2,428 matches
-
nu îți iei doza de soare, s-ar putea să te deprimi și „s-o iei iar pe pustii cu drogurile“, cum zice Helen cu nespusă delicatețe. — Da, dar..., a zis Rachel, dezarmată. Iar eu nu pot să merg din cauza cicatricei, am zis ferm. — Îmi pare așa de rău, a zis Rachel, simțindu-se vinovată. —E în regulă, e în regulă, totul e bine. Și chiar era. Voiam să merg la biserica spiritistă. Foarte repede, devenise parte din programul meu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lor de viață, chestii de-astea. Când flăcăii din partea locului erau răniți, creau un fel de alifie din rădăcini și plante și alte chestii de genul ăsta; exploratorul observase cât de repede se vindecau rănile și faptul că rareori rămâneau cicatrice. Tipul a încercat să facă el însuși alifia, dar nu i-a ieșit decât la a douăsprezecea încercare, de unde și numele. Fusese considerat un medicament, și el încerca să obțină aprobarea de la Consiliul pentru Alimente și Medicamente, care se lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
față erau fie albe, fie rozul cel mai deschis, dar nuanța de galben-muștar nu era neapărat ceva rău; s-ar putea s-o facă să pară mai „autentică“. Mi-am întins un strat subțire pe față și, după câteva minute, cicatricea a început să dea semne de mâncărime. M-am repezit la oglindă și aproape că mă așteptam să văd cum se umple de bășici și cum se extinde porțiunea de piele încrețită, ca o chestie dintr-un experiment științific care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de făcut.“ M-a rostogolit sub el, mi-a strecurat o pernă sub fund, mi-a desfăcut picioarele și eu m-am ridicat să-l întâmpin. Capitolul 40tc Capitolul 40" Jur, mi s-a părut că observ o ameliorare la cicatricea mea chiar din dimineața următoare. Nu puteam fi sigură, dar i-am făcut o poză pentru orice eventualitate. Dacă putea produce o ameliorare vizibilă după o singură aplicare, cum avea să fie după paisprezece? S-ar putea să-mi fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
asta era echivalentul unui salt pe birou, zbierând „Bravo, Anna!!!“. Dar asta nu e tot, am zis, chinuindu-mă să par ușor ironică. Oh, da? Am un bonus. Am făcut o pauză, lăsându-i să aștepte, apoi am arătat spre cicatrice. — După cum probabil că ați observat, sunt fericita posesoare a unui chip brăzdat de o cicatrice. I-am lăsat să chicotească stânjeniți. În cele două săptămâni de când am început să folosesc Formula 12, a avut loc o ameliorare de proporții. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am zis, chinuindu-mă să par ușor ironică. Oh, da? Am un bonus. Am făcut o pauză, lăsându-i să aștepte, apoi am arătat spre cicatrice. — După cum probabil că ați observat, sunt fericita posesoare a unui chip brăzdat de o cicatrice. I-am lăsat să chicotească stânjeniți. În cele două săptămâni de când am început să folosesc Formula 12, a avut loc o ameliorare de proporții. Mi-am fotografiat cicatricea chiar înainte de a începe să folosesc crema. (Era de fapt după prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
că ați observat, sunt fericita posesoare a unui chip brăzdat de o cicatrice. I-am lăsat să chicotească stânjeniți. În cele două săptămâni de când am început să folosesc Formula 12, a avut loc o ameliorare de proporții. Mi-am fotografiat cicatricea chiar înainte de a începe să folosesc crema. (Era de fapt după prima noapte, dar nu contează.) Deja se vede diferența. Cred în acest produs. Sincer. (Ei bine, aveam să-i dau o șansă.) Când îl prezint redactorilor de beauty, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să vorbesc ceva cu tine? Distant, a înclinat din cap. Franklin, nu pot să vin la prezentare. Dar altcineva ar putea s-o facă în locul meu. Lauryn, de pildă. Exasperat, a zis: Avem nevoie de tine, tu ești cea cu cicatricea. Lauryn nu are o cicatrice. A rămas tăcut o clipă și sunt sigură că se întreba dacă ar putea să-i facă o cicatrice lui Lauryn. Trebuie să fi hotărât că, la naiba, nu putea, pentru că a întrebat: —Ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Distant, a înclinat din cap. Franklin, nu pot să vin la prezentare. Dar altcineva ar putea s-o facă în locul meu. Lauryn, de pildă. Exasperat, a zis: Avem nevoie de tine, tu ești cea cu cicatricea. Lauryn nu are o cicatrice. A rămas tăcut o clipă