2,837 matches
-
din Republica Moldova, una din cele mai însemnate monumente ale arhitecturii basarabene. Este situată în Codrii Orheiului, pe teritoriul satului Curchi, raionul Orhei. Ca ansamblu arhitectural s-a constituit în secolele XVIII - XIX. Este compusă din cinci biserici, două clădiri cu chilii, stăreție, mai multe încăperi auxiliare, o livadă, un schit cu arhondaric aflat la 500 m de Mănăstire și un bazin de piatră. Biserica "Nașterea Maicii Domnului", construită în 1775 de către Iordache Curchi, este un exemplu de stil neobizantin, iar biserica
Mănăstirea Curchi () [Corola-website/Science/302742_a_304071]
-
tuturor trecătorilor și vizitatorilor care rămân fermecați de frumusețea locului, a cărui imagine se întipărește adânc în sufletul lor. Manastirea-Curchi 2 Ca ansamblu arhitectural aceasta s-a constituit in secolele XVIII-XIX, fiind compusa din cinci biserici, stăreție, case clădiri cu chilii, trapeză, turn la intrare, zid. Prima biserica fiind una din lemn, închinată Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, construită în jurul anului 1775 de către Iordache Curchi, ctitor și primul stareț al schitului. La 21 septembrie 1810 se sfințește prima biserică de piatra, în
Mănăstirea Curchi () [Corola-website/Science/302742_a_304071]
-
transformată în sală pentru nunți și cumătrii, mai târziu devenind depozit al colhozului din localitate. Tezaurul bisericesc al mănăstirii a fost ars în Dealul Călărașilor. Averea mănăstirii, care consta din 35 ha teren agricol, livadă, vie, două case, corp de chilii, stăreție, trapeză, trei clădiri auxiliare, cinci grajduri, vite mari cornute, oi, porci, cai etc., a fost transmisă în posesia colhozului din localitate. Din cele 230 viețuitoare ale mănăstirii (98 călugărițe și 132 surori) 30 au plecat la rude, iar cele
Mănăstirea Răciula () [Corola-website/Science/333897_a_335226]
-
acest gimnaziu. În timpul primului război mondial, clădirea școlii a fost reachiziționată. Unii elevi vor pleca, o parte a cadrelor didactice vor fi mobilizate, până în martie 1918, așa încât, anevoie, cursurile se vor ține în aer liber, școala funcționând în turnul și chiliile Episcopiei. Anul 1919 e benefic urbei romașcane, deoarece acum Gimnaziul „Roman-Vodă” devine liceul cu nume voievodal, străveche vatră de cultură a orașului. Schimbându-se statutul școlii și având un grad superior celui de până atunci, intervin transformări profunde pe multiple
Colegiul Național „Roman Vodă” din Roman () [Corola-website/Science/315237_a_316566]
-
instituție a dobândit o importanță istorică semnificativă în învățământul românesc la începutul secolului al XIX-lea, fiind prima instituție care a oferit educație secundară în limba română. Seminarul a fost mutat în anul 1886 în centrul orașului Iași, iar în chiliile mănăstirii s-au stabilit mai întâi o școală de arte și meserii și apoi un spital de psihiatrie. În perioada regimului comunist, biserica a funcționat ca biserică parohială. Ulterior, ea a devenit biserică pentru bolnavii Spitalului universitar de psihiatrie. Tradiția
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]
-
și Mitrofana"". După înscăunarea sa, mitropolitul Veniamin Costachi al Moldovei a hotărât să înființeze un seminar teologic. La îndemnul său, domnitorul fanariot Alexandru C. Moruzi a dat la 1 septembrie 1803 un hrisov prin care s-a stabilit așezarea în chiliile Mănăstirii Socola a "Școalei de învățătură pentru feciorii de preoți și diaconi, unde să se paradosească bogoslovia și tălmăcirea sfintelor scripturi". Călugărițele de la Mănăstirea Socola, în frunte cu stareța Elisabeta schimonahia, sora mitropolitului, au fost mutate la Mănăstirea Agapia (până
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]
-
