1,048 matches
-
că ai greșit. Ai dreptate chiar și când ești un bou. Oricât de idioată ar fi o idee a ta, spunea domnul Whittier, ești condamnat să ai dreptate fiindcă e a ta. — Lacul Geneva? întreabă Lady Zdreanță cu ochii închiși. Ciupindu-și tâmplele, frecându-le între degetul mare și arătător, spune: Villa Diodati e aia în care lordul Byron a violat-o pe Mary Shelley. Și doamna Clark spune: — Ba nu-i aia. Condamnați cu toții să avem dreptate. Despre orice lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
un deget, două, trei degete în același vagin căptușit cu mătase. Rupându-l la vârfuri. Mici hernii de vată se umflă sub pânză. Sub hăinuțele lor, păpușile sunt îngălate, murdare. Lipicioase și urât mirositoare. Materialul e mototolit în gâlme și ciupit de cicatrici acolo unde cusăturile au dispărut. Păpușile astea, băiețelul și fetița de cârpe de care toată lumea poate abuza. Și, firește, Cora a făcut ce-a putut ca să le țină curate. Le-a cusut la loc. Dar într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
previziunea decepționantă a defunctului miner Sturz cea privind inexistența zăcământul de sulf din adâncurile Masivului Pietrosul. Cu surprindere, îmi amintii, zdrăngănindu-mi în auz, balada unei cântărețe de muzică folk, având titlul " Lăuntruri de chitară": Priviri târându-se pe lângă ziduri Ciupind sunetele vântului Pentru a obține un picur de candoare... La, la, la, la... Mi-am amintit și de promisiunea de a-i înmâna, direct, sărmanei sale neveste, Cartea celor douăzeci și una de nopți, care-i va înșira informații fabuloase, inducându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
noapte frenetică de iubire: își zise că e dispus să se istovească împreună cu ea, deasupra ei, prin ea, sub ochii ei strălucitori, frumoși și cu globi rotunzi, ca de ciută (deși nu există pe glob ciute cu ochi de safir!), ciupind în joacă cu buzele de sfârcurile maronii, morfolind sânii tari, plini și obraznici, depărtându-i violent picioarele desăvârșite, cu piele mătăsoasă... Cu toate că nici unul nu știa de teoretizările înțeleptului Shari Vatsyayana din Benares, alcătuiră un nou ghid amănunțit al practicilor sexuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Tocmai se întreba în cuget dacă face bine sau nu, fiindcă se afundă tot mai mult în zarva păsărilor idolatre, ce se îmbulzeau prin luxuriantele frunzișuri, când o săgeată, strălucind în zbor ca pielea unui șarpe în salt de deplasare, ciupi jucăuș pământul de dinaintea pașilor săi. Stopă, între îngrijorare și curiozitate, căutând printre desișuri pe incertul trimițător. Arcașul apăru de îndată. Purta pe creștet un fel de vârtelniță, fabricată din pene multicolore, iar ca învelitoare, un veșmânt de vânător ancestral, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
repetatele strângeri de mână și surâsurile pentru dichisit fizionomii se opriră numai când Greierele-dregător începu să-și declame discursul glorificator. Cuvântul său, strălucitoare salbă de metafore atingând sfera desfătărilor intelectuale, se înfoia în murmurul ghitarelor, pe care greierii țanțoși le ciupeau cu detașare și prestanță de consacrați. Discursul se prelungi atât de mult, încât bidiviii-cosași, desfăcându-și hamurile lor de piele pe furiș, abandonară tiptil ceremonia și o tuliră spre piețele de fructe și de legume, unde baruri pline de jus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și prăjituri. Când am fost mic și n-am avut ocazia să mănânc, tânjeam după dulciuri; acum, când am avut liber, eram cu sânul plin, cum se spune. Am lucrat câteva zile, o săptămână, o lună, nu știu. Nu am ciupit niciodată. Mi-a dat, odată, o gâscă, mi-a dat bucătăreasa șefă o gâscă, unde-am făcut practica, am luat gâsca. Mi-a dat două pungi cu castraveți. Acolo puteam să mănânc orișice vroiam eu, puteam să-mi pregătesc absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
