2,037 matches
-
INVIERII HRISTICE! Singura Glorie Regală, pe care THEODOR RĂPAN o admite: Gloria prin Cuvânt („Ah, nu mă lasă gloria-mi regală/Și nici nu vreau să dau azi socoteală/ Spre a-nlumi nimicul, o himeră!”) - Logos-ul este singura Armă/Armată Celestă („Cuvintele îmi sunt oștiri vernale,/ Zidirile luminii mă așteaptă,/Topiri vuinde brațele îndreaptă:/ Refac doiniri de jad, monumentale!”), prin care merită și chiar trebuie să fie cucerite Lumea și Iubirea. Din nou, două complementarități semantice, la THEODOR RĂPAN! Iubirea fiind
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
și chiar trebuie să fie cucerite Lumea și Iubirea. Din nou, două complementarități semantice, la THEODOR RĂPAN! Iubirea fiind echivalentul semantic-demiurgic al Armoniei Cosmice a Creației/POEZIA SACRĂ - Poetul poate să-și ofere și sincope terestre ale Iubirii, în favoarea Armoniilor Celeste ale RIMEI POETICE: „Vei îndrăzni, Madonă, cu asprime/Să mă condamni? O, nu, nu mă desfide!/ Pierdut pe veci mă exilez în rime!” - cf. Sonetul CCXCIV. În definitiv, Iubirea cu cadențe terestre a provocat Căderea - atunci, expierea să se facă
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
noastră „modernă”, căzută, adică (dacă ne raportăm la episodul Grecia, din eminesciana poemă vaticinară, „Memento mori”!), în bezna și labilitatea „oceanului” ( ... deși, mulți am fi ispitiți a o numi, mai curând, „mlaștină sleită”!), prin autosacrificii armonice, întru PARADISUL MUZICII SFERELOR CELESTE. ----------------------------------------------------- [1] 1- EVANGHELIA INIMII - ANOTIMPURI - Jurnal de poet (Editura „Semne”, cu ilustrații de Damian Petrescu, 2010); 2 - EVANGHELIA CERULUI - ZODII DE POET (Editura „Semne”, cu opere grafice de Damian Petrescu, 2011); 3 - EVANGHELIA TĂCERII - SOLILOCVII (Editura „Semne”, cu opere grafice
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 458 din 02 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului duci amfore cu ghiocei, pentru altarul Maei, pentru ingeri... Bobul de neghină albastru, printre zambile și toporași, ține sub aripi mâinile noastre unite-n vina alergării celeste... Dezmierdând vorbele mamei, las printre degete să se prelingă, atingeri prefăcute-n rubine... Așteptarea nu mai are pași... Iubite, doar o privire să-mi trimiți, încet, pe raza prelinsă tandru pe firul de gând, și îți voi întinde o crenguță
ÎNTRE DEZNĂDEJDI, de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342150_a_343479]
-
prin Norii lui Magellan, va deschide cu Cheile Zorilor din corola sa solară, lacătele Lacrimilor Înghețate ce au ferecat Porțile Speranțelor ale vistieriei. Praful de stele, adunat de milioane de ani va fi împrăștiat de meteoriți și asteroizi pe Sfera Celestă, în tot Neantul, în toate inelele galactice, până dincolo de Proxima Centauri. Puneți suflet și dragoste la această lucrare spațială.Praful de stele trebuie să se depună peste tot cu emoția vibrațiilor magice și afecțiunea voastră. În acest fel, praful de
POVESTEA GÂNDULUI FERMECAT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342098_a_343427]
-
e în noi și nemurirea nu se poate, pentru că totul e șuvoi și viața -nseamnă însăși moarte. trăim împăturiți în gând și-n lumea noastră de hârtie, noi nu realizăm nicicând că suntem doar o jucărie. o jucărie-n mâini celeste ce-i aruncată în vâltori, cu toate astea viața este cea mai frumoasă dintre flori. sâmbătă, 16 martie 2013 Referință Bibliografică: o jucărie / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 807, Anul III, 17 martie 2013. Drepturi de
O JUCĂRIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342196_a_343525]
-
