1,541 matches
-
complexă se strecurase între noi, pentru că el mă privește stânjenit și spune, tu ești Hava, iată că zâmbetul meu se transformă aproape într-un hohot de râs, atât de amuzant mi se pare că cineva ar putea crede asta, eu chicotesc, ce bine ar fi fost să fiu Hava, toată viața mi-am dorit să fiu ca Hava, iar el spune cu o tandrețe surprinzătoare, sunt sigur că Hava își dorește să fie ca tine. Cum adică, protestez eu încântată, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
din cap, atunci înțeleg. Ce înțelegi, întreb eu, iar el zâmbește, când te-am văzut de dimineață, mi-am spus că habar nu ai cât ești de frumoasă, dar acum înțeleg de ce, îți lipsește, pur și simplu, oglinda, iar eu chicotesc, exact așa îmi spusese și pictorul acela în urmă cu foarte mulți ani, o dată la zece ani mă privește câte un bărbat, îmi aduce la cunoștință cât sunt de frumoasă, apoi dispare. Cât de plăcut este să respiri după ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
plăcere, te recompensez prin faptul că păcătuiesc împreună cu tine, trebuie să păcătuiești pentru a te putea ierta pe tine însăți. Am păcătuit deja ieri, spun eu printre dinți, iar el zice, dar ieri nu știai încă acest lucru, eu deja chicotesc, farmecul lui îmblânzește vorbele acestea grele, care tremură în încăperea aceasta lipsită de istorie, precum Adam și Eva, suntem primii care râd aici, iar râsetele se transformă în gemete de plăcere, iată cum îmi ridică fusta și își caută drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
am impresia că tocmai le-am cules eu îns\mi, de pe malul unei ape, și le-am băgat în primul recipient care mi-a picat în mân\. Le-am cules eu de pe malul iazului de lângă stația Otsuka. Ce ciudat ești! chicoti ea. Când mă uit la fața ta, nici nu-mi vine să cred că poți fi capabil de glume. Cu bărbia în palm\, a fumat jumătate din țigară și a stins-o în scrumieră. S-a frecat apoi la ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și mi-ați adus ciocolată. Era topită și m-am mânjit toată când am mâncat-o. A trecut mult de-atunci... — Cam așa e... Parcă scriai o poezie atunci, nu? O poezie lungă... — Toate fetele scriu poezii la vârsta aia, chicoti Naoko. Dar de ce ți-ai amintit tocmai de acest episod? — Nu știu. Briza mării, parfumul florilor... mi-au venit brusc în minte. Ia spune-mi, Kizuki venea deseori la tine, la spital? — La mine, la spital? Aproape deloc și ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
uimit. — Normal, spuse ea, râzând. Ești atât de dulce! Nu-i așa, Naoko? Chiar că e dulce, spuse ea. — Bine, o să învăț la germană, oftai eu. Da, fii cuminte și învață, spuse Reiko. Ne întoarcem înainte de prânz. Fetele au plecat, chicotind. Am auzit pași și multe voci pe sub fereastră. Am intrat în baie și m-am mai spălat o dată pe față. Apoi mi-am tăiat unghiile cu cleștișorul pe care l-am găsit acolo. Erau destul de puține lucruri în baia aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
aștepți? — Normal că pot. — Înainte de a o face din nou, vreau să-mi revin un pic. Vreau să fiu în toate mințile, să fiu mai pe placul tău. Aștepți până atunci? — Bineînțeles că aștept. S-a întărit? — Adică talpa? — Caraghiosule! chicoti Naoko. — Penisul, vrei să zici? Bineînțeles. — Ești drăguț să renunți la cuvântul „bineînțeles“? — Bine, renunț. — Suporți greu? Ce anume? am întrebat. — Erecția! — Adică dacă mi-e greu? — Suferi? întrebă Naoko. Depinde din ce unghi privești lucrurile. — Vrei să te ajut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pe tânărul Watanabe? — De acord, spuse Naoko. — Bravo! Hai să ne facem plimbarea de noapte, spuse Reiko, luându-mă de mână. Și aseară eram foarte aproape de locul cu pricina. În seara aceasta mergem până la capăt. — Bine, cum doriți, spuse Naoko, chicotind. Era răcoare afară. Reiko purta o jachetă bleu peste cămașă și umbla cu mâinile în buzunarele de la blugi. A ridicat privirile spre cer și a adulmecat aerul, asemenea unui câine. — Miroase a ploaie, spuse ea. Am încercat și eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pur și simplu. — Scuză-ne că am întârziat, spuse Reiko, mângâind-o pe cap. — V-ați simțit bine? a întrebat Naoko, ridicând