11,246 matches
-
iveală un chip chinuit, minat de griji și insatisfacții. Coaliția, juna copiliță purtând cofița pe cap s-a transformat într-o chinuită de osteoporoză babetă. Riduri ce nu s-au mai putut ascunde au umplut de drăcească bucurie inima opoziției, ce-și vedea renăscând nădejdi la care, mai an, nici nu putea gândi. Mai grav încă, certurile de alcov s-au petrecut cu ferestrele la perete și cel puțin atâta puteau reține mulții sau târzii trecători că nu încetau la nici una
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
sau la bodegă, nici pe ecranul televizorului, unde deapănă, cu bine studiată încetineală, amintiri din toate vârstele, de până la finele zguduitului an 1989, ba și puțin pe urmă. Un crainic respectuos, cu ochi mari și mirate sprincene îi pune întrebări ce-și cunosc dinainte răspunsul, totuși cel îndemnat să grăiască nu lasă impresia că recită, pronunță chiar cu o anumită greutate - a vârstei foarte înaintate pesemne, căci e bătrân bătrân. Dar nu și zaharisit. Fie și cu grijă alese, întrebările poartă
Fantoma de la Operă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9933_a_11258]
-
O mulțime de ape în letargie/ printre pini și rațe sălbatice// pe care nu le mai vedea nimeni// ființa omului era pretutindeni/ iar omul nicăieri" (30 decembrie 2005). Existența și moartea alcătuiesc un ghem inextricabil, urmărit cu un ochi glacial ce-și asumă cruzimile interpenetrării lor aleatorii: "Ca acum aproape cincizeci de ani/ priveam prin geamul înghețat/ în zăpada adîncă la acvila// sălbatică și cirenaică// prăbușindu-se peste porumbelul de stîncă// astăzi 12 ianuarie 2006 după/ aproape cincizeci de ani de
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
preferată este albastru. Îmi scriu azi tema la matematică. La vară voi merge la mare. Ieri am învățat să înot. Este ziua colegului meu de bancă. Animalul meu preferat este girafa. Colegii mei au fost la cofetărie. Descrie un fluturaș CE-CI/ Ț - găsește intrusul! 1. Ascultă cu atenție cele trei cuvinte. Două din ele conțin sunetul Ț, iar unul nu. El este „intrusul”. Găsește acest cuvânt! Țară, cer, țeapă Circ, țarc, țeavă Cuțit, puțin, vecin Început, înțepat, încrețit Țipete, cireșe
Fişe de lucru din cabinetul de logopedie by Alina Biolan () [Corola-publishinghouse/Administrative/1145_a_2052]
-
auzit vorbind și am observat că lângă mine apăruse spiritual muntelui, cu rotocoalele sale. Tu ai ocazia să-l găsești acum. Aș veni și eu cu tine, dar nu pot pleca de lângă vârfurile astea stâncoase. O să-ți transmit și ție ce-o să aflu, i-am zis. Am privit întinderea de apă până în depărtare. M-am gândit în acel moment la Regele Lup. Mi-am dat seama că, oricum, oriunde ar fi fost în acel moment, poate la Platoul Adevărului sau poate
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
poet ce are o casă-n munți, tihnită. Cu sunet de clopot în văzduhul pur. Un poet ferice, vorbindu-ne despre fereastra proprie și despre geamurile bibliotecii lui, care răsfrâng, pe gânduri, o profunzime singuratică și dragă. E chiar poetul ce-aș fi vrut să fiu; căci este unul care știe multe în privința tinerelor fete ș...ț. El le rostește numele lejere, nume deșirându-se grațios, cu literele mari împanglicate potrivit modei de pe vremuri, - ca și numele unor prietene de-ale
Șerban Foarță către Ioana Pârvulescu by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8924_a_10249]
-
potrivit. Mai mult, a șutat la poartă, punctînd imbatabil la capitorul ce dă seamă de însăși esența muzicii: spiritul de variație și de contrast. A murit subit, oarecum surprinzător, după ce acum cîțiva ani s-a stins Xenakis. Apoi Ligeti...Oare ce-o fi în sufletul lui Pierre Boulez?
