8,186 matches
-
putea explica, cvasi-profanator, de ce există mai mulți credincioși, decît cititori!... Tanga vine de la Tango. Sau invers. Erotomanii par interesați de descoperire. Poate și comparatiștii...De cînd am descoperit asta, mă feresc să mai dansez tango... Citesc un titlu de carte ciudat:„CÎte lucruri poți face cu un crocodil?”. Nu știu, dar sigur mai puține decît cu o femeie!... Un dramaturg cunoscut spune, În 2008, că a fost considerat ani În șir, pe vremea comunismului, ba ginerele lui Dăscălescu, ba al lui
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
cer! Că nici el nu dovedește preocupare pentru teatru... Am citit volumul trei din JURNALUL lui V. Silvestru. Sub așteptări! Am impresia că este ...cenzurat! Atîtea secvențe eclatante, trăite de marele teatrolog, lipsesc din jurnal. Și este tipărit DUPĂ 1989! Ciudat! CÎte scene memorabile găsim În jurnalele lui Sebastian, Acterian, Petru Comarnescu, chiar odiosul Eugen Barbu, și tocmai jurnalul lui Silvestru să șocheze prin...cumințenie? Hm... Susținerea, recentă, a unei teze de doctorat despre marele critic și umorist Valentin Silvestru (autoare
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
vreau să iau ca exemplu În viață... bine, că nu acuma, datorită faptului a ceea ce fac acum. Ei s-au căsătorit din dragoste... eu sunt o persoană superstițioasă, și tot timpul... adică faptul că sunt și acum Împreună este ceva ciudat... adică mama și tata s au Întâlnit... ei stăteau la două străzi distanță și mama voia să se ducă la teatru și când a pleacat, bunica a mers să o conducă până la poartă, și cum era noapte, i-a spus
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
-i bună?" Îl dă domnului regizor, domnul regizor se duce la domnul director, domnul director dă din cap, adică da, și iată că te pomenești pe scenă cu o imagine vie a vieții de-acum o sută de ani, dar, ciudat, cum nu se poate mai la fel și astăzi. Actorii însuflețesc pe scenă caractere de-acum o sută de ani, publicul se recunoaște în ele și aplaudă... Atunci îți vine a zice ori că publicul și teatrul au rămas în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și ești bun de bufon! DOAMNA LUME: A vorbit Domnul Destin! Bravo! CÂNTĂREȚUL ORB: Un biet visător... BUFONUL: Un visător, spui? Bine. Poate că eu nu fac decât să visez într-un fel, iar tu într-altul. Ce pare unora ciudat, altora le pare firesc. Sunt eu nebun sau altul? CÂNTĂREȚUL ORB: Bufonule, tu ești nebunul. Ești în afara realității! BUFONUL: Știu eu? În starea de nebunie, toate ideile sunt de o cumplită realitate. Care-i criteriul unei minți sănătoase? O minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
umbra lor albastră. F1: Reci podoabe-n ramuri goale plouă fără să le scuturi; F4: Ici, risipă de petale, colo roi ușor de fluturi... F2: Și din valul de zăpadă, ca o mută arătare legănându-se pe stradă, un drumeț ciudat răsare. Vine cu popasuri multe, face-n calea lui mătănii... Câteodată stă s-asculte clopoțeii de la sănii. Alteori, uimit, tresare, dă din mâini șoptind grăbit; parcă spune-o taină mare unui soț închipuit... F1: Ca o umbră din poveste se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
că da. Am să-ți dau și o funie, s-o legi cât paște. Și un țăruș. MICUL PRINȚ: S-o leg? De ce s-o leg? OMUL: Păi, dacă n-o legi se duce cine știe unde, și se pierde. MICUL PRINȚ: Ciudat mai ești! Unde-ai vrea să se ducă? OMUL: Oriunde. Drept înainte. MICUL PRINȚ: Nu-i nimic. La mine acasă, drept înainte nu poți merge prea departe. OMUL: Chiar așa de mică e planeta de unde vii? Câte zile-ți trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
adevărat și ce nu. Sting felinarul, e vremea. (stinge) Vezi că afară se luminează? Între amurg și răsărit e doar o părere. Tot o părere între răsărit și amurg. Spunem că e așa sau așa după cum ne convine. MICUL PRINȚ: Ciudat! Cui poate folosi un felinar și un lampagiu undeva, pe cer, pe o planetă așa de mică, fără case și fără locuitori? FANARAGIUL: E foarte greu e judecat dacă folosește sau nu cuiva. De altfel, cineva tot trebuie să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cerul): Da, e frumoasă. Ce cauți tu pe aici? MICUL PRINȚ: Am niște necazuri cu o floare. ȘARPELE: Aha! MICUL PRINȚ: Unde sunt oamenii? Te simți cam singur în pustiu. ȘARPELE: Singur te simți și printre