2,485 matches
-
conservă. Calul de dar nu se pune imediat la căruță. Dă-mi, Doamne, aripi, că de zbor am eu grijă! La razele lunii nu se coc strugurii. Aduna frunzele din copaci crezând că va aduce toamna. Au venit la mine ciori și-au plecat privighetori. Îmi doresc un os de plastic, e adevărat că nu ține de foame, da-l rozi toată viața. Toamna este anotimpul ideal de tăiat frunze la câini. Când vezi stele verzi, luna lipsește întotdeauna.. Oricum, pentru
IMPRESII DE WEEKEND de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/345132_a_346461]
-
bine, iată că nu are cine să-i oblige la plata viciilor ce și le manifestă adesea, public, în limbaj...! Da, ei! Marsupialii, aleșii națiunii. Da’, ce! Să-njuri, nu este viciu? Să-nșeli, nu este viciu? Să promiți și cioara de pe gard ori luna de pe cer până când...ajungi să votezi „taxa pe viciu”... nu este un viciu?! Ehei! Păi să urmăriți viciile de procedură în introducerea pe listă a numelor viitorilor marsupiali europeni (parlamentari, vream să zic, pentru cine nu
DESPRE VICIILE VIEŢII MELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345228_a_346557]
-
regăsesc și atunci bat darabana cu degetele febrei gâtul refuză să mai lase suntele să iasă amuțesc las doar tastele să rostogolească literele la fiecare bătaie a ceasului vechi în care o pasăre singuratică devine pe rând cuc vulture pleșuv cioară bufniță da bufniță strângând cuvintele iubirii cu înțelepciunea farurilor părăsite la colțuri de lumi apropo lumile sunt ascuțite la capete sau rotunde habar nu am cum să le desenez pe pânza de apă deasupra căreia las propria-mi minte să
ÎNTR-UN PICIOR PE ŞAPTE (ŞOTRON) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345370_a_346699]
-
ha! - Nu merg cu tine pe același drum! - Am o sarcină de la împăratul nostru, din adâncul pământului, și trebuie s-o duc la îndeplinire. Dacă refuzi, va fi vai și amar de tine, că te pocesc de se sperie și ciorile de moaca ta! - Dacă tot ai ceva cu mine de ce nu mă iei acum? - se înfurie Ștefan. - Avem și noi programul nostru! ”Navigăm” mai ceva ca voi muritorii pe internet! Ha, ha, ha! Să nu-mi faci prea multe șicane
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
cu desaga plină de cuvinte. S-au deplasat acolo autorii DEX-ului, știind că limba ălora este ...daco-moesică. Și astfel ne-au înzestrat cu „origini”albaneze pentru multe cuvinte, precum: brad (bradh), vatră (vatreo), brâu (bres), barză (bardheo), căciulă (kesuleo), cioară (sorrio), copac (copacio), cioc (ciok) ș.a. Apoi, ne-au „explicat” că din cuvântul „cioc” provine și cuvântul „ciocârlie”. Ah...lie ciocârlie! N-am știut că ne-ai venit pe limbă tocmai din zările albaneze. Cât despre celelalte cuvinte...le-a
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]
-
explicat” că din cuvântul „cioc” provine și cuvântul „ciocârlie”. Ah...lie ciocârlie! N-am știut că ne-ai venit pe limbă tocmai din zările albaneze. Cât despre celelalte cuvinte...le-a adus DEX-ul cu barza-n cioc sau cu cioara vopsită-n albaneză. Strachina grecească Pentru multe cuvinte, DEX-ul a găsit „origini” în limba neogreacă. Exemple: strachină (ostrachinos), stradă (strata), buzunar (buzunara), condei (kondili), cucoană (kokkona) ș.a. O fi! Totuși, dați-mi voie să mă întreb: cum o fi
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]
-
cauți să faci dragoste ca și cum ai bea apă din butoiul Danaidelor să nu găsești sprijin nici într-o frunză galbenă de pe caldarâm să-ți revină în minte amintirile cele mai negre curva aruncată din tren, prima și a doua nevastă, ciorile din liziera aceea întunecoasă cu salcâmi și sălcii mereu îmi lipsește câte ceva băga-mi-aș parcă aș fi în două locuri diferite în același timp și în afara timpului privind prin gaura neagră a puștii glonțul așteptând degetul să apese pe
DEPERSONALIZARE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376930_a_378259]
-
de baladă. Vrăbiile, cam rebele, Îi pândesc de pe fântână, Doi curcani plini de mărgele În ogradă se îngână. Fug copiii prin ninsoare, Neaua-i albă și-i destulă, Omul de zăpadă are Nasul ca o barabulă. Croncăne pe cer o cioară Fâlfâind din aripi grele, Fulgii cad până spre seară, Punând caselor dantele. Referință Bibliografică: IARNA / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1486, Anul V, 25 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
IARNA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377056_a_378385]
-