Variație și contrast by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8946_a_10271]
-
viață și despre moarte, despre complexe și frustrări, despre proiecții fabuloase ce ne bîntuie subconștientul, neliniștindu-l. Perspectiva sa amestecă imaginile pe care le are asupra lui Faust, Faust al său și dincolo de sine, cu propriile melancolii, zboruri și aripi ce-și ascultă, doar, fîlfîitul. Într-o astfel de hală s-a inventat un teatru. S-a construit la propriu, din nimic, din abandon. S-a născocit și o formă - de teatru-n teatru - barocă, gigantică, răvășitoare, care strînge, deopotrivă, ficțiunile
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
viață și despre moarte, despre complexe și frustrări, despre proiecții fabuloase ce ne bîntuie subconștientul, neliniștindu-l. Perspectiva sa amestecă imaginile pe care le are asupra lui Faust, Faust al său și dincolo de sine, cu propriile melancolii, zboruri și aripi ce-și ascultă, doar, fîlfîitul. Într-o astfel de hală s-a inventat un teatru. S-a construit la propriu, din nimic, din abandon. S-a născocit și o formă - de teatru-n teatru - barocă, gigantică, răvășitoare, care strînge, deopotrivă, ficțiunile
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
delațiune, absentă din scrisori! Cea dintîi epistolă precizează că semnatarii ei, "nefiind în posibilitatea de a se înțelege cu martorii d-lui Scorțescu" (aceștia "au invocat pe de o parte calitatea de ziarist a clientului lor spre a legitima dreptul ce-și arogă de a calomnia fără a se simți dator de a acorda cuvenitele reparațiuni, și pe de alta, calitatea ta de strein, deși român basarabean, spre a-ți tăgădui dreptul de a te simți jignit și a-ți apăra
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
general Gabriel Marinescu, prefectul Poliției Capitalei, a făcut aspre observațiuni grupării Rapid pentru sălbăticia făcută. Acest lucru să nu apară în ziare, și nici vreo aluziune. O atenție deosebită. Dacă se scrie că Rapidul a jucat brutal, se lasă, numai ce-am spus mai sus nu apare." Chestiuni, s-o recunoaștem, mai degrabă inofensive, făcând apel la un gen de precauție civică de inspirație militară, la o necesitate pur cazonă de instaurare și de păstrare a ordinii. Nu întâmplător, Serviciul Cenzurii
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
îl alege pentru acest volum întregitor. Urmînd un anume protocol al așezării - într-un timp, în-tr-un spațiu, într-o naționalitate - bine ținut la Gândirea, ethosul începe cu Puncte de plecare. Sînt premisele unor bătălii, cum e de așteptat, cu literatura ce-și zice nouă, făcută din superficiu și din estetică, fără împămîntare. Oameni capricioși, bolnavi de toane, simboliștii sînt văzuți ca nepromițători. Firește, o perspectivă îngust- pro domo, pe care larghețea cu care Busuioceanu se mișcă printre epoci, națiuni și literaturi
Suflul ideilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8994_a_10319]
-
variație. - Vasăzică, dv. sunteți ăla cu chestia. "Dumnezeule!" - m-am gândit. "Și aici!" Eram furios. De doi ani de zile aud la fiecare nouă cunoștință: - Dv. sunteți cu chestia...? De doi ani sunt întrebat zilnic de prieteni și de cunoscuți: - Ce-ai făcut cu chestia? Și de parcă n-ar fi fost deajuns... După zece ani o nouă "chestie" De această dată, ea s-a produs într-un context politic total diferit. Căci dacă în 1931 mai erau: Parlament, opinia publică, partide
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
toți elevii fuseseră fotografiați, la tablă, iar ca "poet al clasei", eu le scrisesem, tot pe tabla neagră, câte o poezie, făcându-le un soi de portret. Lui Gelu, îi scrisesem așa: Când schiul său năvalnic o pornește, Distruge tot ce-n cale întâlnește, Pe lume, altul ca Gelu nu mai este!... De aceea i se spunea Gelu sparge tot!... Spărsese și lada de lemne a clasei a opta, de lângă soba înaltă ce trona în colțul clasei. Până în clasa a cincea
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
Cooperativei Glina și până la Timișoara, în casa unui fantomatic Pepino care o să-i ducă peste graniță și o să-i scape de socialismul biruitor, sunt captivante. Radu Aldulescu dispune, într-adevăr, de materie epică, de episoade și experiențe de tot felul ce-și așteaptă parcă redactarea. Sesizantă e însă și arta lui de expunere și rulare narativă, cu ritm când lent, când accelerat, cu schimbări oportune de planuri și modificări subtile de registru. E motivul pentru care romanul de față se citește
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
datori a îndeplini în viața lor înalta morală socialistă. Cea mai neînsemnată călcare a conștiinței-l revoltau." - vine limpede din experiența sa directă, personală. A lui C. Minuseanu, alias C. Stere, e și marea admirație pentru "rigorismul" moral, precum și atașamentul ce-și găsește expresie în creștineasca urare finală: "Fie-ți țărna ușoară, prietene!" Dintre personajele romanului În preajma revoluției, numai Boleslaw Stadnicki are caracteristici comune cu L. A. Sawicki. Tovarășul de detenție al lui Vania Răutu la Minusinsk 12, ni se spune în
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]
-
acareturile în fine, cu cele ce urmau a-i îndulci existența în viforoasele săptămâni ale lui februarie. Om vrednic, bărbatul lucra în capitală, dar revenea adesea la căscioara lui de patru caturi și douăzeci și patru de încăperi - să se refacă. Adică ce-ar fi vrut infernalii de trăncănitori care i-au sărit în cârcă, să vină acasă cu o sută de grame de parizer de pui, în hârtie? Cu trei cepe și o salată? Cu jumătate litru de apă plată? Să se
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
-o, încheie aproape fiecare cîntec: "Pînă la ziua albă/ Îmi răsar stelele între barbă și iarbă." Pe ei, cei care nu fac nici o diferență între acasă și afară, nu-i așteaptă împliniri. Despre Sărbătoarea Recoltei nu se vorbește nicăieri. Tot ce-și doresc - vor avea, nu vor avea? - este o iarnă amenințătoare ca o iluzie, o poezie blîndă, în vers alb, a intrării în pămînt și în ape.
