2,002 matches
-
nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului LXXXVIII. (ei toți sunt eu) Ei toți sunt Eu și moartea lor e'n mine, Ca un copac cu frunze'n așteptare, Un turn vetust, cu mâinele'n ruine, Ori zori cerșind, un răsărit de soare. Eu nu sunt ei! Prezentul lor netrebnic, De liotă care-și fură existența Crucifică trecutul pe jertfelnic Și'n preacurvie-și cată penitența. Ce nouă arcă poate să-i adune În pântece, pe ei, din eu
(EI TOŢI SUNT EU) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369462_a_370791]
-
fi ambetantă, Ar fi facil un șoc de mare clasă, În ochii voștri sunt o diletantă, Pe când biblioteca-mi este casă. Însă, cu toate-acestea, mă-nfior, Când văd cum îmi răsare-o bahahuie, Ce-mi lasă spiritul inert și-aproape chior, Cerșind, umil, prostiei, o statuie. 5. Cand ai inceput sa scrii si unde ai publicat primele versuri? În clasa a II-a. Mereu zâmbesc de câte ori îmi aduc aminte de momentul când am luat creionul și m-am apucat să scriu cele
POET (DIMINEŢILE UNUI ANOTIMP) de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370524_a_371853]
-
durerii. Necrezând că totuși, odată o să doară, nu te-am oprit, sperând că soarta te va întoarce, la sărutul din toamnă de întâia oară, și la mângâierile ce-n suflet nu au moarte. Suspin, târându-mă prin ceața amintirii, mai cerșesc trecutului din zilele senine, blestem putreziciunea clipei despărțirii, râzând și eu de moarte, cum râde ea de mine. De-ți vor trece peste buze cuvinte de jale, să-mi mai șoptești odată, la locul așteptat, chiar dacă-n ochii tăi, trăiesc
SĂ-MI MAI ŞOPTEŞTI ODATĂ … de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369575_a_370904]
-
doar Unul Singur și mi-e de ajuns, ceilalți, fiecare dintre ei, s-a ascuns, numele tău, Dreptate, e un câștig, azi nu te mai caut și nu te mai strig, tu ești pretutindeni în sufletul meu, ca un orb cerșind lumină mereu numele tău, cel vrednic și sfânt l-am văzut în zdrențe, aici pe pământ... Referință Bibliografică: Dreptate... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1525, Anul V, 05 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nicolae
DREPTATE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369604_a_370933]
-
în versete, Închipuim credințe desuete Și-agoniseală fără de măsură. Te-am împărțit în forme grobiene: Al meu e bun! Al tău este păgân! Cărțile sfinte simple foi rămân, Și Tainele au devenit blesteme. În rugă, seara, noi te vrem amabil, Cerșim iertare pentru noi păcate. A doua zi, mânați de strâmbătate, Ne maculăm la modul convenabil. Strunește-ți, Doamne, iarăși sacerdoții Și-i unge soli, ai Tăi, spre mântuire! Voința Ta să aibă prețuire Pentru mireni, nu curvele și hoții! *** Volumul-manuscris
STRUNEŞTE-ŢI, DOAMNE, SACERDOŢII! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369616_a_370945]
-
privesc înălțarea Ce intră în mine și simt cum vibrează Și ochii albaștri și seninul și marea, Ce ți -e sortit, o cale-și urmează. Sub mâna -ntinsă, o caut pe milă, Mă simt inocent și fără pic de venin... Cerșesc de la viață, și m-așez și umilă Pe ultima treaptă la un pas de senin. Ce fluturi cuminți, ce aripi au drepții, Lumina se scaldă în sufletul lor; Zâmbește frumos pe aripa nopții Și acolo-ți clătește durerea și -un
ȘI SENINUL ȘI MAREA de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368158_a_369487]
-