lăuntrică pe chipul său posac. Uneori, toamna, pe când nucii își dăruiseră deja recolta, mă chema la el discret și cu un aer misterios. Băga apoi mâna în sân, invariabil în dreptul inimii, și scotea de acolo o nucă scăpată de vreo cioară și culeasă de dânsul de pe ogorul dezgolit de holdă, pe care-l cerceta melancolic. Abia atunci când, cu mâna tremurândă, îmi întindea darul, licărea pe chipul lui de dăruitor luminița aceea atât de absentă în restul zilelor. Deși aveam podul plin
BUNICUL ŞI... PUTEREA UNEI NUCI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377901_a_379230]
-
făina Peste sat și peste vale, Iar pe cer stinge lumina, Văruind bătrâna cale. Viscolele-și așezară Plapuma peste decor Și-i un timp de nu-i pe-afară Decât omul călător. E sinistru... Zici că este Vraja neagră a ciorilor, Ce dădură-ntâi de veste Avalanșa norilor. Moara,-n cer, după trei zile, S-a oprit din măcinat, Soarele, cu-n zmalț subțire, Scaldă țolul argintat. Dar în pacea matinală Se iscă un tărăboi, Când copiii merg spre școală, Ca
IARNĂ ÎN SAT de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378040_a_379369]
-
de labe mari sau mici de hamsteri bipezi ascultând nevăzuta comandă bat ritmic în sus și în jos lungimea serpentinelor de bitum încins cu ochii-n transă peste visul chițcăit și dinții fără preget mărunțesc în iluzoriul cronțănit de pe margini ciorile chibițează și croncănesc cu indignare spre cojile bananelor zvârlite din regatul babuin gata-gata să le lovească peste ciocurile lacome la unison zecile de boturi mustăcesc pe undeva conducta nutrienților e înfundată dar șirul de hamsteri din urmă sosit nu are
MENAJERIA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376466_a_377795]
-
Stihuri > Anotimp > BĂTRÂNUL PĂDURAR Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1451 din 21 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului BĂTRÂNUL PĂDURAR Pe sub poale de pădure Merge-un moș cu barba albă, Pașii lui pe-ntinsuri pure Lasă urme ca o salbă. Ciorile, ca niște semne, Răspândite-s pe zăpadă; Moșul duce-un braț de lemne, Parcă-i scos dintr-o baladă! Urlă lupii. Nu se teme! Simte gerul cum îl taie, Știe că-n puțină vreme Va avea cald în odaie. Pe
BĂTRÂNUL PĂDURAR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376694_a_378023]
-
poruncește Singurătatea. În starea de fericire nu-mi prea iese nimic, nici pe departe, apa de ploaie. Fericirea își e suficientă sieși n-are nevoie de prezență noastră o stingherim noi două singuratice, două coțofene bântuite de gânduri funebre, două ciori croncănind într-un măr înflorit, zumzăind de albine. Singurătatea mă tace, complice. și pe ea o calcă pe nervi fericirea obraznica, intempestiva nu-i loc pentru noi trei împreună. Oricum fericirea nu ar avea sorți de izbândă. Vârstele singurătății aidoma
TRATAT DE SINGURĂTATE, II (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375142_a_376471]
-
păgân, crengile poartă păpușile-mpenate negrii, lucitoare în griul apusului, croncănitoare, jalnic înfometate... Stau pe-o bancă, bătrân întristat de drum neprielnic prin viață, cu gândurile și sufletu-n palmă. Scos din visarea-mi de-o pală de vânt, zăresc o cioară poposită în iarba uscată. Uimit, o văd cum se luptă să spargă de-o piatră o nucă. I-alunecă gheara pe piatră... nuca-nviază... fuge zglobie... și pasărea țopăie ațâțată... ciocul, gogeamite menghină, o-apucă... poc-poc! Nuca se face în
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
clisa Prinsă între chingi adânci, Ies lăstari cărora li s-a Rupt buricul ca la țânci. Musculițe parcă bete Zbor spre soarele firav, Din pământ iese-un orbete Ce, la ochi, pare bolnav. Vrăbiuțele fac larmă Și-și iau zborul ciorile: Ies ostași dintr-o cazarmă Și stârnesc furorile: Trece-o fată mai sprințară Îmbrăcată cam sumar, Semnul că-i semn de primăvară Look-ul ei vestimentar. Nu că nu cumva nu-mi place În fustița-i de damasc, Ba-mi
PARCĂ-L VĂD PE TOPÂRCEANU de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373211_a_374540]
-
duios, De pe prispa casei când privesc în zare Răsăritul este parcă mai frumos. Frasinul bătrân umbrește ograda Din el ciripesc zeci de păsărele, O ciocănitoare-mi curăță livada, Ațipesc în leagăn gândurile mele. Dintr-un vârf de gard privește o cioară Spre un colț de pâine uitat pe pervaz, Eu o las să-l fure ,doar e primăvară Agonia iernii trece la extaz . Printre rămurele vântul jucăuș Ridică în aer mireasmă de floare Eu de la fântână în palma căuș Sorb a
LA TARA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373237_a_374566]
-
pe un picior de vânt, Cu fața înclinată spre pământ, În păr cu frunze ruginii, Cu ochii iscodind copii. Toamna juca râzând șotron, În fața gării, pe peron; Neputincioasă și bătrână, Se sprijinea tandru cu-o mână De plopii încărcați de ciori, De plopii goi, înfipți în nori. Toamna juca râzând șotron În fața gării, pe peron, Aruncând cu-n ciob de vară Găsit undeva, pe-afară, În micile pătrate desenate Cu galbenul din frunzele uscate ... Referință Bibliografică: TOAMNA JUCA ȘOTRON / Gheorghe Vicol
