4,822 matches
-
Rămâi în grădină. El o cuprinde în brațe. Ea îi scutură-mbrățișarea și intră pe ușa de la grădină în încăperea cu icoane pe sticlă din co¬lecția Duduiei Iulica. Ea merge-n bucătărie, deschide dulapul de sub chiuvetă, alege cutia cu ceară de albine și-o cârpă din bumbac și se apucă să lustruiască ramele de la portrete. ----------------------------- Mariana ZAVATI GARDNER Londra ianuarie 2013 Referință Bibliografică: Mariana ZAVATI GARDNER - PROZĂ SCURTĂ - DOUĂ POVESTIRI CU DIALOG / Mariana Zavati Gardner : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PROZĂ SCURTĂ – DOUĂ POVESTIRI CU DIALOG de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350180_a_351509]
-
ea o băgase pe mânecă: țipa că își face de cap, se spânzură, se otrăvește... că au făcut-o de râs ai lui Străgălie..., niște sărăntoci care nici pălărie n-aveau pe cap. Tata se făcuse galben ca turta de ceară, pe când Străgălie, hodorogu' dracu, jubila. - Ia zi Enescule, cum speli rușinea, că feciorul meu nu o ține la curtea lui? - Lasă mă Străgălie... că om găsi noi ceva ca să-mpăcăm și capra și varza, că n-a nins să nu
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
Acasă > Strofe > Simpatie > CASTELUL DE CEARĂ Autor: Gabriela Ana Bălan Publicat în: Ediția nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Aștept, pe o blană de animal fioros Întinsă pe jos, cu fața spre cer, Dumnezeu să îmi primească poemul. De la o vreme visez, îmi
CASTELUL DE CEARĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350261_a_351590]
-
Și din toate mâinile care pot scrie așa De ce a ales-o tocmai pe a mea? Unde sunt argintii? Vreau sa ii refuz! Cer la schimb două lacrimi Cu polul opus. Sunt un castel de sticlă într-un castel de ceară, O voce, un fitil aprins Un arcuș pe vioară... fug în alt vis Pe clape de pian urc o scară Luna aplaudă, deschide secretă poartă Îmi văd în jos viață pe o hartă. Mă urmărește un postaș cu tolba de
CASTELUL DE CEARĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350261_a_351590]
-
pictați pe o fată. Pe cine mint? Și eu m-am îndrăgostit. Îți recunosc foșnetul în vis, te rog Nu mă mai urmări pe scări Știu că ești înger și că vrei să mori! Nu îmi mai bântui castelul de ceară E numai o iluzie amară, pe dinăuntru goală. Doar eu, poetul, întins pe podea, Până nu se topește odată cu mâna mea, Scriu versuri cu litere furate din scrisori În care Dumnezeu îmi spune printre rânduri Cât de mult mă iubește
CASTELUL DE CEARĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350261_a_351590]
-
podea, Până nu se topește odată cu mâna mea, Scriu versuri cu litere furate din scrisori În care Dumnezeu îmi spune printre rânduri Cât de mult mă iubește. Îmi cresc aripi Noi. Și am libertate în gânduri. Referință Bibliografica: Castelul de ceară / Gabriela Ana Bălan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1827, Anul VI, 01 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Ana Bălan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
CASTELUL DE CEARĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350261_a_351590]
-
Plânge-ntregul neam al meu, Sufletul din cer al mumei, Plânge că și pumnul humei. Îngerii jelesc în cor C-a plecat Poetul lor. Plâng și pruncii ne-nțărcați, Plâng bătrânii-nfrigurați. Plânge casa-ngenuncheată După pruncul de-altădată, Plânge crucea, plânge ceară, Și-i îndoliata Țară. Plânge azima-n potire Poezia fără Mire. Trup de praf rătăcitor, Sufletul nemuritor, Moartea o a preschimbat În cunună de-mpărat, În cunună de safire, Pentru-al Poeziei Mire. Fruntea-mpodobind cu laur, Înțeleptului - Drept Faur, Ce-
POEME OMAGIALE PENTRU GRIGORE VIERU, DIN CARTEA CU ACELAŞI TITLU -CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361819_a_363148]
-
de așchii. îngenunchez în fața ei și adun încet, atent, literele din tălpile ce au rănit pânza de argint a apelor cu bucuria orbului, când simte vibrația rugăciunii și a rugului pe care, inima lui a depus Cuvântul, în piramida de ceară a clipelor vieții lui. înflorește crucea... ecoul e bun. sunetul clar. muzica gândului reînvie iar tălpile își uită apăsarea. pe pânza de argint a apelor plutește un orb cu inima cât o piramidă de aur, cu vârful înfipt într-o
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
printre aripile păsărilor ce vor duce departe, într-o clepsidră de aur, nisipul unui timp prea trăit pentru a mai fi viu. copacul din groapa cu ploi copacul din groapa cu ploi surâde timpului. are trunchi noduros și frunzele din ceara lumânărilor nearse. nu înflorește. strigă cerului, cu rădăcinile înfipte în el și coroana în pumnii pământului din care, cuvintele cresc prin filele albe, ale vieții. tălpile goale lipăie pe asfaltul de pe buza gropii cu ploi. pașii mărunțesc ecoul copacului, când
