1,570 matches
-
după toamnă, În preajma iernii, mama nu mai primește telegrame; nu mai ține-legătură, deci nu se mai duce - la Cernăuți și la Ismail, la Bălți, la Tighina. Târziu, În pragul iernii, mama se Îmbracă În negru. Gata. Nici o nădejde. Moș Iacob cioplește crucea, sapă un mormânt lângă cel al lui frate-meu Petrică. Mergem tot satul la Înmormântare. Popa Dodon, Întors din refugiu și dascălul Grosu cântă frumos și trist. Și gata. Gata, sunt orfănel - cum zice Mătușa Domnica. De-acum pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu o sticlă de vin În mână, cu păru-n ochi, cu ochii albi. Oamenii mari sunt niște mari tâlhari, tâlhari, tâlhari - și Moș Iacob; În frunte cu tata. De ce-au stricat frumusețe de cruce, lucrată din stejar bun, cioplită de Moș Iacob, frumos - și la care am trudit și eu, doar eu i-am dat la mână ba o daltă, ba o altă daltă, ba compasul, ba mai știu eu ce altă ’altă. - Tâlharilor! Voi sunteți niște mari tâlhari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
S-o luăm, cu ce? Să Începem cu butnăria: Moș Iacob făcea butii și butoaie, poloboace și butoane, balerce și balercuțe, zăcători Înalte și deje scunde, ciubere și donițe - tot ce se-nchega din doage și din cercuri. El le cioplea pe toate: doagele, fundurile - apoi cercurile... Mie, cel mai mult și mai mult și mai mult Îmi plăceau două lucrări: Închegatul poloboacelor și bătutul cercurilor. Ajutam și eu - lucram Împreună, nu? Stăpâneam cu mâna câte o doagă din cele multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
al bunicului său, nubianul-egipteanul... Așadar, la noi, În Basarabia, erau puțini țigani, cam un fierar la un sat, iar cum Mana era cătun, n-avea nici unul..., oamenii fie Își cumpărau de la iarmaroc ori de la negustorii ambulanți ciopliturile, fie și le ciopleau singuri - ca Moș Iacob. Dar numai iarna; În fața vetrei... Și Moș Iacob avea, În sarai, pus la uscat, În rug, lemn de diferite esențe - salcie, plop, jugastru, paltin, ulm - pentru felurite lucruri și lucrări. Nu l-am văzut cioplind albii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
le ciopleau singuri - ca Moș Iacob. Dar numai iarna; În fața vetrei... Și Moș Iacob avea, În sarai, pus la uscat, În rug, lemn de diferite esențe - salcie, plop, jugastru, paltin, ulm - pentru felurite lucruri și lucrări. Nu l-am văzut cioplind albii, Însă Îi știam sculele destinate aceste operații și cunoșteam trunchiul de salcie Început pe când eu Încă nu mă născusem, stând, rezemat de perete, așteptând să-i vină un rând. Mai Întâi Își Întindea la vedere (și la Îndemână) uneltele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
n-ai venit de la coada vacii, ca altele care tocmai ele te mănâncă de fund că, ce să mă fac, țăranca aia de Mirela cu neamu’ ei de văcari și dogari, adică, vezi Doamne, Dogaru de la doagă, dacă taică-său cioplea doage de butoaie și putini, ca să vezi de unde a plecat ca să se-ajungă și ce s-ar fi făcut ea dacă n-ar fi dat peste fraierul ăla de Ticuță s-o aducă-n București, de i-a făcut buletin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sălbatic. Oare cum i-ai putea descrie tunsoarea? Cred că ai fi cel mai aproape dacă ai spune că cineva i-a pus capul pe butuc și pe urmă a tuns-o cu un topor. Cumva, arată de parcă ar fi cioplit.“ Își iubea enorm sora și ea Îl iubea puțin prea mult. „Dar cred că lucrurile astea se reglează de la sine, Într-un fel sau altul“, se gîndi. „Sau măcar sper că-i așa. N-are sens s-o trezesc. Tre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
către o floare, dar Încă nu știam acest lucru. 46 În timpul zilei te vei apropia de mai multe ori de broască și vei rosti cuvinte de adorare. Și vei cere să săvârșească minunile pe care le dorești... În timpul acesta vei ciopli o cruce pe care să o jertfești. (Dintr-un Ritual al lui Aleister Crowley) Agliè locuia pe lângă Piazzale Susa: o străduță dosnică, o mică vilă În stilul secolului trecut, cu decorațiuni florale sobre. Ne deschise un valet bătrân cu vestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
am zbătut de-am ajuns să nu-mi mai dea nimeni nici un pumn de mălai... Ignat înțelegea că femeia are dreptate și de aceea se supăra mai tare. Se apucase, că n-avea nici o treabă, să mai dreagă gardul, și cioplea, și bocănea de mama focului. Se opri o clipă, cu toporul pe tăietor: ― Măi muiere, tu nu pricepi de vorbă bună?... Ce vrei să fac? Să mă spînzur? Ei, iacă am să mă spânzur ca să te mulțumesc... Că tu nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
