842 matches
-
eu chiar aici. Pe 56 Street, Între Fifth Avenue și Sixth Avenue, În partea de nord, i‑a spus ea șoferului. Prietena mea, ciudat de surescitată, nu a părut să bage de seamă că mă zgâiam la ea. Dimpotrivă, a ciripit fericită despre Băiatul Freudian, poreclă foarte nimerită, dat fiind că era doctorand În ultimul an la psihologie. Se cunoscuseră În biblioteca studențească din subsolul Universității. Am primit o enumerare completă a tuturor calităților lui: douăzeci și nouă de ani („Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu era tocmai adevărat, pentru că citea În continuare o hârtie și nu trecuseră decât vreo treizeci și cinci de secunde de când dădusem telefon. Dar nu aveam de gând să Îi spun eu una ca asta. — Nu e nevoie, Miranda, sunt aici, a ciripit Lucia, care abia mai respira, căci intrase cu două rasteluri după ea exact În clipa În care mă ridicam În picioare să pornesc În căutarea ei. Îmi pare foarte rău. Am așteptat o ultimă haină de la cei de la YSL. S
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pronunța numele nici nu mă mai deranja din cauza aburilor călduți și plăcuți ai șampaniei. Deși nu credeam că lucrurile se pot Îmbunătăți În seara asta pentru mine, ea mă chemase, evident, ca să mă prezinte prietenilor ei celebri. — Da, Miranda? am ciripit eu cu cel mai recunoscător ton mulțumesc‑că‑m‑ai‑adus-În‑locul‑ăsta‑nemaipomenit. Ea nici măcar nu s‑a uitat În direcția mea. Adu‑mi un pahar de San Pellegrino și pe urmă ai grijă ca șoferul să fie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
iar Kyle chiar făcuse niște desene enervante, ca din partea lui Isaac. — Nici vorbă. Soră‑mea a apărut În prag cu bebelușul În brațe, bebeluș care saliva pe toată bărbița dolofană, dar gângurea fericit. — Uite pe cine am eu aici, a ciripit ea În stilul acela caracteristic oamenilor care se adresează unui bebeluș și l‑a zgâlțâit pe băiețașul Încântat. Isaac, spune‑i mătușicii Andy să nu se mai poarte În halul ăsta cu noi, dat fiind că noi plecăm foarte, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
-i una! Iar al doilea să știi că eu, ăsta care mă vezi, voi avea grijă ca poetul familiei noastre să se simtă acasă la el în țara romînească! ...Nu-i așa, suflete scump? adăugă scurt către nevastă-sa. ― Firește! ciripi Eugenia. Trebuie să facem ceva pentru el! Când în sfârșit reveni Platamonu să ia pe Titu, Gogu găsi un nou pretext să-l ocărască: ― Fiindcă ne-ai luat musafirul, să știi că am să-ți scumpesc arenda!... Și spune-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
încleștează mușchii brațelor ca niște căngi de oțel și cum îi cresc mereu puterile, cu cât își înfige picioarele mai dârz în pământ. Își recăpătă calmul complet. Ajunse iarăși veselă în Amara și, coborând din sanie, râse de toată întîmplarea, ciripind gălăgios: ― Am tras o spaimă neroadă... Bine c-am avut un vizitiu energic! Petre își întoarse spre ea fața îmbujorată de bătaia gerului, cu mustăcioara aburită și pișcată de sloiuri, cu ochii mici, sfredelitori, în care se jucau licăriri vii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
încleștîndu-și nervos mâna stângă pe brațul lui, fiindcă în aceeași clipă auzi aproape glasul căpitanului întovărășit de vijelioase bătăi din pinteni: ― Coniță, mai fie-vă milă și de noi ăștia care... Nadina părăsi pe Brumaru și trecu în brațele căpitanului, ciripind: ― Domnul are dreptate... Tu așteaptă, Raul! Să te mulțumești cu sfîrșitul!... Căpitanul Grădinaru, încîntat, se depărtă cu ea într-un elan furtunos și triumfal. Titu Herdelea văzu pe Brumaru rămas în mijlocul holului, cu ochii după perechea ce dispărea. Zâmbi în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
au fost opriți și la cină, s-a plâns de bărbatul ei, spunând că sensibilitatea firească îi e maltratată în căsnicia asta în fiece moment. Spre seară s-a mai înviorat, iar la întoarcere a fost drăguță și veselă, a ciripit tot timpul, a râs de glumele lui Titu, a oprit sania ca să admire luna și a lălăit felurite cântece franțuzești cu glasul aburit de ger. Nadina într-adevăr se simțea într-o situație încurcată și nu știa ce atitudine să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și nu-i șade bine să dea târcoale unei cucoane tinere și mondene ca Nadina, care n-are ce găsi la dânsul, dacă vrea iubire, și care, tolerîndu-i totuși oftările, cel