oameni. MICUL PRINȚ: Gândești ciudat. Și înfățișarea ta e ciudată. Nu ți-e frică să umbli neîntovărășit? ȘARPELE: Ce știi tu... Sunt mai puternic decât cel mai puternic dintre regi! MICUL PRINȚ: Ei, ești un lăudăros! Prea puternic nu poți fi. N-ai nici picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu ne mai interesează. Cert e că în momentul în care au ieșit din compartiment, unul a crâcnit ceva cu multe consoane. Ceva în limba maghiară. O limbă imposibilă pentru majoritatea dintre noi. De fapt, orice e străin e foarte ciudat. Avea Păstorel o vorbă, hrtgrh frjdn!, proverb ceh. O limbă, vorba lui Mark Twain, mai aproape de o boală a gâtului decât de vorbirea articulată. Toate limbile necunoscute par penibile. Asta voiam să spun. Dar iar am luat-o prin miriște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
io dicționarul cu 14 limbi și cu expresii uzuale și, cu cărțulia în mână, mă duc spre ăla, guten tag! Era blonziu cu ochi albaștri, față de neamț pur sânge! I-am spus io așa! Ein zimmer... Ăla se cam uita ciudat la mine! Mă, nu i-oi fi vorbit corect! Scot, deschid cărțulia și recit de acolo, la care ăsta fericit, scoate și el o cărțulie și-mi arată că are și el. Era ucrainean. Da’ tot blonziu ca un neamț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ocupație, gândurile începură să-i alerge pe șesurile amintirii. Se trezi dusă către o lectură a unei cărți pe care o citise, când și unde nu mai știa, în care aflase despre o pasăre ce trăiește în Australia, cu nume ciudat de Bikirikipiripiki. Aceasta, în așteptarea mirelui, își construiește cuibul din rădăcini frumos mirositoare, după care îl căptușește cu pene multicolore de papagal și cu pietricele rare care scânteiesc în lumina palidă a lunii. Apoi, măiestrește un gărduț, îl împănează cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nu-l mai poți opri. Fii al meu pentru câteva clipe, după aceea poți să-ți aparții ție, Doinei, cui vei dori. Mie n-o să-mi mai pese. O dată cu pronunțarea acestor cuvinte, prin mintea ei zburase acea pasăre cu nume ciudat din Australia care, după întâlnirea nupțială, își alungase cu violență partenerul. Și adăugă: Eu voi fi fericită! Nu-și mai putu stăpâni pornirile. Dorințele ei o luaseră la galop ca niște cai sălbatici în stepe. L-a înlănțuit, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
tot mai mari de amețeală și de dor față de aceasta. Avea un puternic tremur de emoție în stomac. „Ei, drăcie! Cred că m-am îmbolnăvit. Se vede că am gripă...”, gândi el. Venind înapoi acasă, el nu putu să găsească - ciudat lucru! - nicio farmacie deschisă și, astfel, renunță la a se mai preocupa, în ziua aceea, de sănătate. Simțea că se găsește într-o neobișnuit de încordată stare. Mergea pe stradă lent, dar cu pas ferm și bine măsurat. Era foarte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de nu vrei, un anumit ceva, căruia omul nu i-a găsit denumire încă, îți sădește în suflet, fără voie, o melancolie grea și amară, care, în cazul multora, dă ființă unor adevărate anomalii de comportament. Ei bine, omul acesta ciudat reuși să stârnească în mine o curiozitate de nestăvilit și, îmboldit fiind de aversa care tocmai încetase și care lăsase loc unei liniști adânci, mi-am apropiat urechea de sticla ferestrei, dându-mi, astfel, osteneala să aud acele vorbe, abia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
adevărat vrednic de mine, iar eu mi-o doresc nespus de tare. Și, negreșit, o voi dobândi. Am să lupt până ce se va înmuia și îmi va ceda de tot. Acum, totul se duce numai între mine și ea!” Gândea ciudat și uimitor, știu, însă nevoia acestui bărbat, ce își găsea atât de bine locul în sufletul său, tronând cu multă fală și întâietate, mai uimi și pe alții. Astfel, nu-i niciun secret că atrase curând atenția tuturor celor din jurul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de el însuși, este abia atunci când se simte nefericit. De aceea, analizându-se atent pe sine însăși, femeia își zicea cu regret: „Sunt din ce în ce mai tristă și mai abătută. Simt că-mi lipsește ceva și nu știu ce. Nu-mi este bine deloc. Ciudat lucru! Zac, văd, de o boală fără nume și la care nu mă pricep nici cât negrul de sub unghie; este ceva nedeslușit, dar dureros. Parcă m-am tâmpit, Dumnezeu știe de ce... Oare am depresie? Nu știu. Totuși, stând și gândindu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pe scurt, Victoria și Șerban, din cauza împrejurărilor nefavorabile, pe care soarta li le nutrea neîncetat, și a firilor lor prea din cale-afară de diferite, ajungeau mai mereu, și aproape din orice fleac ivit, direct la cuțite. Iar asta - oricât de ciudat ar părea - nu-i mai mira nici măcar pe ei înșiși, căci, în timp, totul se banalizase și intrase destul de bine în firea lucrurilor. Mai mult chiar, în ultima bucată de vreme, lui Șerban începură a-i umbla prin cap tot
