10,040 matches
-
fuseseră călcate În picioare și un pai sau un fir de pânză de păianjen sau o pată, un gândac sau o vrabie trebuiau interpretate. Simboluri peste tot, și mesaje metafizice. În mormântul unei familii numite Mezvinski era, ca să spunem așa, chiriaș. Îngrijitorul pe timp de pace al cimitirului Îi mai dădea pâine. Și apă. Unele zile erau sărite, dar nu multe, și oricum Sammler pusese deoparte o mică rezervă de pâine și nu murea de foame. Bătrânul Cieslakiewicz era de nădejde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
streașină la ochi, privii ca pentru prima dată, câmpul abia secerat, neajutorat de ploi în anul acela. Din când în când mă uitam către Lung și zâmbeam. Îmi aduceam apoi aminte unele seri petrecute pe prispa casei învățătorului, al cărui chiriaș fusesem, privind stelele pe cer, de discuțiile noastre în mirosul proaspăt al ierbii, toți ai casei câți eram. Vrui să-l trag de mânecă: „Lung, te-ai despărțit vreodată de o ființă la care ai ținut foarte mult? Pentru cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
acesta-l întrebă cum au mers cu șareta, dacă trenul a sosit la timp, câtă lume a fost, și altele, în timp ce Ana îi privea pe amândoi gândind ca pierdute după-amiezile petrecute aici, pe prispa și în curtea casei cu tânărul chiriaș, ori plimbările de-a lungul iazului sub copacii rămași în singurătatea ținutului. Se uita uneori, anume, la tabloul pe care i-l dăduse, simțea nevoia să-l întoarcă, să citească - să recitească - cele două rânduri scrise spre amintire pe spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
coborât în aceeași gară cu mine, v-am și salutat, în compartiment fiind, ca de rămas bun, apoi pe peron - ați trecut pe lângă mine, dar nu m-ați observat. Nu mai avea nici o importanță. Oricum, împrejurarea că aveam să devin chiriașul mătușii dumneavoastră și că ne vom întâlni aici, nu-mi putea trece prin minte. - Vedeți, asta dovedește că viața este imprevizibilă. - Ca destinul, precizai. Vroiam să mai spun ceva (acum am uitat: ceva grav, important), dar am fost întrerupt, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
molcomă, stinghereala îi era evidentă mai ales în reluarea după tăceri scurte a frazelor, o anume ridicare a umerilor înlocuind scuze, justificări inutile ale acțiunilor povestite, stinghereală străină lui, pe care nu i-o cunoscusem în vremea când îi fusesem chiriaș, probabil unde era atunci la el acasă, în largul lui; nu asculta instrumentele orchestrei nici desfășurările dizeuzei, cred că nici nu le auzea decât ca pe un zgomot care-l împiedica. - Mă. bucur, mă bucur cu adevărat! rostii, ciocnind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
neașteptate. De unde însă senzația că se încălcase un pământ al meu? Omul din fața mea era tatăl ei; vorbea fără oprire, înveselindu-se pe măsură ce-și rostea cuvintele, apoi deodată: - Ce rău îmi pare c-ați plecat de la noi. Noul chiriaș era un om liniștit, trecea neobservat, până în ianuarie anul acela; când sub încovoierea după amiezilor de iarnă lungi și plictisitoare o ceru în căsătorie părinților ei, simplu cum ar fi cerut un braț de lemne să-și aprindă focul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
învățământul”. - Nu știu, dar mă duc să văd. - Nu-i nevoie, tanti! Doamna Pavel făcu un semn cu mâna, adică „Nu-i nimica!” și ieși în curte să încerce la ușa de intrare din față, ce dădea în antreul-birou al chiriașului, care, trezit din lectura unei cărți, deschise și o invită înăuntru. Doamna Pavel refuză, rămase pe treapta de sus și explică chiriașului că are musafiri precum și rugămintea profesoarei. Bărbatul tânăr din cadrul ușii sculptare, cu ferestrele apărate de grile înflorate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nimica!” și ieși în curte să încerce la ușa de intrare din față, ce dădea în antreul-birou al chiriașului, care, trezit din lectura unei cărți, deschise și o invită înăuntru. Doamna Pavel refuză, rămase pe treapta de sus și explică chiriașului că are musafiri precum și rugămintea profesoarei. Bărbatul tânăr din cadrul ușii sculptare, cu ferestrele apărate de grile înflorate în fier forjat, devenise, ca niciodată, ușor fâstâcit dar ținu, și reuși, să nu pară, rezolvând, gândi el, cât mai politicos suavul impact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vedea chipul, de a mă uita în ochii ei, - ea de-a-mi afla identitatea -, însă nici unul cu presimțirea a ceea ce avea să urmeze, că ne vom cunoaște