6,424 matches
-
scribul ăsta o va păți. Crede că e Alfa și Omega. Inventează lumi!!! Lumile îl inventează pe el! Nici atât: e cuprins în ele dintotdeauna. Se uită ca bezmeticul în jur și are impresia că e Creator. Dumnezeul unui popor de cerneală. Al unui teritoriu de hârtie. I-am citit cărțile. „Oamenii” lui au ajuns, unii față de alții, ca merele dintr-o traistă: se ating, dar nu comunică: sunt purtate de o forță peste înțelegerea lor: din când în când, CINEVA scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
rabie oarecare. Poți să aduni simultan, în Piață, pe Isus, pe Mahomed și pe Buda. Să inventezi un nou Profet. Să-i implici într-o acțiune comună de salvare a Stațiunii, pentru că nu mai întrevezi nici una. Scrii. O dâră de cerneală, întreruptă din loc în loc, închide, tainic, o poveste născocită. Tainic, pentru că aproape fiecare pagină e un spațiu criptic. „Adevărata poveste e numai pentru autor”, ți-ai notat în jurnal. Cineva, intrând în camera ta, a văzut harta Stațiunii, însemnările de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
unul elementar: o scândură mare Îi slujea drept pat și o scândură mai mică, rezemată de zid, drept masă de scris. Pe ea se găseau o cutie din lemn plină cu cărbuni pentru desen și câteva borcănașe din teracotă pentru cerneală. Probabil că una din călimări se răsturnase, producând o pată pe lemn, care fusese apoi ștearsă În grabă cu o cârpă lăsată pe jos. Printre hârtii se găsea o scrisoare de Însărcinare, cu sigiliul papal, care Îi poruncea meșterului să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
său ascuțit. Însă el rămăsese impasibil, susținând privirea celorlalți cu fermitate. — Ei bine, să fie așa cum spui domnia ta. Vorbise cel mai vârstnic. Apăsă inelul cel gros pe care Îl purta pe degetul arătător Într-un tampon de fetru muiat În cerneală și, după o ultimă ezitare, aplică sigiliul. — S-a făcut, se mărgini să adauge trecându-i lista vecinului de la dreapta sa. Rând pe rând, cu repeziciune, ceilalți patru priori repetară acest gest, ca și când ar fi vrut să se descotorosească de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sparge mai multe geamuri, nici o sabie nu taie mai adânc, nici un glonț nu perforează mai iute, nici o grenadă nu împroașcă mai bine, nici o palmă nu răsună mai tare, nici un drapel nu flutură mai demn decât o pană lăsată ușure în cerneală. Dacă acei care astăzi dorm atât de profund cu capul pe perne de puf și-ar da seama pe ce dorm ei de fapt, toți ar avea coșmaruri. Din păcate însă, aproape nimeni nu are curajul să-și descoase perna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
au început să-și bată tapetele, făcând să cadă cuvintele, virgulele inutile, copiii merg voioși spre Școala de literatură, printre blocuri au oprit câțiva editori strigând „Texti cumpar! Texti goali!”, la ușă sună politicos un controlor, ca să factureze consumul de cerneală, iar peste toate, de la bucătărie, se aude glasul soției anunțându-te bucuroasă: „Azi o să pregătesc ceva din Buzzatti!”. La treabă, deci! Episodul 130 îNAPOI LA BARZOVIE-VODĂ Poate că misia cea mai grea a Poveștii ce-și duce povestea pe două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
însoțite de serviabile, credincioase, adjective. Un moment de respiro, un armistițiu: povestitorul scotocește în traistă, scoate merindea. De partea cealaltă cititorul deja înghite primul dumicat. între ei flutură steagul alb al înțelegerii: măcar mâncarea asta să ne tihnească. Penele, cuțitașele, cerneala, nisipul, creioanele povestitorului stau risipite prin iarbă precum dincolo radierele, ochelarii, lupele, foarfecele. Un stol de porumbei care ar trece pe deasupra lor ar vedea doi oameni lejer întinși la oarecare distanță unul de altul, printre foi mari de brustur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Ochii i se-nchiseră ca de la sine și când îi deschise, se văzu în fața unui sobor de vreo 12 călugări care stăteau pe scaune în jurul unei mese unde odihnea o carte mare. Fiecare avea la îndemână foi de pergament, pene, cerneală, nisip. Numai unul dintre ei, mai înalt, stătea în picioare lângă masa cu cartea deschisă și părea că așteaptă să-nceapă o cuvântare. în grupul scaunelor unul era neocupat și îngerul îl conduse pe Iovănuț acolo. îi dădu și lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
