3,278 matches
-
fugea încotro vedea cu ochii. Nu se mai vedea nimic! Numai gloanțe, praf, țipete disperate... Când se termină totul, Nicolae era într-o văgăună - ca o peșteră, săpată miraculos în lut, de natură, în malul Prutului - lângă un civil, un cioban din sat. - Doamne, dar cum ați scăpat! Ați trecut apa pe bârna asta, pe care nu poate un om, să o treacă în mod normal! V-am văzut de când au început să tragă și nu mi-a venit să cred
DRAGOSTE DE CERNĂUȚI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370394_a_371723]
-
să o treacă în mod normal! V-am văzut de când au început să tragă și nu mi-a venit să cred ochilor. Ați parcurs-o în viteză, de parcă ați fi zburat deasupra apei. Uite ce face frica din om! exclamă ciobanul. Nicolae privi bârna și se gândi că, într-adevăr, acum, nu ar putea să meargă pe ea. Doar un echilibrist de la circ, după multe exerciții, ar fi putut executat așa ceva! În plutonul lui era mare prăpăd. Toți erau însă mulțumiți
DRAGOSTE DE CERNĂUȚI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370394_a_371723]
-
numai din propria familie, ci și din țară, prin participarea la tabere de creație. În coșurile dumneaei pot fi admirate ouă cu motive naționale vechi, de peste 200-300 de ani, precum: cărare rătăcită sau cărare fără întoarcere, coarne de berbec, bâta ciobanului, creasta cocoșului, grebla, coada de păun, frunza de stejar, plugul, potcoava, soarele, luna, stelele, cât și ouă lucrate în relief, pe bază de ceară, neșterse, cu motive geometrice. Ouăle sunt pictate în culori naturale, obținute din frunză de ceapă, coajă
TÂRGUL CERAMICII POPULARE ROMÂNEŞTI COCOŞUL DE HUREZ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370445_a_371774]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > EREZIA ULTIMULUI CIOBAN BIBLIC Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1869 din 12 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Soartă meteo închid ochii să răsară soare le Nu-mi pasă de roza vânturilor C-o sin gură rană nu se face un om
EREZIA ULTIMULUI CIOBAN BIBLIC de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369319_a_370648]
-
cine mai așteptați doamnelor și domnilor Că Gigi Becali încă nu și-a încheiat Dicționarul Său Filosofic Însă academia română e pregătită în orice moment Hai că-i mișto Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: EREZIA ULTIMULUI CIOBAN BIBLIC / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1869, Anul VI, 12 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
EREZIA ULTIMULUI CIOBAN BIBLIC de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369319_a_370648]
-
America de Sud. Dorm prin hostel-uri sau prin case speciale conform unei asociații făcute pe Internet, unde nu plătesc nimic sau efectuează ceva muncă pentru a-și acoperi cheltuielile. Am discutat cu un francez, care mi-a spus că a fost și cioban la oi prin Uruguay, că în Bolivia și Paraguay e foarte ieftin (la 5$ pe noapte dormitul), iar între orașe circulă cu autobuzul (nu cu avionul), că face autostopul și merge gratuit, că avionul de întoarcere la Paris l-a
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (3) – USHUAIA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369313_a_370642]
-
de mâncare. La început, își făcuseră de cap prin pădurile de pe Dealul Muierii. Asta și pentru că erau mai aproape de familiile lor. Aici, ațineau calea celor care mai foloseu vechiul drum dacic ce venea de la Dunăre și urca spre munte. Mulți ciobani, ce-și duceau toamna oile la Dunăre pentru iernat sau primăvara spre munte la pășunat, își vedeau turmele dijmuite de ceata lui Grădea. Făcând plângere la stăpânire, au fost trimise cătane să spulbere ceata de lotri și să facă iar
HAIDUCII de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369497_a_370826]
-
altădată orișicât aș fi de bună, nu mă mai prinzi cu vrăjeala așa că ai face bine să îți mai schimbi socoteala și de nu ai cumva gânduri să te faci magician, împacă-te cu ideea că nu vei fi nici cioban. Referință Bibliografică: LUPUL ȘI CAPRA CU TREI IEZI / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2042, Anul VI, 03 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
LUPUL ŞI CAPRA CU TREI IEZI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370610_a_371939]
-
și doi băieți: Sorin, și eu prâslea, Aronică. Fetele s-au născut primele, iar noi băieții, după ele. Ne-am născut, am crescut și am copilărit cu toții: surorile mele, fratele meu și eu, până la vremea adolescenței, în leagănul ancestral al ciobanilor, din sânul cărora cu cinste facem parte; o geneaologie ce se pierde în negura vremurilor de mult uitate, din timpurile străbunilor noștri geto-daci, ce-și aveau turmele la păscut, pe culmile munților Parâng și Făgăraș, din Carpații de Curbură. Majoritatea