mai târziu, ciudate întâmplări ale vieții, în chiar casa mătușii ei, al cărei chiriaș aveam să fiu. Dar acestea-s căile sorții, întotdeauna necunoscute. Trufia în care se învăluise nu mai exista. Nu mai semăna cu cea de atunci, purta o ciudată umilință dincolo de înfrângere sau victorie, ce părea în același timp dominație protectoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Se auzi trecerea timpului și în amurgul altei zile, atunci, altădată, când deschisei ușa camerei doamnei Pavel, o găsii împletind, bombănind; când ridică ochii spre mine privirea îi luci prietenoasă; sub ochelarii rotunzi, de baga, veselă de prezența credinciosului ei chiriaș: - Câți ani au trecut de atunci, domnule judecător? - De când? întrebai. - Uite, am uitat ce-am vrut să spun, fir-ar să fie, exclamă. Am îmbătrânit prea mult, se vede... Îmi vorbi apoi despre ale vieții câte erau, despre scrisorile, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Mirosul îi pătrunse în nări și-și încălzi calea spre creier. Da... adulmecă. Încă ceva... Își mai luă câteva notițe în caietul său. În camera de dimensiunile unei găuri de șoarece pe care o închiriase într-o casă plină de chiriași, puse la cale un plan pentru investigația sa, care presupunea cercetarea trecutului lui Sampath și alcătuirea unei liste cu toate informațiile elementare pe care trebuia să le știe despre suspectul său; când dormea, cu cine vorbea, ce mânca și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
don Ricardo Aldaya, care o aștepta fumînd și răsfoind un ziar. Au Încrucișat o privire și, fără a rosti o vorbă, el a condus-o Într-o clădire aflată la două străzi mai Încolo. Era un imobil nou, Încă fără chiriași. Au urcat pînă la apartamentul principal. Don Ricardo a deschis ușa și i-a făcut loc să intre. Sophie a pătruns În apartament, un labirint de coridoare și galerii, de pereți goi și tavane invizibile. Nu existau mobile, nici tablouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ihn rührt kein Nun noch Hier În fiecare dimineață trebuie să reconstruiesc lumea. Știu că e mult mai comod să lași divinitatea săți ofere una gata făcută, tu doar so ajustezi, dar asta-i alegerea mea, să fiu zidar, nu chiriaș! Ei, tocmai în zorii unei zile, cînd încă buimac îmi regrupam amintirile în spatele intențiilor, i-am văzut! Scunzi, crăcănați, colorați diferit și îngreunați de zeci de aparate. Într-un cuvînt, dezgustători! Își zgîiau ochii mici, bilobați înspre noi... După un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
mână, servitorul său alergând în sus și-n jos pe treptele tribunalului, în timp ce Pandit stă afară, în toată splendoarea sa, sub privirile copiilor și ale unui ofițer de poliție englez, care nu pare de loc amuzat. Forțat să-și viziteze chiriașii dintr-un cartier sărac al orașului în care se înregistrase un incendiu, Pandit refuză să intre în colibele joase și conduce toate operațiunile din șa, cu o batistă pe față. Asta durează doar o săptămână, până când un drac de băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
măsură. --Atunci, să pornim. Un soare blând ne-a luat în primire și ne-a urmat pas cu pas spre ținta noastră... Iată-ne în Târgul Făinii. Chiar de la primii pași ne întâlnim cu neînțelegeri între stăpânul unor dugheni și chiriași. La 4 iulie 1685 (7195) Gheorghe Beble vornicul și Dumitrașcu ușer trimiși să lămurească lucrurile spun că “Vasilii bărbieriul, Gherorghii... brăhariul și Iusuf turcul... carii șăd pren dughenile lui Chiriiac vieriul în Târgul Făinii” au plătit chiria “și banii aceștia
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
în Tîrgul de Gios, pe Ulița Rusască”. Dar „întru care s-au tâmplat de șăd Iorga săbier și Dumitrașco starostele de bărbieri”. Și cui or plăti ei chirie acum? Apoi ce ți-i Tanda ce ți-i Manda? Cei doi chiriași vor plăti acum chirie „preosfinții sale părintele patriiarhul de Ierusalim” și gata! Amuzat de spusele bătrânului cu ton hazliu, călcam leneș pe ulița colbăită, cu privirea zburătăcită dintr-un loc în altul. Multe lucruri mi se părea că se repetă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
radiază un fel de terapeutică iritare. Ar putea începe să urle sau să înjure sau să dea foc revistei sau să-l dea, pur și simplu, afară pe nepoftit. Nepoftit? Greu de spus cine e nepoftitul. Tolea era, în definitiv, chiriașul, nu el. Așa că... da, ar fi bună o vizită la Tolea, mai ales că vizitele sunt rare, n-ar avea de ce să se plângă chiriașul. Rare, dar uite că ultima a fost chiar ieri. Bătuse timid în ușă. Nici un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