ne pară sumbră Lucire ce chiorăște zarea. Sub chiciuri ologesc copacii, Pierzându-și crengile ce crapă. Și despuiați rămân săracii, Când lăstărișul își îngroapă. Apoi, sub soare,-n dimineață, Se-nmoaie-arsura din natură. Doar vrăbii se întorc la viață, Și ciripesc cerșind căldură. Copiii aciuați prin casă, Uimiți privesc de lângă glastră, Cum frigu-ncepe iar să coasă, De gheață floare la fereastră. *** Referință Bibliografică: De gheață floare la fereastră / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1831, Anul VI, 05 ianuarie
DE GHEAŢĂ FLOARE LA FEREASTRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368179_a_369508]
-
putem, Căci altceva n-avem a cere. Veniți că ușa e deschisă Pe ea să intre orișicine Și cel bogat, si cel sărac, Veniți, vă rog, la rugăciune. În ruga noastră stă speranța, De a primi un colț de mâine, Cerșim în sus, cerșim în jos Și dreptul ce ni se cuvine. Suntem tratați ca animale, Mai rău ca-n junglă uneori, Colții ni s-au tocit, se pare, Căci mușcând, nu dăm fiori. Mergeți creștini și vă rugați, Aprindeți, vă
FLĂMÂNZI ȘI GOI de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362622_a_363951]
-
n-avem a cere. Veniți că ușa e deschisă Pe ea să intre orișicine Și cel bogat, si cel sărac, Veniți, vă rog, la rugăciune. În ruga noastră stă speranța, De a primi un colț de mâine, Cerșim în sus, cerșim în jos Și dreptul ce ni se cuvine. Suntem tratați ca animale, Mai rău ca-n junglă uneori, Colții ni s-au tocit, se pare, Căci mușcând, nu dăm fiori. Mergeți creștini și vă rugați, Aprindeți, vă rog, o lumânare
FLĂMÂNZI ȘI GOI de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362622_a_363951]
-
închiriat un apartament de vise, te simt când oftezi, când râzi, când lăcrimezi, obosită fiind să iubești toate tăcerile mele, dar promit că îți voi spune tot ce nu a fost spus, voi împrumuta litere, dacă va fi nevoie, voi cerși cuvinte noi ca să te scriu așa cum te iubesc, așa cum te simt, frumoasă, senzuală și plină de mine. Vol Călător prin destinul nimănui Referință Bibliografică: te caut / Mihail Coandă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2326, Anul VII, 14 mai 2017
TE CAUT de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362636_a_363965]
-
la străini,în grabă s-o vândă! Aleșii s-au pus pe-agoniseală Jecmănind a țării avere cu sârg, Ignorând sărăcie și boală, Ei legile și le-au votat ca la târg. Însă atunci când este votarea Al poporului vot,ei cerșesc umili, Promițând mincinoși „marea cu sarea” Uitându pe român,când nu-i mai e util. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: VIN ALEGERILE! / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2152, Anul VI, 21 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
VIN ALEGERILE! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362760_a_364089]
-
piscuri goale, fără viață, Unde nici vulturi nu s’avîntă Eu mi-am tîrît povara sfîntă A trupului flămînd de viață. Cu patimă m-am strîns pe stîncă Strîngînd spasmodic piatra tare ... Și-i drept că gura-mi, nu arare Cerșea un sprijin de la stîncă. Prăpăstii mi-au surîs sarcastic, Guri de-abia înfiorătoare, Dar prins de culme cu ardoare, Am rîs și eu - la fel - sarcastic ... - 1928 - Publicată în „SO4H2”, anul I, nr. 1, din 15 aprilie 1932 Referință Bibliografică
ALPINISM de ION PENA în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/370162_a_371491]
-
piscuri goale, fără viață, Unde nici vulturi nu s’avîntă Eu mi-am tîrît povara sfîntă A trupului flămînd de viață. Cu patimă m-am strîns pe stîncă Strîngînd spasmodic piatra tare ... Și-i drept că gura-mi, nu arare Cerșea un sprijin de la stîncă. Prăpăstii mi-au surîs sarcastic, Guri de-abia înfiorătoare, Dar prins de culme cu ardoare, Am rîs și eu - la fel - sarcastic ... ----------------------------------------------- Publicată în „SO4H2”, anul I, nr. 1, din 15 aprilie 1932 NOAPTE LA TURNU
