1,795 matches
-
mie. De-ar fi să merg în mormânt mâine, voi lua cu mine această noapte. Lumina lunii se mută și strălucește acum prin cadrul sculptat al ferestrei. Umbrele par o broderie care se revarsă pe podea. Îmi lipesc obrazul de cearșaful moale, mătăsos al patului imperial și îmi ating pielea de trupul Fiului Cerului. Vreau să-i mulțumesc că ne-a dezbrăcat de titlurile noastre și a permis să ne atingem așa cum o fac sufletele obișnuite. Mă relaxează acest gând, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
așa că i le împărtășesc cu sinceritate. — Ce spirit nemaipomenit! zice el încet. Ești calmă și netemătoare. Te uiți la Fiul Cerului de parcă ar fi un copac. Hotărăsc să nu-l întrerup. Uite ce e, sunt obligat să dau afurisitul de cearșaf. Shim așteaptă să-l ia. Trebuie să-l dea oficialilor Curții pentru a fi examinat și înregistrat. Apoi vor aștepta semnul unui moștenitor. Vor calcula datele pe degete. Doctorii vor fi chemați să stea pe aproape, zi și noapte, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
exact ce se vrea de la mine. Însă mă voi retrage voluntar din fața afecțiunii Majestății Sale? Înainte de a-l mitui pe eunucul-șef Shim, patul meu a fost rece multe luni. Refuz să mă târăsc din nou, de bunăvoie, sub acele cearșafuri. La audiențe am descoperit că adesea cele mai bune soluții pot fi aflate chiar în cuvintele acelora care raportează problemele. Ei acordă mult timp subiectului respectiv și sunt capabili să vină cu sugestii. Ceea ce mă deranjează e că miniștrii țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Curții explică moartea Doamnei Jin ca fiind atrasă de ea însăși, prin dorința de a investi în longevitatea sa. Iubea cifra 9. Își sărbătorise cea de-a patruzeci și noua zi de naștere decorându-și patul cu sfori roșii și cearșafuri albe brodate cu patruzeci și nouă de reprezentări chinezești ale cifrei 9. Era bolnavă, dar nu se aștepta nimeni să moară până la nouăzeci de ani, zice astrologul. Când palanchinul meu ajunge la palatul doamnei Jin, descopăr că trupul ei e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
iveală o cutie sculptată din lac roșu. Shim continuă: — De la Majestatea Sa, împărăteasa Nuharoo, opt lingouri din aur și argint, opt ruyi purtătoare de noroc, patru bani de aur și argint, patru pături din bumbac pentru iarnă, patru cuverturi și cearșafuri din bumbac, patru haine de iarnă, patru perechi de pantaloni, patru perechi de șosete și două perne! Restul oaspeților se prezintă cu darurile potrivit rangului și vârstei. Cadourile sunt mai mult sau mai puțin asemănătoare, cu excepția cantității și calității. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fie cu tatăl său. Se plânge de „privirea înfricoșătoare“ și de „răsuflarea mirositoare“. E nefericit când îl împing spre patul bolnavului. Își numește tatăl o pacoste și o dată îndrăznește chiar să-i strige: „Hei, om gol pe dinăuntru!“, Trage de cearșafurile lui Hsien Feng și aruncă în el cu perne. Vrea să se joace de-a „Călărește căluțul“ cu cel aflat pe moarte. Nu există nici măcar o fărâmă de compasiune în trupul lui micuț. Îl plesnesc pe Tung Chih. Timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
încearcă să vorbească, dar nu are glas. După ce se chinuie o vreme, brațele îi alunecă peste așternut. Ochii i se dau peste cap, și împăratul începe să respire întretăiat. — Majestatea Voastră! cad în genunchi lângă el, și mâinile mele apucă cearșafurile de satin galben. Aveți milă de fiul Vostru, vă rog! Gura împăratului se deschide. Tati, tati, te rog, trezește-te! Îl împiedic pe Tung Chih să-și zgâlțâie tatăl. Hsien Feng își deschide din nou ochii și brusc se împinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sugerează că tânjește după el. Spre uimirea mea, picioarele îi sunt legate. Lumina din vasul de ulei emană un miros dulce și răspândește raze portocalii. Ea adaugă căldură mobilei roșii. Pe o masă, în colț, sunt teancuri de cuverturi, pături, cearșafuri și perne. Mormântul e primitor precum un dormitor. Masa și scaunul îmi sunt familiare, sunt cele pe care le-a folosit Hsien Feng. Spătarul înalt al scaunului este sculptat cu crini. Îmi amintesc că odată mi-am agățat rochia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a lipsei lor, asemănările încăperii cu o chilie de călugăr se opreau acolo. Asta dacă nu cumva călugării aveau cuverturi sintetice roz, de genul ălora care se fabricau pe când eram