mult se amuză pe socoteala lui. Nadina era veselă, ciripea, umbla de ici-colo să se intereseze de masă și mereu zicea avocatului: ― Credeam că ai să-mi fii un tovarăș agreabil, să râzi, să-mi faci curte sau barem să-mi spui anecdote, în sfârșit, să petrecem aici câteva zile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu glasul lui pițigăiat. Noi am văzut-o primii... Calu își făcu privirile roată și slobozi un nechezat sălbatic. Încurajați, ceilalți începură să râdă pe diverse voci, mai puțin Magdalena, căreia tusea i-o luă înaintea râsului, și Mierlă, care ciripi gureș. La un alt semn se opriră brusc, continuând să se uite cu interes, mai ales Isaia, cu bucuria celui ce a dibuit, în sfârșit, poziția potrivită în care să-i așeze pentru a-i hăcui. — Bine, hotărî Calu. Ziceți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Isaia, chicotind. — O să-i ocolesc inima... veni din tufișuri răspunsul. Tăcură, unii ca să tragă cu urechea, alții pentru că nu mai știau ce să spună. Cum Calu plecase, Pârnaie socoti că e de datoria lui să reînnoade conversația. Lângă el, Mierlă ciripea, din vârful buzelor, privind cu melancolie în gol. — Ce-are ăsta, de-i așa pleoștit ? întrebă Pârnaie. Ce- i, mă, guguștiucule ? Guguștiucul continua să se legene, privind absent spre tăciunii care mocneau. Bunelu răscoli jarul și trase un bulgăre de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fără ca vocea să-mi trădeze jena pe care o simțeam. Mama a scăpat furculița, care clincăni pe farfurie. „Ba nu.“ Parcă ar fi sperat că poate schimba adevărul, dacă vorbește cu suficientă forță. „Nu se poate.“ „O, ba da“, am ciripit eu, Într-o Încercare doar pe jumătate convinsă de a detensiona atmosfera. „Ca și alți cincizeci de milioane de oameni. Sunt relaxante și palpitante.Vreau să spun, ai acolo agonie, extaz și un final fericit - ce ți-ai mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Elisei și aplecându-și iar fața drăgălașă spre gâtul ei. Veniți Înăuntru când ați finito. Ceva din accentul lui Davide nu părea tocmai În regulă. Părea să treacă de la franțuzesc la italienesc și apoi Înapoi la franțuzesc. —Eu am terminat, ciripi ea veselă, aruncându-și țigara sub o masă. Hai să intrăm, da? Aveam o masă de șase persoane Înghesuită Într-un colț. Elisa mă informă imediat că oamenii care aspiră să fie cool sunt obsedați să facă rost de mese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
am Întrebat, apăsând pe butonul interfonului. — Am aici un anume Philip Weston, care vrea să te vadă, Bette. Să-l trimit sus? —Philip? E aici? Chiar acum? N-am realizat că am spus asta cu voce tare până când Seamus a ciripit În replică: — Sigur că e, Bette. Am musafiri, am spus, cuprinsă de panică. Poți să-l rogi pe Philip să mă sune când ajunge acasă? —Bette, iubire, deschide-mi. Amicul meu de-aici - cum te cheamă? Seamus? Băiat bun! Beam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
spasmodic, În sens invers acelor de ceasornic, făcându-i semn fetei În timp ce Încerca simultan să se comporte ca și cum ea n-ar fi fost acolo. —Bette! Mă bucur că ne vedem din nou. Am văzut chestia aia despre tine zilele trecute, ciripi ea. Mâna ei Începu să se miște deliberat pe spatele lui Avery, mângâind și masând În timp ce eu Îi urmăream fiecare gest, iar ea mă privea pe mine cum o priveam. Am continuat să mă holbez, tot fără să-mi găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Mina: Ilie, potolește-te, ce naiba, spuneai că vrei să te recreezi! Ilie: Tocmai de aia sînt în pădure și vreau să mă simt liber. Să fug, să cînt, să vorbesc tare, să urlu, să urlu ca leul, ca tigrul, să ciripesc dacă vreau. (imită cîteva animale) Mina: (intervine dar fără convingere) Ilie, iar începi? Ilie: (mai imită cîteva păsări) Știi bancul cu huhurezul? Mina: (se înscrie) Nu-l știu. Ilie: Cînd îl întreabă pe unu': "Mă, frate, de cînd nu te-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mirsină și chiparos și plop” (Isaia XLI, 19)1), dar după aceea aproape că dispare. Poeții Văcărești și Conachi sînt impreciși cînd e vorba de arbori: „într-un copaci zarifior [frumușel - n.m],/ Un șoim prins în lănțișor/ Strigă amar ciripind,/ Norocul său blestemînd”2) etc. Cuvîntul „plop” reapare abia la contemporanul lor, Dinicu Golescu. Acesta i-a remarcat departe de țară, mergînd de la „Minhen” (München) la Nimfenburg, o localitate satelit a celui dintîi: „tot acest drum este lucrat cu alee