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
piscuri goale, fără viață, Unde nici vulturi nu s’avîntă Eu mi-am tîrît povara sfîntă A trupului flămînd de viață. Cu patimă m-am strîns pe stîncă Strîngînd spasmodic piatra tare ... Și-i drept că gura-mi, nu arare Cerșea un sprijin de la stîncă. Prăpăstii mi-au surîs sarcastic, Guri de-abia înfiorătoare, Dar prins de culme cu ardoare, Am rîs și eu - la fel - sarcastic ... - 1928 - Publicată în „SO4H2”, anul I, nr. 1, din 15 aprilie 1932 ... Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
piscuri goale, fără viață, Unde nici vulturi nu s’avîntă Eu mi-am tîrît povara sfîntă A trupului flămînd de viață. Cu patimă m-am strîns pe stîncă Strîngînd spasmodic piatra tare ... Și-i drept că gura-mi, nu arare Cerșea un sprijin de la stîncă. Prăpăstii mi-au surîs sarcastic, Guri de-abia înfiorătoare, Dar prins de culme cu ardoare, Am rîs și eu - la fel - sarcastic ... ----------------------------------------------- Publicată în „SO4H2”, anul I, nr. 1, din 15 aprilie 1932 NOAPTE LA TURNU
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
prin ceața aghiasmată, Ei, muritori, cu aripile frânte Și nu mai au nimic de dinainte, Doar amintiri de umbra de lopată... Trec roiuri de altare-nveșmântate Cu fir de-argint și tiv suflat cu aur, Coroanele mai au frunze de laur, Cerșind un ultim gând de-angelitate Și în amurgul vremii toate-or trece Un vierme va rămâne-n azimuth, Înfulecând din hoiturile sece, Cu-același gust, același conținut Și n-o să scadă stiva asta rece Cât timp va fi cu titlu
SONET... CU TITLU DISOLUT de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353387_a_354716]
-
ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Eseuri > SE MERITĂ OARE? Autor: Emil Wagner Publicat în: Ediția nr. 1620 din 08 iunie 2015 Toate Articolele Autorului De-am închide-a Țării poartă,/Alții ne-ar cerși la Poartă! Însă Hoții-s chiar din Țara/Trădători la cei de-afară! Doamne Iartă-i! Ești în Drept!/Însă Du-i hăt în deșert!” Vi-l mai amintiți pe Octavian Goga? Pe atunci el avea un dinte împotriva „porții
SE MERITĂ OARE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352756_a_354085]
-
de trei ani. Primul Ministru se află în vizorul justiției și, în loc să se pună de îndată la dispoziția justiției spre ași dovedii nevinovăția, se agață de putere suspicionând astfel vinovăția. Se merită oare? Toate-s bune și la locul lor. Cerșim la propriu într-o țară bogată. Hoții nu mai fură „boul” ci pădurile țării. Punga însușită, subtilizată de la brâul bogătașului neatent, nu mai cuprinde câțiva galbeni ci câteva procente din avuția națională. Milionul folosit în vechiul sistem monetar măsoară astăzi
SE MERITĂ OARE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352756_a_354085]
-
Ontario. Cât de bine, cât de perfect a surprins, scriitorul Constantin T Ciubotaru, decadența acestei clase, care a părăsit Romania după 1989 . Mi-aduc aminte fără să vreau, ce frumos spunea poetul nepereche Octavian Goga: „Munții noștrii aur poartă/ Noi cerșim din poartă-n poartă/ De-am închide-a Tării poartă/ Alții ne-ar cerși la Poartă“. De altfel ultimul capitol al cărții numit Tara lui Kurkudyd, sciitorul îl începe cu un motto destul de cunoscut de noi românii: „Viitor de aur