FIUL PĂMÂNTULUI- CONTINUARE. de ARON SANDRU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370742_a_372071]
-
lu* Aronică, că i-o fi foame sărăcuțu*, apoi, tata striga la vătaful Vasile din fruntea oilor: -Vasâle, măă..., auz*!? Dă oile pe poiană, să ne hodinim și să îmbucăm și noi ceva și ăsta micu. Vasile fluiera la ceilalți ciobani, să cârmească oile pe poiană, ajutați fiind de Țonțorel, un cățeluș mic, dresat pentru întors oi, tare jucăuș și prietenos cu toată lumea. Era flocos, de nici ochii nu i se mai vedeau, și bătrân pe deasupra săracu*, dar încă făcea treaba
FIUL PĂMÂNTULUI- CONTINUARE. de ARON SANDRU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370742_a_372071]
-
lângă oi, la lumina focului de seară, mâncam talmeș-balmeș, brânză de burduf în cocoloș pe jar, alături de o bucată bună de pastramă uscată de oaie, apoi, îmi astâmpăram setea cu o înghițitură zdravănă de jintiță acră, ascultând poveștile și legendele ciobanilor, iar într-un târziu, cu ochii obosiți, ațipeam pe cojocul gros, până când moș Ene, atingându-mi pleoapele, îmi spunea încetișor: -Dormi copile! .........................................................Va urma. P.S: Pentru a edita și tipări această carte, am nevoie de eventualele sponsorizări. Pentru conformitate
FIUL PĂMÂNTULUI- CONTINUARE. de ARON SANDRU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370742_a_372071]
-
spre biserică, la întâlnirea sa sufletească cu Dumnezeu. Locașul sfânt nu era așa departe de casa lui, doar la patru - cinci sute de metri depărtare. Când a ajuns, biserica era plină. Slujba începuse. Era mare sărbătoare, Sfântul Dumitru, praznicul când ciobanii returnau proprietarilor oile avute în grijă încă din primăvară, și își primeau restul de simbrie. După ieșirea de la liturghie, fiecare proprietar mergea în prundul vacilor să-și aleagă oile proprii, care purtau un semn distinct al stăpânului, ori prin încrustarea
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
bou, hainele de lucru și porni spre prundul vacilor, unde se împărțeau oile. Nu dorea să-și murdărească costumul de mers la biserică. Cu banii necesari în buzunar și cu o sticlă cu vin la el, să-l cinstească pe cioban, se alătură celorlalți săteni ce se îndreptau spre prund. Lume multă, ca și mioarele grase și frumoase. Fiecare sătean aștepta să-și aleagă oile din cârd. Venindu-i rândul și lui moș Constantin, acesta constată că-i lipsește o mioară
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
se îndreptau spre prund. Lume multă, ca și mioarele grase și frumoase. Fiecare sătean aștepta să-și aleagă oile din cârd. Venindu-i rândul și lui moș Constantin, acesta constată că-i lipsește o mioară. Luându-l la întrebări pe cioban despre oaia lipsă, acesta dădea din colț în colț că ar trebui să fie, însă oaia nu era nicăieri. La urmă recunoscu că la un moment dat, când s-au întâlnit două turme, s-ar fi putut să se amestece
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
dădea din colț în colț că ar trebui să fie, însă oaia nu era nicăieri. La urmă recunoscu că la un moment dat, când s-au întâlnit două turme, s-ar fi putut să se amestece mioara în turma celuilalt cioban. Moș Constantin era hotărât să-și recapete mioara, așa că nu-i mai dădu ciobanului simbria necesară până nu-i aduce oaia. Ciobanului nu prea i-a plăcut acest lucru, dar nu avu ce să facă, știindu-l cât este de
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
nicăieri. La urmă recunoscu că la un moment dat, când s-au întâlnit două turme, s-ar fi putut să se amestece mioara în turma celuilalt cioban. Moș Constantin era hotărât să-și recapete mioara, așa că nu-i mai dădu ciobanului simbria necesară până nu-i aduce oaia. Ciobanului nu prea i-a plăcut acest lucru, dar nu avu ce să facă, știindu-l cât este de hotărât, îi promise că va căuta să-i aducă acasă oaia rătăcită. Propunerea lui
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
dat, când s-au întâlnit două turme, s-ar fi putut să se amestece mioara în turma celuilalt cioban. Moș Constantin era hotărât să-și recapete mioara, așa că nu-i mai dădu ciobanului simbria necesară până nu-i aduce oaia. Ciobanului nu prea i-a plăcut acest lucru, dar nu avu ce să facă, știindu-l cât este de hotărât, îi promise că va căuta să-i aducă acasă oaia rătăcită. Propunerea lui de a i se opri valoarea oii din
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
