7,296 matches
-
mărunte cum ar fi propria execuție. Nu voia să fie patetic și nici să intervină în desfășurarea evenimentelor, era pe deplin mulțumit cu ceea ce i se întâmplase. De acum se putea trezi în realitate, căci scăpase de coșmarul care îl chinuise ani de zile, în care era nevoit să își trăiască condamnarea la moarte și executarea acesteia. De acum înainte va începe o viață nouă. Încercă să deschidă ochii. Știa deja ce avea de făcut întreaga zi, dar va începe cu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de ultimele schimbări, se auzi claxonul unei mașini, iar după câteva minute în sufragerie fură aduse crucea și sicriul. Noi doar o auzeam pe mătușa cum plângea la bucătărie. Chestia asta poate dura și două zile. — De ce vrei să se chinuie atât? — Am zis numai că poate să țină mai mult. Ne priveam unii pe alții. Aveam impresia că până acum urmăriserăm pe întuneric un film și că brusc cineva a aprins lumina. În ceață privirile ne erau confuze și parcă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
care ne-a venit, și ideea care ne-a și părăsit, noi rămânând în apele noastre, de rudimentari, și nărăviți ai relelor locuitorilor sfintei noastre planete. Viermele Corina se ridicase pe taburetul așezat pe masa din mijlocul casei și se chinuia să înlocuiască becul ars, din tavan. Scundă fiind, iar tavanul prea sus pentru statura ei, nu putea face singură treaba pentru care se urcase pe taburet. Cornete dormea, pe fotoliu, cu fața în sus, cu picioarele răscăcărate, cu mâinile larg
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Fără alte inconveniente. De-o parte și de alta a șoselei asfaltate, pe care circula, era o liniște, parcă, prevestitoare de ceva neplăcut, care putea să urmeze, iar ea se tot întreba, fără să poată găsi răspuns, întrebării care o chinuia. Lanurile de porumb erau înalte. Plantele bine dezvoltate acopereau priveliștea, până peste înălțimea trupului omului, pe o lungă porțiune din traseul străbătut. Pe băiețel începu al prinde somnul. Din cauza monotoniei călătoriei. Mama trase pe dreapta, îl mută pe bancheta din
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
în mod fatal trebuia să dispară. Nu, n-am știut să păstrez această rază fugară. După trei luni, nu, două luni și patru zile, Îi pierdusem urma, dar amintirea ochilor Săi magici, a strălucirii lor ucigătoare nu înceta să mă chinuiască. Cum puteam s-O uit, când era atât de strâns legată de existența mea? Nu, nu-i voi revela niciodată numele: siluetă eterată, subțire, vaporoasă, cu doi ochi imenși, mirați, strălucitori, în profunzimile cărora viața mea ardea și se topea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
modificată! Mă rog, o citesc iar. Rămîne că o Începem după ce fac „tăieturile”. Plec la Iași. Seara, obosit, ajung acasă și, cînd deschid calculatorul, alt e-mail : o nouă variantă a piesei lui D., scrisă ...fix În timpul În care eu mă chinuiam În microbuzul București/Iași. Acum stau. Aștept să obosească D. Apoi, să mapuc și eu , În fine, de „tăiat” piesa... A fost o vreme În care, dacă nu erai ateu, o pățeai (am apucat-o). A venit vremea În care
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
prin Huedin, Simeria, Călan, Gherla, Zimnicea, Barboși etc.! Provincialismul duce la ridicol, se știe ; poate că gazeta din Beiuș s-ar mîndri cu o asemenea dilemă. De ce Însă prestigioasa revistă orădeană Familia are nevoie de futile & jenante „elucidări”?! După ce mă chinui cu o actriță să o conving că un text scurt de Horia Gârbea se poate „ridica-n picioare”(cum zicem noi, În teatru) În două săptămîni jumătate, văzînd că refuză ideea și-mi Îngreunează repetițiile, Încep să caut argumente : știe
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
figură mâhnită: "Vineri mi-a scos sioatele alea si tot mă doare si acu'. Mare zigodii si doctorii ăstia! Cum te chinuieste ei si-si mai umflă si banii... Ei între ei tot asa o făsea, tot asa s-or chinui unu' pă altu'?" "Niște hoți! A frecat și ei menta p'in facultate, cu alde d-ăștia ca dom' Scufiță al nostru, și p-ormă îți saltă parnosu' dân buzunar, dă zici că ce-i aia. Știe ăia ce-i