Drobul de sare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9109_a_10434]
-
Altfel, personajul este în priză în ce privește balada cartușului, iar scena în care face dragoste cu tumultoasa Dairy Queen în timp ce lichidează în ritmuri de orgasm o altă porție de figuranți este de un grotesc special care lasă să se vadă un ce umoristic al filmului. Regizorul, cred eu, joacă bine cartea acestei ambiguități, dacă se ia prea în serios filmul devine un remarcabil film de categoria B putîndu-se lua la întrecere cu vandammismele clasice, dacă nu se ia deloc în serios alunecă
Pistoliada: foc cu foc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9146_a_10471]
-
ce ar mai rămâne din ele? - aceasta-i întrebarea!... Să nu uităm ce spune o altă religie... Că important este exemplul personal. Al celui ce slujește. Ce face el, cum se poartă și cum aduce un folos tuturor celorlalți. Nu ce zice. Pălăvrăgeala fiind de la diavolul. Ce trebuie apreciat, întâi și întâi, este comportamentul omenesc. Nu nălucirile înfierbântate. Parcă ar vorbi un mohamedan. Poate că nici nu le-ar fi stat rău românilor, să fie... turci. în Balcani, s-a văzut
Credință și joc lexical by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9232_a_10557]
-
Remy are ca mentor pe stafia jovială a rubicondului bucătar mort de inimă rea. Bucătar sub acoperire, Remy, oferă adevărata măsură a artei sale atunci cînd îl impresionează pe cel mai exigent critic cu putință, Anton Ego. Suntem în Franța, ce Dumnezeu! Egocentricul critic, care pare desprins din clanul Adams, cu o figură de mumie și o scîrbă academic-princiară înflorește pur și simplu la prima bucățică dintr-o mîncare destul de populară fără a fi simplă care-l trimite direct în copilărie. Este
Oameni și șoareci (pentru a nu mai socoti și bucătarul) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9238_a_10563]
-
face pe un asemenea ins să-și piardă "uzul rațiunii". Voi reproduce doar câteva. întâi că Allah, care este numai Unul și Același, în Unicitatea Lui, - creștinii au trei Dumnezei, Tatăl, Fiul și... acest Sfânt Duh, care nu se știe ce-o mai fi - politeism curat, lăsat moștenire, oho, de păgânitate!... ( Nu pun la socoteală cum să se nască Fiul, dintr-o Fecioară !...) Dar creștinii aceștia sunt cam poieți... Mistici. Naivi. Copilăroși. Doi, cum să sufere El, să fie chinuit, răstignit
Cum vede un musulman creștinismul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9255_a_10580]
-
și disprețuitoare. Ioana Pârvulescu, Mihai Iovănel, Sanda Cordoș, Simona Sora, Paul Cernat, Marius Chivu, Vladimir Tismăneanu, Lidia Bodea, Alex Ștefănescu, Cosmin Ciotloș și Ciprian Măceșaru se perindă cu toții în articolul lui Dan C. Mihăilescu, într-o suită sugestivă de nume ce-și rostesc pe rînd opiniile pe marginea romanului cărtărescian. Prea pățit ca să adopte fățiș o poziție tranșantă, criticul alege să-și spună părerea cu ajutorul unor interogații, lăsate în suspensie, pe seama cărții: "Ea șochează, incomodează și agasează din multe puncte de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
în care sclipeau mai multe penițe, dintre care una, Klaps - scria gros subțire. în abecedar, oițe dolofane te priveau drept în ochi. Recitam cu toții Oi-i, oi-i, de parcă am fi fost israeliți în suferință. Cu cotul puteai răsturna călimara ce-și avea adâncitura ei în placa băncii. Atunci, pe palma, întinsă la un energic îndemn, primeai o lovitură de riglă, în dungă - de neuitat. O sticlă de cerneală de un litru odihnea pe catedră. Răsturnarea ei ar fi însemnat sfârșitul
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
mici și țipă. Vocea ei sună ca o pungă cu șurubele ruginite. Noi ne prefacem că dormim și ea iese pe vârfuri la o țigară. Cât ne prefacem, eu știu că nu sunt singură, așa că nu mă plicticsesc. Îmi imaginez ce-o să ne mai râdem după ce pleacă. Când se întoarce, miroase a afară și a joacă. La mirosul acesta, de-abia mai țin ochii închiși. Îmi vine să alerg pe sub pătură. După ce a ieșit ieri, Lucian ne-a povestit despre fratele
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]