copil, prin anii șaptezeci. Și care nu semănau deloc cu cearșafurile irlandeze, albe și apretate, la care mă așteptasem. Trecând pe lângă pat, am auzit un pocnet înfundat, ca și când atmosfera ar fi fost încărcată cu electricitate, iar părul de pe picioare mi s-a ridicat instantaneu. O comodă albă, cu multe sertare, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Spre disperarea mea, am simțit un braț încolăcindu-se în jurul trupului meu gol și trăgându-mă de partea cealaltă a patului. Un comportament foarte macho, de vreme ce eu n-aș fi putut concura niciodată la categoria pană. Am alunecat ușor peste cearșafuri până când am dat peste alt trup. Un trup de bărbat. Tupeul lui mă scotea din sărite. N-aveam nici cea mai mică intenție să mă alătur Domnului Luke, Bărbatul Adevărat și pletos, pentru o mică zbenguială de dimineață. Seara trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din cap până-n picioare. De pe coapsă, în jos, către genunchi și apoi din nou spre coapsă... Am înghițit în sec. Aș fi dat orice să pot pleca de-acolo. Dar nu voiam să recurg la gesturi teatrale de genul aruncat cearșaful de pe pat își poate să-mi permit și luxul de a-i trage un cot în rinichi) până când nu reușeam să zăresc măcar o parte din haine. De ce nu trăsesem draperiile cu o seară înainte? în lumina crudă a dimineții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
podele ca să-mi culeg hainele. Dac-aș fi reușit să-mi găsesc chiloții ca să-mi acopăr măcar fundul, nu mi-aș mai fi făcut atâtea probleme în legătură cu restul... Sau aș fi putut încerca să fiu haioasă și să-mi înfășor cearșaful în jurul trupului ca o togă și... o secundă, ce naiba făcea Luke? Am înghițit cu noduri. Ticălosul reușise cine știe cum să-și bage mâna pe sub bariera țeapănă a brațului meu și îmi mângâia sfârcurile cu niște mișcări atât de blânde și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai poată fi convins și, în plus, își făcea griji în legătură cu păpușa. Ar putea să mai încerce o dată să scoată chestia aia din puț. Luă mașina, se duse acasă și se vârî în pat, într-o încâlceală de pături și cearșafuri. Nu apucase să aranjeze patul azi-dimineață. — Bietul de Henry! zise Betty atunci când urcă împreună cu Peter la etaj. Arăta într-adevăr groaznic de tot. — Mi-a spus c-a avut o pană pe drum și a trebuit să-și schimbe roata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
dacă ea a plecat cu ei, trebuie să fi plecat și ei, iar dacă nu e cu ei, nu-mi pot imagina unde să se fi dus. — Eu pot, zise inspectorul, uitându-se cu un interes îngrețoșat la pata de pe cearșaful pe care îl descoperise unul dintre polițiști în coșul cu lenjerie murdară. Când părăsiră casa, dovezile acuzatoare constau într-un cearșaf, un cordon de la un halat de casă vechi, care se strecurase în mod misterios în pod, un satâr pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
imagina unde să se fi dus. — Eu pot, zise inspectorul, uitându-se cu un interes îngrețoșat la pata de pe cearșaful pe care îl descoperise unul dintre polițiști în coșul cu lenjerie murdară. Când părăsiră casa, dovezile acuzatoare constau într-un cearșaf, un cordon de la un halat de casă vechi, care se strecurase în mod misterios în pod, un satâr pe care Wilt îl folosise o dată ca să deschidă capacul unei cutii cu miniu de plumb și o seringă hipodermică pe care Eva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
sub ea, parțial acoperită cu pătura groasă, își aprinsese a doua țigară. Bărbatul privea nicăieri. Apoi, găsise soluția: pleca în chiar acea seară. Trebuia să-și strângă lucrurile, să prindă trenul de 21,30. Irina lunecă de pe divanul îngust, dintre cearșafurile mototolite. Nu e nevoie să mă conduci. Ba, tocmai am chef să ies la aer, să mă plimb, nu înseamnă că neapărat te și conduc. Nu m-ar deranja deloc să mă conduci, aș vrea oricum să-mi dai adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-i obrazul mic și palid. Peste ea și în ea, înlănțuit și frenetic, urmărea lacrimile lunecând, șir, spre buzele arse. Murmura, în neștire: „Nu, nu te uita, te rog, nu mă privi“, înlănțuită, cotropită de bucurie și spaimă. Goi, sub cearșaf, nu se descleștară multă vreme. „Nu, asta nu ne pot lua“, șoptea, stins, ațâțător, sacadat, Irina. „Asta nu, nu ne pot lua. Tot ce ne-a rămas. Tot, atât. Atât, tot“, bolborosea, sughițând stins, de plâns și de plăcere, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în stradă, văzu rătăcitul, înțelese, înțeleseră. Împinse poarta metalică, urcă. În prag, într-o cămașă groasă, lungă, albă, Ira tremura de febră. Trupul mic, încordat, convulsionat. „Simțeam că vii...