unu’ și unu’... Nu puteau să ne cheme, ca la ei la Rediu, Ciorogârla și Prisăcani, Ion, Vasile și Gheorghe? - Sau Ion și Ion și Ion... - Hai că mergea și Dumitru... - Ce să-i faci, zice tot Vlad, i-a ciupit și pe ei filoxera aia mică-mică, cu aripi străvezii istoric-naționaliste. Când s-o fi văzut taică-meu încălțat cu ghete cu talpa-ntreagă și l-or mai și învățat ăia să scrie în armată, da’ numa’ cu litere de tipar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Dumnezeu să mă vadă, mă vede. Dar eu nu cred că-l doare capu’, că n-are altceva mai bun de făcut decât să numere câte țigări a fumat Vasile, de câte ori a înjurat de Paște și de cruce, dac-a ciupit-o de cur pe bucătăreasă la ultima nuntă. Da’ ce, Dumnezeu îi învățător de țară, să te dea de urechi afară din clasă pentru c-ai scos limba și l-ai înjurat pe ăla de-alături de mâne-sa? - Și mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ai putea întâlni? - Povestea cu ramura înnegrită... - Da... te uiți acum la individul vulgar, îngrozitor de banal, cu ceva burtă, îmbrăcat și-aiurea... Iubirea vieții mele? Sortitul? Hotărât lucru, printre femeile proaste, da’ proaste rău, aș fi în frunte... Mă mângâia, ciupindu-mi în glumă sfârcurile și lobul urechilor, era foarte bronzată, doar sânii se desenau ca două cupe albe și-un triunghi alb, unde a fost slipul. - Pe mine de ce m-ai ales? am întrebat-o. - Pentru c-ai venit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
întregeau îmbrățișările, picioarele albastre pe aleile parcului, sfinții și-au scuturat așternutul. Era îngerul primei zile, abia pe seară Dumnezeu s-a gândit să facă pământul. El, un copil uscățiv, mărunt, ochi căprui, păr negru, creț, sprâncene stufoase, împreunate, obraji ciupiți de vărsatul vântului, buze uscate a secetă, a nisip, a lespede smulsă din trupul fântânilor. Două semne de exclamare, mâinile căzute pe lângă corp. Semnele nu pot ascunde emoția, oricâtă fermitate încape într-o linie și un punct. Semnele sunt intenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tocurile tocite, cuiele perforau inima). În spălător, 20 de oglinzi paralele, două câte două. Fereastră sau mormânt, nici o diferență. Și apoi ce mai contează cine trăgea zăvorul? Fiecare trecere ascundea atâta cât să scormone o cârtiță. În spălător, cristale reci ciupeau memoria precum un stol de grauri din cireșii cimitirului. Trecea dincolo. Din subconștient, visul se topește instantaneu, deschizi ochii, privești fereastra și visul s-a voalat. Te ridici, faci câțiva pași ca o continuare a reveriei, te lovești de forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
își continuă drumul, iar viața sa rămânea tare ca piatra și netulburată de iubire. La momentul potrivit, se va găsi pentru el fata potrivită, fără intervenția unei povești de dragoste. Între timp, se distra îngânând cântecele de dragoste de la radio, ciupind-o și necăjind-o pe fata ciudată din autobuz care îi atrăsese din întâmplare privirea. Astfel, fu o adevărată surpriză când Pinky își schimbă strategia indirectă cu una directă pentru a fi recunoscută. O privi uimit când îi ieși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
zilele acelea. Sampath, copleșit de griji, încerca să scrie un poem. Își amintise, în tristețea lui, o zi unică de la Școala Misionară, în care Fratele John îl învățase literatură. Fratele John fusese concediat după o săptămână de predare fiindcă o ciupise de fund pe femeia de serviciu. Dar, deși plecase în dizgrație, cu reputația pătată, Sampath își amintea de el ca de o ființă plină de frumusețe, pe care i-o împărtășise în singurul moment inspirat pe care-l avusese școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
haină scoase cele două scrisori pe care i le dădusem eu și le agită prin fața lui Lange: — Să presupun că pe astea i le-ai scris Zânei Măseluță? Lange vru să apuce scrisorile și rată. — Ce maniere urâte, zise Becker, ciupindu-l din nou, dar mai tare. — De unde ai alea? — Eu i le-am dat. Lange se uită la mine și se mai uită o dată: — Ia stai puțin, zise el. Te știu. Tu ești Steininger. Ai fost acolo în seara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
așteptase până acum. — Nuuuu, făcu Leigh uitându-se pe deasupra paharului de vin cu o privire de maxim șoc. — Daaaaaaaa, fredonă Emmy voioasă. — Graso! Graso! Fată grasă! chirăi Otis. Adriana lovi colivia cu dosul mâinii și imediat Otis încercă s-o ciupească. — Povestește-ne tot! Cine era? Unde? Când? Cum? A fost bine? E viitorul tată al copiilor tăi? Emmy se așeză pe podea și luă o luă o înghițitură zdravănă de vin, bucurându-se de atenția care i se acorda. — Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ar fi născut, caribienii nu se pun. Dar votez — în semn de bunăvoință și încurajare — că ar trebui luat în calcul. — Subscriu la ideea asta. Pune-l la America de Sud. Dar categoric trebuie luat în calcul. Adriana se întinse și o ciupi de Emmy de obraz. — Felicitări, querida. Unul la mână — doi, dacă îl punem la socoteală și pe Duncan la America de Nord — și mai ai cinci. Emmy simți un frison când auzi numele lui Duncan și aproape ar fi jurat că le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