CONSTANTIN T. CIUBOTARU: AMERICA DIN SUFLETUL MEU de EUGENIA DUMITRIU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352765_a_354094]
-
acestei clase, care a părăsit Romania după 1989 . Mi-aduc aminte fără să vreau, ce frumos spunea poetul nepereche Octavian Goga: „Munții noștrii aur poartă/ Noi cerșim din poartă-n poartă/ De-am închide-a Tării poartă/ Alții ne-ar cerși la Poartă“. De altfel ultimul capitol al cărții numit Tara lui Kurkudyd, sciitorul îl începe cu un motto destul de cunoscut de noi românii: „Viitor de aur, țara noastră are/ (Americanii îi spun dezvoltare)./ Si prevăd prin veacuri a ei înălțare
CONSTANTIN T. CIUBOTARU: AMERICA DIN SUFLETUL MEU de EUGENIA DUMITRIU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352765_a_354094]
-
minut în plus ca să mai stau - Tu femeie, veșnica mea avere A mea iubire toată să ți-o dau. Te-ncrunți ușor zâmbind frumos Și albul pielii tale cântă Un cântec de amor duios, Ce-mi răscolește sângele, m-avântă. Cerșești din ochi o oră de iubire - Banală contopire de trupuri asudate Și cauți în mine o vagă prelungire Pentru ai tăi atomi, materii erodate. Apoi tu pleci plutind ușor în zare - Amor pierdut zadar în amândoi, Iar eu rămân mut
ENTITATEA BIOLOGICĂ PRIN CARE UN BĂRBAT SUPRAVIEȚUIEȘTE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352858_a_354187]
-
prelungire Pentru ai tăi atomi, materii erodate. Apoi tu pleci plutind ușor în zare - Amor pierdut zadar în amândoi, Iar eu rămân mut în oroare Căutându-mi drumul Printre vechi și noi nevoi. Revin la mine-n casă și plâng Cerșind un singur puls din soare - Un singur vis dumnezeiesc adânc Cu care să mă vindec azi De dorul meu cel fulminant de mare. Referință Bibliografică: FEMEIA - ENTITATEA BIOLOGICĂ PRIN CARE UN BĂRBAT SUPRAVIEȚUIEȘTE / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ENTITATEA BIOLOGICĂ PRIN CARE UN BĂRBAT SUPRAVIEȚUIEȘTE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352858_a_354187]
-
un cântec pe care l-am auzit în copilărie cântat de cei bătrâni de la munte: „O plecat moțu prin țară/ Cu doniți și cu ciubară/ Și cu ciucuri de rășină/ Să le deie pă fărină// Munții noștri aur poartă/ Noi cerșim din poartă-n poartă/ Hai căluț la deal, la vale/ Că n-am la copii mâncare// Du-mă Doamne-n pace acasă/ La pruncuți și la nevastă...” Moții respectau pădurea, nu își băteau joc de ea cum se întâmplă în
ÎN ŢARA MOŢILOR de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352908_a_354237]
-
aceasta din cauza lenei și a patimilor. Este reprobabilă imaginea cerșetorilor care, fugind de muncă cinstită, profită de marea îngăduință a creștinilor miloși. Nicolae Iorga spune: Dacă aș fi scris eu cele 10 porunci aș mai fi adăugat una "să nu cerșești!". Deci fapta milosteniei trebuie să aibă ca persoană de destinație chiar pe oamenii nevoiași. Și acest lucru este forte bine vizibil dacă veți privi cu ochii sufletului la situația oamenilor. Nu cel care stă cu mâna întinsă este nevoiași ci
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
sărăciei ca pe o meserie aducătoare de bani și de fapt ei sunt asemenea bogatului nemilostiv. De fapt păcatul lor este cu mult mai mare decât a bogatului nemilostiv căci bogatul nemilostiv a agonisit averea sa nu prin virtutea sărăciei, cerșind, ci pe alte căi. Pedeapsa celor care profită de fapta milosteniei va fi cu mult mai mare decât cea a bogatului nemilostiv. Pentru că ei încalcă în agoniseala lor nu numai o poruncă, ci pe toate! Evident aceste rânduri nu se
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]