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și la "Vii" și la " Morți", că al'fel să lipește, dreacu', ptiu, Doamne-iartă-mă!, ceara dă tablă. Da' ea, cu gându' tot la bârfă cu cotoroanțele ei, a uitat ca o vacă care este. Și uite! Stai Tăsica acuma și chinuiești-te. Cân' i-am zis, a dat-o cotită, că a zdrulucit-o toată ziua coana preoteasă cu curățenia la casa parohială, că nici nu mai știe dă ea d-atâta muncă și că și-a uitat dă treaba asta, la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
vă rog!", îi ceru medicul studentei. Se aplecă și începu să-l studieze minuțios pe nea Vasile, dând la răstimpuri aprobator din cap. La capătul examenului se arătă mulțumit: "E bine, domnule Mirică. E chiar foarte bine. Bravo!" Bolnavul se chinui să zâmbească: "Săru'mîna, domnu' doctor! Mă simt bine, nu mă mai doare nimica. Nimica-nimicuța, să-nlemnesc! Atâta că parcă am osu' ăla dă la nas dân lemn și capu-i plin dă nisip. Da-n rest, sunt ca nou
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
răspundă domnul director Ciucurel întrebării retorice a ministrului secretar de stat. Acesta urmase, ridicând pilduitor arătătorul: "Plus fondurile europene! Da? Ploaie dă biștari ce a curs peste țara asta ca acu', n-a mai căzut niciodată. Așa... Și cine să chinuie să tragă tot banu' ăsta încoa'? Tot noi, clasa politică pă care scuipați zi dă zi. Vă bagăm și vouă apă, că acuma, poftim, toți țărănoii să ridică cu pretenții, vă asfaltăm, vă băgăm gaze și curent până-n creierii munților
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ca citatul meu să facă impresie. Omul bine din fața mea, lărgi doar pupilele ochilor a mirare, fără să exclame ceva, ca dovadă că în mintea lui, mai importantă era replica ce trebuia să mi-o dea și pe care se chinuia s-o plămădească din moment în moment, decât frumusețea citatului rostit de mine. Evident, nu avea nevoie acuma de astfel de “degustări”. Greșești-zice el-Treptele sunt ca și parcurse. Totuși dta, cel puțin aici, la noi, ar trebui să te simți
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
rar întâlnită. Atunci le chemau repede și pe femei care, la rândul lor, în cealaltă cameră, însăilaseră demult poveștile lor. Se auzea o dată: Frați români! limpede și poate că prea tare, după care nu mai înțelegeai nimica din ceea ce se chinuia șpicherița cu vocea tremurată sau parcă cu flegme în gât să spună. Pentru mine era o adevărată enigmă, pentru că nu vedeam cine anume vorbește. Pe unde intrau și ieșeau cei care vorbeau pe rând, acolo, în cutia de lemn vopsită
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
zbuciumat dinainte de cutremur, și după o zi mare din viața lui, când Valy tocmai îi arătase camera secretă de sub scenă și ascunzătoarea cheii, iar Iozefina îi spusese pe parcursul dactilografierii textului, că-l iubește, nu realizase cum, ajuns în fosă, se chinuia să spargă peretele dinspre nord, al încăperii unde presupunea că se află ușa secretă care comunica, zicea Valy, cu pivnița de sub bibliotecă. Odată cu tencuiala, se năruiră fresce vechi cu chipuri de sfinți înfiripați din culori extrem de vii și auzi o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mânjească pe alocuri, trotuarul. O boare rece de vânt îl izbi brusc, drept în față. Aerul sănătos ca o mâncare copioasă...-murmură ca o placă de pick up zgâriată, Epa. Cine mai spunea și asta? Când? Unde? Nici măcar nu se chinuia să răspundă la astfel de întrebări. Îi venea să creadă că în dosul lui, cineva nevăzut îi șoptea ce să gândească, fără însă a-l lăsa să frământe gândul așa cum o făcea altădată, să-l mestece și, în sfârșit, să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pregătirea grupei pentru plecare. Comenzile în rusă erau din ce în ce mai precipitate și mai forțate. Parcă aveau senzația că unul din noi ar avea de gând să evadeze. Unde să evadeze? Noi zbieram întrebându-ne ce să facem cu Nandor. Bărbații se chinuiau zadarnic să răstoarne creanga de brad de pe trupul lui turtit și muribund, iară noi ne văicăream. Doi bărbați, cu tot gerul, își rupseră cămeșile ca să-l penseze pe muribund. Nu mai aveau însă, pe cine pansa. Hilde leșinase urlând. Cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
încep să se explice singure. De ce? sau dacă există acest moment în viață, depinde de fiecare în parte. Oare să fie pură întâmplare sau dorința de a afla dacă am trăit viața noastră cu adevărat sau am trăit viața altuia, chinuindu-ne inutil să construim un mozaic aproape perfect numit Viață, punând piesă cu piesă pentru a reprezenta ceva definibil în final. Sau simțim pur și simplu un gol în suflet, neînțelegând în final ce reprezintă viața, sau suntem obosiți și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