nedescifrate/ întunecau oceanul/ și stâncile alarmate/ se surpau în mine/ ca-ntr-un ochi lunatic,/ singuratic/ în noapte, meditând...( Ca-ntr-un ochi lunatic). Poezia Valentinei Becart se desface în petale de o finețe aproape ireală, însoțite de o muzicalitate celestă desfășurată pe undele spațiului nedeslușit al sufletului: În liniștea acestei dimineți/ simt sufletul/ cum se desface-n ramuri/ ce-și caută împlinirea/ și rodul unui timp senin,/ curat.../ curat...( În liniștea acestei dimineți) sau: Mă pierd într-o lacrimă/ și-
VITRALII. TIMPUL CA O TĂCERE. CRONICĂ REALIZATĂ DE CONF. UNIV.DR. ILIE GORJAN de VALENTINA BECART în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342187_a_343516]
-
rezultat al celor mai grave și „sângeroase” încruntări, deasupra textelor - definiri cu mult avânt vizionar-poetic, revelatoriu, într-însele! - prin care definiri, dacă Centrul nu va mai exercita Tirania Tembelismului asupra „provinciei”, se vor instaura, cândva, în atmosfera culturală românească, etajele celeste, de pagodă, ale Duhului Demiurgic Național: 1. la FLORINEL AGAFIȚEI - se analizează toată creația sa de până acum: „Florinel Agafiței se dovedește un senzitiv cu o < > debordantă.( )E de prevăzut că orientalistul și literatul se vor completa permanent, cu performanțe
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
dincolo de marginea lumii, atâtea doruri nestinse în curgerea anilor!. Sensibilitatea poetului vrâncean (în ultimele două-trei volume) este a unui modern pur-sânge, cu vocația < > dincolo de lucruri, fluent, sentimental-amar, tragic-discursiv, cu momente (rare) de revoltă luciferică, având gustul îndelung exersat al purităților celeste”; 14. la PAUL SPIRESCU - se analizează toată opera poetică: „Paul Spirescu este - în esență - ( )un poet al vederii ce trece dincolo de cele văzute, modern prin neliniștile sale creatoare, răscolitor prin revelațiile mărturisite, fie și în parte, un împătimit de planul
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
ceriuri / Erau copile albe cu părul blond și des (...) Era pe lumea asta mândră-mpărăție (...) Domnea în ea un împărat prea mare...” etc.). Faustus Maniheeanul (cf. Mircea Eliade, op. cit.) sune despre sufletele fericiților morți că sunt continuu transportate, spre Paradisul celest, de Corăbiile Lunii și Soarelui. Iată că această imagine a Soarelui Negru-călăuză a corăbiilor negre (de fapt, el însuși, Soarele Negru, fiind corabie spre Paradis) și a Lunii-Fată (“în umbra falnicelor bolți” - bolțile fiind corăbii întoarse, semicercuri tânjind după re-împlinirea
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
nu exclude misterul, iar sociologia cerului se instituie prin comprehensiunea proximității, sub forma începutului parcurgerii, convertirea vidului în interval dinamic, în drum. Prin extensie, putem compara capacitatea autorului de reprezentare și de exemplificare a angelologiei sau a unor elemente de celest cu talentul unui pictor care, prin culori meșteșugite, dă contur unor realități fără suport palpabil, acest aspect poate fi convertit și problemei reprezentabilității îngerilor (în același interval: materie - spirit, corp - suflet etc). Cu toate că pentru unii cititori subiectul abordat de Andrei
DESPRE ÎNGERI DE ANDREI PLEŞU de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341816_a_343145]
-
cuprinde înlauntrul său, mineralitate, animalitate, dar deopotrivă, treptele sublime ale ierarhiilor superioare. Cu alte cuvinte, spune Andrei Pleșu în lucrarea sa Despre îngeri, că omul este un ansamblu simfonic din care nu se aude decât un paragraf. "Îngerul este arvuna celestă a acestei armonii. Prin el descoperim dintr-o dată întreaga noastră sonoritate, auzim partea încă neauzită a melodiei proprii." Dar câți ascultăm cu adevărat această melodie? Preferăm să catalogăm experiențele cotidiene în simpli termeni antitetici de genul noroc/ghinion, ori să
DESPRE ÎNGERI DE ANDREI PLEŞU de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341816_a_343145]
-