acestea, din cauza alocării anevoioase a fondurilor, abia în 1905 s-a înființat aici „Azilul de alienați Socola”, sub conducerea doctorului Alexandru Brăescu. După înființarea „Azilului de alienați”, a devenit necesară construirea de pavilioane pentru bolnavi și clădiri cu rol administrativ. Chiliile fostei mănăstiri erau vechi și improprii pentru a fi folosite, așa că au fost dărâmate și refăcute după trebuințele clinicii și ale spitalului. În prezent, nu se mai pot recunoaște nici măcar temeliile lor de piatră din secolul al XVI-lea. Biserica
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]
-
în satul Stănești-Lunca, comuna Lungești, Județul Vâlcea. Acest ansamblu istoric este înscris în Lista Monumentelor Istorice din anul 2004, cu denumirea "„Ansamblul mănăstirii Mamul”", . și cuprinde patru obiective: biserica „Sfântul Nicolae” (1696-1699), biserica bolniță de lemn „Sfânta Treime” (1833), ruine chilii și zid de incintă, care datează de la sfârșitul secolului al XVII-lea. Istoria Mânăstirii Mamu, cu hramul Sfântul Nicolae, se pierde în timp, undeva pe la începutul veacului al XVI-lea. Se cunosc destul de puține date legate de prima ctitorire dar
Mănăstirea Mamu () [Corola-website/Science/322372_a_323701]
-
sfintei mânăstiri la acea dată: "„Platonida, care au fostu stariț(ă) cându s-au făcut mănăstirea.”" Domnitorul Constantin Brâncoveanu a înzestrat mânăstirea cu odoare de preț și cu moșii. La refacerea ctitoriei de către domnitor au fost construite și corpurile de chilii care se păstrează până în zilele noastre. Conform documentelor și inscripțiilor păstrate în sfântul lăcaș, în toate etapele existenței ei, mânăstirea a fost chinovie de maici. Viața de obște s-a desfășurat neîntrerupt aici până la 1873, anul primei desființări a mânăstirii
Mănăstirea Mamu () [Corola-website/Science/322372_a_323701]
-
desfășurat neîntrerupt aici până la 1873, anul primei desființări a mânăstirii. La începutul secolului al XIX-lea, documentele o menționează pe Maica Meletina ca stareță a mânăstirii. Monahia Meletina contribuie după puterile și priceperea ei la repararea mânăstirii: adaugă un etaj chiliilor brâncovenești, reface clopotnița și turla avariate de un cutremur, repară zidurile de incintă ale lăcașului, iar între anii 1842-1843 comandă refacerea picturii realizate de Pârvu Mutu. Peste fresca acestuia pictează, conform unei pisanii aflate în biserică, Ghermano ieromonah cu ciracii
Mănăstirea Mamu () [Corola-website/Science/322372_a_323701]
-
deasupra intrării în naos: Din 1932, Mamu redevine mănăstire de maici, aflate sub ascultarea stareței Evpraxia Ungureanu. Timp de 28 de ani, până în 1960 viața de obște este din nou înfloritoare. În anul 1932 Societatea „Acoperământul Maicii Domnului” construiește niște chilii cu pridvor pentru maicile ostenitoare la această mănăstire. După o reparație a tuturor chiliilor săvârșită între anii 1956-1958, doi ani mai târziu, în 1960, în urma aplicării decretului 410 din 1959, mânăstirea este desființată și transformată în azil pentru bătrâni și
Mănăstirea Mamu () [Corola-website/Science/322372_a_323701]
-
stareței Evpraxia Ungureanu. Timp de 28 de ani, până în 1960 viața de obște este din nou înfloritoare. În anul 1932 Societatea „Acoperământul Maicii Domnului” construiește niște chilii cu pridvor pentru maicile ostenitoare la această mănăstire. După o reparație a tuturor chiliilor săvârșită între anii 1956-1958, doi ani mai târziu, în 1960, în urma aplicării decretului 410 din 1959, mânăstirea este desființată și transformată în azil pentru bătrâni și bolnavi cu deficiențe mintale. La cutremurul din martie 1977 turla bisericii se fisurează grav
Mănăstirea Mamu () [Corola-website/Science/322372_a_323701]
-
