13,837 matches
-
SCRIS PĂRINTELE... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Duminică, 5 Iunie 2016 Mi-a scris Părintele de-acasă, Cuvinte cu miros de mir, Toate puterile mă lasă Pe drumul înspre cimitir Și toate câte sunt mă dor Din Satul nostru prins în cuie, Lumina plânge sub zăvor, Nu are cine s-o descuie... Tu ai plecat prin alte părți Și te întorci în vers acasă, Eu stau și cuget între cărți
MI-A SCRIS PĂRINTELE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382147_a_383476]
-
cea carul cu boi plin de toate și nevoi Doamne zău ne-am săturat și femeie și bărbat Fiind mereu cică pereche alergăm ca dați în streche Și facem naveta zău din spital iar la bulău Și de-acolo-n cimitir pensie de trandafir Numai spinii ne-au rămas și vorbirea fără glas Costel Zăgan, DOINE DE(S)PUS LA RANĂ Referință Bibliografică: Doină de (s)pus la rană / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1772, Anul V, 07
DOINĂ DE (S)PUS LA RANĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382219_a_383548]
-
Acasa > Poezie > Imagini > PICTURĂ ÎN CULORI DE CONTRABANDĂ Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Viața zugrăvită pe dinăuntru în culori de freamăt-verde-durere, în culori cimitir și paradis. Între pictura rupestră și cubism mă tem uneori de asaltul umbrelor sumbre, întunecate, și ele se înfioară de de tainele mele nedescifrate. Viața vopsită pe dinafară în toate nuanțele suferinței, de zbârcite mâini davinciene, cu șapte pensule neomologate
PICTURĂ ÎN CULORI DE CONTRABANDĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382264_a_383593]
-
tem uneori de asaltul umbrelor sumbre, întunecate, și ele se înfioară de de tainele mele nedescifrate. Viața vopsită pe dinafară în toate nuanțele suferinței, de zbârcite mâini davinciene, cu șapte pensule neomologate. Între galben autumnal și violet bacovian doar frunze-poveste, cimitire pe creste, lacrimi celeste... Cerul inimii mele înmuiat în acuarele triste asemeni unui vultur răpus în amurgul zeilor. Întreaga gamă cromatică îngenunchiată înaintea unui asfințit lipsit de păsări și de vânt, privat de flori și de senin. Între negru funerar
PICTURĂ ÎN CULORI DE CONTRABANDĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382264_a_383593]
-
Mariana Bălășoiu ne invită să zâmbim copilărește în finalul iconiței lirice titrată ,,Ciobănaș la oi am fost”, care ne duce cu gândul la spiritul versurilor lui Ioan Stan Pătraș, pictate pe crucile în culori vii din insolitul, unic în lume, Cimitir Vesel din Săpânța, Maramureș. Pastelul ,,Ciobanul, oile și cățelușul” se încheie cu o comparație interesantă: ,, Seara, liniștită, peste noi se lasă,/ Ca un ginere ce își așteaptă a lui mireasă”. Dacă Hemingway, laureatul Nobel, ne-a dăruit celebra povestire ,,Bătrânul
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
Este prezentă pe scena Teatrului Național București încă din 1966 jucând sub îndrumarea regizorilor Horea Popescu, Ion Fintesteanu, David Esrig, Ion Cojar, Andrei Șerban. Începând din 2000 își regizează propriile comedii: „Cinci femei de tranziție”, „Inca-i bine”, „Viața de cimitir”. Rodica Popescu-Bitanescu a debutat în film în anul 1975 în „Comedia fantastică”, în regia lui Ion Popescu-Gopo. Are o bogată activitate în teatru radiofonic, televiziune și cinematografie. În 2002 a fost decorată cu Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de
Placheta Orașului București, acordată actrițelor Florina Cercel, Adela Marculescu și Rodica Popescu Bitanescu [Corola-blog/BlogPost/93178_a_94470]
-