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
hrană. Mai erau cheltuielile cerute de Șerban, Nicolae și Iorgu și cîte alte cheltuieli! Să mai cheltuiască bani în zădar, cu Mihai, nici pomeneală! În asemenea împrejurări, Mihai a rămas din nou în lumea lui dragă: codru înverzit, cîmp înflorit, ciripit de păsări, singurătate și iar singu rătate... "Rar da pe acasă. Cînd îl hîtcîia conu Gheorghieș, sta la stînă. Era, la stîna lui Eminovici, un cioban bătrîn, Ion Ciornei, care spunea povești frumoase îmi spunea bătrînul Dumitru Gireadă, în iunie
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și trecu pe lîngă un tufiș. Sophie deschise discuția și spuse: "O, Marc, privește într-acolo, cît este de minunat, dacă am merge mai aproape". Ei se apropie de tufiș. Marc șopti: "Locul este atît de deosebit, ascultă păsările care ciripesc, copacii care se ridică spre cer, cît este de romantic! Privește aceste ramuri răsfirate precum șuvițele din părul tău blond care-mi împresoară brațele, privește aceste mere verzi care mă duc cu gîndul la ochii tăi mari și migdalați. Să
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fost norocul rău. / Mi-a fost casa sus pe deal / Ș-am trăit viața cu-amar. / Mi-a fost casa sus sub munți, / Unde glas de om n-auzi, / Numai cuci și păsărele, / Ca să mă mângâi cu ele; Numai păsări ciripind, / Când și când cucul cântând, / Mai pe urmă cânt și eu, / Să mai uit amarul meu. / Trăiesc în singurătate / De tânără pân` la moarte."131 Fiecare trecere într-o altă etapă existențială, fie că este vorba de inițierea în social
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Dumnezeu aducea."279 Cea mai statornică dintre păsările cerului este vrabia care semnifică atașamentul față de om, ciripitul ei fiind perceput ca plâns al omului izgonit. În tradiția românească, vrabia are funcție meteorologică, prevestind ploaie dacă se scaldă în apă, când ciripesc mult pe pom, când se scaldă în praful de pe drumuri sau când se scoală dis-de-dimineață.280: "Vrabia dacă îmbătrânește se face cu totul albă. Vrabia, la 50 de ani, mai întâi îi crește o peniță albă pe spate, pe urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
roadele ce vor urma, la greci 322 se umblă, din casă în casă, cu o rândunică sculptată în lemn, rostind un cântec-colindă: "A sosit, a sosit rândunica! ... / Pe-o creangă mi s-a pus și mi-a grăit, / Și-a ciripit dulce: / Hei martie, bunule martie / Și tu groaznic făurar, / Chiar de arzi, chiar de pârlești, / Tot a timp frumos îmi miroși, / Chiar de-mi ningi, ori ești cu toane, / Tot primăvara mi-aduci! Eu am trecut marea-n zbor, / Pământul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nu l-am uitat..."323 La ucraineni, motivul rândunicii se păstrează în colindele rostite în cadrul sărbătorilor de iarnă, rândunica prevestind rodnicia anului ce va urma: "A venit în zbor o rândunică / Și s-a așezat pe pervaz, / A început să ciripească / Și să-i grăiască gazdei: / Ieși, ieși afară, gospodare, / Și te du până la vite / Că ți-au fătat două vaci, / Doi tăurași ți-au fătat, / Frumușei și buni și harnici, / Și ai să iei pe ei groși buni..."324 În
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pe ei groși buni..."324 În unele colinde ucrainene apare și o altă pasăre prevestitoare, cucul: "Deschideți, boierule, locuința, / Că ți-a venit, boierule, un cuc / Și s-a așezat sus, pe pervazul ferestrei, / A zis cucu, boierule, și a ciripit: / Gospodare, ieși din casă, / Ieși din casă, oaspeți ți-au venit, / Vacile s-au așezat, / Viței mândri ți-au fătat! / Gospodare... / Oile toate ți-au fătat. Ți-au fătat miei, boierule, / Cu lâna de aur, bălăiori, / Lâna lor e ca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Trotoșului, / Lângă roate tunului. Cine, maică, te-a scalda? / Nourii, când or ploua. Cine, maică, te-a-mbraca? / Codrul când s-a dispoia. Cine, maică, te-a-ngropa? / Munții când s-or dărâma. / Cine, maică, te-a boci? / Păsările-or ciripi."329 "Pasărea-om" dezleagă suferințele omenești, participând la trăirile zilnice: "Foicică și-o lalea, / Păsăruică, turturea, / Spune-mi, dragă, vestea ta / Ori nu ești din țara mea? Păsăruica săraca / Sta pe loc și-mi răspundea, / Cu grai omenesc grăia / Că
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]