cel mai periculos când nu știi să o dirijezi. Trebuie să recunoaștem că acordăm prea mult timp gândirii și raționării și ne pierdem din naturalețe și spontaneitate, ceea ce face din noi ființe rigide, suspicioase și reci. Atât de mult ne chinuim să anticipăm și să înțelegem ce vrea celălalt, încât nu mai avem timp să ne bucurăm de viața noastră. Rădăcina fericirii și bucuriei de a trăi este acea stare de conștiență deplină a propriei persoane, în multidimensionalitatea sa, înțelegând atât
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
slăbită și fără vitalitate, dorința și furia mea nu erau suficiente pentru a munci. Corpul meu nu rezista și începusem să mă îngrijorez că cei de acasă aveau dreptate, dar tot ceva din interior îmi dădea speranță și curaj. Mam chinuit vreo trei luni după care am găsit un servici u șor și liniștit. Mam dus după mai mulți bani, pentru că eu iubesc mult banii și nu mă simt atașată sau disperată atunci când nu-i am, pentru că știu că îi voi
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
prin casă, plus că îmi cumpărasem și un Logan. Cu sănătatea cum stăteam? Dehhh....tot rău, bineînțeles, dar eu tot credeam că o să mă fac bine. Pe mine m-a ținut și m-a ghidat forța mea interioară, care se chinuia sub dominația minții și când reușea să se elibereze îmi mai dădea câte un impuls de speranță și voință de a merge înainte. Acum îmi dau seama că noi toți deținem acea forță interioară, pentru că ea este energia, viața noastră
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
insistat să merg cu ea, să văd ceva nou care m-ar putea ajuta și nu costa nimic acea informație. Mi-a spus că mergem la Piatra Neamț, un oraș aproape de Bacău. Pe drum, am discutat despre cât de mult mă chinui cu sănătatea și cât de rău mă simțeam. Drumul până la Piatra Neamț s-a desfășurat într un ambient plăcut, al ei și mai puțin plăcut al meu (cu bolile și negativul meu). Asta eram eu înainte cu ceva ani și v-
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
am mai scris în cartea mea, dar nu ar ajunge o mie de vieți să explici acest fundament universal și vital pentru noi, ființele extraordinare numite oameni. Dar când ajungi să înțelegi mai simplu acest mister universal, nu te mai chinui și nu te mai rătăci în DE CE-uri și în explicații interminabile. Când ajungi și accepți faptul că exiști practic în Dumnezeu (și nu poate fi altfel), atunci se schimbă reprezentarea tuturor lucrurilor. De aici rezultă faptul că este
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
transformat Într-o bilă uriașă de ceară? Descartes negă. — Atunci? — În momentul ăsta, știu doar că nu știu nimic. — Aha! sări Napoleon de pe scaun. Iar ai vorbit cu Socrate. Toată ziua, pisălogul ăla bătrân oprește oamenii pe hol și-i chinuie cu Întrebările. „Ce vrei să spui?“, „De ce așa și nu altfel?“, „Poți argumenta?“. Pe Macedon l-a convins să rezolve probleme de logică fără sabie și de atunci stă și descâlcește la un nod imens, iar eu nu mai am
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
am găsit pe moș stând pe Întuneric În sala de forță. Când am aprins lumina, mi-a sărit În față, Întrebându-mă: „Ahaaa, ai aprins lumina! Ce putem deduce de-aici?“ René, chiar vrei să ajungi ca ăsta? — Maiestate, mă chinuie o-ntrebare. S-auzim. Filozoful se codi. — Hai, spune. Pe vremuri, eram cel mai tare din Versailles la ghicitori. Zi! — Eu exist? Întrebă timid Descartes. — Da, răspunse Împăratul. Vezi? E simplu. Celălalt tăcu. — Asta-i tot? Întrebă Bonaparte. — Maiestate, nu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
așa cum faci cu o haină pe care, după ce-o dezbraci, trebuie s-o pui undeva. Așa că, până la urmă, absolut toți se Îndreaptă către turn, măcar pentru a afla răspunsul la Întrebarea care, odată depășit șocul deșteptării, Începe să-i chinuie ca foamea: „Ce s-a-ntâmplat cu mine?“ Ei, ce s-a-ntâmplat? Oamenii mor și-o iau de la capăt. Petrec o anumită perioadă În Purgatoriu, unde alții decid dacă merită să fie promovați mai departe spre birourile situate În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]