ales pentru acte de caritate. Urmărită parcă de un blestem, aceasta a fost distrusă de bombardament, în timpul celui de al doilea Război Mondial. Multe dintre statuile aflate pe fațada teatrului au fost recuperate, ele fiind postate în Pötzleinsdorfer Schlosspark. În Cimitirul Central al Vienei s-a înălțat un sobru monument funerar în memoria victimelor acestui dezastru. De remarcat un fapt inexplicabil: deși tragedii similare se petrecuseră anterior și în alte țări, precum în Franța (Opera din Nisa a ars la 23
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
Universitatea din Cambridge, continuată mai târziu de fiul său, John Archibald Venn (1883-1958), și publicată în Cantabrigienses Alumni, în 10 volume, între 1922 și 1953. A murit în 1923, la vârsta de 88, la Cambridge, și a fost îngropat în cimitirul din apropierea Bisericii Trumpington. Ce reprezintă DIAGRAMA VENN Metoda diagramelor Venn reprezintă o modalitate de verificare a validității inferențelor (imediate și mediate) prin reprezentări grafice. Metoda în sine constă în intersectarea unui număr de cercuri, fiecare cerc reprezintă un termen al
JOHN VENN, inventatorul diagramei VENN, omagiat de Google by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/82219_a_83544]
-
Universitatea din Cambridge, continuată mai târziu de fiul său, John Archibald Venn (1883-1958), și publicată în Cantabrigienses Alumni, în 10 volume, între 1922 și 1953. A murit în 1923, la vârsta de 88, la Cambridge, și a fost îngropat în cimitirul din apropierea Bisericii Trumpington. Ce reprezintă DIAGRAMA VENN Metoda diagramelor Venn reprezintă o modalitate de verificare a validității inferențelor (imediate și mediate) prin reprezentări grafice. Metoda în sine constă în intersectarea unui număr de cercuri, fiecare cerc reprezintă un termen al
JOHN VENN, inventatorul diagramei VENN, omagiat de Google by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/82218_a_83543]
-
umbră, reținem virgulele de la capătul versurilor, așa cum le-ați pus dvs., observăm că numai prima este în regulă, celelalte șase sunt total aiurea: "ochiul din umbră/ e pupila mișcătoare/ că vede și tace./ E tărâmul galben/ unde se odihnesc amintirile,/ Cimitirul de lacrimi,/ Și de cuvinte îngropate./ Este El, cel/ Care te îndeamnă,/ Pe corabia albastră/ La o noapte cu saună/ Ochiul din umbră,/ E divinitatea din mine/ Cre vede și tace./ Oglinda unde își spală,/ Mulți chipurile/ Rămânând tot murdară
Actualitatea by George Marin () [Corola-journal/Journalistic/8251_a_9576]
-
avut curajul să-și spună că filozofia, în înțelesul ei tradițional, e pe butuci. Că nu mai e nimic de sperat de la ea și că răsucirile sterile ale feluritelor limbaje speculative au făcut ca istoria filozofiei să aibă înfățișarea unui cimitir de jargoane defuncte; că din criza actuală nu se poate ieși decît dacă filozofia e supusă unei schimbări de paradigmă. Schimbarea aceasta însemnînd: să renunțăm la superstiția jargonului abstract, considerat drept singura ipostază a gîndirii autentice, și să dăm filozofiei
Surîsul centaurului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8257_a_9582]
-
deșertăciune și încerc s-adorm, atent/ la fâșia-mi de tristețe dezvelită indecent -/ mă voi cufunda în vise și în amețeli de-o noapte -/ mâine iar vreo cinci pahare mă vor salva de la moarte" (E. M., Craiova) * Texte modeste, cuminți. Lângă Cimitirul și Adolescență, la care m-am referit cu alt prilej, se aliniază la același nivel al evocării Vacanțele copilăriei, minuscule, banale pasteluri precum Iarna ("Din cer cad fulgi alene/ Ca într-o visare,/ Iar zăpada acoperă pământul/ Ca o iertare
Actualitatea by Carol Daniel () [Corola-journal/Journalistic/8273_a_9598]
-