ochii. — Bineînțeles, spuse Reiko. — Ce-ați făcut... amândoi? m-a întrebat Naoko. Nu pot să-ți spun. Naoko chicoti și puse cartea deoparte. Apoi, am mâncat toți trei struguri, pe fundalul picăturilor de ploaie. Când plouă astfel, spuse Naoko, am senzația că nu mai suntem decât noi pe lumea asta. Aș vrea să plouă tot așa și să rămânem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în râs. — Ce ciudat ești! Cine naiba mai vorbește despre Euripide unui muribund pe care abia l-a cunoscut? — Dar nici eu nu mai cunosc pe nimeni care să stea goală, cu picioarele crăcănate, în fața fotografiei tatălui ei defunct! Midori chicoti și sună clopoțelul altarului. — Noapte bună, tăticule! O să ne distrăm și noi puțin, așa că nu te îngrijora. Somn ușor! Nu mai suferi, nu? Ai murit, da? Sunt sigură că nu mai suferi. Dacă mai ai neplăceri, mai bine plânge-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ocupa ea în sufletul meu. — Tu ai iubită? m-a întrebat It½. — Da, am răspuns cu un oftat. Din anumite motive însă, nu putem fi deocamdată împreună. — Vă înțelegeți bine, nu? întrebă el. — Așa îmi place să cred, am răspuns, chicotind. It½ mi-a vorbit, liniștit, despre măreția lui Mozart. Îi cunoștea opera la fel de bine ca un sătean ce știe toate potecile muntelui din apropierea casei. Mi-a spus că și tatălui său îi plăcea Mozart și că l-a pus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
apucat penisul. Stăpânindu-și emoția, a spus: — Hei, Watanabe! Să știi că nu glumesc, dar chestia asta nu merge. E prea mare și prea tare ca să intre. Zău, crede-mă. — Glumești, am spus eu, oftând. — Normal că glumesc, spuse ea, chicotind. Stai liniștit. Sunt sigură că o s\ se potriveasc\. Te deranjează dacă o examinez puțin? — Te rog. Midori se vârî sub pătură, îmi pipăi penisul și îmi cântări testiculele în palmă. Apoi scoase capul și exclamă: — Îmi place! Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-l în calcul pe legendarul Will. — Poate ar fi cazul să ne oprim, am încercat eu să-i sugerez. În nici un caz, a insistat el, ridicându-se. Voi mai vreți ceva? Davey și Jenna s-au uitat unul la altul chicotind. Le stătea atât de bine împreună. Noi ar cam trebui să plecăm, a continuat Davey. Hai să-i așteptăm și pe ei, a spus Jenna și l-a sărutat pe ureche. De ce să ne grăbim? Patrick s-a întors cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
lui Finn de a căpăta un nou chip; spune că poți scoate omul din provincie, dar nu și provincia din om. Barney locuiește în Chelsea, poartă cămăși în dungi, cu butoni, își dă întâlnire cu tot felul de blonde care chicotesc întruna și se numesc Tuppy sau Wiggles și vorbește ca un adevărat absolvent de la Sandhurst. Când se poartă prea autoritar, îl strigăm Maiorul Barney. Într-un fel, mă surprinde că se mai înțeleg cât de cât. Când m-am angajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
care o țineam în mână. Dar, când vine vorba de Liam O’Connell, în mod ciudat, parcă nu poți protesta. L-am văzut făcând asta și la TV, iar femeile respective avuseseră aceeași reacție: păreau șocate, dar simțeau nevoia să chicotească. Paradoxal, comportamentul său sexual nu are nimic obscen. E ca și cum ai trimite o carte poștală care înfățișează un nud pe malul mării. Nu face decât să se distreze într-o manieră absolut sinceră și probabil că își închipuie că femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pipițele astea, adesea cinice, educate în spiritul pragmatismului media, cum stau și se holbează ca niște copii proști. Mă uit spre Daisy și-l văd pe Lewis că o cuprinde cu brațul și-i șoptește ceva seducător la ureche. Ea chicotește fericită și se cuibărește la pieptul lui, prefăcându-se atentă la cei doi cocoțați pe bar, dar își lipește corpul de el ca să compenseze impresia creată de privirea ei. Fără vreun motiv anume, simt că am obosit. Mi-e greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Ești patetic! îl apostrofează Finn din nou. — Ne pune pe noi să facem ceva ce el nu e în stare. — Lasă că îi arătăm noi! zice Finn. De ce folosești pluralul, față palidă? îl iau eu la rost. Davey începe să chicotească. —Care-i treaba? întreabă Finn. Îi spui tu sau îi spun eu? îl întreb. —Tonto și Călărețul Singuratic străbat preria, începe Davey, când ajung la o intersecție... —La o intersecție? Unde, într-o prerie? — Mă rog, o tentativă, continuă Davey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