satul... Azi-noapte a și visat pe cucoana. Parcă o ținea în brațe și ea nu mai țipa, ci îl mângâia și-i zicea: "De ce lăsași să mă omoare?" S-a deșteptat din somn cu glasul ei mustrător în urechi... Acuma cioplea și bocănea de zor, ca și când ar fi vrut să uite sau cel puțin să înăbușe amintirea întîmplării. Dar oricât se trudea, mereu îi săgeta în creieri câte o întrebare și fiecare îl durea, și-l ustura, și-l chinuia... 2
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lupta cu tot satul și nici să oprească pe oameni de-a se răcori. De departe curtea Iuga vuia de gălăgie. Petre își iuți mai mult mersul. Era fără suman, ca la muncă, și avea în mână barda cu care cioplise și pe care a luat-o fără să-și dea seama, ca un băț când pleci la drum. În ograda cea mare a conacului, oamenii alergau de ici-colo năuciți, cu fețele aprinse, vociferând și neștiind ce să facă. Unii se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu ataraxia vegetației nesfârșite, cu miile de forme ale trunchiurilor, rădăcinilor, putregaiului, cu bolțile rarefiate, cu dârele de lumină căzând printre frunzele transparente, este unul dintre locurile cele mai fermecătoare în care am fost vreodată. Umblam toată ziua prin pădure, ciopleam corăbioare din scoarță de molid, ne luptam și jucam fotbal. Eram împărțiți pe detașamente, după vârstă, de-o parte băieții, de alta fetele. Ele culegeau clopoței și alte flori sălbatice, își făceau coronițe din margarete, adunau fragi din iarba însorită
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de grade, în același timp, odaia se spulberă într-o explozie scurtă. Dispărură și pereții, și plafonul și ne trezirăm înconjurate de oceanul de aer înghețat, de munte, de culoarea safirului. Ne aflam pe spinarea unui elefant uriaș, de stâncă, cioplit pe vârful unui munte imens, alb ca laptele. Muntele era de fapt un pisc de cremene, ascuțit ca o lamă, cu smocuri de jnepeni cățărați pe câteva mici platouri de sub picioarele noastre. Halucinant, inaccesibil, muntele cu elefantul în vârf se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din materialul aflat pe loc, iar satul a luat numele de Bălești după numele primului locuitor. Din însemnările care se găsesc pe o singură icoană, biserica ar fi fost construită între anii 1859-1860, din lemn de stejar aflat pe loc, cioplit în bârne și din lemn de tei. Biserica este construită în stil moldovenesc și în formă de cruce cu cimitirul în curte. Catapeteasma este sculptată din lemn de tei și vopsită cu ulei și bronz. Are 37 de icoane nedemontabile
BISERICA ADORMIREA MAICII DOMNULUI DIN SATUL BĂLEŞTI COMUNA COZMEŞTI”. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by STANCU ROXANA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2087]
-
o peșteră. Mă rog, e o micuță capelă abandonată, săpată într-o stâncă. Nu mă întreba cum am descoperit-o. Trăiesc într-un loc singuratic, lângă mare, înconjurat de stânci albe și de pini de un verde strălucitor. Mi-am cioplit o cruce de lemn. Noaptea, lămpile mele sunt licuricii. Trăiesc la marginea lumii, dar nu-ți pot spune cu câtă strălucire se răsfrânge asupră-mi lumina unui neîntinat Bine. Pâinea mea e curată ca pietrele și beau apa cristalină a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
țării). Primul era un loc sacru ce păstra memoria patriarhilor Abraham (Gen 12,8 și 13,2) și Iacob (Gen 28,10-22); fondarea celui de-al doilea este povestită în Jud 17-18 unde se afirmă că era venerat un chip cioplit de argint și slujea un preot din descendența lui Moise (Jud 18,30). Textul biblic spune că în timpul domniei lui Ieroboam I în aceste sanctuare erau adorate statui laminate din aur ce reprezentau tauri, numiți cu dispreț „viței” (1Reg 12
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
carpenul uscat nu va pricepe ce înseamnă să încerci a face ceea ce fac eu” - dialoga Toaibă cu sine, pansându-și bășicile din palmă cu o batistă. A încercat s-o rupă. Încercare zadarnică însă. Cu palmele sângerânde, a continuat să cioplească cu disperare. Când a văzut nuiaua ruptă, și-a șters sudoarea de pe frunte și a încercat-o dacă 89 îi va fi de folos. Parcă da! Dar cum să-și sprijine subsuoara în capul nuielii?... „Sacul de merinde bine înfășurat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