mai calde ovăzu, sAcara și orzu; în mai "mai sAmănați inu ca din dóue sAmănături se ve resara celu puținu un'a"), și prognoze de vreme, unele frisonante: Déca pământulu este neacoperitu și déca sufla venturi calde apoi se împlu cimitirele." După fiecare pagină de iulian și gregorian, cu pomenitele informații, într-o împărțire de-o eleganță și utilitate, pe minim de spațiu, care ar face invidioasă orice tiparniță de azi, urmează pagina pereche, de calendar popular. Obiceiuri bogate se-nșiră
Cronica anului 1882 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8434_a_9759]
-
bazează pe textele, afirmațiile și proiectele tinereții creatoare; la sfârșitul anului 1945, "Sibiul e atât de abătut" încât e de nerecunoscut, după cum îi scrie Radu Stanca lui Deliu Petroiu: "Sibiul e total mort. Închipuie-mă, prin urmare, în acest trist cimitir și plânge-mă" (v. Deliu Petroiu, Cartea prietenilor mei, Ed. Universității de Vest, Timișoara, 2006, p. 17). De aceea, Radu Stanca gândește cu disperare o evadare spre Cluj sau spre București, dar nu va reuși prea curând. În orice caz
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
a rămas sufletește în Iași, orașul nașterii, copilăriei și maturizării, tot timpul. în răstimpul ultimelor luni, al ultimilor pași pe Golgota acestei lumi, poetul a lăsat cuvânt testamentar să fie înmormântat la Iași. Prietenii și cititorii îl pot vizita la Cimitirul " Eternitatea", dar mai ales în cărțile sale de poezie.
Adi Cusin (26 ianuarie 1941- 21 aprilie 2008) by Daniel Corbu () [Corola-journal/Journalistic/8515_a_9840]
-
și același gen de discurs, cu mare capacitate integratoare, practicat de autor indiferent de "subiectul" tratat. Citind versurile lui Tudor Arghezi sau privind Poarta sărutului a lui Brâncuși, aducându-și aminte de tinerețea petrecută la Cluj sau plimbându-se prin Cimitirul Montparnasse din Paris, Nicolae Balotă nu face decât să folosească una sau alta din intrările în catedrala culturii. "Subiectele" sunt de fapt pretexte. Adevăratul scop al tratării lor îl constituie valorificarea culturală a existenței. Atitudinea solemnă, uneori sacerdotală a eseistului
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
au reușit să-și păstreze limba și identitatea culturală. Pentru fiecare locuitor al acestor locuri, indiferent de limba pe care o vorbește, Transilvania înseamnă acasă. Este locul de care îl leagă poveștile părinților și bunicilor săi, mormintele strămoșilor îngropați în cimitirul satului. Transilvania nu trebuie să aparțină nici Ungariei, nici României, ci locuitorilor ei. Toți oamenii născuți pe aceste meleaguri mirifice, au dreptul să trăiască așa cum au făcut-o generațiile anterioare, cu deplin respect pentru valorile vecinului, indiferent de limba pe
Viețile altora by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8536_a_9861]
-
pentru ea. Înțelegerea pare să lichideze importanța obiectului asupra căreia s-a aplecat, tot așa cum o enigmă, de îndată ce e rezolvată, cade în indiferență. Așa se face că nu ne preocupă decît problemele nerezolvate, în timp ce pe cele rezolvate le îngropăm în cimitirul memoriei culturale. În realitate, semnul după care poți să-ți dai seama că ai înțeles ceva este că faci o asociație de idei pe care nu o făcuseși pînă atunci. E ca și cum ai stabili o legătură între două lucruri care
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
ironic cu degetele la pălărie și vorbind gutural de parcă ar fi fumat plantații întregi de tutun? Un freamăt străbătea adunătura de copii de familie și derbedei topiți laolaltă de admirație în întunericul aceleiași săli de cinema cînd apărea pe aleile cimitirului așteptat de membrii Gărzii de fier în parpalace de piele cu mitralierele Thompson sau alte pușcoace și faciesurile de crocodili ajunși la dentist. Comisarul Moldovan ca și Mărgelatu dintr-o altă serie celebră au fost printre eroii copilăriei mele, el