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
și mi-am promis în gând, ca atunci când voi fi mare și voi câștiga proprii mei bani, să-mi cumpăr o barcă pe care să o folosesc la pescuit. De teama tatei, care tot îmi repeta de “crucioiul , luna și ceara mamei mele”, înjurătura sa preferată și des utilizată la supărare, mai ales că fusesem invitat expres să ies din apă, dădeam din lăbuțe pe luciul apei, încercând să întorc albia spre mal. Tot aplecându-mă pe marginea ei, aceasta s-
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
anunțați că Moșul se apropie de casă și să-l întâmpinăm cu binețe chiar și-o poezie frumoasă. Mama deschide larg ușile de la antret apoi odaie și ... suspans, un brad imens impodobit cu tot felul de globulete, beteală, lumânări din ceară, bomboane în staniol colorat, legate și ... și cineva care se tot chinuia să-l introducă pe ușile mari, dar neîncăpătoare. În sfârșit Moșul ... Moș-Crăciun!!! Când l-am văzut m-am întristat și descurajată l-am privit cu suspiciune ... nu semăna
MOŞ GERILĂ & MOŞ CRĂCIUN de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361955_a_363284]
-
e Asfințit și Vestul e când zori de ziuă, când Amurg și niciodată un răsărit de soare, un continuu Miază Noapte. Prăbușit în idei ca în groapa Lupului făcută de „Capra cu trei iezi”, te gândești numai la scăunelul din ceară. Dacă nu ar fi fost făcută de un grup de albine, sigur ceara nu s-ar fi topit. Oare tot ceea ce este făcut de un anumit grup se topește și pleacă pe Apa Sâmbetei? Și la urma urmei, nu este
ARTA CUVÂNTULUI de MARIA COZMA în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361954_a_363283]
-
un răsărit de soare, un continuu Miază Noapte. Prăbușit în idei ca în groapa Lupului făcută de „Capra cu trei iezi”, te gândești numai la scăunelul din ceară. Dacă nu ar fi fost făcută de un grup de albine, sigur ceara nu s-ar fi topit. Oare tot ceea ce este făcut de un anumit grup se topește și pleacă pe Apa Sâmbetei? Și la urma urmei, nu este mai bine să moară Capra? Iedul oricum altă șansă nu are decât a
ARTA CUVÂNTULUI de MARIA COZMA în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361954_a_363283]
-
șase Să facem o plimbare cu storurile trase Când soarele apune în suflete solemn Trăsura e din cronici și caii sunt din lemn; Avea zapis, plimbarea-i permisă doar pe seară Dar vezi că vizitiu-i ca la muzeu, din ceară Și se ferește strașnic să calce pe termite Căci datoria lui atât e: să imite Cum și noi suntem două plăpânde imitații De care n-au să știe vreodată invitații; Să-ți ceri bilet de voie căci părăsindu-ți locul
PLIMBARE CU TRĂSURA de ION UNTARU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362008_a_363337]
-
sper Că nu poți fi cuvioasă Cât ai sare și piper. Mai zic unii, pe la colțuri, Că ești blondă, te vopsești, Că vânezi moșnegi cu conturi, Dar nu cred, îi amăgești. Altele îți poartă pică; Ce te-ar picura cu ceară! Dar le e de mine frică, Ce le-aș face, într-o seară...! Aș vrea, cu tine, ca să ies Într-o seară prin oraș. Vorbești cu mine doar pe mess, Nu ai tu un... amoraș? Te mai văd pe invizibil
UNII SPUN CĂ EŞTI FRUMOASĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362072_a_363401]
-
bancă din generală prostituata cu aere de dansatoare exotică după aia minciuna era de filigran roșu-sângeriu ca unghiile prostituatei așa se poartă în țările lui soare-răsare până și ea știa că esemesul primit era doar podeaua iubirii mele lustruită cu ceara unei dureri din care lumânarea nu se mai topea odată iar eu scriam versuri de ce naiba când tu n-ai citit niciodată ceva de la dezghețul stelei doar îi legai gleznele a victimă ce plătește și păcatele ucigașului nu-mi erai
SINGURA POEZIE de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362084_a_363413]
-
Tu, te ridici din orizonturi vii sosită din lumi ascunse de pământ, de apă, de foc nu ești străină, durere găzduită în altar. Tu suflet neînvins, materie în plâns de lacrimi parasită, renasc! Păcatul cel păgân l-ai transformat în ceară. Lumină vino tu, topind îndată răul. Tu renăscut, aievea pruncului curat din orizonturi vii culegător de slove aduni cu grijă rima, te uiți de-a lor tărâm pământ și apă cu forme ancestrale. Lumina mea creație mă cheamă. Pe lemn
DURERE GĂZDUITĂ ÎN ALTAR de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365832_a_367161]
-
