900 matches
-
ceva că mă simțeam stăpîn, sigur pe mine... cînd n-ai noroc, n-ai și pace”. Adevărat că nu-mi dau seama: Ușa se deschise, sora Anei ieși din casă, eu eram Încă În cerdac (Îi spuneam cînd prispă, cînd cerdac), ea se rezemă de balustradă după ce făcu o piruetă, știindu-se neobservată, Îmi dădui seama că nu mă vede, asta mă miră foarte mult, se pregătea să plece la biserică. Aș fi vrut să-i vorbesc, mi-era teamă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
buna credință nici după schimbarea vremilor, după 1947 pînă acum, rămînÎnd credincios, mai departe, memoriei pe care o păstra timpului său. Acum, la aproape patru luni de la plecare (vara la care mai gîndea era de mult terminată), Ana, aflată În cerdacul casei sale, privea În aerul Înviorător al dimineții zăpada cîmpiei În fîșia văzută departe Între casele din canatul drumului și liziera păduricii de iarnă. „S-ar putea ca el să vină aici, să facem Crăciunul Împreună”, gîndi. Crezu și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pe picioare. Vroiam să-l mai Întreb ceva, nu știu ce, dar Ana care stătuse pînă atunci În capătul opus al odăii, urmărindu-mi prezența, veni către mine și - ignorînd adiacența lui Lung - mă rugă, la fel ca altădată, să ieșim pe cerdac, În bătaia sticlindă a stelelor, dar un instinct, care regla perfect, Îmi porunci să refuz, - motivația se găsi fără nici o greutate: „gerul de afară”. Ea rămase descumpănită, nu se aștepta. Nici eu: mă miram de mine, dar asta era porunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
anunța moartea tatălui ei și faptul că peste două zile avea să aibă loc Înmormîntarea. A doua zi, spre ceasurile prînzului, căruța de ocazie, luată din gară, mă duse În comună și mă lăsă În fața casei Învățătorului. Urcai treptele „micului cerdac” cum Îl numisem cîndva și În canatul ușii deschise de la antreu mă Întîmpină Ana, care văzuse caii oprind; părea Îmbătrînită, era Îmbrăcată Într-o rochie neagră și un batic de aceeași culoare Îi ținea părul În coc și-i deschidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
În lumea asta și ieșim din ea mereu Înșelați. Și Ana vorbea... sau poate Încetase de mult să vorbească și numai sufletul meu o mai auzea din alte vremi. În dimineața zilei următoare, calmă de primăvară, cu soarele bătînd În cerdac, o mai văzui Încă o dată și stătui de vorbă cu ea Înainte de plecare. Un chinuitor joc Între prezența singurătății noastre și situația determinată de motivul venirii mele acolo, care nu Îngăduia prin decență decît un anume tip de conversație, zbuciumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
avînd ca obiect „activitatea obștească”. Obișnuitele „instructaje”, „ședințe” și altele ca din Întîmplare, totdeauna În sărbătorile Crăciunului și Paștelui. Avea să se Întoarcă seara, tîrziu, Înfrigurat, obosit. Se bucură, mă bucurai. Mama Anei, la strigătele acesteia, apăru și ea În cerdac. Nu părea prea Îmbătrînită, avea În schimb părul, Într-adevăr, alb. „Sărut mîinile!”, vorbii pentru amîndouă. Intrarăm În casă. - Mamă, ceva de-ncălzit! Mi-aduse, după puțin timp, țuică fiartă. - Mă bucur, nici nu știți cît mă bucur, de cîte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
știți foarte bine, mai mult le tîrÎm. Măcar de ne-am fi putut alege veacul În care să ne naștem. - Da, răspunsei și după două zile, În lumina soarelui de dimineață, plecai spre gară, Întîia dată fără Lung. Și din cerdacul casei, Ana, dreaptă, nemișcată, asemeni unei statui, se uita spre mine; părea să-mi urmărească plecarea deși privea În gol. 7. Era În dimineața unei zile de luni, cînd doamna Pavel primi - În timp ce mă aflam la tribunal - fantastica veste din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Blânda batere de vânt. La care poeta îi răspundea: „Fugi!” Îți zic, căci a mea minte Prevestește numai rău; „Nu te du!” șoptește-n taină Sufletul și dorul meu”... Plecat la Berlin să studieze filosofia, dânsa , ac asă-i cânta: „În cerdac privesc la lună Și în jalea mea nebună Tot suspin gândind la el; El s-a dus - lumea se duce Și cu raza-i lină, dulce Au ajuns după muncel. Au ajuns ș-a lui iubire S-a sfârșit a
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