din necesitate, nu din plăcere. — Bună! spuse ea cu un accent brazilian ceva mai pronunțat. Eu sunt Adriana. Te superi dacă o împrumut pe prietena mea doar un moment? Mackenzie deschise gura să exclame ceva, dar Adriana îndrăzni să o ciupească de braț. Tipul mișto zâmbi, clătină din cap și se întoarse la conversația lui de dinainte. Adriana simțea răceala care radia prin toți porii lui Mackenzie, dar era încă și mai conștientă de prezența lui Dean în dreapta ei. Acesta urmărise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dracu’ le mai știe... S-a-nrăit lumea, Sandule, aprobă Gicu... Vine Apocalipsa. Da, Gicule, Îl privește Sandu pieziș, vine Apoca...lipsa de creier din capul tău, pe muzică rap, că puștimea roia prin curtea bisericii, asculta rap spiritual și ciupea pițioancele de fund... Se duce lumea la biserica așa, ca să nu zică nimeni că n a fost. Se-nchină cu gândul la friptură și la țuică, de-abia așteaptă să facă un grătar și s-o pună de-o manea
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
să tacă, ei, pe dracu` de ce să tacă dacă tu vii acasă cu Șprițul În nas Și cu haina frecată de ziduri? Dimineață fug În piață, iau ce e de luat, În doi timpi și trei mișcări, mă-ntorc, o ciupesc de obraz, Îi fac cu ochiul, zice fraieră sunt eu că te-am luat de bărbat. Dar zâmbește. Bă, când zâmbește nevasta așa e clar că ai trecut momentul critic. La tine cum e, Gicule? Cum să fie? Habar nu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
casei, unde să nu fiu văzut de nimeni, am căzut în genunchi și m-am rugat lui Dumnezeu să mă omoare mai degrabă pe mine decât s-o lase să moară pe femeia aceea sfântă. Am plâns și m-am ciupit și m-am zgâriat pe piept până mi-a dat sângele. Și-am simțit cât de tare legată îmi era inima de inima mamei copiilor mei. Și când și-a mai revenit și și-a recăpătat cunoștința, aflându-se în afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dacă aș fi cât de cât om, dacă aș exista cu adevărat, cum de-am putut primi una ca asta cu calmul relativ cu care o primesc?“ Și începu, fără a-și da seama, să se pipăie, ba se și ciupi ca să vadă dacă simțea. Deodată își dădu seama că cineva îl trăgea de picior. Era Orfeu, îi ieșise în întâmpinare ca să-l consoleze. Când îl văzu pe Orfeu, resimți, ciudat, o mare bucurie; îl luă în brațe și-i zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Stăteam amândoi la o masă într-un restaurant indian, aproape de Hyde Park. El și-a luat un curry hot și eu unul mild. Tuna și fulgera, încă de aseară: nu faceți mai nimic pentru mine. Mie îmi venea să mă ciupesc. Era după două săptămâni de Oxford, după preumblări prin Westminster Abbey. Complet nemulțumit de șansele lui. E de necrezut diferența de percepție între noi și ei. Între noi și părinții noștri. Tata a făcut școală de ofițeri fiindcă altfel nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Să Începem cu felurile cele mai ușoare, Îndeamnă el, mai Întâi vinul, fructele, după aceea mâncărurile rafinate, orez cu dracile și gutui umplute. Un vânt blând adie dinspre Munții Galbeni, de-a curmezișul livezilor În floare. Djahane apucă o lăută, ciupește o coardă, apoi o alta. Muzica prelungă, lentă Întovărășește vântul. Omar Își ridică pocalul, soarbe adânc. Djahane Îl privește. Alege de pe masă fructul de jojoba cel mai mare, cel mai roșu, cu pielița cea mai netedă, și Îl oferă bărbatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dar nu se mai mira de nimic, după discursul dinainte. Mândria sa de bucureștean nu cedă, însă. — Ei, nici chiar așa să vorbiți de noi. Am întâlnit eu aici oameni care... — Spoială, domnule, spoială. Învață doar din conversație, nea Mitică. Ciupesc de ici-colo, lustru, atât! Limba dată la polizor, atât, crede-mă. Numai provincia! Acolo e măreția. Acolo, în plictiseală, în mocneală. Acolo-i adevărul, domnule Ostap Bender, acolo, să știi. Ai fost dumneata în capitala unui județ de munte, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]