îngerului poate fi "în sine", ci cu ceea ce poate asimila firea sa cognitivă. Ființa creată nu poate recunoaște îngerul decât în ceea ce are în comun cu el, adică în intelect. Intelectul omenesc este intelect angelic, adumbrit de trup. Intelect ceresc, celest și corporalitate terestră, omul este simultan în armonie și în contradicție cu lumea îngerilor. Deocamdată, limitat de fizicalitate, intelectul uman este o facultate condamnată la intermitență. Nu poate gândi asupra "văzutelor"decât din imediata lor vecinătate și nu poate gândi
DESPRE ÎNGERI DE ANDREI PLEŞU de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341816_a_343145]
-
unitate și armonie, luminându-l spre un ton al viciilor burgheze. Și, mă întreb, cu ce l-a ajutat că l-a văzut când el era atât de neînsemnat? Însă, din tot ceea ce a fost lut, cel ales de puterea celestă a fi inițiat, s-a dezvoltat ca o creație a specificității lumii sale, eul său fiind autorul propriului personaj, totodată, împrumutat și opus altuia: Atunci lumea cea gândită pentru noi avea ființă, / Și, din contra cea aievea ne părea cu
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
experiențe peste care inițiații trec: Pe drum cărunt, cu capătul aproape, / Și chiar dac-am oftat, sau mi-a plâns inima / Prin stinse nopți,[6]el a iubit tăcut, că prin iubire a învins greul scriindu-l pe cenușia pagină celestă a Universului vizibil îndurerat. Prin Univers înțelegând toată lumea materială și imaterială, nemărginită în timp și spațiu, infinit diversificată și caracterizată printr-o multitudine de forme aflate în diverse stadii evolutive. Universul există în mod obiectiv, independent de voința noastră dar
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
ființa să îi distrugă năzuințele: Sfârșit, îmi văd umbra căzută pe mal, / Vine un câine-nfiorat și grăbit / Și sângele-mi linge-n delirul carnal, / Mușcă din mine flămând și scârbit... .[8] Amnarul lovește cremenea pentru a scoate scântei așa cum vuietul celest izvorăște prin lumină ideea gânditorului, care așteaptă îngenuncheat sclipirea: Am văzut lucrurile ca toată lumea, spunea cu modestie despre creația sa Alessandro Ceni, o atitudine singulară, care îl prezintă pe poet ca pe vizionarul, hoțul focului, vates, acela care vede ceea ce
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
nou / trecutul, să trăiască prezentul / pentru o viitoare aducere aminte. Geniul sfințește, se rotește în jurul axei vieții și îi dă nădejdea că sufletul lui, îmbrăcat în creația sa, se ridică spre înaltul cerului, căutându-i mai întâi matricea ființei sale celeste, ca după aceea să revină în mediul teluric al trupului său, și să dea trăire artei sale. Amnarul aflat în mâna doritorului de lumină lovește cu putere cremenea, și atunci, scântei de erudiție pornesc un joc măiestru. Amarul a fost
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
pe care pruncul o cunoaște încă din pântece. Unii plâng când se nasc, lăcrimând încă din primele clipe ale vieții pentru ceea ce nădăjduiesc, alții așteaptă palma celui care îi pune în dreptul vieții, fiind necunoscătorii amarului ființei telurice. Literatul este lumina celestului universal valabil existenței pe Pământ, este Universul însuși pentru că lui i s-a dat prin naștere descifrarea tăcută a verbului existențial: Literatul adevărat sădește slovele, care înfloresc când cititorul se simte luminat de profunzimea adâncului respirat al ideilor ce emană
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
obscur, te însoțește și se tulbură când deviațiile energetice ale corpului întâlnesc opusul magnetic al altor energii. Divinul tresaltă cu neînțelegerile, tainicele ascunzișuri ale memoriei în perpetua mișcare a dansului angelic al ideilor. Arta este o îndeletnicire dăruită de puterea celestă celui născut să fie artist, amnarul dându-i puterea de a lumina obscurul însă nu a-l dezvălui în fața profanului pentru că nici așa nu ar înțelege taina luminii, iar amarul este gustul stării produs de cel care, din spatele creatorului, nu