mai celebri, mai inspirați, mai sufletiști, Îmbrăcați În ițari și port oltenesc, mireasă ce-a participat la un moment dat magic chiar cu vocea ei la veselia generală, fiindcă s-a cîntat non-stop Într-o atmosferă de veselie după ce-n cerdacul cu mușcate mirele se dovedise vădit emoționat, printre altele și din cauza elementelor ornamentale „care-au conferit miresei un look de domniță bizantină”, dar În 1453 turcii n-aveau cunoștințe de limba engleză, n-aveau look, și au cucerit ca mitocanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Ce te-a apucat, dragă ieșene, să-mi reciți „Sara pe deal”? Am eu așa un foc la inimioară... Fii mai limpede. Împotriva celor învățate la școală, că Eminescu ar fi scris această poezie inspirat de dealul Șorogarilor privit din cerdacul Bojdeucii lui Creangă, eu mă ridic și spun că poetul a gândit această poezie stând în foișorul fostului „Han din Bucium”, la poarta căruia ne aflăm. În vremea lui Eminescu, casa aparținea profesorului universitar Constantin V. Ionescu, prieten și coleg
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
fân colo în foișor. De acolo de sus se deschide o priveliște de basm în cele patru zări. Și cum să nu-i vină poetului a spune „Sara pe deal buciumul sună cu jale”? Că a scris-o stând în cerdacul Bojdeucii, e foarte posibil, dar inspirația profundă și trainică de aici i-a venit. Acum sunt dumirit cum devine treaba cu „oful” tău și drept să-ți spun cred că ai dreptate. Ieșeanul mă privește în tăcere, apoi își fixează
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mănăstirea în paragină. O restaurează și o închină mănăstirii Galata... Nici așa mănăstirea nu are o soartă mai bună. Vine Vasile Lupu voievod, însă, care face turlă bisericii, face chilii, trapeză, pivnițe și zid împrejmuitor, din piatră, turn, clopotniță și cerdac mare (chilii) deasupra porții. Ștefăniță Lupu voievod aduce zugravii care au pictat biserica Goliei pentru a împodobi biserica cu pictură, dar... Te pomenești că ceva nu-ți place, vere? Chiar așa. Ascultă ce scrie Ștefăniță Lupu voievod după săvârșirea picturii
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Iar răposatul Vasilie voievod cînd s-a ridicat la domniia Moldovei, dacă a văzut că sfînta mănăstire cade în mare pustiire a început să dreagă... și a făcut turn și chilii, și trapeză, și pivniță de piatră și vii, cu cerdac mai sus de mănăstire și tot ce a trebuit în jurul mănăstirii”. Numai că aici au ajuns călugării greci, care, ca de obicei, nu s-au spetit muncind ca să întrețină mănăstirea așa cum au primit-o, ci au lăsat-o, ba s-
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vodă, care te va lămuri pe deplin. La 20 martie 1658 (7166) el spune: “Noi Gheorghe Ștefan voievod,... facem cunoscut tuturor... să se știe că domnul Vasilie (Lupu) a dăruit Mitropoliei Sucevei, pe timpul mitropolitului Varlaam, cîteva vii,... ca și un cerdac și un iaz de pește... Însă după moartea... pomenitului mitropolit Varlaam, noi am auzit cum că acesta a lăsat,... nepoților săi,... viile, cerdacul și iazul de pește”. Și vodă spune mai departe: Dacă cineva dăruiește ceva mănăstiri, nu dăruiește călugărului
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
știe că domnul Vasilie (Lupu) a dăruit Mitropoliei Sucevei, pe timpul mitropolitului Varlaam, cîteva vii,... ca și un cerdac și un iaz de pește... Însă după moartea... pomenitului mitropolit Varlaam, noi am auzit cum că acesta a lăsat,... nepoților săi,... viile, cerdacul și iazul de pește”. Și vodă spune mai departe: Dacă cineva dăruiește ceva mănăstiri, nu dăruiește călugărului, ci bisericii și, chiar dacă călugărul moare, trebuie ca dania să rămînă mereu mănăstiri”. Mai departe scrie: “Prin urmare, am luat viile, cerdacul și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
viile, cerdacul și iazul de pește”. Și vodă spune mai departe: Dacă cineva dăruiește ceva mănăstiri, nu dăruiește călugărului, ci bisericii și, chiar dacă călugărul moare, trebuie ca dania să rămînă mereu mănăstiri”. Mai departe scrie: “Prin urmare, am luat viile, cerdacul și iazul de pește acelor nepoți ai mitropolitului și le-am redat înapoi Mitropoliei”. Acum povestea îi limpede, dar nu te iert, ci ți-l aduc din nou pe Gheorghe Duca, în chip de vistiernic, cumpărând o vie la Vacota
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
deschise odată sufletul în fața preotului satului, un om înțelegător, adevărat păstor duhovnicesc. Hotărâtoare pentru viitorul lui fuseseră și vorbele unui învățător mai bătrân, care nu mai putea preda. Îl vedea în fiecare dimineață pe terasa casei sale galbene, cu cerdac în stil brâncovenesc, îmbrăcat întotdeauna în costum național moldovenesc, așezat pe un scaun, mereu cu o carte în mână. Se obișnuise să-l salute, fără a-l cunoaște. I se păruse firesc așa, omul inspira încredere, avea o figură blândă