totodată, dureros, al trecerii timpului nu poate fi eludat: Din viața noastră, muza mea de-o zi, / Rămân doar cu un fulg ce se așază / Pe trunchi uscat ce nu va mai rodi... Mai mult, timpul e un sculptor care Cioplește-n piele dungă lângă dungă, iar certitudinea acțiunii de eroziune pe care o desfășoară acesta face de prisos orice tentativă de contracarare a ei și, atunci, opoziția e doar declarativă: Vreau să mă schimb, dar nu mă las schimbat. Pentru
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
plimbându-i prin lume cu tramvaiul opera și stirpea. Peregrin printre amintiri, în 101 poeme - Florentin Popescu Nehotărât între visul de a zbura și rămânerea în spațiul patriarhal (să vrei o zare să ajungi mereu / și-o viațăntreagă să-ți cioplești la vis / și-nvins să te întorci cu greu / când vântu-n pânze ți-e deplin închis), de unde i-au pornit pașii în lume, Florentin Popescu aduce, în volumul antologie 101 poeme - Editura Biodova, București, 2011 -, cuprinzând scrieri publicate între 1970
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
reușise. Legenda spune că, a doua zi, Biscornet s-a dus la NotreDame, să mai vadă o dată vechile uși, cam ponosite și nu tocmai potrivite cu măreția catedralei. Ceea ce l-a frapat mai tare de data aceasta au fost diavolii ciopliți în piatră. Se vedea cât de colo că aceștia erau creația unor cioplitori artiști și dominați de spiritul divin. Ei voiau să arate, chiar de la intrarea în biserică, că lupta dintre Cel Bun și Cel Rău nu a contenit și
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
De ce-a văzut, e-atât de indignat, Că s-a întors mai trist ca un păcat. Puși doar pe hărtănit bravi patrioți, Cum să le-ascuți o țeapă la toți? De-am masacra toți codrii seculari, N-ai cum ciopli de-odată atâția pari. Sau să îi strângi pe toți sub o zidire, Să îi afumi, unde găsești clădire? El punga o lăsa în drumul mare Și acasă i-o trimitea fi-te care Astăzi îți intră-n casă, te
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93456]
-
atins. Acum chiar semănam cu o insectă prinsă pe o hârtie de muște. Și deodată, la fel de inexplicabil, vraja se desfăcu. Am simțit năvălindu-mi în nări mirosul de pământ putred, iar idolul nu mai era decât o bucată de piatră cioplită cu stângăcie și violență. Am plecat mai departe. În jurul meu era acum o liniște nefirească. Nu se legănau nici vârfurile trestiilor decât când țipau păsările. Și pe măsură ce mlaștina devenea mai tăcută, păsările țipau din ce în ce mai des, iar țipătul lor crescu în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
buzna peste ei. La fel se proceda și atunci când se dădea zvoană de primejdia vreunei năvăliri. Pentru o mai mare eficiență, porțile au fost făcute sub formă de turnuri, din piatră masivă și meșteșugit îmbinată. Iar porțile propriu-zise au fost cioplite din lemn de stejar, bine ferecate și cu încuietori zdravene. Toată trebușoara asta - spune legenda, dar și istoria - s-a petrecut prin secolul al XIII-lea. Triada: geografie, istorie, cultură Este bine cunoscut faptul că poporul francez e un mare
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
poverile și optzeci de mii care tăiau pietrele în munți, 16. afară de căpeteniile, în număr de trei mii trei sute, puse de Solomon peste lucrări și însărcinate cu privegherea lucrătorilor. 17. Împăratul a poruncit să se scoată pietre mari și mărețe, cioplite pentru temeliile casei. 18. Lucrătorii lui Solomon, ai lui Hiram, și Ghibliții, le-au cioplit și au pregătit lemnele și pietrele pentru zidirea casei. $6 1. În al patru sute optzecilea an după ieșirea copiilor lui Israel din țara Egiptului, Solomon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
de trei mii trei sute, puse de Solomon peste lucrări și însărcinate cu privegherea lucrătorilor. 17. Împăratul a poruncit să se scoată pietre mari și mărețe, cioplite pentru temeliile casei. 18. Lucrătorii lui Solomon, ai lui Hiram, și Ghibliții, le-au cioplit și au pregătit lemnele și pietrele pentru zidirea casei. $6 1. În al patru sute optzecilea an după ieșirea copiilor lui Israel din țara Egiptului, Solomon a zidit casa Domnului, în al patrulea an al domniei lui peste Israel, în luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]