TOAMNA JUCA ŞOTRON de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373287_a_374616]
-
Acasa > Poezie > Cantec > SEMNE Autor: Alexandru Maier Publicat în: Ediția nr. 2184 din 23 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului O cioară zboară iar în cercuri Iar eu nedumerit mă mir, De ce tot zboară dânsa-n cercuri Când sunt și alte forme-n cimitir. # Nevasta des îmi face semne Că pleacă ,iar, definitiv, Iar oare asta ce să-nsemne? C-am fost
SEMNE de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376136_a_377465]
-
Stihuri > Anotimp > E ÎNCĂ IARNĂ Autor: Ionel Grecu Publicat în: Ediția nr. 1494 din 02 februarie 2015 Toate Articolele Autorului E ÎNCĂ IARNĂ La început de făurar , Vremea se mai schimbă iar. Vânt, ninsori și lapoviță, Gheață numai o pojghiță. Ciorile dansează-n horă Se-nvârtesc din oră-n oră. Înspre seară se retrag Înșirându-se în larg. Mai bine de-o săptămână Norii negri se adună. Și plouă din cer mărunt, Șfichiue tare un vânt. Dup-o noapte de tăgadă
E ÎNCĂ IARNĂ de IONEL GRECU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376172_a_377501]
-
Cum e? Cum arată? Vă rugăm să ne spuneți! Domnul cel plictisit luă de alături un pai în gură și începu să peroreze, plin de importanță: -Eh, spanac! Cucul...este și el o amărâtă de pasăre...banală...cenușie...ca o cioară nenorocită...dar cu o coadă mai lungă și corpul fusiform. Iar cântecul lui...să fim serioși! Ochii celor din jur se făcură mari cât cepele. Sorbeau cuvintele savante ale importantului domn. -Vasăzică...așa arată cucul! Domnul cel important continuă să
CU-CU! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379755_a_381084]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > CIOCUL MURDAR Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Am primit, în dar, o metaforă de la o cioara cu ciocul murdar, a luat-o în zbor, ca pe-o amforă, de pe birou, de la un vestit poet- gazetar. Privesc, revoltată, la cioara cu ciocul murdar, cum ține, în plisc, o metaforă și-i spun pe un ton, ce-i
CIOCUL MURDAR de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371661_a_372990]
-
nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Am primit, în dar, o metaforă de la o cioara cu ciocul murdar, a luat-o în zbor, ca pe-o amforă, de pe birou, de la un vestit poet- gazetar. Privesc, revoltată, la cioara cu ciocul murdar, cum ține, în plisc, o metaforă și-i spun pe un ton, ce-i pare bizar, că va fi inculpată, eu, martoră într-un proces de furt intelectual. Șade, o coace, cioara cu ciocul murdar, ce ține
CIOCUL MURDAR de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371661_a_372990]
-
poet- gazetar. Privesc, revoltată, la cioara cu ciocul murdar, cum ține, în plisc, o metaforă și-i spun pe un ton, ce-i pare bizar, că va fi inculpată, eu, martoră într-un proces de furt intelectual. Șade, o coace, cioara cu ciocul murdar, ce ține în plisc o metaforă, îmi spune, pe-un ton croncănit, gutural, această, ” banală”, metaforă are valoare de-anafură! Mă uit, cu teamă, la cioara cu ciocul murdar, bag seama că anii i-au ars circuitele
CIOCUL MURDAR de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371661_a_372990]
-
eu, martoră într-un proces de furt intelectual. Șade, o coace, cioara cu ciocul murdar, ce ține în plisc o metaforă, îmi spune, pe-un ton croncănit, gutural, această, ” banală”, metaforă are valoare de-anafură! Mă uit, cu teamă, la cioara cu ciocul murdar, bag seama că anii i-au ars circuitele, se-ntoarce și zboară, croncănind spre hambar, eu, răscolindu-mi în inimă paginile, aștern, printre versuri, picături de suflet, metaforele. Referință Bibliografică: CIOCUL MURDAR / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN
CIOCUL MURDAR de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371661_a_372990]
-
rotesc pe cer, cerșind cuibar. Primăvara moare pe alei, Plâng în teci aromele de tei, Ceru-i plumburiu... Peste oraș Fulgi plutesc, se frâng în lin relaș. Orizonturi gri, neclare forme, Adumbresc trăirile-mi diforme, Dalmațieni par munții-n depărtări, Ciori negre-n frac, înnegurează zări. Prim anotimp? Nicicând nu va mai fi... Doi refugiați în aspre sihăstrii, Suntem noi doi, himeră, cânt și zbor, Sub rece fald, în hibernal decor. Tu, roșu, delicat fir de lalea, Eu, bard, întroienit de
IARNĂ PE VECI ( II ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371732_a_373061]