și cele de la Sovata. Volker Wollmann în monografia sa asupra mineritului subliniază prezența în imediata apropiere a zăcămintelor de sare, de fiecare dată, a unei fortificații romane. Resursele de sare gemă de la Sovata au avut în imediata apropiere castrul roman de la Sărățeni. Romanii lucrau numai la suprafață, în gropi patrulatere, până la o adâncime de 12-15 m, de unde sarea se putea scoate ușor pe punți alunecoase și cu aparate simple de ridicat, după care o părăseau și începeau alta. Așa
Sovata () [Corola-website/Science/297054_a_298383]
-
de 30 000 de indivizi, iar în cele germanice nu depășeau 100 000 de indivizi. Tehnic, imperiul stătea mai bine. Armurile grele au fost abandonate după domnia lui Valens, dar dețineau artilerie și construiau fortificații din piatră "castella", linii de castre și turnuri din cărămizi la frontiere, precum și valuri de pământ consolidate cu palisade. Totalul efectivelor române era de 250 000, insă armata era alcătuită în mare parte din germanici în ultimele secole de existență ale Imperiului Român Apusean. Legiunile cuprindeau
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
refugiu și apărare dar reprezentau și locuințe permanente ale unor căpetenii și a soldaților. În jurul cetăților gravitau sate care au fuzionat, la un moment dat, datorită creșterii demografice. În 102 d.C. Pelendava este cucerită de romani care vor construi un castru în zona actualului cartier Mofleni. Castrul se află în vecinătatea mănăstirii Bucovățul Vechi (Coșuna) și a fost construit întâi din valuri de pământ întărit (în timpul împăratului Traian), apoi din piatră și cărămidă (în vremea lui Hadrian). Cărămizile castrului poartă ștampila
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
locuințe permanente ale unor căpetenii și a soldaților. În jurul cetăților gravitau sate care au fuzionat, la un moment dat, datorită creșterii demografice. În 102 d.C. Pelendava este cucerită de romani care vor construi un castru în zona actualului cartier Mofleni. Castrul se află în vecinătatea mănăstirii Bucovățul Vechi (Coșuna) și a fost construit întâi din valuri de pământ întărit (în timpul împăratului Traian), apoi din piatră și cărămidă (în vremea lui Hadrian). Cărămizile castrului poartă ștampila unității militare Numerus Maurorum. Datorită protecției
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
construi un castru în zona actualului cartier Mofleni. Castrul se află în vecinătatea mănăstirii Bucovățul Vechi (Coșuna) și a fost construit întâi din valuri de pământ întărit (în timpul împăratului Traian), apoi din piatră și cărămidă (în vremea lui Hadrian). Cărămizile castrului poartă ștampila unității militare Numerus Maurorum. Datorită protecției castrului roman și a garnizoanei militare, Pelendava romană a cunoscut o viață înfloritoare, creșterea demografică făcându-se prin împroprietărirea cu pămînt a veteranilor Legiunii a XIII-a Gemina. Descoperirile arheologice au relevat
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
se află în vecinătatea mănăstirii Bucovățul Vechi (Coșuna) și a fost construit întâi din valuri de pământ întărit (în timpul împăratului Traian), apoi din piatră și cărămidă (în vremea lui Hadrian). Cărămizile castrului poartă ștampila unității militare Numerus Maurorum. Datorită protecției castrului roman și a garnizoanei militare, Pelendava romană a cunoscut o viață înfloritoare, creșterea demografică făcându-se prin împroprietărirea cu pămînt a veteranilor Legiunii a XIII-a Gemina. Descoperirile arheologice au relevat că în această perioadă, romanii și geto-dacii trăiau separați
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
mii de pași romani, iar dintre Ad Mutriam și Pelendava de XXXV mii de pași. Deci, în total, distanța dintre Drobeta și Pelendava este de 71 000 de pași adică 105,1865 km , distanță care coincide cu distanțele dintre ruinele castrelor. S-au descoperit multe unelte, arme și chiar o statuie a zeiței Victoria precum și foarte multe monede romane, semn că romanii dispuneau de sume apreciabile de bani proveniți probabil din plata pe care legionarii o primeau odată cu lăsarea la vatră
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
romane, semn că romanii dispuneau de sume apreciabile de bani proveniți probabil din plata pe care legionarii o primeau odată cu lăsarea la vatră. Au fost găsite monede emise în timpul împăraților: Traian, Antonius Pius, Marcus Aurelius, Gordian al-III-lea și Aurelian. Dimensiunile castrului roman nu sînt pe deplin cunoscute nici astăzi datorită faptului că cea mai mare parte a zidurilor a fost acoperită de aluviunile Jiului. Ce nu au reușit eventualele atacuri barbare, a reușit apa Jiului și nepăsarea oamenilor. La o dată incertă
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
nu au reușit eventualele atacuri barbare, a reușit apa Jiului și nepăsarea oamenilor. La o dată incertă, cel mai probabil în urma unei mari inundații, cînd apele Jiului s-au revărsat, perioadă în care se crede că a apărut și Balta Craioviței, castrul a fost lăsat în paragină. Mai tîrziu, localnicii au folosit cărămizi din castru pentru construirea mănăstirii Coșuna. În ciuda faptului că au existat multe inițiative, nici pînă astăzi, castrul nu a fost, în întregime, recuperat din aluviuni deși înalțimea de 4
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
La o dată incertă, cel mai probabil în urma unei mari inundații, cînd apele Jiului s-au revărsat, perioadă în care se crede că a apărut și Balta Craioviței, castrul a fost lăsat în paragină. Mai tîrziu, localnicii au folosit cărămizi din castru pentru construirea mănăstirii Coșuna. În ciuda faptului că au existat multe inițiative, nici pînă astăzi, castrul nu a fost, în întregime, recuperat din aluviuni deși înalțimea de 4 m din unele zone, oferă speranța descoperirii a probabil, celui mai bine păstrat
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]