1,982,238 matches
-
transformându-se într-o ramură de măslin. Nici optimismul, nici idealismul nu-l caracterizează totuși pe Daniel Tei. Povestirile sale sunt simple, în sensul că ele dezvoltă, într-un anumit context ficțional, o singură idee, însă nu sunt în nici un caz simplificante. Naivitatea" este una mimată, pe alocuri confundându-se chiar cu "ideea", cu problema în sine, pentru că ea reflectă imaginea inadaptatului într-o lume beckettiană, marcată de indiferență, blazare și nepăsare. "Marginalul" este chiar Omul, în sensul de ultim luptător
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
doar niște romane bine scrise, inteligente și care îți oferă o lectură plăcută! Ca și în precedentul roman, Felipe și Margherita, Iolanda Malamen scrie proză pornind de la pictură sau, cel puțin, cu un ochi la pânzele marilor pictori (în acel caz, Vélasquez), inventând un joc inteligent, un omagiu adus atât picturii cât și literaturii. Epicul nu există, abia deslușim câteva situații cât să înțelegem ce și cum. Scenele de viață se suprapun perfect sau, poate, sunt (re)construite pornind de la câte
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
la tot pasul în text, devine nu atât plictisitoare cât de un efect facil atunci când autorul forțează semantica cuvintelor prin alipirea după modelul joyceean. Borges spunea că engleza lui Joyce e de o sonoritate aproape muzicală. Or aici nu e cazul. Uneori nici fraza elaborată nu e foarte reușită, deși stilul e adecvat. în romanul lui S. Lupașcu întâlnim tot soiul de apoftegme obscure, metaforizate, citate, învățături și (pre)viziuni gnostice alcătuind textura onirico-poetică a unei povești fără început și fără
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
practică foarte răspândită în volumul de față o constituie jocurile de cuvinte, cunoscutele jocuri cu cratima, în care sensuri consacrate, puternic vehiculate, dar pietrificate, deraiază prin înserarea unei cratime subversive, propunând o perspectivă neașteptat de nouă și de actuala. Este cazul eseului intitulat dia/di, în care autorul citește cuvântul "dialog" în două sensuri opuse: "unul provenind din dia-logos - dinamică vorbei și a gândirii; celălalt, prin falsă etimologie, din di-alogos - amuțirea reciprocă a gândirii celor doi care își reprezintă opiniile. Voi
Caragiale - "Jurnal" exegetic by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14593_a_15918]
-
lui Arghezi, revine în interpretări, observă Ștefan Melancu, ce aparțin fie unor critici, care-și continuă consecvent afirmații mai vechi despre opera argheziană (precum Șerban Cioculescu), fie unor critici, cîndva învederați (și întemeietori, de fapt) ai criticii dogmatice (cum este cazul lui Ov. S. Crohmălniceanu), fie unora care s-au afirmat în anii '70". Astfel, Alexandru George, în Marele Alpha, recomandă o asimilare a cuvîntului arghezian cu Logosul, "principiu ultim al lumii", dată fiind circumstanța că la Arghezi "cuvintele nu exprimă
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
comunicator; un "mesager" sau un "apostol" (în sensul că aveți ceva de spus celorlalți, cu gândul de a schimba/ameliora lumea și oamenii)? R: Am făcut un pariu cu viața: să mă înțeleg pe mine prin munca mea, care în cazul meu este literatura. Când pariezi pe tot, cunoști adevărata senzație de libertate interioară, și nu trăiești din temeri, ci din atitudini concrete în funcție de ceea ce ai ales. Ideea de a scrie îmi vine din adolescență. La început, fiind foarte singuratic, socoteam
Paulo Coelho - academician by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14610_a_15935]
-
funcționării exclusive a unui auz periferic. Uneori asculți muzică și după ce ea a încetat să-ți mai viziteze urechile. Alteori muzica se sfârșește în conștiința ta auditivă înainte ca sunetele să-și întrerupă zbenguiala lor în eter. Și într-un caz, și în celălalt, muzica este servită ca o masă, fie frugală, fie copioasă, care adună în juru-i deopotrivă hămesiți și îmbuibați, pofticioși și inapetenți, hulpavi și simandicoși. Așa se face că muzica este ascultată de unii ca și cum ar lua un
Cum ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14632_a_15957]
-
punct de vedere psihologic sau cognitiv, ca un sufix colectiv să tindă spre conotații peiorative: tratarea globală a unor ființe care pretind respectarea individualității lor e percepută adesea ca un act de depreciere. Mecanismul se verifică cel mai ușor în cazul unui tip de antonomază: folosite la plural, ca substantive comune, numele proprii - ionești și popești, verdeți sau vadimi - implică frecvent o devalorizare. Sufixul colectiv -ime are în română un potențial ironic depreciativ, care nu se activează totdeauna, dar nici nu
Șefime, ștăbime, securime... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14601_a_15926]
-