și sunt sigură că se întreba dacă ar putea să-i facă o cicatrice lui Lauryn. Trebuie să fi hotărât că, la naiba, nu putea, pentru că a întrebat: —Ce-ai așa grav? — Este, hm, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în locul meu. Lauryn, de pildă. Exasperat, a zis: Avem nevoie de tine, tu ești cea cu cicatricea. Lauryn nu are o cicatrice. A rămas tăcut o clipă și sunt sigură că se întreba dacă ar putea să-i facă o cicatrice lui Lauryn. Trebuie să fi hotărât că, la naiba, nu putea, pentru că a întrebat: —Ce-ai așa grav? — Este, hm, ceva ginecologic. M-am gândit că e mai sigur să-i spun asta lui, ca bărbat. Funcționase întotdeauna la alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ducă în altă parte? Nu te-am machiat? Nu te-am hrănit la cele mai selecte restaurante din oraș? Nu ți-am păstrat slujba când soțul tău a dat colțul? Nu te-am primit înapoi deși ai pe față o cicatrice care l-ar speria chiar și pe Dr De Groot? În timp ce rostea ultima replică, irevocabilă, am repetat-o și eu în gând. Și așa mă răsplătești? Capitolul 47tc " Capitolul 47" Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Lucky Star PI@yahoo.ie Subiect: Caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
destul de impresionantă. Apoi a venit rândul meu. M-am văzut făcând prezentarea, de parcă m-aș fi privit din afară; eram plină de adrenalină, vorbeam mai tare ca de obicei și am râs puțin cam prea amar când am arătat înspre cicatrice, dar nu s-a întâmplat nici un alt lucru stânjenitor. Am răspuns la întrebările lor încuietoare cu o desăvârșită degajare - îmi știam răspunsurile pe de rost după nenumăratele ore de pregătire. Apoi totul s-a terminat și au urmat strângerile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
încă o dată, am scos plicul din geantă și m-am uitat la fotografia băiețelului care era leit Aidan, dar nu era Aidan. În ajun, în timp ce stăteam pe treapta de la intrare și mă uitam la fotografia băiețelului cu șapca Red Sox, cicatricea de la sprânceană îl dăduse de gol. Aidan o avea din ziua în care s-a născut; o zgârietură în pielea lui nouă-nouță, care nu se vindecase niciodată. Băiatul din poză avea două sprâncene intacte, nici o cicatrice. Apoi am văzut data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu șapca Red Sox, cicatricea de la sprânceană îl dăduse de gol. Aidan o avea din ziua în care s-a născut; o zgârietură în pielea lui nouă-nouță, care nu se vindecase niciodată. Băiatul din poză avea două sprâncene intacte, nici o cicatrice. Apoi am văzut data de pe fotografie. Am rămas uitându-mă la ea, în timp ce creierul meu îmi spunea, nu poate fi adevărat, dar știind instinctiv că așa era: băiețelul acesta se născuse cu doar optsprezece luni în urmă. Fotografia era însoțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
asfințit scălda arena într-o lumină roșiatică; o clipă, lumina aceea îl orbi. Mulțimea urla, încurajându-l pe adversarul său, un gladiator înarmat cu o plasă și un trident. Valerius îi întâlni privirea limpede, de nepătruns; avea chipul plin de cicatrice. Cercetă calm trupul acela care se înălța amenințător, gândindu-se unde să lovească. Ridică daga la timp pentru a evita o lovitură de trident; apoi, aplecându-se, o îndreptă repede spre genunchiul adversarului, înfipse lama în carne, apoi o împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
e prieten... Adăugă că îl îngrijise pe Julius Civilis când acesta fusese rănit grav la piept în bătălia de pe Meno și că îi salvase viața, însă nu și ochiul stâng, zdrobit de o lovitură de pumnal... mai știa și despre cicatricele de pe spatele lui Julius, făcute, după câte se spunea, de ghearele unui balaur, pe care Julius îl străpunsese cu lancea și-l ucisese. Și o cunoștea pe Velunda, preoteasa, sora lui Julius. Spuse că știa privirea ei. Nu mai adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aici. Valerius îndepărtă cu grijă veșmintele rănitului. Celălalt bărbat aprinse un opaiț și-i lumină chipul chinuit și slăbit, acoperit de o barbă neîngrijită. Valerius se aplecă deasupra tânărului și îl pipăi din cap până-n picioare. Observă repede rănile. Văzu cicatricele de pe piept, de pe șolduri și de pe coapse. Se aplecă din nou deasupra lui și îi ascultă bătăile inimii. Îi apucă încheieturile puternice, căutând pulsația venelor. Urmări ritmul respirației. — Nu moare. Privi în jur. Luă o mână de cenușă dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