“ O disperare copilăroasă, isterizată. Un ritual păgân, reluat cu ferocitate. Zvârlise cearșaful, ca pe un catarg umil, îngenunche, neputincios, stors, la picioarele patului scund. „Plec, trebuie să plec. Acum, imediat.“ Repeta, ca un automat: „Trebuie să plec. Să plec imediat, chiar acum. Acum, nu e altă soluție“ și ea nu auzea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sa ierarhică era, comparativ, neglijabilă acum. Importantă doar prin contacte obscure, vechi și noi, cu REȚEAUA... Deci el supraveghea atunci porțiile acelea de înfometare. Și avea grijă să le vămuiască. Să poată el și alți câțiva supraviețui... Scosese mâinile de sub cearșaf. Le întinsese, paralel, ca o relaxare. Mâini mici, palide, puerile. Insomnia unei nopți bolnave, implorând leacul. Privirea verde, adâncindu-se, flămândă, tot mai întunecată, implorând leacul. Cearșaful se încreți, ca și gura îndurerată, uscată de așteptare. Ghemul de pânză fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să le vămuiască. Să poată el și alți câțiva supraviețui... Scosese mâinile de sub cearșaf. Le întinsese, paralel, ca o relaxare. Mâini mici, palide, puerile. Insomnia unei nopți bolnave, implorând leacul. Privirea verde, adâncindu-se, flămândă, tot mai întunecată, implorând leacul. Cearșaful se încreți, ca și gura îndurerată, uscată de așteptare. Ghemul de pânză fu zvârlit, înlănțuirea gemu, dăruire și plâns. Într-un târziu, noaptea își regăsi vocea. Arsă, tulbure. E un exemplar instruit precoce în strategii sordide, acest semen al nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
atunci. În răspăr! In răspăr, în răsfăț, în răzbunare. Acțiunea: imediata, în chiar aceeași dimineață. Se trezise demult, moolesit, buimac.. A des-închis ochii, a întins mâna spre deșteptătorul care nu sunase. Mâna a tremurat pe conturul ceasului, a recăzut lângă cearșaful boțit ghem pe dușumea, la marginea patului. Dormise gol, dezvelit. Își amintea că noaptea ieșise, parcă, pe pragul casei, să se aerisească. Noapte tulbure, încărcată de vise bizare, gonite, odată cu bezna. Se simțea obosit, greoi. Abia după vreo oră recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cine știe câte sute de kilometri, ceea ce însemna că în cea mai mare parte, dacă nu în întregime, noaptea trecută și-o petrecuse stând în autobuz. Am dus-o în brațe până în camera de oaspeți, în timp ce Tom desfăcea patul deja pregătit, trăgând cearșaful de deasupra și pătura. Nimeni nu doarme mai profund decât un copil, și mai ales un copil obosit. Nici măcar când am lăsat-o jos, pe saltea, și am acoperit-o cu pătura, nu a deschis ochii deloc. Ziua următoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
brațe ale lampadarului din plafon. Sorry, chicotește, țopăind pe dușumea cu picioarele ei cărnoase acoperite numai până la genunchi. De data asta caută pe etajeră niște casete cu muzică. Mi-aduce un Bob Marley, mi-l pune în față, între cutele cearșafului: ăsta cum e? E vechi, mie-mi place. OK! Dispare, uitând aprinsă lumina. Trebuie să cobor eu din pat să sting și cu asta somnul s-a dus pentru multă vreme. Ies din odaie și prin întunericul destul de rarefiat zumzetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
virgine. Din nou, asta e slujba mea. Ești bine, Jiang Ching. Navighezi lin. Ai trecut oceanul și nu te afli foarte departe de țărm. Afară, frunzele uscate zgârie pământul. Jiang Ching a plecat înapoi la Grădina Nemișcării. Se îngroapă sub cearșafuri și perne. În pivnița lui Kang Sheng, ea și-a pierdut liniștea. Nu mai poate să doarmă acum. Aude întruna pocnete, ca și cum craniul ei s-ar sfărâma în bucăți. În ochiul minții ei, un puhoi gigantic de fiare a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Între roțile iuți până În bezna udă. * Ce noroc, controlorul era la doi pași de tine, dar nu te-a zărit! Ce noroc că nu te vede nimeni cum te zbați sub mormanul de haine, paltoane grele, uniforme, smokinguri, trenciuri foșnitoare, cearșafuri albe, lințolii din care se Înalță un nor de molii. Nu, e mereu aceeași albină. — Bitte den Fahrscheine! Ai țâșnit din dulap și ai luat-o la goană, auzi din urmă cizmele soldaților, pijamaua ți-e descheiată și obrazul plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]