protosinghelului Ghedeon Verenciuc (1920-1947), au avut loc lucrări de reparație ale ansamblului monahal. Zidul bisericii a fost legat cu bare de fier în anul 1937, s-a construit un acoperiș din tablă zincată și au fost ridicate noi clădiri pentru chilii. În anul 1940, pe temelia unei chilii vechi, s-a început construirea bisericii-paraclis cu hramul "Sf. Mare Mucenic Mina", care a fost sfințită la 9 septembrie 1941 de către mitropolitul Irineu Mihălcescu al Moldovei. În anul 1945 a fost refăcută picura
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
lucrări de reparație ale ansamblului monahal. Zidul bisericii a fost legat cu bare de fier în anul 1937, s-a construit un acoperiș din tablă zincată și au fost ridicate noi clădiri pentru chilii. În anul 1940, pe temelia unei chilii vechi, s-a început construirea bisericii-paraclis cu hramul "Sf. Mare Mucenic Mina", care a fost sfințită la 9 septembrie 1941 de către mitropolitul Irineu Mihălcescu al Moldovei. În anul 1945 a fost refăcută picura interioară a bisericii. În anul 1928, tânărul
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
acordat acestuia sprijin militar în două bătălii purtate împotriva Ordinului Cavalerilor Teutoni: la Grünwald, în 1410, si la Marienburg, în același an. De asemenea, în timpul sau, în 1420, au loc primele confruntări dintre Moldova și Imperiul Otoman. Turcii au asediat Chilia și Cetatea Albă, dar Alexandru a reușit să le apere. Alexandru cel Bun a murit la 1 ianuarie 1432 în urma unei boli contractate în luptele dintre Polonia și Ungaria. În urma lui au rămas mai mulți fii care s-au luptat
Alexandru cel Bun () [Corola-website/Science/299080_a_300409]
-
Aron-vodă, cum au audzit pușca și clopotile, oaricum să îndoia dintâiu, să nu fie vreun vicleșug, iar apoi, unde s-au pornit a veni ca vântul."" Inițial, mănăstirea a fost înconjurată cu ziduri de piatră și avea turnuri de colț, chilii și alte clădiri anexe care s-au prăbușit, rămânând doar vechea biserică, singura păstrată din întreg ansamblul mănăstiresc de odinioară. Vechiul lăcaș de cult a fost reparat neglijent în mai multe rânduri în secolele XVIII-XIX, în una dintre aceste ocazii
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
La început mănăstirea a fost construită astfel încât să adăpostească doisprezece călugări (după modelul Mântuitorului Iisus Hristos care și-a ales doisprezece apostoli), dar cu timpul numărul acestora a crescut, fiind necesară construirea unei alte biserici mai mari și a unor chilii suplimentare. Noile construcții (ceea ce se numește astăzi „curtea nouă”), au fost realizate între anii 1842-1846, prin grija starețului Ioasaf și Paisie. Datorită poziției sale strategice, Mănăstirea Sinaia a cunoscut numeroase invazii turcești și austriece, care au distrus parțial mănăstirea. La
Mănăstirea Sinaia () [Corola-website/Science/309116_a_310445]
-
și mânăstire de călugări, primind, pentru acest efort deosebit, cu vrednicie, rangul de arhimandrit. Cu o încrâncenare însuflețită de atașamentul la credința străbună, între anii 1940—1948, soborul monahilor a depus o munca titanică, construind o biserică nouă, 30 de chilii, un paraclis și o clădire administrativă. De asemenea, el a înființat un schit în localitatea Tețu și a construit un paraclis la Teiuș. Starețul Evloghie Oța a dezgropat vechea biserică (care era acoperită cu pământ și pietriș adus de către torenți
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
au aruncat într-o altă mașină! Apoi, după întocmirea sumară și grabnică a unui proces verbal, în care s-a notificat confiscarea a “una mumie umană” (!!!), au dispărut în noapte. A doua zi au sosit buldozerele și au dărâmat totul: chilii, trapeza, biserica. Pe locul unde se afla Mănăstirea, în cartierul Militari (Apusului), nu s-a mai ridicat nimic."" După anul 1989, s-a reluat construcția lăcașului de cult demolat, piatra de temelie a Bisericii fiind pusă la data de 2