a unei categorii sau a unui număr mare de indivizi - determină de fapt absența sau prezența conotațiilor peiorative: de obicei, desemnarea categoriei e obiectivă (nobilime, boierime, țărănime), în vreme ce considerarea unui număr mare (implicație: excesiv de mare) implică o judecată negativă (e cazul lui funcționărime); ironia poate fi determinată și de inadecvarea ideii de "clasă" sau "colectivitate" la o categorie umană definibilă mai greu și mai subtil (poețime). Evident, în cuvinte ca mitocănime, ștăbime, hoțime, valoarea negativă e clar determinată de sensul bazei
Șefime, ștăbime, securime... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14601_a_15926]
-
deja din tinerețe. Diferențele există însă și sînt importante. Una se explică așa-zicînd genetic: extrema dreaptă a reprezentat în multe țări europene din perioada interbelică și în toate țările americane din perioada postbelică o reacție la socialism și la comunism; cazul invers nu e cunoscut. Socialist în junețe, Mussolini s-a convertit la fascism. Generalii latino-americani i-au ripostat comunistului Castro (care l-a înlăturat pe Battista nu pentru că ura extremismul de dreapta, ci fiindcă pariase pe cel de stînga). Lenin
Între extreme by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14614_a_15939]
-
slujit cu inumană cruzime interesele proprii, ale lui și ale familiei sale. Ca și comuniștii Kim Ir Sen în Coreea sau Mao în China. Dar aceștia din urmă erau anticapitaliști, nu adversari ai extremei drepte ca atare. Și, în orice caz, concepția lor politică era cu mult mai complexă și mai articulată, în pofida faptului că provenea din varianta leninistă a marxismului. Această ideologie i-a unit pe dictatorii de stînga de pe toate continentele. Simplul anticomunism a fost, în schimb, unica legătură
Între extreme by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14614_a_15939]
-
regulilor jocului, explică de ce ideea unui proces al comunismului nu s-a bucurat niciodată de succes. Ba chiar a fost respinsă cu argumentul că nu se pot reproșa în general comunismului ideile sale nobile, ci doar, și nu în toate cazurile, practicile sale greșite. În acest fel, toți asasinii din regimurile comuniste au fost considerați executanți, în condiții de legalitate și legitimitate, ai ordinelor venite de sus. Cum să pedepsești însă niște oameni care și-au făcut, nu e așa, datoria
Între extreme by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14614_a_15939]
-
pentru că a ajuns pe piața românească precedat de faimă - 5 nominalizări la premiile Oscar, Oscar-ul pentru scenariu, "Cel mai bun film britanic al anului", Globul de Aur pentru "Cel mai bun regizor" ș.a. - am așteptat mai mult decît era cazul de la Gosford Park, ultimul Robert Altman, filmul cel mai englezesc (la propriu și la figurat) din filmografia lui Altman; după filmările din Marea Britanie, celebrul regizor american, altfel destul de răsfățat pînă acum de viață și de critici, avea să declare: "A
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
Heminei Pocaliu o continuare destul de reușită. Legăturile nebănuite, coincidențele și revelațiile se dezvăluie pe fundalul aceleiași istorii ascunse, paralele și ele șochează în același stil de "policier savant" al Numelui trandafirului sau al Pendulului� (firește, motivațiile diferă în cele două cazuri, cartea Heminei Pocaliu neavând pretenții de literatură de mare clasă, ci fiind o mărturie netrucată a unor aventuri cu totul și cu totul speciale). Imaginea de ansamblu e una năucitoare din care nu lipsesc, legați între ei prin diverse elemente
Povestea unor experiențe by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/14619_a_15944]
-
infractori din România să-și facă de cap în alte țări. Pentru ca România să nu aibă de suferit prea mult de pe urma acestei ticăloșii, ar fi normal ca autoritățile de la București să-și trimită propriii investigatori pentru a ajuta la elucidarea cazului. Altfel, se va putea spune că românii, în general, se ocupă de blestemății în Anglia și că România nu e în stare să-și păstreze infractorii acasă. Poate că e o simplă coincidență, dar această intenție de răpire prea s-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14613_a_15938]
-
domine din această cauză. Ana se asociază însă cu alte surate, demonstrând că feminismul este o mișcare a solidarității și că interesul individual este subordonat celui colectiv, așa cum predica Kollontai. Prietena Vica o inițiază întru independența de bărbați, expunându-i cazul cumnatei, care, după ce încasează câteva bătăi crunte de la soțul gelos, fuge cu altul. Revolta ei împotriva condițiilor mizere în care trăiește ia cel mai adesea forme radicale: bătută de Tomiță, la rândul ei îi aruncă fierul de călcat în cap
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