unul dintre ei, mai înalt, stătea în picioare lângă masa cu cartea deschisă și părea că așteaptă să-nceapă o cuvântare. în grupul scaunelor unul era neocupat și îngerul îl conduse pe Iovănuț acolo. îi dădu și lui foi, pană, cerneală, apoi îi spuse: „Noi știm că tu știi limbile vechi ale pământului. Tot ce va citi omul acela din cartea cea mare, tu să scrii pre limba ta pe foi”. Apoi își roti privirea asupra celorlalți: „Sunteți gata?”, „Yes, oui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nimic toată ziua. Episodul 208 AMINTIRI DIN NOVICIAT O clipă se lăsă liniștea. Apoi, dându-și seama că Grigorie al XV-lea îi încuviință rugămintea, Metodiu căzu în genunchi, dând să apuce mâna fină, cu degetele lungi, ușor pătate de cerneala deselor, dar necesarelor pentru acele vremuri bule papale, însă sancta persoană îl împiedică, ajutându-l să șadă din nou pe scaun. — Nu e nevoie, padre Metodiu - spuse zâmbind papa. Am facut-o pentru că în vinele noastre curge același sânge. Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o farsă cumplită a neastâmpăratelor duhuri ale nisipurilor, care deveniseră invidioase că un simplu muritor devenise protagonistul sutelor de istorii ce se povesteau la lumina focului. Peripețiile lui Gacel Sayah erau cunoscute și dincolo de granițe, făcuseră să curgă râuri de cerneală și fuseseră chiar motiv de inspirație pentru o carte, dar el continua să trăiască în întâlnirile din jurul focului în seninele nopți sahariene, unde amintirea sa era veșnic prezentă. În ziua când viteazul inmouchar fusese doborât de o forță de sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
un pasaj frivol dintr-o carte extrem de serioasă. Nu știu ce selector diabolic purtăm În creier și care e secunda aleasă spre a ne fixa definitiv În memorie imaginea unui om apropiat. Fără Îndoială că sînt și obiectele, măruntele lucruri, dîra de cerneală lăsată de mișcarea mîinii Într-o dedicație pe-o carte, o sacoșă sau o damigeană uitată la tine, un flacon de parfum primit În dar, o ilustrată care-ți readuc mici Întîmplări de demult, fragmente amestecate Într-un reflux continuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vis. Aș Înșira acum un pomelnic de nume pentru că ele nu m-ar obliga să ajung nicăieri, să deschid o ușă, să aprind o brichetă. Și iată aceste aripi ca două sugative mari desfășurate deasupra mesei la care scriu uscînd cerneala unei priveliști. Îmbrăcată toată În alb o femeie de hîrtie tremurătoare se Întinde sub mîna mea, nu mai știu să-i desenez ridurile de expresie, nu mai știu unde să-i pun acel punct care o făcea pe vremuri atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Arăta în vârstă, într-adevăr. Fața lui era albă ca varul și strălucitoare, fără să pară însă unsuroasă; era la fel de fină ca un ou din porțelan, iar trăsăturile erau mici și ordonate, ca și cum ar fi fost pictate cu stilou și cerneală. Părul lui, în orice caz, era slinos, măcar dacă ar fi fost artificial, pieptănat pe spate și dat cu gel. Era la fel de negru precum îi era fața de albă și îi dădea un ușor aer de păpușă orientală. Era evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
despre Lilith, despre magica ei făptură telurică. Imposibil - era ca și cum s-ar fi reîntors în acel cerc vicios: nu mai putea scrie nici un rând. În plus, îl dureau degetele și stiloul începuse să picure din nou, făcând pete mari de cerneală. Ca de obicei când era vizitat de neputința de a scrie, a ieșit să se plimbe, ca să-și pună gândurile în mișcare. În dreptul lui Hotorget, un italian l-a întrebat care e drumul care duce la gara centrală. Era din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Ce minunat! Să se înalțe deodată atât de sus! Dar asta cerea o muncă plină de atenție. Un sul al Torei care conține cea mai mică greșeală nu se poate folosi. În plus, trebuia să-și procure pergament și o cerneală neagră specială. Felul de a scrie nu îi era străin, pentru că era un tipograf experimentat. Între litere trebuia să fie o anumită distanță, de asemenea între rânduri și episoade. La fel, marginea liberă a paginii scrise trebuia să aibă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