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
complet diferită a Utreniei Inițial, călugării se trezeau în mijlocul nopții pentru a cânta laude lui Dumnezeu. Sfântul Simeon Noul Teolog menționează Psalmul 118, o parte componentă importantă a Miezonopticii din zilele de lucru, ca fiind spusă de călugări, fiecare în chilia lui, înainte de Utrenie. În majoritatea locurilor unde se mai ține în prezent Miezonoptica, aceasta este combinată cu Utrenia și cu Primul Ceas într-una din cele trei slujbe compuse, prezente și în Tipic. În privința Miezonopticii, Sfântul Marcu din Efes spune
Miezonoptică () [Corola-website/Science/299727_a_301056]
-
una de pocăință, îmblânzită de o atitudine de așteptare plină de speranță. În tradiția rusă, Miezonoptica este adesea precedată de Rugăciunea de dimineață sau această rugăciune este încorporată în Pavecerniță, care altfel ar fi fost spusă de monahi fiecare în chilia lui. La sfârșitul Miezonopticii, chiar la sfârșitul încheierii, în multe locuri există tradiția cinstirii și închinării a celor prezenți la icoane și moaștele sfinților din biserica respectivă. În cărțile de rugăciune grecești, se folosește o formă modificată a Miezonopticii pe
Miezonoptică () [Corola-website/Science/299727_a_301056]
-
alipită scara de acces la nivelul de locuit. Pivnița era compartimentată în două nave lungi de stâlpii de susținere. În zona de sud a acesteia se se pare că ar fi existat și o a treia compartimentare cu ziduri pline. Chiliile au fost construite pe zidurile de nord și de sud, aceste din urmă având dimensiuni mai mari Frumoasa pisanie, păstrată intactă "in situ", arată că lucrările de construcție au fost terminate în data de 2 mai 1648 pe moșiile și
Mănăstirea Plăviceni () [Corola-website/Science/303075_a_304404]
-
Primele atestări documentare ale acestor construcții au apărut de abia în secolul XVI, moment în care spre mijlocul acestui secol în zona montană a Buzăului s-au afirmat unul dintre curentele monastice ortodoxe: anahoretismul - exprimat prin amenajarea de biserici și chilii săpate în piatră. O parte din aceste ansambluri rupestre au fost folosite în scopuri religioase - ca lăcașuri de cult, chilii sau locuri de rugăciune, cele mai cunoscute fiind schiturile "Aluniș" (funcțional și în prezent) și "Agaton". Totodată, în unele dintre
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
în zona montană a Buzăului s-au afirmat unul dintre curentele monastice ortodoxe: anahoretismul - exprimat prin amenajarea de biserici și chilii săpate în piatră. O parte din aceste ansambluri rupestre au fost folosite în scopuri religioase - ca lăcașuri de cult, chilii sau locuri de rugăciune, cele mai cunoscute fiind schiturile "Aluniș" (funcțional și în prezent) și "Agaton". Totodată, în unele dintre peșterile din zonă se întâlnesc inscripții și desene rupestre, cu tematică preponderent creștină. Insuficiența informațiilor documentare și aspectul de multe
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
odată cu apariția sa a reprezentat un veritabil cap de pod pentru arhitectura religioasă de la curbura Carpaților. În zona montană a Buzăului s-a afirmat spre mijlocul secolului XVI, unul dintre curentele monastice ortodoxe: anahoretismul - exprimat prin amenajarea de biserici și chilii săpate în piatră. Acestea au scăpat documentelor istorice scrise în mare parte, pe fondul vieții monahale caracterizate de apostolat fără predică și trai fără discipoli. Un element caracteristic anahoretismului de pe teritoriul românesc, anume acela al formării unor mici comunități de
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]