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
fost bune și când ai nevoie de liniște vrei să le Îmbunătățești? ― Să știi că ai dreptate, Despi. Și unde mai pui că pacientul trebuie să-l asculte pe doctor... Vântul, purtând parfumul furat de la floarea caisului din grădinița din fața cerdacului, l-a Întâmpinat pe Gruia În acea dimineață cu mare generozitate. Un cer limpede și deschis spre Înalturi, Întins deasupra dealurilor albastre ale Iașilor, i-a amplificat respirația... A răsuflat adânc, cu aducere aminte de diminețile primăverilor de acasă... A
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nici o atenție. Și ar mai fi ceva...” - a răspuns Gruia. „Ce?” „Nu știu unde locuiește, dar Îl Întâlnesc adeseori pe drumul meu, spre sau dinspre casă...” - a răspuns Gruia. „Atunci, fii cu ochii În patru!” - l-a avertizat gândul de veghe... De pe cerdac, unde rămăsese când au plecat securistul și milițianul, a revenit În casă. Abia acum și-a dat seama câtă dezordine au făcut cei doi. „Când voi reuși să le aranjez pe toate la locul lor? Și trebuie să mă gândesc
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la gura sobei, privind cărbunii Încinși În serile de povești din iernile copilăriei... Tata Toader, cu mama Maranda, erau de multă vreme gata pentru Întâlnirea din acea seară. Și, ca așteptarea să li se pară mai scurtă, au ieșit pe cerdac. ― Ia hai, fata moșului, să ne așăzăm colea pe foteluri și să ni uităm oleacă cum asfințăști soarele aici la Iași. Cu pălăria trasă pe ochi, tata Toader nu-și lua privirea de pe dealul Galatei. ― Uite tu, fata moșului, la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
aștept, scumpo. Despina, care a auzit dialogul din cealaltă cameră, a ieșit. ― Așa-i tati. Un misterios. De aceea Îl iubește lumea.. Să nu Întârziați mult, că mi-i urât - i-a urmărit vorbele Despinei când ei erau deja pe cerdac. Când a văzut birja la poartă și pe cei doi pasageri, Lia a Întrebat: ― Mergem la Hanul cercetașului? ― Poate o fi fost cândva și vreun han pe acolo unde mergem... Tot ce se poate. Dar Grădina lui Pester sigur a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ocazie zăbovea Eminescu nopțile la Hanul din Bucium, vecine?” - l-a atacat gândul de veghe. „O urma pe Veronica, al cărei soț, Ștefan Micle, era prieten și coleg cu profesorul universitar C.V. Ionescu, proprietarul hanului”. „Asta ar Însemna că, În cerdacul Bojdeucii lui Creangă, Eminescu a pus doar poezia pe hârtie și nu a creat-o atunci” - a concluzionat gândul de veghe. „Uite că ai și tu dreptate, cumetre”. „Așa mi se Întâmplă când pun capul să gândească” - a plusat gândul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sus În fața oricui!” - s-a trezit gândind Gruia. După ce au stat la masă, el i-a rugat pe toți din casă să se pregătească pentru a ieși la aer. Până au fost gata de plimbare, Gruia s-a strecurat până pe cerdac. „Da, lucrurile sunt cum trebuie”... S-a Întors În casă și i-a Îndemnat: ― Hai, să ieșim... Apâi așă cinsti mai rar! Undi s-o pominit sî ti aștepti birja la poartî fărî s-o aduci tu? - a Întrebat tata
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
argintat peste orașul tolănit de-a lungul Bahluiului, au pornit spre casă... Tudorel adormise În brațele Mariei. Când au ajuns În fața casei și birja s-a oprit, băiatul a făcut ochii mari și, cu mânuța lui dolofană, a arătat spre cerdac, murmurând ceva nedeslușit. Râzând, Maria a „tradus” vorbele copilului: ― „Am ajuns la casa noastră. Ce? Nu vă vine a crede? Uite cerdacul!”... În seara aceea, Gruia a simțit cu adevărat cât de epuizat este. S-a Întins În pat și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și birja s-a oprit, băiatul a făcut ochii mari și, cu mânuța lui dolofană, a arătat spre cerdac, murmurând ceva nedeslușit. Râzând, Maria a „tradus” vorbele copilului: ― „Am ajuns la casa noastră. Ce? Nu vă vine a crede? Uite cerdacul!”... În seara aceea, Gruia a simțit cu adevărat cât de epuizat este. S-a Întins În pat și În scurtă vreme, a adormit dus... ― Îi trudit, saracu’. O muncit atâta! Trebui’ să să hodineascî - și-a spus părerea mama Maranda
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]