loc nepotrivit și să se aleagă cu o pereche de palme. —Gata, Daisy, îi spun când ajunge din nou în brațele mele. Cine urmează? —Eu, se oferă Finn. Cel puțin așa am ocazia să fiu pipăit de niște tipe. Ben chicotește. — Și, pe deasupra, mai e și gratis, nu? Așadar, doamnelor, simțiți-vă libere să umblați cu mâinile peste tot, ne îndeamnă Finn și Ben îi ține hangul. —Taci odată, Finn, porcule ce ești! îi arunc. Nu-ți facem nimic, oricum, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
iată că l-am atins! —Nemaipomenit! exclamă Ben, trecându-și mâna prin păr. În timpul jocului nostru de înveselit oamenii și-a scos haina și și-a suflecat mânecile cămășii, așa că arată mult mai normal. Suntem toți îmbujorați și continuăm să chicotim, în afară de Jim, care pare destul de bulversat. Cred că nici măcar n-a zâmbit. Am crezut că râde doar din cauza balansului pe care l-a suportat cât a stat pe burta mea. —Daisy, ai avut o idee genială! spun eu pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
numai noi, femeile, și am plânge după masculii pierduți. —O, Dumnezeule! În acest caz Ex-ii Anonimi s-ar numi Toți-Bărbații-Sunt-Niște-Porci. Știu ce vrei să spui. Îmi place să-i văd și pe ei suferind pentru că li s-au dat papucii, chicotește Daisy. Sună îngrozitor, dar... mi-e atât de dor de Lewis. Oftează. —Aș vrea să fi spus și eu ceva despre noi. Dar nu-i nimic! Voi aștepta cu nerăbdare săptămâna viitoare. Voi fi prima, dacă vrei! Fie cum zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
seama ce simți cu adevărat, n-ai fi ținut un discurs despre cât de tare te enervează fostul soț sau despre câți bani ai obținut în urma divorțului. Charlotte se holbează la el și nu poate scoate decât un „O“. Jennifer chicotește lângă mine. Nu sunt de acord cu asta! protestează Charlotte după ce-i vine sufletul la loc. —Finn are dreptate, Charlotte, tu nu prea vorbești despre sentimentele tale, zice Ben. De fiecare dată când vorbește cu ea, Ben capătă un accent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Nu, dar înțelegi ce vreau să spun, nu-i așa? Nu voia să-și asume responsabilități, nu mă ajuta deloc, chiar și când îl rugam și-i promiteam să nu mă supăr. —Te-ai fi supărat? mă întreabă Jake zâmbind. Chicotesc. —Puțin, în cazul în care aș fi luat ceva la bord. Dar i-aș fi mulțumit oricum după aceea. Fir-ar să fie, cum de-am făcut iar o asemenea gafă? Nu era nevoie să aduc în discuție chestiuni legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sfâșii și-mi afund fața în gâtul lui. Mormăie de plăcere și mă întoarce deasupra lui, apoi picioarele îmi rămân prinse sub măsuța de cafea și durează ceva până mă eliberez. Ne rostogolim și, cu coatele proptite lângă umerii lui, chicotesc, iar el începe să râdă, apoi ochii noștri se întâlnesc și veselia se îneacă într-un fior, pentru că-i simt tot corpul sub mine, și mișc puțin șoldul ca să-i văd reacția, iar el închide ochii și mă strânge și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe Finn, mor de nerăbdare să văd cum arată în costum de baie. Voi nu? E cam ciudat să-ți vezi colegii fără haine pe ei, zic eu. Nu prea am chef să-l văd pe Barney în slip. Daisy chicotește. — Stai să te vadă pe tine în bikini, zice ea. Or să-și imagineze toată viața cum îți pocnește costumul și-ți ies sânii afară... —Daisy! îi dau eu o pălmuță peste ceafă. Scârbos! Nu-mi pocnește costumul și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
brațul lui Finn și îl privește cu multă căldură. — Știi cum e între îndrăgostiți, îi șoptește Vanessei pe un ton confidențial. Nu ne putem dezlipi unul de altul și astfel nu mai avem timp pentru alții, nu-i așa, frumosule? Chicotește cu subînțeles. După mine, Daisy cam exagerează, dar e conștientă că își poate permite. Vanessa rămâne fără replică, iar pomeții ei perfecți se acoperă cu două pete roșii, ca la clovni. De fapt... zice Daisy, ar trebui să termin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]