prea multă liniște, // încep să bată, din întuneric, // clopote de seară..// a câta oară, // a câta oară?”.( În liniște). Natura participă la stările oamenilor. Toamna este anotimpul care farmecă, umple sufletul de culoare și muzicalitate... dar privind dincolo de „fereastra de ceară” cum „magnolia resemnată sângerează” iar vântul anunță că iarna se apropie... nu poți decât să ai sentimentul risipirii, tristeții, să vezi pur și simplu cum „singurătatea ne copleșește” - așa cum afirmă și simte poeta. „brazii visează în libertate... // E toamnă, Doamne
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
în: Ediția nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Ruga mea din noapte, pare obosită În genunchi se pune, brațul în amin, Dragostea aprinde inima firavă, Trup și suflet Doamne, Ție mă închin ! Și adun cuvinte, picurănd cu ceară Găndul care doare și apoi să-l cearnă, Să ducă neghina în necunoscut, Iar eu mai curată, crucea să mi’o duc. foto: Arthur Braginsky 1965 | Ucraina Camelia Cristea Referință Bibliografică: Ruga de noapte / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
RUGA DE NOAPTE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365873_a_367202]
-
Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1634 din 22 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Plouă peste lume cu adânci suspine, Iar speranța nouă tinde spre ocult, Așteptăm o rază care să ne-aline, Retrezind zglobie-al fericirii cult. Îngerii de ceară nu ne mai ascultă, Rugăciuni febrile tremură în van, Copleșiți de reguli și mâhnire multă, Aruncăm credința peste paravan. Suflete de gheață, ca-ntr-o bibliotecă, Zeci de pagini goale lin își răsfoiesc, Ofilita soartă-și plimbă pe potecă, Avansând
OGLINDA SORȚII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365924_a_367253]
-
ce strigă, printre tăceri, Aduce a toamna, plâng primăveri. Râuri de lacrimi curg la icoane, Brațele mele astăzi sunt goale! Tai o bucată din sufletul meu, Martor îmi este doar Dumnezeu. Bat și metanii, citesc din psaltire, Topesc ca și ceara, durerea ce vine. Smirnă, tămâie și busuioc Mă lepăd de mine...,atâta cât pot! Ruga aduce mereu alinare..., Alerg iar prin mine cu tălpile goale Clopot de floare, ram de măslin, Paharul acesta acum este plin...! foto internet Camelia Cristea
PAHARUL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365948_a_367277]
-
unde ai umblat!... - Cum să fie?Bine! zise băiatul cam cu jumătate de gură - Ai fost la Putna? Ai găsit-o pe vrăjitoare? - Da, am găsit-o ... - Ei, povestește, cum a fost? A pus câlți de cânepă și boțul de ceară în cratița pentru descântec? - Da, răspunse el prin cuvinte cam greu scoase din gură - Și? Ce-a mai fost? întrebă mama nerăbdătoare să afle mai multe. Când a pus cărbune aprins în tigaie și a înghiontit ceara cu vătraiul ... a
LA VRĂJITOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365943_a_367272]
-
și boțul de ceară în cratița pentru descântec? - Da, răspunse el prin cuvinte cam greu scoase din gură - Și? Ce-a mai fost? întrebă mama nerăbdătoare să afle mai multe. Când a pus cărbune aprins în tigaie și a înghiontit ceara cu vătraiul ... a început să sfârâie și să împroaște în jur! Improviză el. - Așaaa!...Așa trebuia înghiontit!!... Trebuia să-l înțepe bine și să-l tăvălească în jăratec cu vătraiul ascuțit! ... Să crape procletul!!... Ai adus și cărbune? - Da, am
LA VRĂJITOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365943_a_367272]
-
crengi își despletește galbenii din salbe sub streașină, în cuiburile reci . Pe lângă cruci cobor ușor pe trepte ; mormintele îmi par că au crescut în nopți de vis cu fiece perete și sunt atât de nerecunoscut . Un iz de flori cu ceară și tămâie străbate de sub cripte, din adânc, ca o suflare caldă ce mângâie pe cei plecați devreme, fără rând . Se mișcă-n jur coroane pe morminte... himere picur ’ lacrimi care ard ; în mine se nasc patimi și ispite , dar mor
LÂNGĂ CRUCI, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 561 din 14 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365303_a_366632]
-
de fiecare dimineață de fiecare sabie de fiecare bob de rugină are și un joc sec dar fără el ar fumega continuu știu ce zic nu toate scările au aceleași rezerve de bine unele se rotesc în jurul unui ochi de ceară un vas le adună precum poruncile cu săgeți otrăvite dar temerarii nu dorm niciodată când se cutremură albastrul pesemne își desenează alte ceruri pe o filă neștiută de nimeni un fel de punte pentru călătoriile în lanț și azi și
ŞI AZI ŞI EU de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365374_a_366703]