Comisarul Moldovan - Reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8562_a_9887]
-
parcă nici Limbă (Jean Constatin) nu mai are haz ca odinioară. Oricît de șarjate și ideologizate, filmele primei serii cu comisarul pistolar păstrau un anume șarm, glumele cam gonflate mergeau, iar teatralismele ciocnirilor prin săli de teatru goale, măcelării sau cimitire erau de efect. Din păcate, Sergiu Nicoleascu nu mai poate să ducă rolul, jucînd cu intermitență pe prințul decadent, rafinat, Andrei Morudzi din Orient Express (2004), unde regizorul a apelat la aceeași soluție de a-și dubla personajul pentru ipostaza
Comisarul Moldovan - Reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8562_a_9887]
-
Nu mai puțin poezia e un soi de mimetism ritualic al vieții și al morții, lipsit de patetism formal, fin ironic la prima vedere, însă în fapt intens participativ, esențializat printr-o disciplinare a emoției. Versurile sugerează un gen de cimitir al unor făpturi și voci iubite, acum greu perceptibile, stăpînit de un ritm "în care ne jucăm tot timpul / de-a moartea cuiva, și-acel cineva nu vrea să învie, și noi îl înviem", întrucît "așa ne place, să stai
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
1930 poartă amprenta unui spirit de revoltă, vehement inițial, apoi tot mai stins, mai voalat de efluvii sentimentale și spleen. Mai mult decât alți pictori, Tonitza este marcat de dramatica experiență a frontului. Pictează prizonieri, răniți, dezertori, orfani, femei la cimitir, imagini din azile și ospicii, orbi, cerșetori. Tonitza are o acută conștiință a marginalității și ca și Luchian se simte, ca artist, parte acestei lumi a exclușilor. Imaginile din lumea circului, dar și cele de copii completează un repertoriu iconografic
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
existența anistorică. Plutea în aer, cu vorba lui Busuioceanu, "frisonul grav al fatalităților umane". Gustul romantic pentru Orient trăiește în pictura Balcicului un ultim și tardiv avatar. Dar mai există o explicație pentru voga Balcicului. Noutatea temelor lui - minarete, moschei, cimitire cu pietre funerare ca niște menhiri, misterioasele siluete feminine drapate în feregea neagră și cu fața acoperită - oferea o alternativă și o posibilitate de reacție împotriva epigonilor lui Nicolae Grigorescu care banalizaseră până la sațietate țărăncuțele și carele cu boi. Să
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
morminte și își face drum pe lângă zăbrelele pline de plante agățătoare pe lângă îngerii de marmură care apără morții și pe lângă marile pietre funerare ce abia se zăresc în ceața sufocantă a unei după-amiezi de duminică E doar copilul care colindă cimitirele pline de buruieni rescrie cu un marker negru numele uitate ale morților șterse de pe cruci de atâta amar de vreme și plânge după bătrâna bolnavă de alzheimer care când a murit nu își mai cunoștea nici identitatea dar nu-i
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8617_a_9942]
-
după jaful de la construcția unei importante magistrale la care a diminuat cu 10 centimetri stratul de pietriș necesar la crearea unei fundații de calitate a drumului. Iar în loc de nisip calibrat, a folosit unul obișnuit, dintr-o carieră apropiată, situată lângă cimitirul Badalîk. Înainte de a ieși la pensie, omul acesta, în fond un tip de treabă, a reușit totuși "să rezolve"pentru noră și nepoată o garsonieră: în strada Fundătura Comunistă, de care s-a mai pomenit, undeva la periferie, un Ceriomușki
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]