simplu, afară pe nepoftit. Nepoftit? Greu de spus cine e nepoftitul. Tolea era, în definitiv, chiriașul, nu el. Așa că... da, ar fi bună o vizită la Tolea, mai ales că vizitele sunt rare, n-ar avea de ce să se plângă chiriașul. Rare, dar uite că ultima a fost chiar ieri. Bătuse timid în ușă. Nici un răspuns. Totuși, Tolea era acasă. Se simțea că e acasă, dar nu vrea să deschidă. Mai ciocănise o dată, de două ori, apoi deschise precaut ușa. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în fața fantomeu. — Deci, dumneata, binefăcătorule! Ceas bun... Reverență până la pământ. Apoi, un pas în lături, să facă loc înaltului oaspete. Acesta se decise, în cele din urmă, la singura acțiune posibilă: zâmbi. Îl privi pe profesor și lăți zâmbetul. Da, chiriașul era același. Pantaloni reiați albi, flanel alb, pantofi de sport albi. Ras, chel, proaspăt. Da, nici o confuzie, acelasi Tolea. Se așeză pe unul din cele două scaune ale chiliei. — Am vești proaste... — Slavă Domnului, se închină profesorul. Dă-i drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ști, panie. Că până la sfinți și la Supremul lor Star, ne omoară curierii, intermediarii. Micii auxiliari, înlocuitorii, că doar și eu... Un înlocuitor, domnule, o știi prea bine. O lume de înlocuitori, circul ăsta al nostru... O știe deja orice chiriaș al turtitei planete. O știe oricine, stimabile. Până și dumneata o știi, sunt sigur. Domnul profesor rămase în raza candelei sfioase, herr Matei, în obscuritate, încasa tăcut logoreea chiriașului Anton Vancea Voinov, zis Tolea. După o pauză de respirație, porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lume de înlocuitori, circul ăsta al nostru... O știe deja orice chiriaș al turtitei planete. O știe oricine, stimabile. Până și dumneata o știi, sunt sigur. Domnul profesor rămase în raza candelei sfioase, herr Matei, în obscuritate, încasa tăcut logoreea chiriașului Anton Vancea Voinov, zis Tolea. După o pauză de respirație, porni, în sfârșit, replica. — Venisem, de fapt, să-ți propun... Ce să ne ascundem? Dacă ai nevoie de niște, dacă ai avea nevoie, mă rog, de niște bani. Nu-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai fi avut de aflat în plus față de ceea ce știau deja despre aiuritul Anatol Dominic Vancea Voinov atunci când îl găzduiseră în camera disponibila a apartamentului? Nimic. Posedau până în cele mai mici detalii, cu siguranță, existența sa zilnică, își spunea, zâmbind, chiriașul, în fața pupitrului sau de recepționer pe care aruncase, cine știe de când, cosmopolitul plic pe care se făcea că nu-l observă. Colega Gina urmărea cu mare atenție fața impasibilă a profesorului, tabloul de bord cu cheile camerelor de păcătuire spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
jos, nu alta. Am insistat. Ce mesaje SOS trimit comis-voiajorii în străinătate? Că sunt în primejdie și trebuie salvați? Nu știe nimic sărăcuța! Ea nu vede pe nimen!. Mi-a sărit capacul. Dar Moișă Moișă, adică tovarășul Gafton, soțiorul? Dar chiriașul, bisexuatul profesor de limbi, Limbutul, botezat Vancea? Ăsta, ce-i, de fapt? Zăpăcită cu totul, îi pierise glasul. Am apăsat și mai tare pedala. Să n-aud că și doctorul... O fi cumva și doctorul Marga vreun Margulis sau Maimonides
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Aveți dreptate, Ortansa Teodosiu e accesibilă. Vioaie, băgăreață, descurcăreață, pătrunde peste tot, cum spuneți. Propun nume de cod: Șperaclu. Într-adevăr, faptul că locuiește aici în bloc este de mare ajutor. Relația noastră este de simpatie, nu de la administrator la chiriaș. Ar fi fost mai greu cu bărbatu-su, un parvenit țâfnos, plin de sine. Profituri ilegale fac amândoi, desigur, dar Șperaclu nu și-a pierdut o anume modestie și bună-cuviință a condiției sociale inițiale. Isteață, miloasă, vicleană, știu asta.Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de echipa de la TRANZIT, știu asta. Băiatul e defectat, spune Sfânta Veturia. Cică, într-o noapte, acum vreo zece zile, când se ducea la baie, a văzut lumină și a auzit vocea profesorului. Vorbea cuiva. I s-a părut ciudat. Chiriașul nu primea vizite, nici nu avea unde, cămăruța lui era prea mică, știu asta. Cu atât mai puțin noaptea, la ora aceea. Madam Murătură n-a rezistat, s-a uitat pe gaura cheii. S-o fi uitat ea mereu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]