liberă a paginii scrise trebuia să aibă o anumită mărime. Tot timpul trebuia să-și aducă aminte că o greșeală cât de mică făcea Tora de nefolosit. Ziua următoare, Noah a cumpărat cel mai scump pergament și multe sticle de cerneală neagră specială. Depusese totul în pivniță și se simțea fericit când, pe neașteptate Judit intră în cameră ca o furtună. Aflase deja că toate economiile lor dispăruseră din contul bancar comun. Noah dădu repede pe gât o sorbitură de coniac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pentru plăcerea de a se pierde în ele, privindu-le. Acum simțea că Judit se înfuriase prea mult. Ședea disperat la masa de lucru, exersând cu mare răbdare, ca un copil conștiincios. - Alef, bet, Atotputernice Dumnezeu, ghimel, dalet, o, Milostive! Cerneala neagră lucea puternic ca lumina. Către miezul nopții, când începuse să moțăie, i se păru că aude pașii soției sale. Înainte de a urca scările către camera ei, ea se oprise o clipă, apoi se aplecase, aruncând un bilet sub ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
a auzit rugăciunea lui. În zadar, n-a venit nici măcar un răspuns cât de mic. Ziua următoare era Sabat. Înainte de a se duce la sinagogă, Noah a coborât în pivniță să arunce o privire pe pergament și pe călimările cu cerneală neagră, strălucitoare. Când a deschis ușa aproape ruginită de timp, a fost izbit de un miros neplăcut. Un miros tare de șobolani. A căutat în zadar pergamentul. Nu mai era nimic decât câteva firimituri amestecate cu praf negru. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Când a deschis ușa aproape ruginită de timp, a fost izbit de un miros neplăcut. Un miros tare de șobolani. A căutat în zadar pergamentul. Nu mai era nimic decât câteva firimituri amestecate cu praf negru. Chiar și sticlele de cerneală erau murdărite de praf negru, crăpate, și o parte din cerneală se scursese în pământ. Noah simțise o mare slăbiciune în tot corpul, gura i se uscase brusc, picioarele i se topiseră ca și cum ar fi fost făcute din ceară. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de un miros neplăcut. Un miros tare de șobolani. A căutat în zadar pergamentul. Nu mai era nimic decât câteva firimituri amestecate cu praf negru. Chiar și sticlele de cerneală erau murdărite de praf negru, crăpate, și o parte din cerneală se scursese în pământ. Noah simțise o mare slăbiciune în tot corpul, gura i se uscase brusc, picioarele i se topiseră ca și cum ar fi fost făcute din ceară. Se prăbușise dintr-odată ca un pachet greu de pietriș. A stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
a venit imediat, urmată de domnul Takakusa. Noah abia se putea ține pe picioare. Auzea voce lui Judit povestind japonezului: - A făcut parf și pulbere toate economiile noastre! Șobolanii au mâncat pergamentul și și-au înfipt dinții în sticlele cu cerneală! Noah nu putea să răspundă. Trebuia să suporte totul cu umilință și curaj. Tot ce se întâmplase îl ajuta să-și înțeleagă mai bine insuccesele. Își amintise deodată cum, pe vremea Vechiului Testament, cei care atingeau sau vedeau Sfântul Chivot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Apoi se aplecase ușor către Charlie și se stinse brusc, cu un surâs enigmatic pe buze. Cei de față au fost atât de uimți, încât nimeni n-a scos o lacrimă. Judit a început să răsfoiască prin „opera lui Noah“. Cerneala strălucea puternic, ca și cum lumina ascunsă în ea ar fi vrut să explodeze în aer secretul conținutului celor scrise atât de îngrijit. JOC DE VARĂ Lumea e plină de indivizi ciudat de bogați, cu o viață secretă, interioară, care sunt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
citesc, dar nu mă mai interesa nimic, totul era plin de vanitate și ridicol în comparație cu suferința mea fără nume. Am încercat să scriu și am întâlnit deodată rezistența stiloului care se aliase cu demoni necunoscuți, vărsând din el pete de cerneală cu conturul Africii și Australiei. În spatele petelor de cerneală care altădată mă inspirau să scriu și să desenez, m-am văzut deodată pe mine însămi ca un prizonier care nu se putea elibera de închisoarea lui de aer. Pentru că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
plin de vanitate și ridicol în comparație cu suferința mea fără nume. Am încercat să scriu și am întâlnit deodată rezistența stiloului care se aliase cu demoni necunoscuți, vărsând din el pete de cerneală cu conturul Africii și Australiei. În spatele petelor de cerneală care altădată mă inspirau să scriu și să desenez, m-am văzut deodată pe mine însămi ca un prizonier care nu se putea elibera de închisoarea lui de aer. Pentru că eu însămi o dorisem și creasem cu încântare. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]