fost treziți, pardon, eliberați în 1945. Să sperăm, ca, proverbiala înțelepciune sau destin fericit va acționa și în viitorul propiat. Iar viitoarele alegeri vor fi în interesul țării și poporului. Să sperăm că această atitudine nu seamănă că cea a ciobanului din Miorița. Sau să așteptăm o hotărâre superioară, precum în sintagma Yalta și cu Malta, ne-au decis soartra. Iar aceasta soarta să nu fie asemănătoare cu cea din românul SUPUNEREA al scriitorului francez Micvhel Houellebecq Referință Bibliografica: CUM VA
CUM VA FI OARE.... 2016 de RADU OLINESCU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368175_a_369504]
-
uit în jur ca prostul, Unii, zic că la tăiere, Alții, văd în min' putere, Că ajung un berbec mare, Să am sute de mioare, Ce-aș putea să mai cred, Pot eu viața să-mi aleg? Depind de domnul cioban, Știu că vinde an de an, Poate am noroc, puțin Și mă scapă de festin, Dacă nu, atât mi-e dat, Plec cu sufletu-mpăcat, Înțeleg că din născare, Soarta asta mielul are. -Un' te duci tu , mielule? -Unde vrei tu
UN' TE DUCI TU, MIELULE? de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362623_a_363952]
-
vrei tu, domnule? Întrebarea-i așa grea. N-aștepta răspuns la ea, Te-am văzut și-acu o lună, Cam ce cauți tu la stână? Am venit...voiam un miel, Dar acum renunț la el Și-am să vorbesc cu ciobanul, Să te lase pân' la anul, -Și la anul, ce-o să fie, O să-mi ceri ceva simbrie? -Da, dar nu pe tine, Un alt miel mi se cuvine, -Prefer să merg la tăiere, Nu pot altuia ai cere, Nici acum
UN' TE DUCI TU, MIELULE? de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362623_a_363952]
-
anul, ce-o să fie, O să-mi ceri ceva simbrie? -Da, dar nu pe tine, Un alt miel mi se cuvine, -Prefer să merg la tăiere, Nu pot altuia ai cere, Nici acum și nici la anul, Nu mai vorbi cu ciobanul. Asta-i soarta ,ce să-i faci, Cu cei mici și cei săraci, Sunt mereu sacrificați. 14-04-2017 Referință Bibliografică: Un' te duci tu, mielule? Mihail Coandă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2296, Anul VII, 14 aprilie 2017. Drepturi de
UN' TE DUCI TU, MIELULE? de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362623_a_363952]
-
Cernobâl Malul Prutului din Est... Rosarabia (!) în lacrimi Plânge țara, plâng românii, Mamele, copiii plâng, Plâng femeile, bătrânii De pe malul drept și stâng.. Plâng țăranii, orășenii, Cărtutari și muncitori, Plâng, câți au rămas, oștenii, Plâng cei duși, rătăcitori... Plâng mioarele, ciobanii, Plâng și câinii pe la stâne, Plâng vădanele, orfanii De același grai și pâne ... Plâng la vatra strămoșească Cei ce-s vii stafii, cei morți, Plânge doina eminească Pe la ale jalei porți... Plâng fecioare și plâng mame, Pruncii plâng în pântece
GRUPAJ LIRIC DEDICAT IDEALULUI REÎNTREGIRII ȚĂRII de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370250_a_371579]
-
Pe vremea mea, la acest liceu, predau ca profesori, crema intelectualității. Cu preferințele Diavolei, cu puterea de decizie nelimitată, ce i se acordă, o va ȉnlocui rapid cu pleava societății. Căci în epoca aceasta, paradoxal, are facultate șoferul și tâmplarul, ciobanul și văcarul, hamalul și portarul, îngrijitoarea și barmanița, chelnerița și frizerița, croitoreasa și lenjereasa, femeia de serviciu și bucătăreasa. Ce răsturnare incredibilă a valorilor! Cred că, mai potrivit acum ar fi ca unitatea școlară să se numească Colegiul “Farfuridi“ sau
“DIRECTOAREA DIAVOLO“ SAU LA DIABLA de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353302_a_354631]
-
Acasa > Cultural > Patrimoniu > NICĂ ȘI OARA Autor: Milena Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2071 din 01 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Unchiul Nică, cioban din Poiana Sibiului, a împlinit 80 de ani. Este unul dintre cei rămași în sat și singurul frate al mamei. El duce numele de familie mai departe. Mă întrebasem ce să îi fi făcut cadou de ziua dânsului. Până la urmă
NICĂ ȘI OARA de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353366_a_354695]
-
unui tovarăș, cu vorba că se întoarce până va da iarba. Era musai să-și vadă satul din lunca Dunării. Plecase de mic printre străini, găsindu-și loc între oierii de sub poalele Parângului. Ucenicise ascultător și harnic, devenind, în ani, cioban priceput, agonisind și oi, și respect. Își întocmise și o familie, însurându-se și dobândind copii. Era cu oile în munte de primăvara până toamna târziu și uita de dorul vetrei lăsate. Dar cât era iarna de lungă, gogea bolnav
CÂINE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353420_a_354749]