preferințele celor doi compozitori, muzici care i-au marcat, muzici influențate de ei. "Mașina timpului" traversează în special extremele istoriei muzicii, în combinații puțin obișnuite și totodată extrem de eficiente, de vechi și nou. Portretizarea lui Brahms nu înseamnă, în acest caz, reluarea repertoriului romantic, ci sublinierea preferinței compozitorului pentru studiul muzicii polifonice baroce și renascentiste. Sunt binecunoscute, pe de o parte, atitudinea sa de permanentă promovare în viața de concert a maeștrilor contrapunctului, pe de alta, complicatele structuri polifonice folosite în
Jurnal berlinez - Octombrie între vechi și nou by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14631_a_15956]
-
-l repunem În drepturile pe care le merită, deoarece nu ne lasă alții, În propria noastră ogradă. Executat la 1 iunie 1946, a fost Îngropat Într-un loc secret. Pe Nicolae Ceaușescu nu avem voie să-l amintim. Nici În cazul lui nu știm unde are mormântul. Ctitorul imenselor cartiere de blocuri și a pădurilor de fabrici, a fost Împușcat, parcă intenționat În ziua de Crăciun a anului 1989, tot de comuniști. Cei care l-au sfătuit cu perversitate În ultima
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
laudele inițiatice ale acestora, sinistra și megalomanul nu aveau cum să ajungă pe soclul Înalt al tiraniei. O parte dintre trepăduși s-au Învelit cu repeziciune În mantia oportunismului abject. Dulceața trădării a funcționat perfect, la fel ca și În cazul lui Ion Antonescu. În urma acelor procese mascaradă, au fost asasinate două mituri. Cu comportări bune și rele. Ordinea și disciplina acelor ani au dispărut brusc, odată cu rafalele execuțiilor similare. Începând cu anul 1990, siguranța cetățeanului a luat sfârșit. În locul rânduielii
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
argumentul etic se împletește cu cel de natură filologică. Deși atât de diferite în ceea ce privește subiectele alese, articolele pun în evidență o anumită calitate dialogică. Astfel este interesant de urmărit felul cum textele își răspund unul altuia, așa cum se întâmplă în cazul articolului semnat de Timothy Garton Ash și în cel al Hertei Müller. Primul creează cadrul teoretic (diagnosticul, i-am putea spune) pentru cel de-al doilea. Istoricul britanic analizează relația prezentului cu un trecut traumatizant și ajunge la concluzia că
Dialoguri de calitate by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14644_a_15969]
-
treptat, cultura românească de dincolo și de dincoace de Carpați. August Treboniu Laurian, Aron Pumnul, I. C. Massim și alții au cultivat aceste idei. Dar, trebuie să ne fie clar, ele sînt rezultatul unei concepții cultural-istoriciste puse - numai atunci cînd era cazul - în slujba unei emfaze naționale, nu al unor prealabile opțiuni politice. Se ajungea la latinitate și italienitate prin cultură și istorie - nicidecum prin politică! (Atitudinile politice ale celor citați mai sus erau diferite!) Se opuneau însă acestei viziuni cultural-istorice altă
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
cu â din a" și folosesc grafia sunt (altfel scriind, ar fi fost... filo-Ruși!), mai ales fiindcă Francezii scriau în sec. XIX că România este "o insulă latină într-un ocean slav" (uitînd pe Maghiari și Peninsula Balcanică). În orice caz, reforma din 1953 și corecțiunile aduse ei în 1965 deveneau opera diavolească a slavofiliei și a comunismului... Cum, printre aceștia, îndrăznim, și azi, să ne prenumărăm (poate că și alți oameni de cultură fac la fel), cum, de asemenea, și
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
fiind o convenție, originile și structura latino-romanică a limbii române nu pot fi puse în discuție prin aceasta. Există limbi slave scrise cu alfabet și norme grafice latinești, tot astfel cum româna fusese scrisă cu alfabet slavon: în toate aceste cazuri realitatea și funcționalitatea sistemului (și a structurilor) limbii nu sînt atinse. Un alfabet, o ortografie pot "da strălucire" - vorba lui Heliade - unei limbi, dar nu o pot determina sau schimba. Pe de altă parte, nu trebuie negate - nici demonizate - injoncțiunile
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
Compus ca o piesă simfonică în trei ample mișcări, Assam este o sărbătoare a genului romanesc". Ceva mai rezervat, Jean-Rémi Barland de la "Lire" se mulțumește să concludă că Gérard de Cortanze e un umanist și un povestitor strălucit. În orice caz, cartea lui nu e greu de citit și e sortită succesului de librărie, căci oamenii de azi au tot mai mult nevoie de povești viu colorate și dinamice.
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
aș prea crede. Până la momentul mineriadei din ianuarie 1999, dl. Vasile dădea impresia că trăiește într-o Arcadie cu un singur locuitor, adulat de gloata extaziată ce psalmodia imnuri de slavă noului salvator al economiei, industriei și agriculturii. Dacă în cazul d-lui Radu Vasile e vorba de-o supradimensionată și, prin urmare, comică încredere în sine (asta a știut, asta a făcut), cu dl. Constantinescu lucrurile stau ceva mai complicat. El, și nimeni altcineva, l-a menținut în fruntea SRI
Arcadia cenușie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14641_a_15966]