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
din priviri și ne zâmbeam complice, la fiecare traversare a îngustimilor provocate de tumultul promenadelor orășenești, sau la intrarea în cofetării, unde eu, invitată fără vorbe, aveam întâi-etatea cavalerului care-mi sorbea privirile, de câte ori mi le prindea cu ochii săi celești. Universul discuțiilor noastre cuprindea toate categoriile: de la geografie - materia mea cea mai dragă −, alunecam la toate categoriile muzicii, ale sportului, la ale nelipsitelor bancuri și la orice situație hazlie care putea prinde loc în orizontul nelimitat al privirilor noastre... Dar
ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI ! de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342260_a_343589]
-
și acțiunile. Eu simt și cred că sufletul este un atom de lumină din Dumnezeu, așezat invizibil, undeva-n corpul meu... Un om al lui Dumnezeu a scris că „sufletul este un suflu de la Dumnezeu și deși este de natură celestă, se lasă amestecat cu pământul. El este lumina închisă în peșteră, dar care nu este mai puțin o lumină divină și nepieritoare”. Cu alte cuvinte, sufletul face din interiorul corpului meu un lăcaș, în care se află lucruri din Cer
DOAMNE, CE MINUNE SA FII OM! de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342500_a_343829]
-
toamne (bogății) a sufletului, dominată de un romantism aproape incurabil, reușește să dea viață unei povești, în lumina propriilor trăiri karmice. Stări surprinzătoare, călătorii evanescente, idile paroxistice, diversitatea cromaticilor spectrale ale eului - îmbogățite cu raze de lună, pajiști albastre, ape celeste, telur și divin - toate acestea devin, în lirica Mariei Ileana Tănase, bazele atributive ale unei construcții speciale. Deși anotimpurile se succedă cu viteza unui gând stelar, deși timpul suferă prefaceri, de la motiv de încarcerare, la aripă spre libertate, zborul (pe
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 7 DECEMBRIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342604_a_343933]
-
iubitoare, idei filozofice, teme ce țin de magie, divinație, psihologie, transformare cuantică, artă sacră, religie civilă, comunicare transpersonală, de natura umană și extraterestă, ET-X-Y-Z, ce oferă cu siguranță suficiente informații pentru cei aflați în căutarea unei forme alternative de meditație celestă cu n-dimensiuni prin Cerul Cristalin și care nu vor să abandoneze tradiția creștină occidentală. Parafrazând afirmația lui Malraux „secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”, această carte divinatorie ne prezintă, prin secvențe angelice și răsaduri de
SCURTĂ RECENZIE A CĂRŢII ALESEI DE LUMINĂ. VOALUL ÎNGERULUI (DES)CÂNTAT. AUTOR TRAIAN-DINOREL STĂNCIULESCU de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342685_a_344014]
-
În luna Iulie am fost invitat în cadrul unui Workshop inițiat de Adina Ferghete și Ionuț Berbecaru să las în spațiul lui cuvintelele luminii și a fost onorant pentru mine să fiu alături de ei în drumul nostru spre lumina casei noastre celeste. Motto: „Gândește cu inima și simte cu mintea” Dacă-ai ști Dacă-ai ști că viața mea, e izvor pentru a ta... ai veni mereu și-ai bea, un pahar din viața mea. Rugăciunea Luminii Doamne... eu sunt... scânteie din
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341499_a_342828]
-
de seamă, vă amăgesc tacit și pot să vă destrame, când, lumea, azi, obscenă ne mai inspiră teamă. Cu gândul rătăcit la micul os de pește îmi vine câte-o dată să zburd pe caii mării, să simt în larg celest furtuna cum tot crește; rechinii cum se-nfruptă din măduva spinării. La margine de țărm m-aș despărți de umbră, oglinda mării-ntinse pierzându-mi trupul verde, cum fiecare-n timp, sub o lumină sumbră, se stinge în durere și
OGLINZILE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341570_a_342899]