când intrase în încăpere. Era gata să se supună poruncii lui, tăcută, rapidă. Bărbatul, așezat lângă foc, îl urmărea. — Ai terminat? Ne grăbim. Valerius continua să spele trupul acela chinuit. — Crezi că nu mi-am dat seama că e gladiator? Cicatricele acelea au fost făcute în timpul unei lupte în arenă... Iar astea - adăugă, punând o pomadă pe rănile curățate -, găurile astea au fost făcute de pilum... Trebuie să fie foarte abil... A fost atacat de puțin timp, de mai mulți oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui Julius. Regele se aplecă să-l mângâie. — Vitellius a fost, repetă. Cu un gest furios, își smulse bucata de pânză care îi acoperea ochiul stâng. Îl privea fix pe Valerius cu ochiul sănătos; celălalt, orb, era brăzdat de o cicatrice. Julius Civilis era mândru de rana aceea, fiindcă datorită ei - și curajului în luptă - semăna cu marele Hannibal. — Trebuie s-o răzbuni. — N-o să fiu în stare. Valerius își ascunse fața în mâini. — Ba da, o să fii, așa cum eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dădu un pumn și copilul o luă la fugă, cu sângele curgându-i din nas. Valerius își făcea loc prin mulțime, uitându-se pe rând la bărbații din care; toți aveau umeri lați și brațe puternice. Și o mulțime de cicatrice. Continuă să înainteze. Auzea frânturi de fraze și un singur nume, repetat de o sută, de o mie de ori: Salix. Nu luă în seamă protestele celor pe care îi dădea deoparte, nerăbdător să ajungă la care. Acum erau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
te porți mai frumos cu începătorii; numai atunci se va strădui... Manteus îi tăie vorba, exasperat. — Știi totul, ca de obicei. Abia l-ai văzut, nici măcar n-ai vorbit cu el, dar știi totul. Eu îți sunt recunoscător... Își atinse cicatricele de pe ceafă. Erau urmele unor lovituri de trident care l-ar fi omorât, dar Proculus era un chirurg priceput și îi salvase viața. — N-aș trăi azi, dacă n-ai fi fost tu... Dar eu... — Am venit să-l antrenez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
eroicelor noastre legiuni! Dar asta a fost acum câteva luni..., bolborosi tracul, privindu-l rugător pe Valerius. Acesta îi zâmbi: — Stai liniștit... O să ne descurcăm. Prefer să lupt de unul singur împotriva unui adversar, izbucni Ursus, un rețiar plin de cicatrice, și-și ridică brațul păros într-un gest amenințător. Fac pe mine de frică... Mie mi-e teamă când nu știu ce mă așteaptă! protestă. — O să ne descurcăm, repetă Valerius, schimbând o privire neliniștită cu Marcus. Glasul crainicului se auzi din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Velundei, care venea în fiecare noapte în cămăruța lui de la Ludi și îl îmbrățișa, șoptindu-i cuvinte pe care nimeni altcineva nu trebuia să le audă, cuvinte tainice precum riturile cultelor misterice, pe care le rostea în timp ce urmărea cu degetele cicatricele de pe trupul lui Valerius. Atingea amuleta a cărei transparență garanta întoarcerea ei din lumea spiritelor. Velunda nu avea să-l părăsească niciodată, de aceea amuleta trebuia să rămână limpede ca apa izvorului. — Vitellius a avut un vis despre care crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Apoi, pe măsură ce după-amiezile deveneau scurte și cețoase, iar fructele verzi-aurii și coapte, să culeagă o guavă... Ar ține-o lipită de obraz și ar rostogoli-o în palme ca să-i simtă suprafața cu circumvoluțiuni și cu o stea la bază, cicatricile tari și maronii, făcute de vânt și de ploaie și de ciocul vreunei păsări neatente. Și, în cele din urmă, când ar gusta-o, nu l-ar dezamăgi; ar fi o guavă minunată, cea mai bună pe care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cărui respirație plină de rumeguș îl anunța de la mare distanță s-a ivit în spatele meu ca o salamandră de foc și sânge. Bâh! În glasul tărăgănat se strecurase abia auzit tonul rugăminții stăruitoare și al dezvinovățirii în timp ce el arăta spre cicatricea proaspătă care îi brăzda obrazul ciupit de vărsat. Nu, amice, mi-am spus eu - n-ai voie să cerșești aici: așa ceva alungă clienții. I-aș fi dat eu o liră, doar să-l țin departe de mine, dar unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]