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
că ceva s-a schimbat în mine. Încă nu-mi dau seama bine, dar parcă am impresia vagă că 1 Am venit, am văzut, am învins (în limba latină). Cuvinte atribuite lui Iulius Cezar. schimbarea este de natură negativă. Foarte ciudat. Asta chiar căi interesant și nemaiîntâlnit. Merită investigat...”, îi trecu lui un gând prin minte. De când începuse a se droga, printre altele, lui îi sporiseră, în proporții apreciabile, mai vechile sale probleme cu odihna. Dacă, pentru cei mai mulți dintre oameni, somnul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fost oarecum neconvingător, gândea el. Cred că, dacă mi-aș fi încordat și mai tare forțele mele intelectuale pline de resurse, aș fi putut găsi argumente și mai zdrobitoare, pe care să le folosesc abil, ca s-o dobor! Foarte ciudat, dar, mai mereu, după fiecare ceartă sau neînțelegere, ajung să trag concluzia asta și deloc nu-mi place, fir-ar să fie!” După ce liturghia duminicală se încheie, Șerban, ieșind de la ea, se îndreptă cu pași repezi, dar dezordonați tare, înapoi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Minți, afurisitule, minți, întotdeauna m-ai mințit! Te cunosc și știu mult prea bine ce poamă-mi ești! Minți nepăsător și cu nerușinare! Zi-mi, ție chiar nu-ți este rușine, deloc-deloc nu-ți este? Tonul vocii ei devenea parcă ciudat, vorbea din ce în ce mai greu, mai sugrumat, gâfâia din ce în ce mai apăsat; ambii băgară de seamă amănuntul acesta. Totuși, ea continuă: în aceste clipe abia, înțeleg perfect totul. Firește că numai obiceiul de a te droga a putut fi în stare să-ți înlăture
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
niciodată n-ar fi produs mai mult zgomot decât atunci. Era într-o situație disperată cu adevărat. Ce putea să facă el și, mai ales, cum anume?! Deodată, însă, în clipa când nimeni nici măcar n-ar fi sperat vreodată, ceva ciudat se petrecu. Total pe neașteptate și fără niciun indiciu premergător, Victoria, parcă pe loc transfigurată, căscă larg ochii și își roti repede capul în toate părțile, ca și cum n-ar fi știut defel ce anume se întâmplă cu ea. Părea mirată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
extrinsecă a amintirilor lor, iluzii pierdute de multe ori, care produc respectivele „sechele adânci ale sufletului”. În Voință împlinită, personajul principal, Eugen, este medic rezident la un spital dintr-un oraș de provincie, dar și el gândește la rându-i „ciudat și uimitor”, fiind un mare individualist, un idealist irecuperabil, un însetat de libertatea absolută „în acest regretabil veac”. Plecat în căutarea absolutului care i se refuză ostentativ, personajul are propria lui rețetă: întoarcerea către sine însuși, dublată de izolarea din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Viorel Dinescu care așterne În pagină stihuri cu glasuri de vioară pentru iubitorii de frumos. Ne-am Întrebat și ne Întrebăm de multe ori care este sensul vieții? așa cum face Florentina Golea În eseul „Sensul vieții”: „ Omenirea este un amestec ciudat de sori și pietre o varietate atât de infinită Încât nu mai știm unde un om Încetează să mai fie piatră și devine soare”. În nr. 23 al revistei, ne Întâmpină articolul „Centenar Emil Cioran” semnat de Dan Movileanu care
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
bun ca el?” Dacă ai ști cât m-a ajutat când am avut o problemă cu fiul meu! Și tot povestea, povestea... Eu nu Înțelegeam mare lucru. Ariana, dacă ai nevoie de ceva, te rog să mă chemi!. Un lucru ciudat se petrecuse În sufletul și psihicul meu. Timp de două luni, am fumat țigară de la țigară și am băut cafea. Nu-mi era foame, nu-mi era somn. La un moment dat, organismul a cedat. Începuse să se instaleze o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]